#Academia din Berlin

[alilixx]

fanfic characters x reader

I would also write fanfics about the actors (they are mostly the ones playing the characters on the list)

Here is my list:

Harry Potter:

Severus Snape:

Remus Lupin

Sirius Black

Barty Crouch Jr.

Bellatrix Lestrange

Lucius Malfoy

Character I'm not sure I do:

Fred Weasley 

George Weasley

Draco Malfoy

Harry Potter

Hermione Granger

Tom Riddle 

Regulus Black

Fantastic Beasts:

Albus Dumbledore

Gellert Grindelwald

Minerva McGonagall

Lord Percival Graves

Hogwarts Legacy:

Phineas Nigellus Black

Sebastian Sallow

Aesop Sharp

Mirabel Garlick

Ominis Gaunt

Grand Theft Auto:

Michael De Santa

Trevor Philips

Franklin Clinton

Niko Bellic

Steve Haines

Lester Crest

Agent 14

Naruto:

Kakashi Hatake

Naruto Uzumaki

Sasuke Uchiha

Tsunade

Jiraya

Minato Namikaze

Gaara

Tobirama Senju

Senju Hashirama

Inuzuka Hana

Mitarashi Anko

Darui

Kushina Uzumaki

Kiba Inuzuka

Uchiha Shisui

Yujito Nii

Ôtsutsuki Indra

Ôtsutsuki Asura

Uchiha Obito

Mei Temurî

Boruto:

Naruto Uzumaki

Sasuke Uchiha

Mitsuki

Kawaki

Boruto Uzumaki

Konoha-Maru Sarutobi

Sakura Haruno

The Devil Wears Prada:

Serena

Miranda Priestly

Jujutsu Kaisen:

Yuji Itadori

Utahime Iori

Masamichi Yaga

Inumaki Toge

Okkotsu Yûta

Sheko Ieiri

Yuki Tsukumo

Uraume

Toji Fushiguro

Gong Shi Woo

Atsuya Kusakabe

Ieri Shôko

Zenin Mai

Zenin Maki

Choso

Gojo Satoru

Megumi Fushiguro

Ryomen Sukuna

Mei Mei

Kento Nanami

Assassination Classroom:

Tadaomi Karasuma

Irina Jelavic

Koro Sensei (human)

One piece:

Shanks

Portgas D.Ace

Don Quijote Doflamingo

Roronoa Zoro

Sanji Vinsmoke

Coby

Trafalgar Law

Sabo

Marvel:

Agatha Harkness

Hela

Natasha Romanoff

Tony Stark

Yelena Belova

Loki Laufeyson

Sylvie Laufeydottir

Matt Murdock

May Parker

Scott Lang

Shang Chi

Stephen Strange

Thena

Wanda Maximoff

Xu Wenwu

Marc Spector

Steven Grant

Wednesday:

Larissa Weems

Morticia Addams

Lucifer:

Lucifer Morningstar

Chloe Decker 

Mazikeen Smith

Amenadiel

Charlotte Richards

Aurora (Rory) Morningstar

Michael

Sandman:

The Corinthian

Lucifer Morningstar

Desire

Johanna Constantine

Bleach:

Ichigo Kurosaki

Sousuke Aizen

Kuchiki Buyakuya

Coyote Stark

Resident Evil:

Leon S. Kennedy

Chris Redfield

Ashley Graham

Ethan Winters

Carlos Oliveira

Helena Harper

Rosemary Winters

Alcina Dimitrescu

Cassandra Dimitrescu

Daniela Dimitrescu

Bela Dimitrescu

Dr House:

Dr Gregory House

Dr Lisa Cuddy

Dr James Wilson

Dr Alissa Cameron

Dr 13

Two and a Half Men:

Charlie Harper

Walden Schmidt

Judith Harper

Jenny

Politicians:

Emmanuel Macron (French President)

Gabriel Attal (French Prime Minister)

Mathieu Maucort (French  Interministerial Delegate)

Jordan Bardella (European Deputy and French President of the RN)

Volodimir Zelensky (Ukranian President)

Justin Trudeau (Canada Prime Minister)

I'M NOT TALK ABOUT MY POLITICAL PARTY OR WHETHER I SUPPORT THEM OR NOT!!! ONLY FOR PHYSICS HUH

Star Wars:

Kylo Ren

Captain Phasma

Din Djarin

Poe Dameron

Valorant:

Chamber

Viper

Reyna

Omen

La Casa De Papel:

Berlin

El Professor

Suárez

My Hero Academia:

Dabi

Shota Aizawa

Nemuri Kayama

Todoroki Shôto

Toga Himiko

Shimura Nana

Chisaki Kai

Attack on titan:

Hanji Zoe

Levi Ackerman

Annie Leonhart

Mikasa Ackerman

Pirates of the caribbean:

Jack Sparrow

Elizabeth Swann

Sweeney Todd:

Sweeney Todd

Mrs. Lovett

Judge Turpin

The Witcher:

Geralt Of Rivia

Yennefer of Vengerberg

Ciri

Kaamelott:

Arthur Pendragon

Léodagan

Bohort

Yvain

Gauvain

Ygerne

Elias de Kelliwic’h

Spy X Family

Loid Forger

Yor Forger

Castlevania

Dracula

Leon Belmont

Alucard

Trevor Belmont

Richard Belmont

Tera

Five Nights at Freddy’s

William Afton

Michael Schmidt

Vanessa Shelly

Satsuriku no Tenshi

Isaac Foster

Haikyuu!!

Yū Nishinoya

Tobio Kageyama

Tetsurō Kuroo

Fugou Keiji: Balance:UNLIMITED

Daisuke Kambe

Haru Katou

Ryo Hosino

Owari no Seraph

Guren Ichinose

Mikaela Hyakuya

Ferid Bathory

Crowley Eusford

Kureto Hiragi

Shinya Hiragi

Horn Skuld

Chess Belle

Rokudenashi Majutsu Koushi to Akashic Records

Glenn Radars

Sistine Fibel

Celica Arfonia

Albert Frazer

Domestic na Kanojo

Hina Tachibana

Rui Tachibana

Masaki Kobayashi

Reiji Kiriya

My new boss is Goofy

Shirosaki Yusei

Mitsuo Aoyama

Kinjo Aigo

Buddy Daddies

Kugi Kyûtarô

Suwa Rei

Kurusu Kazuki

Unasaka Misaki

Other characters

Sakata Gintoki from Gintama

Brienne of Tarth from Game of Thrones by Gwendoline Christie

Hans Gruber from Die Hard by Alan Rickman

Sinclair Bryant from Close my eyes by Alan Rickman

Miranda Hilmarson from Top of the Lake by Gwendoline Christie

Charlie Harper from My Uncle Charlie by Charlie Sheen

Isaac Foster from Angels of Deaths

Link from The Legend Of Zelda

Cereza from Bayonetta

Leonora Lesso from School for Good and Evil by Charlize Theron

Elaine Markinson from Gringo by Charlize Theron

Hannibal Lecter from Hannibal by Mads Mikkelson

Miss Perergrine from Miss Peregrine’s Home for Particular Children by Eva Green

Joel Miller from The Last Of Us by Pedro Pascal

Mr.Cat from Kaeloo

Marc from Le Flambeau by Jonathan Cohen

John Wick from John Wick’s movies by Keanu Reeves

Joe Goldberg from You by Penn Badgley

Crowley from Good Omens by David Tennant

Max Black from 2 Broke girls by Kat Dennings

Tobias from Ghost

[rudyroth79]

295 de ani de la moartea lui Dimitrie Cantemir

”Sufletul odihnă nu poate afla până nu găseşte adevărul, carile îl cearcă oricât de cu trudă i-ar fi a-l nimeri.” Acest superb citat aparține lui Dimitrie Cantemir, un mare reprezentant al umanismului românesc. Pentru Blaga, principele Cantemir este ”«inorogul alb» al gândirii româneşti, făptură stranie şi pură, de o genială claritate în previziuni”. ”Dimitrie Cantemir, erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academicean berlinez, prinț rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru”, spunea George Călinescu despre Dimitrie Cantemir.

Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673 – 21 august 1723), domn al Moldovei între martie – aprilie 1693 și între anii 1710 – 1711, a avut o formaţie enciclopedică cu preocupări în diferite domenii: istorie, filosofie, literatură, matematică, limbi orientale, muzică. A fost o personalitate multilaterală, care a realizat prima sinteză a culturii naţionale, pregătind apariţia iluminismului. Majoritatea operelor sale se bazează pe o vastă documentaţie, el folosind izvoare străine în limbile germană, franceză, rusă, polonă, turcă. Ca domnitor, Cantemir a dovedit vederi progresiste. Pentru meritele sale ştiinţifice şi literare, în 1714, Dimitrie Cantemir a fost ales membru al Academiei din Berlin.

Fiu al domnului moldovean Constantin Cantemir, a fost proclamat domn la moartea tatălui sau dar nu a fost recunoscut de către Poarta Otomană. Din 1693 până în în 1710, a stat la Constantinopol, unde a fost capuchehaie*) și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii otomanilor în bătălia de la Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman. Ca domn, a fost bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, lucru perfect adevărat deoarece a încheiat un tratat cu Petru cel Mare al Rusiei. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.

A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi. A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal și a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei și a lucrat în sistem Mercator. Colecția sa de hărți, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg.

Dimitrie Cantemir, maxime:

”Unii tac din înţelepciune, alţii tac din prostie, oricum, tăcerea lor vorbeşte.”

”Precât este de folos, la vreme de trebuinţă, cuvântul cuvios, pre atât este de neputincios cuvântul aceluia care, nefiind întrebat de nimeni, tuturor dă sfat.”

”Pierderea vremii bune este maica şi sămânţa vremii rele.”

”Sufletele înţelepte se pleacă chiar şi în faţa dreptei socoteli a vrăjmaşilor.”

”Ce e viaţa noastră? Abur.”

A scris ”Hronicul  vechimei a romano-moldo-vlahilor”, susținând latinitatea limbii și a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că româna are patru dialecte, carte devenită fundamentală pentru reprezentanții Școlii Ardelene. Ca membru al Academiei din Berlin, a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent, în 1723 și a fost înmormântat în Rusia, la Dmitrievka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale și cu același hram ca al Bisericii Domnești din Iași.

Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935. Pe lespedea raclei sale este scris următorul text: ”Aici, întors din lunga și prea greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.

Cea dintâi lucrare filosofică românească, ”Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul”, scrisă în română și tipărită la Iași în anul 1698, este „prima scriere românească în care probleme precum inexistenţa sufletului, a nemuririi sau a învierii să fi fost puse atât de explicit.” (Acad. Virgil Cândea).

În anul 1700 apare lucrarea filosofică ”Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago”, în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, în linia lui Bacon, un fel de împăcare între știință și religie, între determinismul științific și metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie și științele oculte, sacre, specifice epocii Renașterii.

”Istoria ieroglifică”, scrisă la Constantinopol în limba română între anii 1703 – 1705, roman medieval cu cheie, este ”prima operă literară româneacă în deplinul înţeles al cuvântului” (Nicolae Manolescu), şi totodată ”întâia scriere care cuprinde memorii, cu descrierea amplă a întregii societăţi contemporane.” (Sextil Puşcariu). Ieroglifele – adică acele «chipuri de pasiri, de dobitoace şi de alte jigănii şi lighioi cu carile vechii în loc de slove să slujiia» – oferă operei un ”caracter de generalitate”. După cum observa George Călinescu, ”metoda de a travesti observaţia asupra oamenilor în figuraţia zoologică e de o tradiţie străveche şi durabilă”.

Criticul literar Nicolae Manolescu afirmă că este o operă deschisă, mai ales că a fost scrisă între cele două perioade ca domn al Moldovei: ”S-a spus [despre (Istoria ieroglifică] că este o istorie secretă, uitându-se că a fost tipărită îndată ce a fost redactată, în 1705, aşadar în timpul vieţii autorului şi înainte ca el să fie, a doua oară, domn în Moldova, şi, mai ales că, chiar şi fără «scara» de la urmă furnizată de însuşi Cantemir, contemporanii puteau prea lesne recunoaşte personajele reale ascunse sub măştile de păsări şi de animale. […] Nu lipseşte, desigur, intenţia pamfletară”. Este considerată prima încercare de roman politico-social. Titlul ei original, după manuscrisul olograf, este pilduitor: ”Istoria ieroglifică în douăsprezece părţi împărţită cu 760 de sentenţii frumos împodobită, la începătură de scară a numerelor dezvăluitoare, iară la sfârşit cu a numerelor străine tâlcuitoare”, iar punctul de plecare poate să fie ”Etiopicele” lui Heliodor (sec. III î.Hr.), fie ”Anecdota sau Istoria secretă a lui Procopios din Cesareea” (sec.III î.Hr.), fie ”Le roman de Renart” (sec. XII-XIII).

”Istoria creșterii și descreșterii Curții Otomane”, scrisă în limba latină (”Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae”),  a fost redactată între 1714 și 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria Imperiului otoman și a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat și asupra posibilităților popoarelor asuprite de a-și recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă și publicată în limbile engleză, franceză și germană.

”Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”, scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor în română, cuprinde istoria românilor de la origini până la descălecare. Susține ideea lui Miron Costin: originea latină comună a tuturor dialectelor românești. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă.

”Descriptio Moldaviae” (”Descrierea Moldovei”), scrisă în limba latină între anii 1714 și 1716, a fost realizată la cererea Academiei din Berlin.

Datorită lucrării ”Kitab-i-musiki, Cartea științei muzicii, scrisă în limba turcă, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice și al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir), primind titlul de pașă cu trei tuiuri (ceilalți domni aveau două tuiuri) de la Ahmed al III-lea, cunoscut drept mare susținător al artelor.

Publicat în ediția tipărită a revistei ”Occidentul românesc”, august 2016

________

*) Capucheh��ie (capuchehắi), s. f. – Agent, reprezentant diplomatic al domnitorilor români pe lîngă imperiul turc. Stabiliți în sec. XV, au fost adesea greci din Constantinopol. Tot așa se numeau și agenții domnitorilor pe lângă pașii orașelor dunărene și uneori soldații din garda personală a vizirului. –  Var. capichehaie. din tc. kapu kehayasi (Șeineanu, II, 28). – Cf. Dicționar Enciclopedic Român, ediția 1958 – 1966.

Integrala manuscriselor lui Dimitrie Cantemir, vezi aici.

”Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir, dramatizare de Valeriu Sîrbu, regia artistică: Cristian Munteanu, 1973 – fragment

”Divanul” de Dimitrie Cantemir. Dramatizare radiofonică de Georgeta Răboj. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Valeria Seciu, Ion Caramitru, N. Luchian Botez. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing.Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1986 – fragment

Dimitrie Cantemir, ”Peşrev Adjem Yegiahi” – Formaţia Vocal-instrumentală de Muzică Veche ”Anton Pann”, Kalofonika, 2005

Vezi Arhiva rubricii Filă de calendar

”Dimitrie Cantemir – «Inorogul alb al gândirii românești»” de Pușa Roth 295 de ani de la moartea lui Dimitrie Cantemir ”Sufletul odihnă nu poate afla până nu găseşte adevărul, carile îl cearcă oricât de cu trudă i-ar fi a-l nimeri.”

[semnebune]

Festivalul Internațional Musica Kronstadt 2019 - ediția a VI-a

Festivalul Internațional Musica Kronstadt 2019 – ediția a VI-a

Academia și Festivalul Internațional

„MUSICA KRONSTADT 2019, ediția a VI-a – TOGETHER SOUNDS GREAT”

3-9 august Brașov

 În perioada 3-9 august, Festivalul Internațional “Musica Kronstadt 2019”, ediția a VI-a, „TOGETHER SOUNDS GREAT”, aduce la Brașov elitele muzicii clasice mondiale de la:

Berliner Philharmoniker, Gewandhausorchester Leipzig, Orchestra Filarmonică din Rotterdam, Orchestra…

[bartholomaus]

Cristian Mandeal (n. 18 aprilie 1946, Rupea/Reps/Kőhalom) este un muzician, pianist și dirijor, director general al Filarmonicii „George Enescu” din 1991 (până în 2010, cred).Cristian Mandeal a început studiile de pian, compoziție și dirijat la Liceul de Muzică din Brașov/Kronstadt/Brassó, apoi la Academia de Muzică din București (1965 - 1974). A studiat mai apoi la Berlin, cu Herbert von Karajan (1980), și la München, sub îndrumarea lui Sergiu Celibidache (1990).Hulit şi înlăturat de colegii săi de la Filarmonică, apreciat şi invitat să dirijeze în străinătate, maestrul Cristian Mandeal este un român care mai are câte ceva de spus: "Îmi port cu demnitate crucea de a fi român"...."Am fost nu o dată întrebat dacă sunt mândru că m-am născut român", îşi continuă maestrul Mandeal şirul confesiunilor legate de condiţia sa de român. De artist român."O întrebare destul de periculoasă. Periculoasă întrebarea, dar şi mai periculos răspunsul…Aş cuteza să spun că nu sunt deosebit de mândru de asta, dar nici nu-mi neg sau reneg originea… Îmi port doar crucea… Pentru mine, a fi român nu e un motiv de mândrie, e doar o stare de fapt de la care nu te poţi sustrage.Atunci când în stăinătate sunt numit "românul Cristian Mandeal" îmi accept condiţia. Uneori însă o port în spinare cu dificultate. În orice caz, acest lucru nu mi-a adus pe nicăieri vreun capital de încredere, de imagine sau de alt fel.Întotdeauna faptul de a fi fost definit ca român mi-a creat doar handicapuri, de altfel ca tuturor celor care nu s-au născut americani sau germani sau francezi sau englezi sau... ruşi (mai ales ruşi pe piaţa internaţională muzicală).Deşi mai există şi alte naţii ca a mea, de mai mică însemnătate culturală universală, trebuie să recunosc totuşi că a fi un exponent al imaginii pe care poporul meu a reuşit - fără prea mari eforturi - să şi-o compună în ochii celorlalţi, nu cred că mi-a priit.Căci reputaţia pe care o avem în general nu o pot numi decât "mizerabilă". În afară de o infimă parte a omenirii, care a aflat totuşi că au mai existat şi români ca Eliade, Cioran, Tzara, Coandă, Brâncuşi sau Enescu.Pentru toţi ceilalţi, România este şi astăzi încă o ţară cu o identitate îndoielnică, o creaţie artificială a marilor puteri, având un rol predominant geo-politic, de stat-tampon între Vest şi Est, cu un teritoriu cuprins între nişte limite geografice mereu controversate, cu o istorie incertă şi locuită de un popor a cărui provenienţă este destul de dubioasă"...

--

Discutiile despre Ardeal nu ar mai exista, daca nu ar fi diferente semnificative intre aceasta regiune istorica si "regat".Nimeni nu si-ar dori autonomie sau revenirea la Ungaria daca gradul de civilizatie si bunastare ar fi acelasi.Unirea de acum 100 de ani a fost "un exercitiu" formal, lipsit de fond.S-au unit teritorii, dar oamenii au ramas despartiti.Alta filosofie de viata, alta atitudine fata de munca, alt comportament, alte valori, in general.Ardealul a ramas conectat cu Vestul, restul priveste inca nehotarat intre Estul pravoslavnic si metehnele otomane.Nici efortul lui Ceausescu de a transplanta, prin industrializarea fortata si himerica, moldoveni, olteni, munteni in Transilvania nu a reusit sa faca din acest teritoriu altceva decat a fost si, sper, va ramane.Degeaba, noi, "romanii adevarati" din Est si din Sud ne sumetim cu miile de ani de civilizatie.Suntem inca departe de "fratii" ardeleni.Nu stiu ce s-ar intampla acum, daca cele doua parti nu ar fi unite.Oare si-ar mai dori Ardealul ceea ce si-a dorit acum 100 de ani?Din simplul motiv ca ei au transformat mai mereu pe "a dori" in "a putea" in vreme ce "patriotii get-beget" au ramas la stadiul "vrem", dar "om vedea"... 

--

Cu tristete trebuie sa va raportez de pe traseul Sighisoara - Sibiu, prin satele sasesti cu ale lor biserici fortificate: S-a terminat cu istoria. Cu sau fara printul Charles. Pana la urma, ce n-au reusit turcii si tatarii se intampla sub ochii nostri. In casele parasite de nemtii fugiti in Occident, satui de inteligenta politica a romanului Ceausescu (si-a celor de dupa el) se aseaza, incet-incet, oameni veniti nici nu stiu de unde, incapabili nu doar sa inteleaga istoria locului, dar chiar nici macar modul de inchidere al geamului lasat in urma de batranul gospodar neamt... In locul saxonilor, natiile de oportunitate care stau acum in locurile astea nu stiu sa produca nimic mai frumos decat sarma cu rufe multicolore din curte. In curtea lor nu sunt flori, e doar o batatura neagra: praf vara, noroi iarna. Copiii sunt multi, insa putini stiu drumul spre scoala dupa varsta de 10 ani. Daca ii intrebi, rad de tine. Daca ii intrebi la Paris, zic ca acasa, undeva, cineva ii persecuta. In aer pluteste duhul saraciei de duh, lipsa de speranta, scurtele onomatopee care oameni se inteleg intre ei. E saracie mare, dragi prieteni, pe aici. Dar, dincolo de saracia exprimata prin hainele rupte si pantofii scalciati, cea mai infricosatoare e cea a neintelegerii. Si cea mai trista priveliste e a ochilor care n-au poposit niciodata pe o pagina de carte. Nu pot sa inteleg cultura asta. Nici ea pe mine. Iar la mijloc, intre mine si oamenii la care m-am uitat azi, din goana masinii sau a bicicletei, e un zid. Un zid facut din case sasesti care se desfac in bucati. Nu doar pentru ca timpul nu le mai iarta, ci si pentru ca oamenii nu le mai pot, nu le mai stiu iubi.

====

Socialismul se termina de asemenea acolo unde oamenii isi doresc sa fie umani. Si liberi.

--

De aproape 200 de ani statul roman se face ca nu vede problema tiganeasca. Sa nu uitam ca n-am fost mult diferiti de ei: - La ei, la traci, trîndăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca cîmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă....La traci există următoarea rînduială: îşi vînd copiii pentru a fi duşi peste hotare. (Herodot, sec. 5 ien) - Romanii sunt aplecati la betie si la lacomie; spiritul poporului este grosolan si necioplit, sunt porniti pe harta si pe cearta si vesnic nemultumiti, oricum ar sta lucrurile. (Matteo Muriano, 1502) - S-ar parea ca toti se nasc cu aceasta aplecare spre hotie (...). Nu obisnuiesc sa se spovedeasca decat in pragul mortii si nu marturisesc la spovedanie decat ca au furat sau au ucis; celelalte fapte nu le socotesc drept pacate. (Niccolo Barsi, 1633-1639) - Romanii sunt oameni putin primitori, nu sunt supusi nici unei reguli, socotesc ca nu e lucru mare să faca moarte de om, sunt foarte lacomi de bani si nascuti pentru furt (...) de o infatisare foarte aspra (...) sunt foarte rabdatori la munci si lipsuri. (Anton Veransics, 1538-1549) - Sunt de felul lor sireti, cu trupul inalt si vartos. (Anton Maria Graziani, 1564) - Intre ei sunt multi talhari si hoti de drumul mare (...). Sunt neangrijiţti, atat ei, cat si casele lor (...). Au o vitejie innascuta si rabda orice osteneala (...) si nu se tem de nici o primejdie. (Giovan Andrea Gromo, 1566-1567) - Sunt, prin firea lor, nestatornici, indragind norocul si mai degraba se lasa pe tanjala fara a se ingriji sa deprinda un mestesşug sau sa practice vreo arta. (Franco Sivori, 1588) Pentru mai multe, de citit Daniel Barbu, Firea românilor...Fara educare, chiar impusa, nu poti face nimic. Asa au procedat si austro-ungarii cu noi, de aici si diferenta evidenta intre romanii despartiti de Carpati. De citit despre comparatia dintre Transilvania si Regat in cartea lui Dinicu Golescu, "Insemnari a calatoriei mele". Este scrisa in urma unei excursii efectuate in 1804-1805 in Transilvania, Ungaria, Austria si Elvetia.Un om de cultura roman, cum a fost Dinicu Golescu, ne descrie, ce se vede cu ochiul liber si acum- diferanta evidenta dintre Transilvania si restul tarii, datorata, in ciuda injuraturilor noastre nationalist-prostesti, austro-ungarilor. Ori avem rabdare, dar modificarile vor avea loc inebunitor de incet, ori statul ia taurul de coarne...

[centrulculturalreduta2019]

Recital cameral în interpretarea violonistului Roberto Sechi și a pianistului Roland Pröll

Centrul Cultural Reduta organizează luni, 6 septembrie 2021, de la ora 18.00, un recital cameral în interpretarea violonistului Roberto Sechi și a pianistului Roland Pröll. Repertoriul serii cuprinde compoziții de Robert Schumann, Ernest Bloch și Cesar Franck.

Program:

ROBERT SCHUMANN (1810 - 1856 ) - Sonata în A minor, nr.1 op. 105 pentru vioară și pian.

ERNEST BLOCH ( 1880 - 1959 ) - ,,Nigun” ( Improvisation ) nr.2 from ,,Baal Shem” pentru vioară și pian.

CESAR FRANCK ( 1882 - 1890 ) - Sonata pentru vioară și pian.

Roberto Sechi a studiat cu Alberto Casabona (un elev american al lui O. Sevcik și L. Caper) și Corrado Romano (cel mai bun elev al lui Carl Flesch) la Geneva, unde a obținut Premiul de Virtuozitate la Conservatoire Superieur și Franco Gulli, profesor în Bloomington, Universitatea Indiana.A cântat mai multe concerte în Europa, Asia și America de Sud în duo de vioară / piano forte și, de asemenea, a cântat ca solist concerte de: Mozart, Mendelssohn. Beethoven, Paganini Wieniawsky, Tchaikowsky, Chausson, Bucchi, Williams, Bruch (a înregistrat pentru Radio Suisse Romande, Geneva, cu celebra orchestră). 

A fost membru al reînnoitei Orchestre Capitol de Toulouse, unde și-a câștigat locul în 2002 cu Michel Plasson, celebrul dirijor francez, și la Opera de Marsilia, prezent mai multe sezoane în calitate de Concertmaestru. În 2003, la Rocamadur, a primit în public felicitări entuziaste pentru interpretările sale de la cunoscutul violoncelist Rostropovich. În septembrie 2012 a primit, în cadrul Festivalului Internațional de Muzică Cupra, faimosul „Premio V. Boccabianca” pentru interpretările și metodele sale pedagogice.

 Câștigător in cadrul mai multor concursuri internaționale, a realizat înregistrări pentru RAI (Radio Televisione Italiana), Radio Sol (Peru), Radio Suisse Romande (CH).

Este invitat în mod regulat să susțină cursuri de masterclass și concerte în Italia, Franța, Germania, Brazilia (teatro Municipal de Sao Paulo) și Coreea (Seoul), unde a lansat și un cd care conține concertele de Paganini și Tchaikowsky cu Sejong Philharmonic Orchestra. 

Cântă la o vioară relizată de Augusto Pollastri, Bologna 1906.

Roland Pröll s-a născut la Unna, Germania la 11 iunie 1949, a început să cânte la pian la vârsta de 5 ani cu Käthe Stockhecker. Când avea 11 ani, a fost admis ca tânăr student în cadrul Conservatorului din Dortmund. In 1968 a încheiat studiile universității de muzica din Detmold cu diploma „magna cum laude��� și un an mai târziu a fost acceptat la Conservatoire National Supérieur de Music din Paris, unde a studiat sub Trouard, Messiaen, Dubois, Sancan, Ciccolini, Castérède, Perlemuter, loriod, Ivaldi. Acolo a obținut premiile I la pian, muzică de cameră, Solfège, dirijat, compoziție.

La Universitatea din Sorbonne a scris lucrarea de doctorat cu subiectul: „L ́effet psychologique du triton dans la musique d`Alexandre Scriabin“. După 10 ani de studii la Paris, a fost numit profesor de pian și muzică de cameră la Westfälische Hochschule für Musik Detmold, Institutul Dortmund, unde a fost și director și decan timp îndelungat.

A câștigat mai multe premii internaționale și a început o carieră ca pianist concertist în întreaga lume, ca solist și partener cu celebrități precum: I. Oistrach, A. Giebel, W. Boettcher, P. Hoerr, A. Arenkov, E. Malinin, L. Kogan, T. Grindenko, P. Tortelier, N. Gutman etc.  A cântat concerte solo cu orchestră sub dirijori bine cunoscuți: W. Schüchter, P. Dervaux, A. Fiedler, Philipp de Coteau, M. Luig, J. Martinon, J. Keilberth, R. Muti, M. Celibidache, A. Rickenbacher, M. Abravanel și alții. A cântat în aproape toate centrele culturale notorii precum: Berlin Philharmony, Sydney Opera, Shanghai Concert Hall, Centrul de artă Brisbane, Centrul de artă Seoul, Salle Gaveau Paris, Teatrul Champs-Élysées, Leipzig Gewandhaus, Köln Philharmony, Teatro Colon Buenos Aires, Concertgebouw Amsterdam etc.

 A fost deseori invitat să susțină cursuri de masterclass, discursuri, seminarii, ca membru al juriului la concursuri importante din întreaga lume: Universități din SUA, America de Sud, Mexic, Honduras, Australia, Noua Zeelandă, Coreea, China, Japonia, Maroc, Slovenia, Italia și în majoritatea țărilor europene. A fost profesor invitat la Tokio (2001-2002 Atsugi Academia Musicae, Tokio), în Jiujiang, China (2015-2018 University oft Arts), în Murcia, Spania, în Jeju, Coreea, Dortmund și Osnabrück, Germania. 

Și-a perfecționat studiile cu A. Rubinstein, S. Richter, I. Oistrach, A. Giebel, G. Anda. R. Serkin, H. Krebbers. A înregistrat 32 de CD-uri / LP-uri. – Aris / Ariola, Polyphonia, Motette, Erato etc. și a cântat la nivel internațional în Radio și Televiziune. În 1987 a fondat  concursul International Schubert din Dortmund (Patronat de Cancelarul Helmut Schmidt). A publicat mai multe cărți despre solmizarea artistică și creativitatea muzicală.

În fiecare an predă și cântă în festivaluri precum Cervo, Lyon, Waterloo, Ost-West Musikfest Vienna / St.Pölten, Sta. Margherita, Sori, Jeju și altele.

În 2017 a fondat Concursul Internațional Mozart din Berlin „Three Generations Mozart“ (Patronat de celebrului dirijor Maestrul Fabio Luisi). 

În 2019 a devenit cofondator al Academiei Mozart din Bejing, China. Vorbește fluent germană, engleză, franceză, spaniolă, italiană și coreeană de bază. Studenții de pretutindeni vin în fiecare an la el în Germania, pentru a fi influențați pozitiv de creativitatea sa artistică.

Evenimentul organizat în data de 6 septembrie la Centrul Cultural Reduta este susținut de Pavilionul Artiștilor.

Preț bilet: 25 lei

Începând cu data de 23 august, biletele se pot procura de la casa de bilete a Centrului Cultural Reduta  și pe eventbook.ro - Eventbook: Bilete online.

[nicolae]

SetThings - Premiul Nobel în Chimie, 2020: Emmanuelle Charpentier și Jennifer A. Doudna, pentru contribuții în editarea genelor

https://www.setthings.com/ro/premiul-nobel-in-chimie-2020-emmanuelle-charpentier-si-jennifer-a-doudna-pentru-contributii-in-editarea-genelor/

Premiul Nobel în Chimie, 2020: Emmanuelle Charpentier și Jennifer A. Doudna, pentru contribuții în editarea genelor

Academia Regală Suedeză de Științe a decis să acorde Premiul Nobel pentru Chimie 2020 lui Emmanuelle Charpentier, Unitatea Max Planck pentru Știința Agenților Patogeni, Berlin, Germania, și Jennifer A. Doudna, Universitatea din California, Berkeley, SUA, „pentru dezvoltarea unei metode pentru … Read More

[16thstreet]

An Introduction to the Thinkers of Reform Judaism

By Josh Daniels, Former Research Intern

Growing up in a secular household, I had only a loose connection to the religion of Judaism.  I attended Hebrew school twice a week for five years, and studied eight months independently for my bar mitzvah.  I attended High Holiday services throughout my high school years, and ended up all but renounced my religious identity into college, where, ironically, I majored in religion and culture.  I was always taught that social liberalism and commitment to universal human rights were sufficient markers of my Jewish identity.  While I believe these traits are central to Judaism, they never gave me the drive to associate myself with any particularly Jewish values or practices. After all, given my relatively secular upbringing, why should I not just embody humanist values?  It wasn’t until completing my undergraduate work in the study of religion that I realized that being intellectually fulfilled was a crucial part of a religious identity, and I found the Jewish intellectual tradition to be a rewarding avenue for articulating my own identity. It was hard to find a place to start however, considering my upbringing.  As much as I’d learned while earning my degree, it was still hard for me to feel honest doing things like laying tefillin, especially since it was barely two years ago that I professed a fairly militant atheism.

Subsequently, I became particularly interested in the intellectual basis of Reform Judaism, which I saw as an opportunity to connect with both tradition and the modern world. I turned my attention to the archives at the Center for Jewish History, and through my research, found that the roots of the Judaism I was brought up in can be traced back to 19th century Germany.   Germany at the time was a hotbed of ideas and had a century to react to the emergence of enlightened rationalism. Germany was churning out literary and philosophical giants such as Goethe and Hegel. Enlightenment thinking affected Jews and gentiles alike, as there arose many thinkers in Germany in the 1800’s whose ideas would have repercussions for Jews in Europe as well as America.  As other secular or Reformish acquaintances of mine can attest, the real nuts and bolts of these early reformist ideas were absent from our Jewish education. Therefore, I will use my interest in the history of Reform Judaism in 19th century Germany and America to write a two-part series of blog posts hoping to give context for past attempts at reconciling Judaism with modern culture.

The Reform movement in 19th century Germany can be understood by highlighting a few of its prominent voices.  Reform began in 19th century Germany despite the obstacles of ideological irrelevance in the wake of Enlightenment rationalism and political subjugation.  Following the disintegration of the Holy Roman Empire, Germany consisted of a confederation of 39 different German-speaking states, all of which varied in their legislative influence on their Jewish communities.[1]  Early on in the 1800s, reform was generally an urban phenomenon, mostly supported by members of the wealthier, educated classes. 

One of the first attempts at a resurrection of Judaism culturally and politically was the formation of the Society for the Culture and Science of the Jews.  The society was comprised of “a young generation of Jews educated at German Gymnasiums and universities [which] gathered from 1819 to 1824.”[2] 

Despite the eventual conversion of almost all of the members to Christianity, one figure remained stalwart in his pursuit of the Society’s original goal.  This man was Leopold Zunz (1794 – 1886).  Often spoken of in the same breath as Moses Mendelssohn, Zunz was educated in the study of Classics and History at Berlin University.[3]  He continued with the initial project of the Society, developing the Science of Judaism (Wissenshaft des Judentums), the precursor to what we would today consider the academic study of Judaism. 

Jul Loewensohn, “Seated studio portrait of Leopold Zunz holding a book; Berlin Portraits Men,” Franz Rosenzweig Collection AR 3001, F AR 3001, Call # F3824N, Leo Baeck Institute. http://search.cjh.org/beta:CJH_SCOPE:cjh_digitool884570

This work helped to legitimized Judaism in the eyes of the educated classes of Germany and give Judaism a place in 19th century intellectual life.  This work was of considerable importance towards the work of reform, considering the political situation at the time widely barred Jews from positions in academia, education, and government.  Interestingly enough, however, “Zunz himself ultimately gave up hope for reform and confined himself to strictly historical researches, even adopting increasingly orthodox practices as he aged.”[4]

If Leopold Zunz represented the academic face of the reform movement, then Abraham Geiger and Samual Holdheim represented the theological face. Geiger, too, was engaged in the work of forming a science of Judaism, but did so by incorporating this work into his rabbinic career.  Raised in an Orthodox family, he quickly entered secular university and began the work of reform.[5]  Geiger was often at odds with more conservative members of his community, refusing to compromise by relinquishing “beth din (the Rabbinical Court) and the halakhic (legal) functions” of the Breslau Jewish community to Rabbi Solomon Tiktin, and refused a position as head of the Berlin Jewish Reform Congregation on the grounds that reform must not cause a schism in the Jewish community as a whole.[6] 

“Seated studio portrait of Abraham Geiger, Portraits Men,” circa 1860, Abraham Geiger Collection AR 29 AR 29, call # F 2200, Leo Baeck Institute.http://search.cjh.org/beta:CJH_SCOPE:cjh_digitool891829 

Geiger’s theology was based on the idea that Judaism evolved naturally over time, and that it was necessary to rely on these historical processes which worked over centuries for the work of reform.  Geiger understood the history of Judaism to be divided into four different periods: Revelation, Tradition, Rigid Legalism, and finally Liberation and Criticism.  In his own words, the task which confronts Judaism in this current stage  was:

The loosening of the fetters of the previous period [Rigid Legalism] through the use of Reason and historical investigation – without interrupting the connection with the past.  It is a period of attempts at self-renewal, of bringing the historical process into flux again, a period of criticism.[7]

Last, Samuel Holdheim, in contrast with Abraham Geiger, believed in a radical break with the past.  Holdheim’s focus on a departure from tradition is at odds with his education as a “Talmudist of the old school.”[8]  His theology was based on what he thought was a radical misunderstanding “of the events of the year 70 C.E., when the Jewish State and the Jerusalem Temple were destroyed. The task of the nineteenth-century Jew, therefore, was to get back to the Bible – or, at any rate, to those parts of the Bible which, according to Holdheim, were meant to have eternal validity.”[9]  For Holdheim, the destruction of the Temple was due as much to the action of God as the actions of the Romans.  This unique reading of history upended such concepts as Jewish racial purity, allowing mixed marriages, and observance of the laws associated with the ancient Jewish theocracy in Palestine.[10]  These details of these two thinkers’ legacies are presented in several 20th century manuscripts which are accessible in the digital collections of the Center for Jewish History.

The waves that these thinkers made in the intellectual and theological worlds in Germany would first be exported to America in relatively insular German-Jewish communities know as Landsmanschaften, but given the absence of a deeply entrenched orthodox monolith in America, they would soon spread and develop in unique ways, which I will explore in the next entry.

Editor’s note: you can read more about the origins of the Reform movement in the YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe (http://www.yivoencyclopedia.org/article.aspx/Reform_Religious) or Jewish Encyclopedia (http://www.jewishencyclopedia.com/articles/12634-reform-judaism-from-the-point-of-view-of-the-reform-jew).

References  

2008. German Confederation. August 21.  https://www.britannica.com/topic/German-Confederation.

Hill, Harvey. 2007. "The Science of Reform:  Abraham Geiger and the Wissenschaft des Judentum." Modern Judaism  329-349.

2004. "Leopold Zunz." Encyclopedia of  World Biography.

Petuchowski, Jakob J. 1976. "Abraham Geiger and  Samuel Holdheim - Their Differences in Germany and Repercussions in  America." New York City: Leo Baeck Institute, April 12. Hyperlink: http://search.cjh.org:1701/beta:CJH_SCOPE:CJH_ALEPH004613018

Wallach, Luitpold. 1958. "The Thoughts of  Leopold Zunz." Center for Jewish History: Digital Archives. Hyperlink: http://search.cjh.org:1701/beta:CJH_SCOPE:CJH_ALEPH000202068

 [1] (German Confederation 2008)

[2] (Wallach 1958)

[3] (Leopold Zunz 2004)

[4] (Hill 2007)

[5] Ibid.

[6] (Petuchowski 1976)

[7] (Petuchowski 1976)

[8] Ibid.

[9] Ibid.

[10] Ibid.

[albacarolinatv]

Concert extraordinar al Filarmonicii de Stat „Transilvania” la Alba Iulia

Iubitorii muzicii clasice sunt invitați, duminică, 8 decembrie 2019, începând cu ora 19,00, la un concert extraordinar al Filarmonicii de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca. Eveniment organizat în cadrul primei ediții a Festivalului Cultural „Augustin Bena”. Concertul va avea loc la Casa de Cultură a Studenților din Alba Iulia, iar intrarea este liberă. În programul concertului sunt incuse și lucrări scrise de profesorul lui Augustin Bena, Max Bruch, cel care i-a predat compoziția la Academia Regală de Muzică din Berlin (al cărui elev favorit a devenit în scurt timp de la admitere). Dirijorul concertului este Jozsef Horvath, iar solist principal Vlad Răceu. Programul cuprinde astfel: „Uvertura Coriolan” de Ludwig van Beethoven, „Concertul pentru vioară în sol minor” de Max Bruch și „Simfonia nr. 4 – Italiana” de Felix Mendelssohn Bartholdy. Filarmonica clujeană a fost înființată printr-un decret oficial al Consiliului de Miniștri al României în toamna anului 1955, cu numele oficial de Filarmonica de Stat Cluj. La data înființării, formațiile muzicale au fost orchestra simfonică mare, cu un număr de 75 muzicieni, și un ansamblu instrumental de muzică tradițională, cu un număr de 20 muzicieni. Cu o tradiție de aproape 65 de ani, Filarmonica „Transilvania” din Cluj-Napoca este un reper artistic în România cu o impresionantă carte de vizită. Consiliul Județean Alba și Centrul de Cultură „Augustin Bena” organizează în perioada 5 – 8 decembrie 2019 prima ediție a Festivalului Cultural „Augustin Bena”. Evenimentul cuprinde recitaluri, concerte, lansări de carte dar și Gala Tezaurelor Umane Vii din Județul Alba și Colocviile Naționale de Etnografie și Folclor „Gheorghe Pavelescu”. Read the full article

[radioclasic]

Concert al bursierilor SoNoRo Interferențe 2020 la Castelul Cantacuzino

Concert al bursierilor SoNoRo Interferențe 2020 la Castelul Cantacuzino

Bursierii SoNoRo Interferențe vor susține un concert sâmbătă, 5 septembrie, de la ora 16.00, în grădina Castelului Cantacuzino din Bușteni. Programul cuprinde lucrări de Wolfgang Amadeus Mozart, Igor Stravinsky, Antonín Dvořák, Frank Bridge, Anton Arensky, Bohuslav Martinů și Franz Schubert.

Accesul publicului este liber, însă permis doar în baza unei rezervări transmisă prin e-mail la rezervari@…

[news24hrou]

A murit preşedintele Academiei Române

Fizicianul Ionel Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, a murit duminică după-amiază, la vârsta de 74 de ani.

Cercetator ştiinţific I la Institul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei, profesor asociat la Facultatea de Fizica a Universitatii din Bucuresti, Ionel Valentin Vlad a devenit membru titular al Academiei Române din 2009. A fost ales vicepreşedinte al Academiei Române, pe 27 aprilie 2010, şi preşedinte, pe 8 aprilie 2014.

Fizicianul Ionel Valentin Vlad fost distins cu premiul ”Traian Vuia” al Academiei Române (1978), premiul şi medalia ”Galileo Galilei”, conferite de Comisia Internaţională de Optică (2005), Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler (2013) şi cu Ordinul Naţional ”Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2008).

Printre titlurile care i-au fost acordate se numără ”Fellow of the Optical Society of America” (1978), ”Fellow of The Institute of Physics”, Londra (1999), membru senior asociat al Centrului Internaţional de Fizică Teoretică (Trieste, 2003) şi membru în Academia Europea (Berlin, 2005).

Miercuri, trupul neînsuflețit al acad. Ionel Valentin Vlad va fi depus la sediul Academiei Române. Ceremonia de înmormântare va avea loc joi, 28 decembrie, la Cimitirul Bellu, Aleea Academicienilor.

http://ift.tt/2kTov33 http://ift.tt/2l7jV0x

[mesagerulneamt]

This slideshow requires JavaScript.

Solista de operă Anda-Louise Bogza, cetățean de onoare al orașului Piatra Neamț din anul 2002, este protagonista unei cariere internaționale strălucite. Debutul său pe scena lirică a avut loc la Opera de Stat din Praga, în 1992, în rolul ”Jenufa”, de Leos Janacek. S-a bucurat de succese remarcabile, interpretând rolurile principale la Staatsoper Viena, Staatsoper și Deutsche Oper Berlin, la Operele din Leipzig, Tel Aviv sau Tokio, sub bagheta unor dirijori celebri. A impresionat profund cu interpretarea rolului Floria, din ”Tosca” lui Puccini, prin strălucire, siguranță, pasiune și intensitate. De curând, iubitorii muzicii clasice au avut privilegiul de a o asculta, în cadrul unui recital susținut la Sinagoga ”Baal Shem Tov” din Piatra Neamț, cu ocazia Zilei ”Victor Brauner”.

– Se spune că vocea dvs. se recunoaște după căldură, limpezime, strălucire. Tot timpul puneți în valoare datele naturale ale glasului.

Pentru ca publicul să aprecieze o voce este nevoie ca interpretul să depună  foarte multă muncă, efort și concentrare. Până la desfășurarea spectacolelor, se fac numeroase repetiții. Câteodată, mai presus de toate, trebuie să ai și liniștea sufletească necesară pentru pregătirea unui nou spectacol sau concert. Este de preferat ca vocea să aibă continuitate în aprofundarea și interpretarea unui nou rol. E utilă și o pauză de o zi sau două între spectacolele de anvergură. Eu cânt și foarte mult repertoriu de lied și pot spune că acest lucru este un balsam pentru voce.

– Când ați simțit cu adevărat chemarea muzicii?

Încă de când eram mică. Bunica mea cânta foarte frumos, la fel și mama. De la 4-5 ani, am început să cânt. La bunici, cântam pe pridvorul casei, prin grădină, apoi la bloc, pe balcon. Acestea au fost primele mele ”scene”, superbe și de neuitat. Într-o zi, am mers la Școala de Muzică din Piatra Neamț, aveam 6 ani și am început să cânt la pian sub îndrumarea profesoarei Lina Șum. Alături de minunata profesoara Lina Șum, mi-au mai fost profesori și soții Macarie. Aveam câte 4 ore de pian pe săptămână și lecții speciale de teorie muzicală, cor și armonie. Până când mi-au cumpărat părinții pian, mergeam seara și studiam la Școala de Muzică, care, atunci, era pe strada Alexandru cel Bun, în actuala clădire a Centrului de Cercetări Biologice ”Stejarul”. Și acum mă încearcă o emoție profundă, când trec pe lângă aceea clădire, în care mi-am petrecut o parte din anii copilăriei. Când mi-au luat ai mei pian, am devenit ”fericirea” vecinilor. Aveam studii dificile de făcut și era neplăcut să auzi repetată o frază muzicală de 100 de ori. La 14 ani, am ajuns la București și am început studiul la Liceul de Muzică ”George Enescu”, cu profesoara Ludmila Popișteanu, fosta elevă a Floricăi Muzicescu. În fiecare vară, când mă întorceam de la București, susțineam recitaluri de pian la Piatra Neamț.Chiar și primul meu concert de canto tot la Piatra l-am avut. Știu că, atunci, m-a acompaniat la pian marea pianista corepetitoare de la Conservatorul ”George Enescu”, regretata Doina Micu.

– Părinții v-au susținut în toate?

Fără mama nu aș fi reușit nimic. În copilărie, în fiecare duminică, la ora 11, mergeam cu ea la Teatrul Tineretului, pentru a asista la concertele Filarmonicilor din Iași și Bacău. Mergeam des și la spectacolele TT, pentru că mama era pasionată de actorie. ”Tinerețe fără bătrânețe”, poemul dramatic în două părți al lui Eduard Covali, cred că l-am văzut de 40 de ori. Și ”Harap Alb”, pus în scenă de Zoe Anghel Stanca, mi-e foarte aproape de suflet. Mama îmi spune că mereu recitam ”Capra cu trei iezi” și toți actorii mă ascultau și se amuzau. Teatrul Tineretului a fost leagănul copilăriei mele. Tatăl meu a fost profesor de educație fizică. A făcut chiar o echipă renumită de rugby la Liceul Auto. Cu toate acestea, mama nu prea m-a lăsat să fac sport. Se temea să nu pățesc ceva.

* Am făcut gimnastică și volei cu tata, apoi am crescut foarte mult și mama nu m-a mai lăsat, de frică să nu mă înalț prea tare.

Mă întâlnesc cu oameni și-mi spun că mama a fost o profesoară de română deosebită, foarte apropiată de elevi, pe care-i ducea des la teatru, la concerte. Mama a venit într-o zi în vizită la mine, la București, și colegii mei au adorat-o pe loc. Profesoara mea de română nu se simțea bine și a ținut mama câteva lecții și, cu ocazia asta, mi-a fost și mie profesoară.

– Gloria, renumele au venit repede?

Cu un an înainte de a absolvi Academia de Muzică din Praga, am debutat pe scenele Teatrului Național și Operei de Stat din Praga, scene unde cânt des și acum. După ce am debutat, ulterior, cu ”Aida” și la Opera de Stat din Viena, mi s-au deschis foarte mult porțile, din punct de vedere internațional. Am cântat, apoi, pe cele mai cunoscute scene din Italia,Germania, Japonia, Israel, America. Acum, din păcate, împrejurările nu mai sunt atât de benefice peste tot pentru cântăreții de operă. Este o situație stranie cu teatrele în general, dar eu continui să sper că situația se va redresa.

– Abordați o diversitate repertorială, având capacitatea de a da fiecărei piese nuanța și stilul adecvate. Cât de multă muncă este în spatele a ceea ce se vede pe scenă?

Categoric, este o muncă imensă. O operă nouă trebuie să o pregătești cu o lună înainte, chiar două luni, sunt multe corepetiții cu pianistul, apoi repetiții de scenă cu orchestra, regizorul și dirijorul. E necesară aprofundarea  textului, a muzicii, a regiei, a stilului. Asta vorbind de spectacolele de operă. Însă și pentru concerte e multă trudă. Niciodată nu e totul la fel. Într-un anumit fel se cântă Mozart, altfel se cântă Puccini, altfel Bach, Verdi… Eu  nu prea am avut pauză în ultimii ani. Câteodată e bine, câteodată e mai puțin bine.

– Cine v-au fost maeștrii?

La Școala de Muzică din Piatra Neamț, doamna Lina Șum. La București, doamna Ludmila Popișteanu la pian, la canto Georgeta Stoleriu, Arta Florescu, la Praga – Nadezhda Kniplova, la Viena am studiat postgradual un an la Academia de Arte, unde am absolvit și cursuri cu Renata Scotto și Lore Fischer. Și doamna Elena Botez a fost foarte importantă pentru mine. Era prietenă cu regizoarea de televiziune Mariati Banu și aceasta a mers la Arta Florescu și m-a lăudat foarte mult, deci datorită doamnei Elenei Botez le-am cunoscut și pe Mariati Banu, și pe Arta Florescu. Doamna Florescu mi-a dat lecții în particular. Am mai văzut-o apoi și m-a lăudat, ceea ce rar se întâmpla la Arta Florescu. La Praga, am făcut și clavecin cu profesoara Zuzana Ruzickova. Clavecinul este un instrument pretențios, greu de întreținut, trebuie să ai grijă să-l acordezi în permanență. Ordinea pentru mine, acum, este canto, clavecin și pian.

– Marea soprană Elena Simionescu spunea că formarea unui cântăreț nu se reduce la cizelarea vocii, nu se bazează numai pe cultivarea volumului, ci urmărește crearea unui interpret care să înțeleagă sensul și nuanțele cele mai fine ale textului muzical.

Textul e foarte important și, bineînțeles, logica vocală. Sunt cântăreți extraordinari, sunt perfecți din punct de vedere vocal, scenic, dar e de așteptat și să transmită ceva special, ceva sacru la urma urmei.

* Noi nu suntem numai niște figuri pe scenă. Noi suntem interpreți și transmitem emoții. Depindem foarte mult și de colaborarea cu publicul, o colaborare nevăzută, care se simte. Există o comuniune invizibilă între public și actor, cântăreț.

La Paris, am lucrat cu un regizor foarte important, Robert Carsen, și ne spunea nu ”cântăreții mei”, ci ”actorii mei”, ”artiștii mei”. Spectacolul de operă este cel mai complex gen artistic, este o creație sincretică, deoarece implică mișcare scenică, interpretare a textului și a muzicii, regie, scenografie. Sincretismul acesta este foarte greu de atins. Pentru un cântăreț liric, opera presupune și o condiție fizică deosebită, este ca un sport. Așa spunea o fostă directoare a mea, mezzosoprana Eva Randova, care, în tinerețe, fusese campioană la înot. Noi trebuie să avem o rezistență deosebită, pentru că folosim acest instrument, care este corpul nostru. Noi lucrăm cu mușchii și trebuie să fim mereu în formă. S-a constatat că întrebuințarea fizică pentru un cântăreț de operă este egală cu cea depusă de un canotor, de exemplu.

– Când nu sunteți pe scenă, la repetiții, cum arată viața dvs.?

Arată foarte normal. Sunt o persoană căreia nu-i plac ifosele de mare artistă și cred că nici nu mai este la modă lucru acesta. Multă lume mă întreabă unde mă simt, de fapt, acasă. La Praga, e domiciliul meu fiscal. Știți cum se spune: ”Ești acasă acolo unde-ți plătești impozitele”. Dar, pentru mine, locul natal e, de fapt, casa mea eternă. La Piatra Neamț, mă simt mereu acasă.

Ana MOISE

Foto: arcodiva.cz

Anda-Louise Bogza: ”La Piatra Neamț mă simt mereu acasă” Solista de operă Anda-Louise Bogza, cetățean de onoare al orașului Piatra Neamț din anul 2002, este protagonista unei cariere internaționale strălucite.

[rudyroth79]

Primirea lui Dimitrie Cantemir în Academia de Ştiinţă din Berlin

Primirea lui Dimitrie Cantemir în Academia de Ştiinţă din Berlin

Se împlinesc astăzi 305 ani de când, la 1 august 1714, în şedinţa Consiliului Academiei de Ştiinţă din Berlin, constatându-se agrementul Protectorului (regele Prusiei), s-a confirmat primirea lui Dimitrie Cantemir în Academie, devenind astfel primul român cu acest merit şi primul român membru al unui înalt for științific internațional.

Acceptarea cererii lui Dimitrie Cantemir, datată 11 iulie 1714

[semnebune]

În perioada 2-9 august, Festivalul Internațional “Musica Kronstadt 2017”, ediția a IV-a, ediție dedicata centenarului Dinu Lipatti aduce la Brașov elitele muzicii clasice monidale de la Berliner Filarmoniker,  Filarmonica George Enescu, SWR Stuttgart, Opera din Barcelona, Ansamblul de Muzica Contemporana din Berlin, Filarmonica Sonderborg si Landeskapelle Eisenach.

This slideshow requires JavaScript.

Acesti muzicieni consacrati, impreuna cu participantii Academiei  “Musica Kronstadt 2017” vor veni in intampinarea publicului meloman cu o agenda de 15 concerte extrem de variate, Academia oferind participantilor peste 500 de cursuri de maiestrie  pentru disciplinele oboi, clarinet, fagot, corn, jazz, improvizatie, compozitie, muzica de camera, ansambluri orchestrale de suflatori, tehnica scenica si corepetitie.

Anul acesta, aproximativ 75 de cursanti, un record national pentru o Academie specializata pe segmentul instrumentelor de suflat, vin la Brasov sa aprofundeze tehnici noi – interpretativ,  fiind indrumati de personalitati ale muzicii clasice de la orchestrele de prestigiu mai sus mentionate.

Acesti cursanti provin din Canada Luxembourg, Spania, Franta, Serbia, Republica Moldova si Romania, o adevarata performanta pentru aceasta platforma educational-culturala www.academyofmusic.eu .

La numai 2 ani de existenta a reusit sa acumuleze cel mai mare numar de cursanti suflatori prezenti vreodata in Romania la o Academie dedicata in exclusivitate instrumentelor de suflat.

Unicitatea in Romania a acestui proiect prin care orasul Brasov devine timp de 8 zile centrul concertistic si academic la nivel global, consta tocmai in structura proiectului educational, Academia “Musica Kronstadt 2017”, proiect dedicat tinerilor muzicieni romani si nu numai.

Gratie colaborarii exeptionale cu Liceul Vocational “Tudor Ciortea” Brasov, cursurile Academiei au loc in cladirea acestei institutii a carui elev am fost.

 Aceasta instiutie de prestigiu a oferit continentului european si nu numai muzicieni de valoare, care ii reprezinta si ii vor reprezenta numele cu cinste.

This slideshow requires JavaScript.

“Suntem singurul proiect educational-cultural din Municipiul Brasov castigator al locului 5, cu 93, 83 de puncte  in cadrul concursului de proiecte co-finantate de Administraţia Fondului Cultural Naţional. In acest concurs au participat aproximatix 130 de proeicte culturale. Mutumim A.F.C.N. pentru recunoasterea la nivel national a proiectului educational-cultural non-profit  www.academyofmusic.eu. De asemenea, Multumim Institutului Cultural Roman pentru realul sprijin acordat pentru ca acest proiect unic sa poata avea loc” – a declarat Ludovic Armin Cora, fondatorul proiectului.

  Premierele nationale si internationale ale  Academiei “Musica Krosntadt 2017”pentru acest an sunt:

existenta ununi concurs de interpretare artistica in urma caruia membrii juriului Academiei si Festivalului International “Musica Krosntadt 2017”, vor decerna  premii in valoare de 4500 RON unui numar de 9  cursanți.

Directorul executiv al KeeGee Reeds, shop.kge-doublereeds.com, domnul Kexun Gee, cel mai mare producator mondial de accesorii pentru instrumentele de suflat oboi si fagot, ne va onora cu prezenta la Brasov, expundandu-si produsele in cadrul acestui proiect.

Directorul executiv Balu Music SUA, balumusik.com,  domnul Ion Balu, cel mai mare producator de surdine din lume pentru instrumentele de alama, va expune de asemenea produsele sale. Trei participanti cornisti, in urma concursului de interpretare artistica vor primii premii care constau in produsele compeniei Balu Music, oferite de domnul Ion Balu.

Vasile Pintea , muzician si inventator roman stabilit in Germania va prezenta la Brasov in premiera monidala, un mustiuc, accesoriu al instrumentului corn, inventie brevetata in Germania. Acest accesoriu este testat cu succes de catre partida de corn al NDR Philharmonie Hamburg, Germania.

Stephan Leitzinger, leitzinger.de, celebru constructor de fagot va fi prezent cu un stand de instrumente de solistica.

Grupul Buffet&Crampon va fi reprezentata de catre firma Aperto Bucuresti, mai precis  de catre domnul Dan Avramovici cu un stand de instrumente. Noul model de clarinet  Buffet Crampon Legende va fi prezentat cu aceasta ocazie la Brasov. Acest clarinet a fost lansat in urma cu cateva saptamani la nivel mondial, un adevarat privilegiu pentru orasul Brasov, aceasta prezentare.

Michael Britton, CEO Howarth of London, celebru constructor de oboaie  va fi prezent pentru a 3-a oara la Brasov cu o expozitie de instrumente.

Firma Marigaux Paris celmai mare producator de oboaie din lume, va fi prezenta si ea cu un stand de instrumente de solistica.

Premiere  nationale | internationale ale Festivalului “Musica Kronstadt 2017” :

proiect unic non-profit in Romania care organizeaza un concurs la finalul Festivalului si Academiei, concurs mentionat la noutatile Academiei in acest articol.

proiect unic in Romania care in numai 4 zile reuseste sa construiasca o orchestra de suflatori, aceasta orchestra concertand pana la finalul festivalului.

Singurul Festival International pe profilul instrumentelor de suflat care reuseste sa transmita pentru prima data in Romania si la nivel global toate concertele , gratie sistemului streaming prin site-ul academyofmusic.eu. Tote aceste concerte pot fi vizionate gratuit.

Este singurul proiect cultural din Romania care in premiera nationala va realiza un duplex concertistic transmis prin sistemul streaming in data de 6 august.

Tinerii muzicieni romani, in timpul celor 8 zile, vor sustine un numar de 15 concerte, evoluand alaturi de cei mai mari muzicieni din lume. Menirea Academiei “Musica Kronstadt 2017” este tocmai atragereea elitelor mondiale din muzica clasica de a concerta cu tinerii muzicieni romani si nu numai.

In cadrul Academiei/Festivalului International “Musica Kronstadt 2017” se realizeaza o serie de 5 concerte-workshop de jazz | improvizatie | compozitie. Cursantii Academiei, precum si publicul meloman sunt invitati sa dialogheze cu artistii invitati in concert. Acest dialog muzical inedit va fi initiat si condus de renumitul jazzman Nicolas SImion (Germania) in cele 4 workshop-uri / concerte, dar si prin particiare  Petrei Acker (Romania) cu un concert R&B / jazz / soul in cadrul unui concert din data de 5 august.

S-a depus o cerere  scrisa catre Primaria Brasov in care am rugat aprobarea unui scurt moment artistic in interiorul acestei institutii publice, institutie unde orchestra de suflatori formata din cei aproximativ 75 de cursanti, impreuna cu cei 11 profesori va interpreta pentru administratia culturala a orasului Brasov lucrari celebre din literatura muzicii clasice, pop, jazz. Administratia este asteptata si la concertele gratuite din cadrul Festivalului “Musica Kronstadt 2017,  dorinta organizatorilor fiind aceea de a genera un dialog cultural si profesional cu aceasta instiutie publica pe viitor. Unicitatea proiectelor organizate confera municipiului Brasov un statut unic pe harta global-culturala.

In plan caritativ, Musica Kronstadt 2017” va acorda / va dona :

aproximativ 20 de burse cursantilor si anumitor insotitoril de cursanti minori din Academie anului acesta.

o anumita suma de bani anul acesta catre Liceul de Muzica Tudor Ciortea Brasov, cu scopul incercarii strangerii unor fonduri pentru cumpararea de instrumente muzicale destinate elevilor acestui liceu.

partituri si accesorii pentru instrumente de suflat  destinate liceului mai sus mentionat.

gratuitate la toate concertele

bani pentru Asociatia Copii de Cristal Brasov – copii bolnavi de autism prin contributia publicului al fiecare concert din cadrul acestui Festival.

This slideshow requires JavaScript.

Despre editiile trecute si realizarile  www.academyofmusic.eu  la nivel national si internatonal 2015-2017:

a promovat la nivel international pe cursanta de origine romana Petho Krista, inlesnind prezenta acesteia ca prim-oboist in cadrul Orchestrei de Tineret din Cipru, un adevarat succes artistic si organizatoric.

La numai 4 luni de existenta academyofmusic.eu, s-a bucurat de recunoasterea internationala stabilind prima colaborare cu o institutie educational-culturala  din Europa.

a pus baza primului ansamblu orchestral de oboisti din Romania, iar in anul 2016 a pus baza primei orchestre de suflatori din Romania.

a inlesnit accesul si alegerea unui instrument de solistica performant pentru o institutie de cultura din Brasov, precum si pentru o cursanta din Romania

a inlesnit donarea unui oboi de solistica marca Marigaux Paris pentru cursanta de origine romana, Bianca Volgyesi.

„Anul acesta, editia proiectului vine cu noi elemente de unicitate,  Academia si Festivalul International “Musica Kronstadt”, editia a IV-a, constand in elaborarea, implementarea, coordonarea  a doua proiecte complexe  ( Academie si Festival ) intr-un singur proiect Aceasta viziune a determinat  inscriere a peste 75 de cursanti care vor fi indrumati de cele 13 personalitati din elita mondiala a muzicii clasice. Pentru reusita celei de-a IV-ai editii a Academiei si Festivalul International “Musica Kronstadt 2017”, permiteti-mi sa aduc multumiri alese Administraţiei Fondului Cultural Naţional, co-finantatorul acestui proiect cultural; Institutului Cultural Roman care a sprijinit decisiv realizarea acestui proeict. Liceului Vocational “Tudor Ciortea” Brasov pentru spatiul oferit in regim de parteneriat; voluntarilor Liceului de Muzica “Tudor Ciortea” Brasov; voluntarilor din cadrul Academiei si Festivalului; echipei de management, drei. Medeea Katarina Petrovan, care a dovedit un profesionalism impecabil; echipei IT – Luminita Ciobanu si Oana Carianopol, care au reconstruit din temelii site-ul www.academyofmusic.eu; artistilor care au acceptat invitatia de a participa, onorand acest proiect inedit; massmediei locale, nationale | internationale care au facut ca acest eveniment unic la Brasov sa aiba loc; sponsorilor care au inteles cu adevarat roulul acestui proiect in societatea romanesca, sprijinindu-l neconditionat si nu in ultimul rand sotiei mele, un sprijin decisiv, pentru ca eu sa pot sa construiesc acest proiect extrem de complex.

Va asteptam cu drag la concertele noastre!” – a mai declarat fondatorul Academiei si Festivalului International  “Musica Kronstadt”, Ludovic Armin Cora.

Festivalul Internațional “Musica Kronstadt 2017”, ediția a IV-a În perioada 2-9 august, Festivalul Internațional “Musica Kronstadt 2017”, ediția a IV-a, ediție dedicata centenarului Dinu Lipatti aduce la Brașov elitele muzicii clasice monidale de la Berliner Filarmoniker,  Filarmonica George Enescu, SWR Stuttgart, Opera din Barcelona, Ansamblul de Muzica Contemporana din Berlin, Filarmonica Sonderborg si Landeskapelle Eisenach.

[stiri-noi]

DOZA DE CULTURĂ: 'Femeie cu pălărie'

[rudyroth79]

Printre manifestările dedicate în anul 2018 celebrării Centenarului Marii Uniri, proiectul intitulat ”Regina Soldat” s-a constituit ca unul dintre cele mai frumoase omagii aduse Suveranei României Mari, la 80 de ani de la dispariţia sa. Laureat pe 15 ianuarie 2018 cu Premiul Special pentru Celebrarea Centenarului acordat de AFCN pentru anul 2017, acest proiect complex şi însufleţitor a fost realizat de Asociaţia România Culturală, sub coordonarea istoricului dr. Anca Beatrice Todireanu, preşedinta asociaţiei.

Adina Ștefan: Din vară începând, am fost surprinsă de multitudinea ştirilor care veneau dinspre postările tale pe fb, referitoare la itinerarea în străinătate a expoziţiei fotografice dedicate Reginei Maria în cadrul proiectului ”Regina Soldat”. Varşovia, Roma, Freiburg, Ljubljana, Berlin, Maryhill SUA, Bruxelles (de trei ori, la date succesive, respectiv, la Palatul Artelor Frumoase BOZAR, la Academia Regală şi la sediul Delegaţiei Permanente a României la NATO), Londra şi Kabul, unde expoziţia încă se află deschisă, sunt destinaţii în care, prin intermediul acestei expoziţii fotografice, un public larg a avut ocazia să afle lucruri extraordinare din istoria românilor din timpul Primului Război Mondial şi să cunoască o regină cum nimeni nu a mai avut, Regina Maria a României. Cum ai reuşit să dai o asemenea anvergură proiectului tău?

Anca Beatrice Todireanu prezentând albumul bilingv ”Regina și Frontul” la Muzeul Național de Istorie a României, decembrie 2018

Anca Beatrice Todireanu: Eu am început să mă gândesc la un proiect dedicat Reginei Maria, având în vedere că în anul Centenarului Marii Uniri se împlineau şi opt decenii de la moartea Suveranei. M-am gândit că nu trebuie pierdut acest prilej unic de a o readuce în atenţia publicului şi cum o expoziţie fotografică este cel mai uşor de receptat de un public larg, nu am exclus itinerarea şi în străinătate a expoziţiei, ceea ce s-a şi realizat. Principalul motiv pentru care am ales-o pe Regina Maria pentru proiectul meu dedicat anului Centenarului Marii Uniri a fost acela că ea a avut un rol foarte important în contextul istoric al Primului Război Mondial la noi în ţară, dar şi pe plan internaţional, în realizarea României Mari. În plus, Regina Maria a României este o personalitate exemplară, atât în plan istoric-naţional, cât şi în plan uman. Avem întotdeauna nevoie de exemple, iar în ziua de azi, cu atât mai mult! Faptul că am gândit bine s-a confirmat prin succesul de care s-a bucurat acest proiect cultural.

A. Ș.: În septembrie 2018 ai ajuns cu expoziţia în SUA, la Maryhill Museum of Art din Washington, un muzeu dedicat Reginei Maria de către un mare om de afaceri american, Samuel Hill, muzeu inaugurat în 1926, chiar în prezența Suveranei noastre.

A. B. T.: Într-adevăr, a fost o întâlnire emoţionantă cu acest loc superb care adăposteşte o colecţie consistentă de obiecte care au aparţinut Reginei Maria, donate de ea însăşi, colecţie îmbogăţită, ulterior, de donaţii făcute de fiicele sale, principesele Elisabeta, Mignon şi Ileana.

A. Ș.: Ce alte destinaţii, dintre cele în care a fost prezentată expoziţia, te-au impresionat în mod deosebit?

A. B. T.: Pretutindeni am fost foarte bine primiţi şi cu mult interes din partea publicului. Foarte mulţi turişti au vizitat expoziţia şi s-au informat în legătură cu istoria noastră şi cu aportul Reginei Maria la susţinerea eforturilor supraomeneşti ale soldaţilor în luptele purtate. Panourile fotografice de mari dimensiuni, 70×100 cm, reînviau, în faţa privitorilor, acele clipe de viaţă. Regina se afla alături de cei mai importanţi comandaţi militari, precum generalii Eremia Grigorescu, Alexandru Averescu, Berthelot şi, bineînţeles, alături de Regele Ferdinand, vorbind cu aceştia, parcurgând câmpuri de luptă, trecând peste şanţuri, privind în zare locurile unde avuseseră loc bătălii. În alte fotografii Suverana este la căpătâiul soldaţilor răniţi, care, deşi bandajaţi şi marcaţi de suferinţe, se simt alinaţi de prezenţa ei. Adesea Regina este însoţită de copiii ei, principesele Elisabeta, Mignon şi Ileana sau de prinţul Nicolae, care, ca şi mama lor, trăiau pe viu grozăvia războiului.

Prin intermediul a două roll-up-uri şi al fly-erelor, publicul a avut acces la informaţii care au completat strălucit imaginile fotografice.

Pretutindeni oamenii s-au arătat interesaţi de subiectul expoziţiei noastre şi au venit în număr mare să o vadă. Cel puţin la Ljubljana a fost cea mai mare afluenţă de vizitatori şi asta s-a datorat faptului că  ”Regina Soldat” a fost găzduită în curtea interioară a Primăriei din capitala Sloveniei (al cărei foişor este monument UNESCO), importantă clădire istorică, foarte vizitată de turişti, motiv pentru care este deschisă şi noaptea. Numărul de vizitatori a atins, acolo, şi 2000 de persoane în 24 de ore.

A. Ș.: În prezent, ”Regina Soldat” se află încă în Afganistan, la Kabul.

A. B. T.: Da şi sunt bucuroasă că am reuşit ca de 1 Decembrie să vernisăm expoziţia în două locaţii diferite din Kabul, astfel că Regina Maria s-a aflat, din nou, alături de soldaţii români. Aducerea expoziţiei de fotografie la Kabul a fost posibilă şi datorită implicării ICR Varşovia. Capitala Poloniei este singurul oraş din străinătate, unde ”Regina Soldat” a poposit în 2017, în luna octombrie, chiar de Ziua Armatei, celelalte destinaţii fiind toate în 2018. Iar acest ajutor a fost unul salutar şi pentru care mulţumesc foarte mult.

A. Ș.: Este vreun loc unde ai vrut să duci expoziţia şi nu ai reuşit?

A. B. T.: Din păcate, da. Şi acest loc este tocmai Parisul, capitala Franţei, aliatul nostru care ne-a ajutat atât de mult în acea epocă şi unde, în 1919, Regina a repurtat un imens succes diplomatic, întâlnindu-se cu marii oamenii politici ai vremii şi expunându-le situaţia în care se aflase România în timpul războiului şi aspiraţiile ţării, care erau şi ale Suveranei. Presa franceză a scris enorm, atunci, despre Regina Maria care a contribuit substanţial la realizarea şi consolidarea României Mari. Sper să ajungem însă la Paris la începutul anului 2019, aşa cum ni s-a promis. Sunt optimistă. Şi mai este Chişinăul, unde lucrurile sunt în curs de rezolvare.

A. Ș.: Un element foarte important în prezentarea Reginei Maria, cea din anii 1916 – 1918, când, din dragoste pentru poporul său, îşi asumase condiţia de ”Regina Soldat”, îl reprezintă şi albumul aferent acestei expoziţii, realizat în condiţii grafice excepţionale şi intitulat consonant semantic, ”Regina şi Frontul”. Cum a fost receptat de public acest album coordonat de tine?

A. B. T.: Pentru acest album bilingv, aduc mulţumiri conf. univ. dr. Ioan Cristescu, managerul Muzeului Naţional al Literaturii Române, care a finanţat editarea acestei lucrări, autorilor, cât şi echipei excepţionale care l-a făcut posibil. Acest album a însoţit pretutindeni expoziţia de fotografie, fiind prezentat în cadrul vernisajelor. A fost foarte bine primit de publicul din întreaga lume. Fiind un album bilingv, l-am putut oferi unor prestigioase instituţii culturale din străinătate, ambasadelor, consulatelor etc.

Şi dacă tot am pomenit de echipă, te rog permite-mi să amintesc care au fost partenerii noştri, fără de care nu am fi putut demara acest proiect cultural: AFCN, ICR, Statul Major al Armatei, Muzeul Militar Naţional ”Ferdinand I”, Arhivele Naționale ale României, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Naţională a României, Arhiva Naţională de Filme, Muzeul Brăilei ”Carol I”, Complexul Naţional Moldova – Iaşi, Biblioteca Centrală Universitară ”Mihai Eminescu” – Iaşi, Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, Muzeul Ţării Oaşului şi numeroase Instituţii de învăţământ.

A. Ș.: Tu ai spus că te-a impresionat răspunsul pe care Regina l-a dat presei la Paris, în 1919, când a fost întrebată de ce s-a expus până la a-şi risca viaţa, nelipsind de la căpătâiul soldaţilor suferinzi, chiar dacă erau bolnavi de tifos exantematic sau alte boli contagioase grave. Care a fost acel răspuns?

A. B. T.: Da, Suverana a dat un răspuns simplu şi sincer: ”Am fost umană!” Acest răspuns al său a fost pentru mine cheia în care am prezentat-o pe Regina Maria, această neînfricată ”Regină Soldat”, dar deopotrivă, umană, plină de compasiune, ”Mama tuturor răniţilor”, cum i se mai spunea. De asemenea, pentru Regina Maria, a lipsi de lângă soldaţii aflaţi în suferinţă era o laşitate, cum avea să declare în mai multe rânduri. De altfel, este foarte interesant că pe parcursul realizării acestui proiect am descoperit adevăratul suflet al Reginei Maria, într-un mod cu totul surprinzător.

A. Ș.: La ce te referi?

A. B. T.: Mă refer la acea componentă a proiectului care a inclus implicarea copiilor, componenta educativă. Este foarte important ca cei mici să-şi cunoască istoria şi să cunoască personalităţile exemplare care au marcat destinul ţării lor, aşa cum este, iată, Regina Maria a României Mari. În acest sens am prevăzut, în cadrul proiectului, 25 de ateliere educaţionale la care au participat 250 elevi de toate vârstele din întreaga ţară, printre care şi elevi cu deficienţe de auz, de văz, copii săraci sau copii orfani, unii dintre ei cu taţi care au fost răniţi sau au murit în teatrele operaţionale din Irak sau Afganistan, dar şi elevi olimpici etc. Aceste ateliere au constat atât în lecţii de istorie, cât şi în ore de creaţie plastică, pornind de la coroana şi blazonul regal, decoraţii şi ornamente regale, până la portretul Reginei Maria, pictat pe sticlă. În unele dintre aceste portrete, sufletul Reginei se regăseşte cu adevărat, ceea ce m-a impresionat.

Anca Beatrice Todireanu la primirea Premiului pentru Celebrarea Centenarului oferit de AFCN, 15 ianuarie 2018

A. Ș.: Pe 29 octombrie a fost ziua Reginei Maria. Cum aţi marcat această dată?

A. B. T.: De Ziua Reginei, 100 de elevi au mers la Castelul Pelişor, deschis special pentru noi. Am avut o lecţie deschisă şi apoi am vernisat expoziţia ”Regina Soldat”. Mai înainte însă am făcut un popas la Cimitirul Eroilor din Sinaia, pentru a depune flori şi a aprinde lumânări la mormintele soldaților căzuți în Primul Război Mondial.

A. Ș.: Ce alte componente au mai fost incluse în proiectul premiat?

A. B. T.: Pe lângă expoziţia de fotografie şi cele 25 de ateliere educaţionale, au fost incluse în proiect şi sesiuni de comunicări şi mese rotunde, în Bucureşti dar şi în alte localități din țară. Cea mai importantă a fost Sesiunea omagială ”Regina Soldat” care a avut loc în Aula ASE în luna octombrie 2017 şi la care au participat ambasadori, secretari de stat, profesori universitari iar din partea Casei Regale, ASR Principele Radu.

De asemenea, faptul că expoziţia ”Regina Soldat” a fost itinerată şi în ţară a generat adevărate sărbători în locurile unde a fost vernisată. Vălenii de Munte, Negreşti Oaş, Sinaia, Bucureşti, Brăila, Oneşti, Bârlad, Iaşi, Gura Humorului, Piatra Neamţ, Bran, Târgovişte, Curtea de Argeş, Galaţi au fost destinaţiile din 2017 şi 2018 ale expoziţiei de fotografie ”Regina Soldat” din România, ţara ei, pe care a iubit-o atât de mult.

A. Ș.: Şi, pentru anul 2019, ce urmează? Te gândeşti la un nou proiect?

A. B. T.: Da, sigur că da. Am şi anunţat acest lucru peste tot pe unde am fost. În anul 2019, vom ajunge, sigur, cu expoziţia, la Chişinău, în Spania şi în Franţa. Cât priveşte noul proiect, este de fapt o continuare… Da, vreau ca în 2019 să abordez contribuţia diplomatică cu totul remarcabilă a Reginei Maria. De altfel de împlinesc 100 de ani de la fulminanta prezenţă a Reginei Maria, în 1919, la Paris, unde s-a întâlnit în afara Conferinţei de Pace cu membri marcanţi ai acestui for, în speranţa că va reuşi să îndulcească imaginea României. Avem multe lucruri frumoase şi interesante de povestit despre Suverana noastră, această Marie a României Mari…

Arhiva rubricii Interviurile Leviathan 

”Cu «Regina Soldat» pe meridianele lumii” – interviu cu istoricul Anca Beatrice Todireanu, realizat de Adina Ștefan Printre manifestările dedicate în anul 2018 celebrării Centenarului Marii Uniri, proiectul intitulat ”Regina Soldat” s-a constituit ca unul dintre cele mai frumoase omagii aduse Suveranei României Mari, la 80 de ani de la dispariţia sa.

[news24hrou]

Isărescu: Decalajele dintre regiunile României au rămas mari

Între zonele de dezvoltare ale României au rămas mari discrepanțe – a declarat guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, în cadrul unei dezbateri organizată de Academia Română.

El a spus, însă, că zona Bucureştiului se situeaza aproape de zona capitalei Germaniei, Berlin, în timp ce zonele din estul şi sudul ţării au rămas în urmă, pe fondul lipsei infrastructurii, iar autorităţile trebuie să-şi asume un angajament deplin pentru realizarea procesului de convergenţă la economiile dezvoltate din zona euro înainte de adoptarea monedei unice.

În afara de Bucureşti-Ilfov, zonele de dezvoltate din vestul şi centrul ţării au înregistrat progrese importante în ultimii ani, în contextul unor investiţii străine importante.

”Decalajele dintre zonele de dezvoltare ale României au rămas adancite. Au apărut poli de competitivitate regională şi zone de sărăcie. Zona Bucurestiului este peste media europeană şi aproape de media zonei Berlin. Vestul si centrul ţării s-au dezvoltat având drept catalizator investiţiile străine. În schimb, estul si sudul ţării au realizat progrese modeste”, a declarat Isărescu.

Guvernatorul a atras atenţia că asupra lipsa infrastruturii care să lege regiunile istorice ale ţării, lipsă care accentuează decalajele existente. În plus, Isărescu consideră că politica fiscală a zonei euro trebuie întărită.

”Politica fiscală nu a fost respectată de la început chiar de ţări mari. O masă nu poate să stea pe un singur picior, al politicii monetare. Mai trebuie încă un picior cel puţin, politica fiscala”, a afirmat guvernatorul.

Isărescu a avertizat asupra eforturilor de realizarea a convergenţei economice care trebuie realizate de către autorităţile din România înainte de adoptarea monedei euro.

Guvernatorul a subliniat şi estimarea Fondului Monetar Internaţional (FMI), potrivit căreia economia României ar putea creşte, în mod sustenabil, cu 4,5% pe an doar dacă se realizează o absorbţie puternică a fondurilor europene.

http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2oLIQe4