#corespondență leviathan

[rudyroth79]

”Frumuseţea salvează lumea”, expoziție de arte vizuale la Český Krumlov, Cehia (20–27 august 2017)

”Frumuseţea salvează lumea”, expoziție de arte vizuale la Český Krumlov, Cehia (20–27 august 2017)

Asociaţia Got Neighbours în colaborare cu Ukradená Galerie (Galeria furată) organizează la Český Krumlov expoziția de arte vizuale ”Frumuseţea salvează lumea”. Expun: Tomáš Holub, Tomáš Hájek, Lenka Hájek Kristiánová, Pavla Dudová, Jana Julínková, Michal Synek, Martin Adam, Veronika Nemejovská, Lenka Mohelníková, Zdenka Převrátilová, Adéla Kostkanová, Anna Hlobeňová, Lucie Rubínová, Robert…

[rudyroth79]

Știri: Ziua monumentelor evreiești în Cehia (13 august 2017)

Știri: Ziua monumentelor evreiești în Cehia (13 august 2017)

Duminică, 13 august 2017, în cadrul primei ediţii oficiale a Zilei monumentelor evreieşti în Cehia vor fi deschise 41 de clădiri istorice evreieşti din Boemia, Moravia şi Silezia. La Praga se alătură evenimentului Sinagoga Jeruzalémská.

Vizitatorii vor putea intra în cimitire şi sinagogi care nu sunt accesibile sau care au fost restaurate cu mari cheltuieli în ultimii ani.

Monumentele vor fi…

[rudyroth79]

Știri: ”Vara plină de stele”, din nou la Praga

Știri: ”Vara plină de stele”, din nou la Praga

Expoziţie de jucării din materiale textile şi din lemn, jocuri de societate cu program însoţitor

La cantina şcolară de lângă Podul Carol, în Piaţa Dražický 10/65 din Praga se desfăşoară din iulie până pe 18 august ediţia a XXII-a a expoziţiei tradiţionale ”Vara plină de stele”, a artistelor plastice Olga Černohorská şi Ivana Tichá. Aici nu numai că puteţi admira jucării din materiale textile și…

[rudyroth79]

Cu 660 de ani în urmă, Carol al IV-lea a pus piatra de temelie a podului care avea să transforme Praga în oraş imperial

Cu 660 de ani în urmă, Carol al IV-lea a pus piatra de temelie a podului care avea să transforme Praga în oraş imperial

Podul Carol, unul din simbolurile Pragăi, a împlinit duminica trecută, 9 iulie 2017, 660 de ani.

În 9 iulie 1357 împăratul Carol al IV-lea(de la a cărui naștere s-au împlinit 700 de ani în 2016) a pus piatra de temelie a podului care avea să devină celebru. Se întâmpla dimineaţa la ora 5 şi 31 de minute, data completă creând o serie magică de cifre impare de la unu la nouă şi înapoi (deci, în…

[rudyroth79]

Știri: ”Křižáček” (”Micul cruciat”), filmul ceh laureat al Marelui Premiu la Karlovy Vary

Știri: ”Křižáček” (”Micul cruciat”), filmul ceh laureat al Marelui Premiu la Karlovy Vary

Ediţia a 52-a a Festivalului Internaţional de Film de la Karlovy Vary (30 iunie–8 iulie 2017) s-a încheiat cu o mare surpriză: principalele premii ale concursului internaţional rămân în fosta Cehoslovacie. Marele Premiu a revenit filmului ”Křižáček” (”Micul cruciat”), road movie medieval în regia lui Václav Kadrnka, cu Karel Roden în rolul cavalerului care-şi caută fiul. Premiul pentru regiea…

[rudyroth79]

Știri: ”Noaptea bisericilor” (9 iunie 2017, Cehia)

Știri: ”Noaptea bisericilor” (9 iunie 2017, Cehia)

Vineri, 9 iunie 2017, între orele 18.00 şi 23.00, în Cehia va avea loc ediţia a IX-a a evenimentului cultural-spiritual intitulat ”Noaptea bisericilor”, care dă posibilitatea de a invita un public cât mai larg în biserici, oferind întâlnirea cu creştinismul prin intermediul muzicii și al artei.

Programul cultural-spiritual bogat este organizat de mii de voluntari de la parohii. Numai la Praga şi…

[rudyroth79]

Știri: Festival pentru copii pe insula Kampa din Praga (27 mai 2017)

Știri: Festival pentru copii pe insula Kampa din Praga (27 mai 2017)

Astăzi, sâmbătă, 27 mai 2017, între orele 10 şi 13, la pe insula Kampa din Praga se desfăşoară ediția a VIII-a a Festivalului ”Poupění Strýt tyjátr”, 2017, festival al trupelor de teatru, muzicale, orchestrelor, cântâreţilor copii şi seniori din întreaga Cehie.

În program: Fereastra pentru curajoşi, Bunica citeşte poveşti, ateliere de creaţie, jocuri, toate acestea alături de întreceri, teste şi…

[rudyroth79]

Festivalul luminii, ”Signal”, de la Praga (12–15 octombrie 2017)

Festivalul luminii, ”Signal”, de la Praga (12–15 octombrie 2017)

Festivalul luminii, ”Signal” se va desfăşura la Praga ca şi în anii trecuţi la mijlocul lunii octombrie, mai exact de joi, 12 până duminică, 15. Vizitatorii vor vedea circa douăzeci de instalaţii ale unor autori cehi şi străini. Instalaţiile vor fi pentru prima dată  plasate pe două trasee oficiale ale festivalului: pe traseul Centru şi pe Vinohrady.

Străzile şi locurile publice ale Pragăi, cele…

[rudyroth79]

Știri: Festivalul ”Praga lui Dvořák” (7–23 septembrie 2017)

Știri: Festivalul ”Praga lui Dvořák” (7–23 septembrie 2017)

Între 7 şi 23 septembrie 2018 se desfăşoră la Praga ediţia a XVII-a a Festivalului ”Praga lui Dvořák”. Cu toate că este un festival relativ tânăr, a devenit în prezent una dintre cele mai prestigioase manifestări de gen din Cehia, la fiecare ediție fiind invitați artişti de primă mărime pentru a-l omagia pe unul din cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor, Antonín Dvořák. În perioada…

[rudyroth79]

Știri: Zilele Liublianei la Praga (3–28 septembrie 2017)

Știri: Zilele Liublianei la Praga (3–28 septembrie 2017)

Cunoscutul arhitect sloven Jože Plečnik (1872–1957) a proiectat Liubliana după modelul Atenei antice. Complexul acestor clădiri ale sale, intitulat ”Liubliana lui Plečnik”, este considerat drept unul din cele mai semnificative monumente ale secolului XX.

În  perioada 3–28 septembrie 2017 ni se prezintă la Praga, în clădirea Primăriei Oraşului Vechi, imagini din Liubliana, oraşul natal al…

[rudyroth79]

Dacă nu ne-ar fi rămas de la Eminescu şi Veronica splendidele scrisori de dragoste, poate nu i-am mai fi considerat cuplul ideal, etalonul de îndrăgostiţi fără noroc, sufletele-pereche care nu pot fi împreună într-un destin fatal. Geniului lui poetic şi misterului ei feminin li se adaugă aureola morţii premature a amândurora, astfel încât povestea lor de iubire are şi mai mult romantism.

Ani de-a rîndul, judecând după numărul de scrisori ale lui către ea, istoricii literari au crezut că Eminescu nu a iubit-o atât de mult, că implicarea lui era una mai mult ocazională, în orice caz că ar fi fost mai detaşat sufleteşte. Se ştia de 18 misive ale poetului către muză şi de 48 ale ei către el. În 2000, într-o zi cum rare sunt în istoria literaturii, o descendentă a Veronicăi a încredinţat tiparului 93 de scrisori ale lui Eminescu adresate Veronicăi şi alte 15 ale ei către poet, necunoscute până atunci.*) Acest raport al epistolelor dintre cei doi a răsturnat cu totul viziunea asupra relaţiei lor. Dintr-o dată vedem un Eminescu îndrăgostit până peste cap, care, deşi prins în rutina zilnică a redacţiei ”Timpul”, unde scria enorm, deşi bolnav, îi trimitea foarte des scrisori iubitei aflate la Iaşi. Dintr-o dată, Veronica nu mai este o curtezană care speră la gloria literară agăţându-se de Mihai, nu mai este femeia uşoară pe care mulţi au acuzat-o de superficialitate. Cine va citi scrisorile ei va vedea în ea o fiinţă foarte profundă sentimental, care suferă cu adevărat pentru dragostea ei faţă de Eminescu.

În curând nu ne vom mai despărţi 

La sfârşitul secolului al XIX-lea, când viaţa curgea mai lent decât astăzi, Eminescu lua pana şi scria: ”Măi, Poţoţoni, ieri dimineaţă atât m-a turburat scrisoarea ta încât am uitat să-ţi răspund la câte mă-ntrebi, precum, de pildă, ce-mi lipseşte: Cuţă, dragă, ştii bine şi ţi-am spus-o că, de câte ori dorm ori trăiesc neregulat, mi se îmflă piciorul şi coace […]”. De cinci ani (în 1874), poetul se pricopsise cu o inflamaţie la picior, care nu-i dădea pace mai ales când trăia dezordonat, după cum mărturiseşte. Asta nu-l împiedică însă să încheie scrisoarea plin de tandreţe: ”Mică, îţi sărut picioarele ca un rob al tău ce sunt şi te rog iartă-mă căci vezi, nici nu mă scuzez măcar. Bate-mă, porecleşte-mă rău, ucide-mă, numai iartă-mă după aceea. Te sărut de mii de mii de ori şi rămân al tău pentru totdeauna, / Emin”.

Este fascinant în câte feluri o poate alinta pe Veronica: Poţoţoni, Cuţică, Dragă Momoţelule, Dulcea mea Momoţi. Unele apelative sunt caraghioase, altele provoacă duioşia sau admiraţia, unele stârnesc zâmbetul, însă toate arată câtă iubire îi poartă de fapt Veronicăi. Cel mai adesea i se adresează cu ”Dulcea mea amică” sau ”Dulce Veronică”. Însă când între ei s-a răcit iubirea, îi scrie: ”Stimabilă Doamnă şi respectata mea amică”…

Una dintre cele mai frumoase scrisori ale lui Mihai Eminescu către Veronica Micle este una nedatată, din păcate, din care cităm: ”Dragul şi dulcele meu Moţel, tare mi-i dor de tine şi m-a apucat şi pe mine ceea ce numeşti tu hachiţele; aş vrea să ne prăpădim sărutându-ne împreună şi nici nu cred că trece vara asta fără să ne tologim împreună pe iarba verde, auzi! Mi-e dor de ţară, mi-e dor de tine, Moţule ce eşti, femee gentilă şi dulce, inteligentă şi radioasă, frumuseţea frumuseţilor şi floarea florilor. Da-va unul Dumnezeu să mă-ncuibez şi eu în Iaşi şi să las gazetărie şi politică şi toate mizeriile marei capitale pentru a mă încălzi în raza ochiului tău de prietenă şi de iubită şi să-ţi simt iar mâna ta pe fruntea mea, copilul meu dulce. Mie, Nică, pare că-mi zice inima că-n curând o să fim împreună, că în curând nu ne vom mai despărţi de la olaltă. […] Deocamdată te sărut, copila mea, îţi sărut genunchii, coatele cele cu gropiţe, apoi ochii tăi ce strălucesc în afară, gura ta care n-are seamăn pe lume şi rog pe Dumnezeu să nu mă facă gelos de tine, ca să te iubesc cu acea seninătate, în care îmi pari mai frumoasă de cum eşti, dacă se poate. Dragă Nică, nu mă uita, fii credincioasă cu gândul şi aievea şi crede în / Emin”. Aşa era Eminescu atunci când mai spera în împlinirea dragostei lui, când boala încă nu-l atinsese atât de rău, iar sufletul îi mai putea fi senin şi încă făcea planuri de căsătorie cu Veronica.

Ne desparte o ţară întreagă

Iubita îl alinta cel mai adesea ”Eminul meu”, dar şi ”Cher Titi”, spre oripilarea unor contemporani de-ai noştri, dar îi spunea şi Miţicule, Miţule şi Miluţă. Uneori era răutăcioasă, îi reproşa că nu-i scrie mai des, pentru a avea ”distracţia” de a citi o scrisoare de la el, că se cam plictisea. Alteori îi povestea vanităţi cum ar fi că şi-a schimbat frizura sau că şi-a cumpărat nu ştiu ce pălărie modernă şi ”botine Louis XV”. După care, ”Măi, Tropoţelule – întâmplător să vezi pe Costinescu, te rog foarte mult să-i aminteşti…” etc etc. Îi scrie lui ”Miguel Eminescu de Ipoteşti”, întrebându-l în ce fel să îi trimită fotografia ei, tip carte de vizită sau ”cabinet-portrait”, pentru ca în altă scrisoare în care îi cere înapoi toate scrisorile de la ea să se întrebe retoric de ce a făcut-o.

Este tot timpul nefericită că sunt despărţiţi ”de o ţară întreagă” şi uneori lasă diplomaţia deoparte, cum singură scrie, şi îi cere un răspuns clar pentru viitorul lor. ”Recunoaşte, scumpul meu, că legătura mea cu tine în condiţiunile în care mă aflu e din cele mai triste…?” Se aflau în 1880, iar fostul ei soţ, Ştefan Micle, murise şi toată lumea din Iaşi bârfea pe seama legăturii lor care nu se mai oficializa o dată.

Deşi avusese gândul să se cunune cu Veronica, Mihai nu putea să-şi ia această răspundere, nu câştiga suficient pentru a avea o familie şi era şi bolnav pe deasupra. Când era foarte supărată şi voia despărţirea de el, Veronica îi spunea dur ”Domnul Eminescu”.

Dă-mă uitării precum te-am mai rugat

Deşi nedatată, o epistolă eminesciană pare a fi ultima sau cel puţin printre ultimele trimise Veronicăi, conţinutul ei exprimând poate cel mai bine cauza pentru care cei doi nu s-au căsătorit, dincolo de alte neajunsuri: ”Doamna mea, / ţi-aş zice amica mea, dacă din scrisorile Dtale n-ar respira pururea un ton de amărăciune, dacă uitând ceea ce am fost – odinioară – şi-mi pare un secol de atunci – ai primi amiciţia ce ţi-o ofer şi respectul pe care am învăţat a-l avea pentru Dta […]. Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viaţa suportabilă. Nu risipi partea cea mai bună a vieţii şi inimii Dtale pentru un om care nu e vrednic să-ţi ridice praful urmelor şi crede-mă o dată în viaţă când îţi spun marele adevăr, că cel ce nu e-n stare a se iubi pe sine, nu e-n stare a iubi pe nimenea. Nu cred nimic, nu sper nimic şi mi-e moraliceşte frig ca unui bătrân de 80 de ani. Dta trăieşti şi eu sunt ucis? Ce raport poate fi între noi? De aceea lasă amărăciunea de-o parte, bucură-te de-o viaţă care va fi frumoasă încă, pentru că ai devenit femee demnă, pentru că astăzi eşti ceea ce ar fi trebuit să fii întotdeauna după dispoziţiile Dtale generoase şi după spiritul de adevăr pe care-l ai. Părerea de rău de a-ţi fi cauzat Dtale dureri e singura părere de rău pe care-o am… Te rog iartă-mi-le cu atât mai mult cu cât eu n-am nimic de iertat, cu atât mai mult cu cât de la Dta n-am văzut decât bine. / Al Dtale / supus / Eminescu”.

___________

*) ”Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit”, Corespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle: scrisori din arhiva familiei Graziella și Vasile Grigorcea. Ediție îngrijită, transcriere, note și prefață de Christina Zarifopol-Illias, Iași, Editura Polirom, 2000.

Fragment din spectacolul ”Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici”, scenariu de Puşa Roth şi Costin Tuchilă. Muzica: Laurenţiu Profeta. Interpretează: George Motoi şi Lucia Mureşan. Cântă: soprana Mirela Zafiri. În replică: Valentin Teodosiu. Recită: Cătălin Rusu. Regia de montaj: Vasile Manta. Data difuzării în premieră: duminică 14 ianuarie 2001, ora 17.30, Radio România Cultural; luni 15 ianuarie 2001, ora 20.30, Radio România Actualităţi

Detalii despre spectacolul ”Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici”, click aici.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

”Eminul şi Doamna lui în cele mai frumoase scrisori de dragoste” de Daniela Șontică Dacă nu ne-ar fi rămas de la Eminescu şi Veronica splendidele scrisori de dragoste, poate nu i-am mai fi considerat cuplul ideal, etalonul de îndrăgostiţi fără noroc, sufletele-pereche care nu pot fi împreună într-un destin fatal.

[rudyroth79]

Locul unde oamenii au inventat numeroase lucruri… înţelepte. Locul unde şi împăratul trebuia să meargă pe jos. Toaleta. Cât este de lungă istoria ei puteţi afla la Muzeul oalelor de noapte şi al toaletelor istorice din Praga.

Acest muzeu praghez prezintă cea mai extinsă expoziţie a oalelor de noapte din diverse colţuri ale lumii, fiind cel mai mare muzeu de acest gen din lume.

Oala de noapte a lui Napoleon Bonaparte

Colecţia cuprinde oale create pentru Napoleon Bonaparte, Titanic, împăratul chinez Chien-lung şi pentru dormitorul Casei Albe, pe vremea lui Abraham Lincoln. Exponatele sunt din materiale şi cu forme extrem de variate, printre altele chiar din argint pur. O oală este fabricată din casca de război a Wehrmacht-ului.

La început oamenii foloseau oale de noapte făcute din diverse materiale: lemn, lut ars, porţelan, metal, tablă smălţuită. Astăzi sunt din oţel inoxidabil, sticlă sau material plastic.

În muzeu puteţi vedea 2000 de obiecte, printre care 1800 de oale de noapte, de la cele obişnuite la cele care ne amintesc prin ornamente mai degrabă luxoase de… castroanele de supă sau sosiere, toalete, vederi, tablouri şi diverse curiozităţi, cum ar fi toaletele în miniatură (cea mai mică oliţă, de numai un milimetru, de fapt un medalion din argint), curse de şoareci şi obiecte de igienă personală. Oalele de noapte au forme diferite şi majoritatea doar un mâner.

Deosebit de interesante sunt oalele de noapte pentru hoteluri şi vapoare, create în serii mici, oalele de damă bourdaloue, oliţele pentru băieţi, oalele de noapte nupţiale din Franţa sau oalele de noapte cu mecanism muzical.

Puteţi admira şi dispozitive istorice de tras apa, hârtie igienică şi săpunuri de altădată. Cel mai mare exponat îl constituie copia toaletei istorice baroce, din piatră, care se afla pe pod, deasupra râului.

Ca să stea mai comod, cu timpul, oamenii preferau în loc de oale de noapte lăzi de toaletă, scaune sau fotolii. Toaletele erau aşezate în dormitoare într-un colţ separat. Şi cum o asemenea cămăruţă nu era cea mai parfumată, au început să se construiască încăperi speciale pentru toaletă, cel mai adesea la capătul holului. Veţi vedea lăzi de toaletă, fotolii, scaune şi taburete, lăzi de toaletă de voiaj, una dintre primele toalete chimice din SUA sau closete bogat împodobite.

Muzeul oalelor de noapte şi al toaletelor se află din anul 2017 în clădirea istorică din strada Michalská 1, Praga 1. Este deschis de marţea până duminica, între orele 10 şi 18.

Corespondență din Praga

#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Arhiva rubricii Museum

”Locul unde şi împăratul trebuia să meargă pe jos” de Lidia Našincová Locul unde oamenii au inventat numeroase lucruri... înţelepte. Locul unde şi împăratul trebuia să meargă pe jos.

[rudyroth79]

”Oare de ce realizez filme? Caut Tărâmul nimănui, insula pe care încă nu a călcat picior de cineast, planeta pe care nici un regizor nu a înfipt încă drapelul descoperitorului, lumea care există numai în poveşti.” – Karel Zeman

Muzeul Karel Zeman din Praga prezintă opera de-o viaţă a celebrului creator de filme Karel Zeman şi trucajele sale care au cucerit cinematografia cehă și mondială a secolului XX.

Sălile muzeului prilejuiesc întâlnirea cu creaţia sa de la primele desene animate şi filme cu marionete din anii ’40 ai secolului trecut până la realizările din ultimii sa perioadă de activitate. Evident, partea cea mai importantă a expoziţiei se axează pe cele mai semnificative filme – ”Cesta do pravěku” (”Călătorie în preistorie”, inspirat de ”Călătorie spre centrul Pământului” de Jules Verne și picturile lui Zdeněk Burian, 1955), ”Vynález zkázy” (”Invenţia distrugerii”, inspirat de asemenea de Jules Verne, romanul de anticipație ”În fața steagului”, 1958) şi ”Baron Münchausen” (1961).

Muzeul praghez este unic prin abordarea ludică – dând vizitatorilor şansa de a înțelege tehnica de lucru a lui Zeman și de a încerca să realizeze, cu propriile aparate de fotografiat şi videocamere, trucajele pe care le-a folosit regizorul în filmele sale.

Foto © Muzeul Karel Zeman

Expoziţia este concepută ca scene de film şi mici ateliere prin care trec vizitatorii şi în care pot filma. Vă ridicaţi în aer cu aparatul de zbor, vă plimbaţi pe luna Baronului Münchausen sau puteţi conduce cunoscutul submarin din ”Invenţia distrugerii”. În acelaşi timp faceţi cunoştinţă cu marionete originale şi cu fotografii încă nepublicate şi alte materiale documentare din viaţa şi opera acestui cineast vizionar.

Muzeul este un spaţiu interactiv şi ludic, destinat în primul rând familiilor cu copii din Cehia şi din străinătate. Oaspeții străini au la dispoziție un ghid electronic interactiv în engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, japoneză şi chineză.

Karel Zeman

Unul din cei mai cunoscuţi regizori, scenarişti şi artisti plastici cehi, Karel Zeman s-a născut în anul 1910 şi a murit în 1989. Karel Zeman a făcut cunoscută cinematografia cehă a secolului XX în întreaga lume, opera sa obţinând numeroase premii şi medalii la prestigioase festivaluri de film. A fost admirat de Pablo Picasso, Charlie Chaplin sau Salvador Dalí. Creaţia sa cinematografică este deosebit de apreciată şi astăzi, iar metodele pe care le-a utilizat se predau la şcolile de film din întreaga lume. Estetica operei lui Zeman i-a influenţat pe mari cineaşti, cum ar fi Terry Gilliam – regizor, artist şi membru al grupului Monty Python – sau regizorul Tim Burton.

#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Imagini din Muzeul Karel Zeman

La realizarea proiectului Muzeului Karel Zeman au contribuit compania C&COM Advertising, proprietara agenţiei Aura-Pont, Punk Film în domeniul producţiei audiovizuale şi familia lui Zeman. Autorii expoziţiei sunt Jakub Fabel şi Ondřej Beránek, coautor fiind Marcel Kral. Doamnele Ludmila Zemanová şi Linda Zemanova-Spaleny au oferit materialele din arhiva personală, drepturile şi au colaborat intensiv la pregătirea muzeului.

Muzeul Karel Zeman se află pe strada Saský dvůr – Saská 3, în Mala Strana, în apropierea Podului Carol.

Corespondență din Praga

Arhiva rubricii Museum

Arhiva rubricii Corespondență

”Scene de film și trucaje într-un muzeu unicat: Karel Zeman din Praga” de Lidia Našincová ”Oare de ce realizez filme? Caut Tărâmul nimănui, insula pe care încă nu a călcat picior de cineast, planeta pe care nici un regizor nu a înfipt încă drapelul descoperitorului, lumea care există numai în poveşti.” …

[rudyroth79]

Luni, 21 august 2017, Cehia a marcat 49 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia. Conform tradiţiei, victimele ocupaţiei au fost comemorate în faţa clădirii Radioului ceh de pe bulevardul Vinohrady din Praga. Acte de pietate au avut loc şi în oraşele Brno, Liberec și în Piaţa Václav din Praga, la statuia Sf. Václav, unde au fost citite numele victimeor.

Trupele a cinci state ale Pactului de la Varşovia, cu excepţia României,  au trecut graniţa de stat a Cehoslovaciei în noaptea de 20 spre 21 august 1968. Prin aceasta a fost înăbuşită încercarea de reformă a Cehoslovaciei socialiste de atunci. Conform noilor analize istorice, până la sfârşitul anului 1968 acest act de agresiune a dus la 137 de morţi şi sute de răniţi.

Foto: Vladimir Lammer

În faţa clădirii Radioului ceh au fost comemoraţi cei care s-au opus ocupanţilor. La apărarea clădirii au căzut atunci câţiva oameni. Preşedintele Parlamentului, Jan Hamáček, preşedinta adjunctă a Senatului, Miluše Horská şi reprezentanţii Primăriei Pragăi au depus coroane de flori.

După-amiază, în partea de jos a Pieţii Václav a avut loc un happening muzical, la care au participat cântăreţi cunoscuţi, cum sunt Vladimír Merta sau Blues Band a lui Luboš Andršt.

#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

21 august 1968, Praga. Sursa foto: Youtube

La manifestările din În Piaţa Václav a participat şi Jiří Línek, preşedintele Asociaţiei foştilor deţinuţi politici, amintind cum treceau prin piaţă tancurile şi cum lumea se străduia să le spargă rezervoarele de motorină. În faţa clădirii Radioului, soldaţii ruşi au început să tragă cu mitralierele. Gloanţele au distrus atunci şi Faţada Muzeului Naţional. Urmele de gloanţe au rămas vizibile şi după restaurarea din anii ’70. Vor rămâne şi după terminarea actualei reconstrucţii, a precizat directorul adjunct al Muzeului Naţional, Milan Plaček.

La Brno, reprezentanţii oraşului şi ai regiunii au comemorat victimele din Brno din 21 august 1968 şi din 1969.

Evenimentele din 1968 au fost marcate şi în Slovacia. Actul de pietate a avut loc în centrul Bratislavei, la placa memorială care amintește de cei trei eroi împuşcaţi în primele zile ale invaziei militare din august 1968. Aici, însă, nu au participat personalităţi politice.

Corespondență din Praga

Vezi și: http://www.ceskatelevize.cz/porady/11412378947-90-ct24/217411058130821/

Arhiva rubricii Corespondență

”Comemorare: 49 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia” de Lidia Našincová Luni, 21 august 2017, Cehia a marcat 49 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia…

[rudyroth79]

Cu mic cu mare, 49 cu toţii, ne-am adunat de pe alocuri, sâmbătă 6 mai 2017, în Hafenpark pe Main, lângă Banca Centrală Europeană (BCE) din Frankfurt, pentru a sărbători, tradiţional la ARO, evenimentele de la 10 mai care au pus bazele României moderne. Am ales să petrecem această zi în familie şi în familia noastră mai mare, ARO Asociaţia Românilor din Frankfurt (ARO Rumänischer Kulturverein Frankfurt & Umgebung e. V.), www.aro-rhein-main.de.

Banca Centrală Europeană, Frankfurt

Importanţa şi emoţia acestei zile au fost luminate şi de razele soarelui, care se cam lăsase aşteptat. Momentul nostru european, în perspectiva Zilei Europei de la 9 mai, a fost vizitarea BCE. Cu ajutorul echipei ARO, formată din 4 operatori computer, condusă de Sebastian Marinescu, care au introdus în primele 10 minute pe toți cei 49 de membri, vizita a fost posibilă în 4 grupe, la ore diferite. A meritat efortul. Turul organizat în limba germană a durat 60 de minute, minute de uimire şi informare despre clădirea BCE inaugurată în 2015: risipa de spatiu şi lumină din interior, susţinută de beton și amplificată de sticlă, colecţia incipientă de  300 picturi și fotografii de artă, vastul spaţiu verde din afară, până la Main, încorporarea fostei pieţe a oraşului, ”die Großmarkthalle” şi costul construcţiei de 1,3 miliarde de euro. Piaţa principală din Frankfurt a funcţionat din 1928 până în 2004 în Großmarkthalle, o enormă clădire în stil Bauhaus, pe care BCE a cumpărat-o cu obligaţia să o restaureze cât mai fidel.

#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

În jurul orei 11.00, înainte ca ultimul grup să facă turul BCE, eu, tânăr membru al asociaţiei, le-am reamintit de cele trei evenimente ce şi-au pus amprenta pe istoria ţării noastre: la 10 mai 1866 Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit domnitorul Principatelor Române Unite. La 10 mai 1877, după câştigarea Războiului de Independenţă, s-a proclamat independenţa de stat a României, iar la 10 mai 1881 Carol I a fost încoronat ca primul rege al noului regat România.

Coroana de Oţel a lui Carol I

Împlinindu-se anul acesta 140 de ani de la Războiul de Independenţă, ne-am amintit eroicele lupte de la Plevna, Rahova, Smârdan şi Vidin, conduse de Carol I. Am revăzut Coroana de Oţel a lui Carol I, turnată din metalul unui tun capturat la Griviţa în 1877 şi realizată după concepţia artistică a pictorului Theodor Aman.

După turul BCE şi pagina de istorie din parc, am trecut Mainul pe podul nou şi am mers agale pe malul de sud până la Gerbermühle, locul frecventat de Goethe cu 250 de ani în urmă. Am luat un prânz gustos, la restaurantul ”Da Luigi”, unde timp de câteva ore ne-am împărtăşit gândurile, impresiile și voia bună.

Adelina Borcoş, inginer IT

Corespondență din Frankfurt

”10 mai pe Main” la ARO Frankfurt: Coroana de Oţel între Banca Centrală Europeană şi Gerbermühle Cu mic cu mare, 49 cu toţii, ne-am adunat de pe alocuri, sâmbătă 6 mai 2017, în…

[rudyroth79]

Știri: Atelier de traducere la Praga: piese din dramaturgia română contemporană (5 noiembrie 2018)

Știri: Atelier de traducere la Praga: piese din dramaturgia română contemporană (5 noiembrie 2018)

Luni, 5 noiembrie 2018 de la ora 20.00 Agenţia DILIA va prezenta la Teatrul Vila Štvanice din Praga cele mai interesente piese din dramaturgia română contemporană în prezenţa autorilor Elise Wilk şi Bogdan Georgescu.

DILIA ne invită la cel de-al paisprezecelea atelier de traducere. Acest workshop le este dedicat traducătorilor începători din rândul studenţilor de la secţiile de filologie şi a…