#Dan puican

[rudyroth79]

Regizorul Dan Puican a încetat din viață

Regizorul Dan Puican a încetat din viață

Sâmbătă, 14 august 2021, regizorul Dan Puican a încetat din viață, la vârsta de 88 de ani, în timp ce se afla la Pelerinajul cu ocazia sărbătorii Sfânta Maria, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Născut la 6 martie 1933, absolvent al Institutului de Teatru „I. L. Caragiale” din Bucureşti, în faimoasa Promoție de Aur din 1956, ce-i cuprindea pe Gheorghe Cozorici, George Constantin, Silvia Popovici,…

[stiri-noi]

Ritualul pe care il face primul sot al Stelei Popescu in memoria artistei

[news24hrou]

Fără cuvinte! Fostul soț a jelit la c��pătâiul Stelei Popescu. Dan Puican, o dragoste dincolo de mormânt Stela Popescu a ştiut să se bucure de fiecare secundă, pe acest pământ. Doamna scenei a avut nu doar o viaţă strălucitoare, ci şi o plecare gloriosă. http://ift.tt/2ABV2nI

[point-md-blog]

Primul soţ al Stelei Popescu: Te-am iubit. Ai fost dragostea mea

Primul soţ al Stelei Popescu, regizorul Dan Puican, susţine că sâmbătă ar fi urmat să ia masa împreuna, precizând că artista a fost dragostea sa din tinereţe.https://point.md/ro/noutati/international/primul-sot-al-stelei-popescu-te-am-iubit-ai-fost-dragostea-mea-din-tinerete

[7estiasi]

Declaratiile cutremuratoare ale Stelei Popescu! Ii este din ce in ce mai greu! ”Abia astept sa…

Declaratiile cutremuratoare ale Stelei Popescu! Ii este din ce in ce mai greu! ”Abia astept sa…

Marea actrita era casatorita, de opt ani, cu regizorul Dan Puican, cand si-a intalnit marea iubire a vietii ei, pe cunoscutul textier Puiu Maximilian. Dupa cateva saptamani de relatie cu Maximilian, si-a parasit partenerul de viata oficial, in ciuda rugamintilor lui de a-i mai da o sansa.

Astazi, la 16 ani de la decesul regretatului textier, partenera de scena a lui Alexandru Arsinel…

[slagglasscity]

On this SUNDAY, January 15, 2017, the date of Martin Luther King’s birth, over 75 Chicago authors will join writers in 90 cities and communities across the United States and worldwide, coming together for #WritersResist a “re-inauguration” of compassion, equality, free speech, and the fundamental ideals of democracy. 

True to the spirit of our city, Chicago #WRITERS RESIST is embracing a City of Neighborhoods theme, with a central reading in the Loop and same-day events in Pilsen, Humboldt Park, Logan Square, River West, Albany Park/ Old Irving Park, and Evanston. 

THE LOOP READING starts out the day from noon to 3:00PM at Open Books, in the West Loop, 651 W. Lake St., two blocks west of the  Clinton L Stop/ Green and Pink Lines.

•••

All events are free and open to the public. Chicago #Writers Resist community events will run from midday into the evening on Sunday.

Here is the Sunday January 15th event schedule, beginning with the noon Loop event:

••• Noon-3:00PM—LOOP at Open Books in the West Loop, 651 W. Lake St. (Pink and Green  L Lines/ Clinton stop.) 20 Readers!  Social Justice and Citizen Organization Speakers! Silent Literary Raffle! See this blog page for the author line-up.

••• 1:00-3:00PM—RIVER WEST at Woman Made Gallery, 685 N. Milwaukee Ave. “Inauguration: Affirmation, Empowerment & Resistance." Featuring vocalist Ugochi Nwaogwugwu, along with poets Susanna Lang, Dipika Mukherjee, Kee Stein, Kimberly Marie Ousley, Dina Elenbogen, and Freesia McKee. In addition, we'll have activist Dr Patricia O'Brien, on faculty at UIC school of social work. Curator: Nina Corwin.  More details on Facebook: www.facebook.com/events/1623873551255294/

•••2:00-4:00PM—PILSEN, at Flor del Monte, 1951 West 22nd Place. Featuring Melissa Duprey, Tara Betts, Aisha Davies, Graciela Gonzalez, Isabel Reyes, Zenia Ruiz, Dan Godston, and Ydalmi Noriega.

•••2:30-4:30PM —ALBANY PARK/ OLD IRVING PARK, at Café Urbano, 4176 N. Elston Avenue. Featuring  Elizabeth Marino, Cynthia Gallaher, Ruth Goring,  Richard Vargas, Raul Niño, Mike Puican, Eduardo Arocho PLUS an open mic.

••• 4:00-6:00PM—EVANSTON, at Bookends and Beginnings, 1712 Sherman Avenue, Alley #1. Featuring Osama Alomar, Veronica Arreola, Virginia Bell, Dina Elenbogen, Pamela Ferdinand, Aricka Foreman, Ralph Hamilton, Emilie Hogan, Maudlyne Ihejirika, Parneshia Jones, Bennett Johnson, C. Russell Price, Bill Savage, Megan Stielstra, Michele Weldon, and John K. Wilson. More details on Facebook:  www.facebook.com/events/1802049823393747/

••• 6:00PM —LOGAN SQUARE, at Cole’s, 2338 N Milwaukee Ave, 21+, SPEAK UP/WARM UP to Benefit the Logan Square Neighborhood Association. Featuring Diego Baez, Doro Boehme, Violet Gallardo (LSNA), Aide Hernandez (LSNA), Nathanael Lee Jones, Britt Julious, Jami Nakamura Lin, Heather McShane, Sarah Meyer, Ashley Miranda, Jose-Luis Moctezuma, Jennifer Nelson, C. Russell Price, Dawn Reiss, Kenyatta Rogers, Jacob Saenz, Erika L. Sánchez, Suzanne Scanlon, Tara Stringfellow, Dawn Tefft, and Zoe Zolbrod. Books and special printed matter will be available for donation from partners Curbside Splendor, Meekling Press, and Red Rover Reading Series. This is event is also partnered with MAKE Magazine and CHI PRC/Wasted Pages. 

••• 7:00PM—HUMBOLDT PARK #Writers Resist with the Guild Literary Complex at La Bruquena, 2726 W. Division, featuring poetry by Eduardo Arocho, Carlos Cumpián, Nina Corwin, Isaac Galvan, J. Evelyn and Yolanda Nieves. The night’s MC will be Mary Hawley. Come early and sign up for an open mic slot! More details on Facebook:  https://www.facebook.com/events/357587911277647/?active_tab=discussion.

[rudyroth79]

Mihail Sebastian „Iată! E inutil să fugi de singurul gând care te urmăreşte; e inutil să cauţi uitarea în mici jocuri imbecile.

[rudyroth79]

90 de ani de la inaugurarea Studioului Teatrului Naţional din Bucureşti, cu piesa ”Muşcata din fereastră” de Victor Ion Popa

90 de ani de la inaugurarea Studioului Teatrului Naţional din Bucureşti, cu piesa ”Muşcata din fereastră” de Victor Ion Popa

Astăzi se împlinesc 90 de ani, de când, într-o zi de 4 octombrie, în 1929, sub directoratul lui Liviu Rebreanu, s-a inaugurat Studioul Teatrului Naţional din Bucureşti, cu piesa Muşcata din fereastră de Victor Ion Popa, prezentată în premieră, în regia lui Paul Gusty. Din distribuţie făceau parte actorii Ion Sîrbu, Grigore Mărculescu, I. Cernea, Ionescu Ulmeni, Toto Ionescu, Irina Nădejde. Piesa…

[rudyroth79]

10 ani de la moartea regizorului Cristian Munteanu

Se împlinesc astăzi, 31 ianuarie 2018, 10 ani de la moartea regizorului Cristian Munteanu. Mâine, joi, 1 februarie 2018, la ora 18.00, la Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8) Teatrul Național Radiofonic vă invită la evenimentul dedicat lui Cristian Munteanu. După evocarea marelui regizor, va urma audiția spectacolului ”Moartea lui Ivan Ilici”,…

[rudyroth79]

Medialion Virgil Ogășanu la Radio România Actualități (12–15 iunie 2017)

Medialion Virgil Ogășanu la Radio România Actualități (12–15 iunie 2017)

În perioada 12–15 iunie 2017, spectacolele de teatru radiofonic programate la Radio România Actualități (ora 23.05) sunt dedicate actorului Virgil Ogășanu. Din creația sa radiofonică, Teatrul Național Radiofonic a selectat patru spectacole de excepție: ”Şase schiţe umoristice” de Costin Tuchilă (regia: Vasile Manta, 2017), ”Vorbe de clacă” de Ioan Slavici (regia artistică: Dan Puican, 1990),”Boln…

[stiri-noi]

Primul soț al Stelei Popescu îl plânge pe Alexandru Arșinel. „Ce e pe el” - Libertatea

[stiri-noi]

VIDEO/ Administratora clădirii în care locuia Stela Popescu rupe tăcerea. “Am observat că îi era greu să iasă din taxi ... - Libertatea

[stiri-noi]

Administratora clădirii în care locuia Stela Popescu rupe tăcerea. “Am observat că îi era greu să iasă din taxi. Ma luat ... - Libertatea

[rudyroth79]

3 februarie 1941, București – 14 septembrie 2008, Viena

La doar 67 de ani, actorul botezat cu nume de sfânt, care întruchipase peste 100 de personaje, impresionându-și admiratorii cu puternica-i personalitate, se stingea departe de Gruiu, pământul lui românesc, chiar de Ziua Crucii pe care și-o făcea de fiecare dată în intimitate, când își ridica ochii spre cer.

Vibrație.

Rigoare.

Finețe și tensiune într-o armonie perfectă.

Trup grăitor și fascinație.

Ștefan Iordache arzând…

Ștefan Iordache

Actorul care își împuternicea eroul în scenă, venind la teatru cu trei ore înainte de spectacol pentru a-și intra în rol.

Actorul și magnetismul său.

Poate explicația neputinței spectatorilor de a părăsi sala la căderea cortinei…

Cum să te împotrivești să-l păstrezi în amintire pe cel care la doar 22 de ani intra în pielea unui veritabil actor și, timp de câteva decenii, avea să-l facă pe semenul său dependent de teatru și de cinema?!

L-ai putea uita vreodată pe actorul înzestrat cu o forță de nestăvilit pe scenă?! L-ai putea ignora pe cel care încă din studenție risipea printre colegi energii nebănuite?!

Regizorii de teatru și de film i-au pus pe umeri roluri grele pe care le-a purtat cu dăruire și cu o incredibilă forță.

Ștefan Iordache a transferat pe scenă profunzimile fiecăruia dintre personajele sale…

Cronicile erau toate în favoarea lui. Chiar și presa internațională rămânea mută la vitalitatea actorului român care numea noroc ajutorul primit de la Cel de Sus. […] 

Annie Muscă

Citește integral articolul în Revista Teatrală Radio, 14 septembrie 2014, click aici.

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Pe la mijlocul anilor ’90, atunci când lucram la Antena Bucureştilor (azi Radio Bucureşti), aveam o emisiune de două ore la care invitam cu precădere artişti, pentru că erau, sunt şi vor mai fi „modele şi eroi”. Împreună cu regretata mea prietenă, Viorica Ghiţă Teodorescu, am plănuit ca la început de februarie să-l invităm pe Ştefan Iordache, ceea ce s-a şi întâmplat, venind la emisiune pe 4 februarie.

Mă pregătisem cu zeci de întrebări, cu fragmente din piesele în care jucase la Teatrul Radiofonic şi cu muzica pe care aflasem că o iubea. Ştefan Iordache a venit cu o oră mai devreme, era îmbrăcat într- un pulover bleu, era destul de tăcut, s-a aşezat pe un scaun, i-am spus, în mare, ce am ales şi am vrut să-i dau şi întrebările să se uite peste ele, că timp aveam suficient. Mi-a spus că nu vrea să se gândească la întrebări, fiindcă sunt convinsă de asta, Ştefan Iordache avea răspuns la toate. Emisiunea era în direct şi publicul putea să pună întrebări, să discute cu invitatul, numai dacă se dorea acest lucru. Ştefan Iordache a fost de acord să vorbească cu oamenii, ştia că este iubit de public şi acest gest de a vorbi cu ei era omagiul său adus celor care-l aplaudau cu admiraţie. Am început emisiunea, dar când ascultătorii s-au convins că e chiar Ştefan Iordache în studio, au început telefoanele să sune. A sunat atât de multă lume că aş fi avut nevoie de zece ore de emisie şi nu de două! Era fericit să vorbească cu oamenii, aşa că eu am rărit seria întrebărilor, ascultându-l cum conversează cu fiecare om în parte, de parcă se cunoşteau de când lumea. Cei din Rahova erau „comahalagiii” săi, cuvânt spus cu atâta tandreţe, că aproape îţi dădeau lacrimile. La un moment dat, cineva l-a întrebat dacă a dansat de ziua lui, atunci s-a ridicat, m-a invitat la dans şi am făcut câţiva paşi împreună, atât cât ne permitea studioul. La final a întrebat – era bucuros – dacă a fost bine. I-am zâmbit, nu i-am răspuns, pentru că ştia răspunsul. Ei, Doamne, a fost o sărbătoare şi pentru mine, dar şi pentru publicul care-l adora, am spus-o şi atunci şi o repet şi acum, după atâţia ani.

Ultima dată l-am văzut pe scena Naţionalului, în rolul Prințului Potemkin din ”Ecaterina cea Mare” de G. B. Shaw, în regia lui Cornel Todea, alături de Maia Morgenstern. Cele două ore petrecute alături de Ştefan Iordache mi s-au părut minute, atât de repede a trecut timpul. În acea zi de 4 februarie am învăţat de la acest uriaş actor lecţia despre simplitate şi firesc.

Pușa Roth

Revista Teatrală Radio, 4 februarie 2014

Vezi Arhiva Ștefan Iordache în Revista Teatrală Radio

Ștefan Iordache în filmul ”Ciuleandra”, regia Sergiu Nicolaescu, 1985

Ștefan Iordache în ”Richard al III-lea” de William Shakespeare, traducere de Andrei Bantaș, adaptarea radiofonică și regia artistică: Dan Puican, 2001 – fragment

Ștefan Iordache în ”Faust” de J. W. Goethe, traducere de Lucian Blaga, adaptare radiofonică de Georgeta Răboj, regia artistică: Cristian Munteanu. Data difuzării în premieră: 22 februarie 1985 – fragment

Ștefan Iordache și Gina Patrichi în spectacolul ”Din jale se întrupează Electra” de Eugene O’Neill, regia: Cristian Munteanu. Data difuzării în premieră: 6 aprilie 1985 – fragment

Ștefan Iordache în ”O repetiţie moldovenească sau Noi şi iar noi” de Costache Caragiale, adaptare radiofonică de Costin Tuchilă. Muzica originală și versurile cântecelor: George Marcu. Regia: Cristian Munteanu  (2003) – fragment

Ștefan Iordache – ”Să-mi cânți, cobzar”

Remember Ștefan Iordache 3 februarie 1941, București – 14 septembrie 2008, Viena La doar 67 de ani, actorul botezat cu nume de sfânt, care întruchipase peste 100 de personaje, impresionându-și admiratorii cu puternica-i personalitate, se stingea departe de Gruiu, pământul lui românesc, chiar de Ziua Crucii pe care și-o făcea de fiecare dată în intimitate, când își ridica ochii spre cer.

[rudyroth79]

295 de ani de la moartea lui Dimitrie Cantemir

”Sufletul odihnă nu poate afla până nu găseşte adevărul, carile îl cearcă oricât de cu trudă i-ar fi a-l nimeri.” Acest superb citat aparține lui Dimitrie Cantemir, un mare reprezentant al umanismului românesc. Pentru Blaga, principele Cantemir este ”«inorogul alb» al gândirii româneşti, făptură stranie şi pură, de o genială claritate în previziuni”. ”Dimitrie Cantemir, erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academicean berlinez, prinț rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru”, spunea George Călinescu despre Dimitrie Cantemir.

Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673 – 21 august 1723), domn al Moldovei între martie – aprilie 1693 și între anii 1710 – 1711, a avut o formaţie enciclopedică cu preocupări în diferite domenii: istorie, filosofie, literatură, matematică, limbi orientale, muzică. A fost o personalitate multilaterală, care a realizat prima sinteză a culturii naţionale, pregătind apariţia iluminismului. Majoritatea operelor sale se bazează pe o vastă documentaţie, el folosind izvoare străine în limbile germană, franceză, rusă, polonă, turcă. Ca domnitor, Cantemir a dovedit vederi progresiste. Pentru meritele sale ştiinţifice şi literare, în 1714, Dimitrie Cantemir a fost ales membru al Academiei din Berlin.

Fiu al domnului moldovean Constantin Cantemir, a fost proclamat domn la moartea tatălui sau dar nu a fost recunoscut de către Poarta Otomană. Din 1693 până în în 1710, a stat la Constantinopol, unde a fost capuchehaie*) și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii otomanilor în bătălia de la Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman. Ca domn, a fost bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, lucru perfect adevărat deoarece a încheiat un tratat cu Petru cel Mare al Rusiei. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.

A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi. A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal și a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei și a lucrat în sistem Mercator. Colecția sa de hărți, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg.

Dimitrie Cantemir, maxime:

”Unii tac din înţelepciune, alţii tac din prostie, oricum, tăcerea lor vorbeşte.”

”Precât este de folos, la vreme de trebuinţă, cuvântul cuvios, pre atât este de neputincios cuvântul aceluia care, nefiind întrebat de nimeni, tuturor dă sfat.”

”Pierderea vremii bune este maica şi sămânţa vremii rele.”

”Sufletele înţelepte se pleacă chiar şi în faţa dreptei socoteli a vrăjmaşilor.”

”Ce e viaţa noastră? Abur.”

A scris ”Hronicul  vechimei a romano-moldo-vlahilor”, susținând latinitatea limbii și a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că româna are patru dialecte, carte devenită fundamentală pentru reprezentanții Școlii Ardelene. Ca membru al Academiei din Berlin, a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent, în 1723 și a fost înmormântat în Rusia, la Dmitrievka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale și cu același hram ca al Bisericii Domnești din Iași.

Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935. Pe lespedea raclei sale este scris următorul text: ”Aici, întors din lunga și prea greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.

Cea dintâi lucrare filosofică românească, ”Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul”, scrisă în română și tipărită la Iași în anul 1698, este „prima scriere românească în care probleme precum inexistenţa sufletului, a nemuririi sau a învierii să fi fost puse atât de explicit.” (Acad. Virgil Cândea).

În anul 1700 apare lucrarea filosofică ”Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago”, în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, în linia lui Bacon, un fel de împăcare între știință și religie, între determinismul științific și metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie și științele oculte, sacre, specifice epocii Renașterii.

”Istoria ieroglifică”, scrisă la Constantinopol în limba română între anii 1703 – 1705, roman medieval cu cheie, este ”prima operă literară româneacă în deplinul înţeles al cuvântului” (Nicolae Manolescu), şi totodată ”întâia scriere care cuprinde memorii, cu descrierea amplă a întregii societăţi contemporane.” (Sextil Puşcariu). Ieroglifele – adică acele «chipuri de pasiri, de dobitoace şi de alte jigănii şi lighioi cu carile vechii în loc de slove să slujiia» – oferă operei un ”caracter de generalitate”. După cum observa George Călinescu, ”metoda de a travesti observaţia asupra oamenilor în figuraţia zoologică e de o tradiţie străveche şi durabilă”.

Criticul literar Nicolae Manolescu afirmă că este o operă deschisă, mai ales că a fost scrisă între cele două perioade ca domn al Moldovei: ”S-a spus [despre (Istoria ieroglifică] că este o istorie secretă, uitându-se că a fost tipărită îndată ce a fost redactată, în 1705, aşadar în timpul vieţii autorului şi înainte ca el să fie, a doua oară, domn în Moldova, şi, mai ales că, chiar şi fără «scara» de la urmă furnizată de însuşi Cantemir, contemporanii puteau prea lesne recunoaşte personajele reale ascunse sub măştile de păsări şi de animale. […] Nu lipseşte, desigur, intenţia pamfletară”. Este considerată prima încercare de roman politico-social. Titlul ei original, după manuscrisul olograf, este pilduitor: ”Istoria ieroglifică în douăsprezece părţi împărţită cu 760 de sentenţii frumos împodobită, la începătură de scară a numerelor dezvăluitoare, iară la sfârşit cu a numerelor străine tâlcuitoare”, iar punctul de plecare poate să fie ”Etiopicele” lui Heliodor (sec. III î.Hr.), fie ”Anecdota sau Istoria secretă a lui Procopios din Cesareea” (sec.III î.Hr.), fie ”Le roman de Renart” (sec. XII-XIII).

”Istoria creșterii și descreșterii Curții Otomane”, scrisă în limba latină (”Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae”),  a fost redactată între 1714 și 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria Imperiului otoman și a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat și asupra posibilităților popoarelor asuprite de a-și recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă și publicată în limbile engleză, franceză și germană.

”Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”, scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor în română, cuprinde istoria românilor de la origini până la descălecare. Susține ideea lui Miron Costin: originea latină comună a tuturor dialectelor românești. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă.

”Descriptio Moldaviae” (”Descrierea Moldovei”), scrisă în limba latină între anii 1714 și 1716, a fost realizată la cererea Academiei din Berlin.

Datorită lucrării ”Kitab-i-musiki, Cartea științei muzicii, scrisă în limba turcă, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice și al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir), primind titlul de pașă cu trei tuiuri (ceilalți domni aveau două tuiuri) de la Ahmed al III-lea, cunoscut drept mare susținător al artelor.

Publicat în ediția tipărită a revistei ”Occidentul românesc”, august 2016

________

*) Capucheháie (capuchehắi), s. f. – Agent, reprezentant diplomatic al domnitorilor români pe lîngă imperiul turc. Stabiliți în sec. XV, au fost adesea greci din Constantinopol. Tot așa se numeau și agenții domnitorilor pe lângă pașii orașelor dunărene și uneori soldații din garda personală a vizirului. –  Var. capichehaie. din tc. kapu kehayasi (Șeineanu, II, 28). – Cf. Dicționar Enciclopedic Român, ediția 1958 – 1966.

Integrala manuscriselor lui Dimitrie Cantemir, vezi aici.

”Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir, dramatizare de Valeriu Sîrbu, regia artistică: Cristian Munteanu, 1973 – fragment

”Divanul” de Dimitrie Cantemir. Dramatizare radiofonică de Georgeta Răboj. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Valeria Seciu, Ion Caramitru, N. Luchian Botez. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing.Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1986 – fragment

Dimitrie Cantemir, ”Peşrev Adjem Yegiahi” – Formaţia Vocal-instrumentală de Muzică Veche ”Anton Pann”, Kalofonika, 2005

Vezi Arhiva rubricii Filă de calendar

”Dimitrie Cantemir – «Inorogul alb al gândirii românești»” de Pușa Roth 295 de ani de la moartea lui Dimitrie Cantemir ”Sufletul odihnă nu poate afla până nu găseşte adevărul, carile îl cearcă oricât de cu trudă i-ar fi a-l nimeri.”