#postare gânduri pe tumblr

[un-suflet-anonim]

Îmi plac oamenii cu defecte, oamenii care nu uită unii de alții, și oameni care nu uită binele și ajutorul primit. Îmi plac oamenii care știu să râdă, să glumească, să asculte uneori în tăcere, care știu când să ofere o încurajare, o alinare, îmi plac oamenii care oferă cele mai strânse și mai calde îmbrățișări.

Îmi plac oamenii care nu judecă, care te ajută să te educi, care te ajută să te ridici de la pământ când lumea rea ​​te pune acolo, și oameni care te aduc cu picioarele pe pământ prietenește la nevoie.

Îmi plac oamenii care trec prin furtuni și zile senine alături de mine, fie spiritual, fie fizic, îmi plac oamenii care mă țin de mână și mă iartă chiar și atunci când merit poate cel mai puțin. Îmi plac oamenii care iubesc oamenii fără să-i strivească, fără să le știrbească strălucirea celor din jur.

Îmi plac oamenii care mă critică constructiv și mă ajută să cresc, să evoluez constant. Îmi plac oamenii care acceptă în schimb critici constructive și sfaturi, și care îmi permit să fac parte din procesul lor de evoluție.

Îmi plac oamenii energici, dar în același timp calmi, îmi plac oamenii copilăroși, dar în același timp maturi , imi plac oamenii aspri, dar în același timp blânzi.

Îmi plac oamenii care îmi acceptă diferența de statut social, fără să aibă așteptări exagerate din partea mea, îmi plac oamenii care înțeleg limita a tot ce pot eu oferi. Îmi plac oamenii care îmi stimează intelectul și-mi respectă emoțiile. Îmi plac oamenii onești, fără agende ascunse, fără măști, și oamenii cărora nu le este rușine cu mine.

Îmi plac oamenii care mă încurajează și mă motivează, îmi plac oamenii care au răbdare cu mine când nu înțeleg ceva sau când am toane. Îmi plac oamenii care îmi acceptă cicatricile,rănile, durerile, suferințele, și oamenii care îmi respectă alegerile și deciziile, care nu încearcă să mă schimbe doar pentru bunul lor plac.

Îmi plac oamenii care sunt frumoși la suflet și la minte, îmi plac oamenii care, deși răniți sau epuizați, nu-și varsă asupra mea toata frustrarea și nedreptatea la care au fost supuși.

Îmi plac oamenii care, mai presus de toate, îmi sunt alături, indiferent ce se petrece, în fiecare anotimp.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Dacă nu te mai încadrezi în acel tablou, nu mai încerca atât de tare să fii parte din el în continuare.

Odată ce ai ieșit din tablou, ai ieșit pentru totdeauna.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Urăști să-ți faci amintiri noi iar și iar cu oamenii care doar trec prin viața ta. Ei vin, stau o vreme, învață tot ce au nevoie de la tine, primesc toată afecțiunea, bunătatea, ajutorul și recunoștința ta fără să dea nimic la schimb, și apoi pleacă nepăsători și reci, în timp ce amintirile lor rămân cu cu tine, bântuindu-te pentru un timp sau poate pentru o viață întreagă, iar tu trebuie să înduri și să scrâjnești din dinți, să-ți înghiți frustrarea și dezamăgirea, durerea, promițându-ți că este ultima dată când mai dai bucăți din tine oamenilor.

Și de fiecare dată, începi să te simți folosit, să te simți ca o stație de reîncărcare pentru nevoile lor temporare de tine.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Zilele trecute am auzit pe cineva grăind ” Dacă ai pierdut ceva sau pe cineva care nu ți-a aparținut niciodată, nu are cum să-ți fâșie sufletul și să te doară.”

Și am băgat de seamă că cel ce a grăit, de fapt, n-a trăit niciodată durerea sfâșietoare de a vrea ceva sau pe cineva cu toată stăruința și de a pierde înainte de a obține și de a deține.

Iar pe urmă, m-am întrebat în sinea mea oare ce e mai trist? Să treci prin așa ceva sau nu? Să simți cum ți se sfâșie sufletul sau, pur și simplu, să fii atât de pasiv și indiferent, încât să nu îți pese de absolut nimeni și nimic să nu te afecteze?

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Oferiți mai multe încurajări, consolări, felicitări, blândețe, compasiune,

și cât mai puține blamări, injurii, vorbe rele, înjosiri și invidie.

Nu toată lumea are o viață roz acasă.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Timpul este cel mai mare duşman pentru o inimă rănită.

Căci timpul nu vindecă răni.

Timpul nu face suferința mai ușoară.

Timpul nu te învață cum să treci peste trădări, dureri și suferințe,

ci, pur și simplu, te obligă să trăiești cu ele.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Vă plângeți că femeile nu mai sunt femei. Vă plângeți că femeilor le-a dispărut feminitatea, și că în loc de fuste și rochii, ele poartă pantaloni.

Dar știți de ce poartă pantaloni?De NEVOIE!

Acum stau și mă întreb, voi, bărbații cu pretenții, de ce ați încetat să mai fiți BĂRBAȚI în adevăratul sens al cuvântului?De ce v-ați feminizat și ați ajuns să purtați fustițe și rochițe? De ce ați uitat cum să mai fiți bărbați?

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

E liniște și e pustiu,

în timp ce la mine-n suflet și în cap e haos ,

Mi-ai fost și antidot și viciu,

Și zgomot și repaos.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

A iubi sau a nu iubi?

A ierta sau a nu ierta?

A trăi sau a nu trăi?

A risca într-o lume meschină să-ți arați adevăratele sentimente sau a nu risca?

Și cu toate astea, e nevoie de mult curaj ca să exiști într-o societate bolnavă!

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Și sunt vise care-s menite să rămână vise indiferent cât de mult te zbați să le transformi în realitate, și vise care-s menite să devină realitate!

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Câte bătăi de inimă sunt într-un minut?

Câte zâmbete sunt într-un minut?

Câte iubiri sunt într-un minut?

Câte lacrimi sunt într-un minut?

Câte fericiri sunt într-un minut?

Câte tragedii sunt într-un minut?

Câtă durere și suferință este într-un minut?

Câte ”Te Iubesc!” sunt într-un minut?

Câte certuri și reproșuri sunt într-un minut?

Câte regrete sunt într-un minut?

Câte despărțiri sunt într-un minut?

Câte pierderi și câștiguri sunt într-un minut?

Câte lupte cu tine însuți sunt într-un minut?

Câte întrebări sunt într-un minut?

Câte răspunsuri sunt într-un minut?

Câte ecouri sunt într-un minut?

Și câte întrebări fără răspuns sunt într-un minut?

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Mi-aș dori să cred că încă mai există oameni cu sufletul pur!

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Mi-am făcut din dureri și din trădări mormânt

Și-am aruncat deasupra un pumn de vise amestecate cu pământ,

Din toate suferințele-ndurate mi-am făcut o cruce,

Și-am scris pe ea cu lacrimile vărsate și cu sânge,

În cimitirul oaselor îmi caut inima muribundă,

Însă în piept îmi bate o cutie plină cu cenușă.

17.10.2024

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

În iubire nu există cale de mijloc. Ori iubești ori nu!

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Anul acesta am descoperit că norocul meu a fost în retrograd non-stop!

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Cândva am spus că nu am regrete, și regretele au avut grijă să lovească atât de tare, încât m-au îngenuncheat de durere.

@un-suflet-anonim