#frânturi de sentimente

[un-suflet-anonim]

Oferiți mai multe încurajări, consolări, felicitări, blândețe, compasiune,

și cât mai puține blamări, injurii, vorbe rele, înjosiri și invidie.

Nu toată lumea are o viață roz acasă.

@un-suflet-anonim

[oratrei]

"Te-ai aşezat în fața mea de parcă eram numai noi doi la masă. Pentru câteva secunde am înghețat şi nu am îndrăznit să te privesc. Simțeam cum te uiți la mine şi îmi era teamă că dacă te privesc toți cei de lângă noi vor înțelege ce simt pentru tine. M-am uitat timid la tine şi când ți-am surprins culoarea ochilor şi privirea caldă am uitat eu complet de cei din jur. Şi totuşi chiar dacă au fost câteva secunde în care am simțit conexiunea dintre noi şi că împărtăşim aceleaşi sentimente... a părut că ne privim de-o veşnicie."

Frânturi de suflet

[hello-darkn3ss]

Frânturi de suflet

A mai rămas o zi din acest an... Un an greu,destul de dureros, presărat cu mii de emoții,lacrimi,sentimente,oameni care au plecat fără nici un cuvânt și au lăsat în urmă doar dor , frustrare , durere și întrebări,nimic mai mult.

Dar , oricât ai ține la o persoană, dacă vrea să plece , o va face , indiferent de ceea ce simți tu - nu-i așa?-

Oricum... nu știu ce aduce anul ce vine ...pot doar să sper că va fi măcar puțin mai bun , mai bun decât anii precedenți.

Cică "Speranța moare ultima" , și noi odată cu ea.

[zamfirfloriannicolae1998-blog]

Nr. 119 "Iertare"

Nu mai îmi înțeleg stările:

Ochii-nghețați, dar așteaptă ploi

Buzele tremură tânjind după lacrimi,

Dar ascund un rânjet

A doua mea ființă se ascunde

Așteaptă clipa-n care va scoate gheare,

Își va face spațiu printre gratiile cadavrului,

Coastele străpung cușca-nfiptă-n carne vie

Conturează sufletele contradictorii:

Inspir o singură dată... expir pentru amândoi,

Mă consumă din interior, rămân fără aer...

Știu... fără speranță-n gânduri,

Simți gândurile-n jurul meu...

Vezi cum se scurg prin găurile vorbelor

Vorbe tăioase... ruginite fiind mereu neschimbate

Muzele făcând diferența

Dar așa sunt eu...

Nu au puterea de a mă schimba

Au ascuțișul de a mă mutila

Așa am fost mereu,

Cu dexteritate am ascuns...

Pansând răni putrezite cu frânturi de inimi,

Afișând falsuri în vitrină

Punând preț pe orice privire amanetată

Lăsând crăpături în aura rece...

Vorbind... scriind despre vise

Dar cu mâinile-n sânge...

Modelez bătăi de cord

Simt dorința de a trăi când pulsează

Îi admir puterea de a lupta

Dar ador să-i răpesc libertatea oferind strânsoarea...

Neatent fiind... oboseala psihică-și pune amprenta

Prea târziu și-a mărturisit dragostea,

Mereu mințind despre origini,

Nu sângerez... nu-mi aparține

Cadavrul ăsta-mi poartă numele...

Șterge fețe din memorie

Pe retină neputând lăsa uitării

Zeci de trupuri pline;

Au rămas captive-n nisipul clepsidrei

Au părăsit... au abandonat tot,

Sufletul lor m-a părăsit

Alungând prezențe-n adâncul pământului

Adunând tăieturi adânci

Ajung să-mi iubesc latura-ntunecată

Împreună știm cel mai bine:

Cum se fac dispărute muze decedate,

De ce trebuie să cunoaștem...

Teama pentru priviri care se-nchid pe vecie

Evitând să vedem trecutul,

Din păcate disperarea-ntoarce clepsidra

Readuce la lumină-ntunericul putred,

Ascuns între firele secundelor

Legănând capete-n îmbrățișarea ștreangului...

Ce-am făcut să fiu ucigaș de sentimente?

Martor al suflărilor sfârșitului,

Să merit... să devin colecționar de suflete

Torturat de regrete fiind,

Urmărit de propria cruce

Mi-am cioplit iadu-n inelar

Predestinat suferinței sunt...

Îmi doresc să-i pun capăt

Să pot lăsa trecutul sub piatra de mormânt

Să nu-mi fie târșă de secunde reci

Știind jumătatea uitată-ntre ani grei

Îmbrățișată de scânduri în valuri de gheare...

Încercând să lupte pentru supraviețuire

Săpând tranșee dureroase-n lemne,

Dar totul a fost scris... imposibil de rescris

Deja a devenit erou necunoscut...

Dar încă strigă, trecutul se simte singur,

Singur în reci adâncuri...

Rădăcini mă țin de mâini,

Mulțumesc...

Nu știam de existența iubirii

Iubirea reflectată de moarte, dar sinceră

Oricum... nu are de ales,

Speram să-mi lase timpul liber

Să inspir putreziciunea lumii

Să știu de unde voi evada

Lăsând un testament să zgârie pereții

Litere-n piatră sângerândă afișând dorința de iertare

Mi-am dorit iertare... prea multe am scris,

Cifre ale morții am gravat pentru fiecare...

Muzele și-au primit frânturile de inimă

Mereu mi-am dorit mângâierea...

Am renunțat,

Am lăsat în urmă plăcerile buzelor

Nu tânjesc să le mai simt

Doresc să le ascult... să știu

Că am fost iertat.

[unlikelyahuman]

de moment

mă resemnez. las să mă inunde tot. sentimente, gânduri și fum. e goliciune, dar, cumva, nu în mine, doar într-o parte. las muzica să mă cuprindă. cu gândul la trecut, cu gândul la prezent și în special, la viitor. parte de care mi-e cel mai teamă. nu mai văd ceva clar în față, văd frânturi, crâmpeie de dorințe și speranțe. nu te mai scriu, nu ca înainte. dar, fugitiv, mă pierd în tine. mintea mi-e înăbușită, nu e limpede. dar sunt mai lucidă ca oricând. nu mai port

unicul lucru care mă reprezenta. zâmbetul. azi renunț la el. dar las o ușoară stare de euforie să mă cuprindă.

îmi amintesc de cartea citită recent. de momentele tandre dintre cei doi îndrăgostiți. totodată, finalul tragic. și nu... refuz să mă mai gândesc la viitor și ce la ce va mai fi. chiar dacă văd totul în nuanțe adânci de gri.

@unlikelyahuman

[dark-lips-and-coffee]

Frânturi - 1. (on Wattpad) http://my.w.tt/UiNb/L9V0zL74EC Am început să scriu cărţi pe care nu le-am terminat şi poveşti al căror sfârşit nu îl cunoşteam. Am vrut să exprim de atâtea ori în scris cuvinte pe care nci măcar nu ştiu cum să le rostesc şi am avut nevoie de cuvinte care încă nu există, pentru a putea da o forrmă concisă sentimentelor mele. Am vrut să transmit de atâtea ori, am vrut să țip, să împărtăşesc tuturor şi dintr-un motiv anume nu am reuşit niciodată. Poate nu mi-am dorit cu adevărat sau poate că nu am ştiut cum. Ajung să mă întreb : Cum poţi să descrii sentimente ? Cum poţi să îi faci pe alţii să înţeleagă ceea ce simţi când nici măcar tu nu şti ? Şi dacă nu poţi să îi faci să înţeleagă, cum o să poţi reuşi să-i faci să o simtă ?

[suntaici]

Ma atasez de oameni foarte repede. Adica daca, de exemplu vorbesc o sapt cu o persoana deja ma afecteaza foarte tare daca nu vorbim timp de o zi. In ultima vreme am cunoscut foarte multe persoane temporare... am obosit. Vreau pe cineva care sa ramana... ce e gresit la mine?

Salut.

E normal să încercăm. E normal să căutăm. Tânjim după acest sentiment de apartenență și ne agățăm de oricine ne oferă câtuși de puțin din gustul acela, iar când nu mai primim, ne simțim pierduți, lipsiți de adăpost. 

Trebuie să înțelegi că oamenii vin și pleacă din viața noastră. Rămânem cu ceva de pe urma lor. Înțeleg ce vrei să spui, poate e doar o perioadă în viața ta în care cauți cu disperare ceva și tot ce găsești sunt doar frânturi. Trebuie să ai răbdare, răbdare cu tine și cu cei din jur. Atunci când cauți cu disperare ceva, nu găsești. De cele mai multe ori, vine pe neașteptate. Nu te grăbi. Încetișor. Acordă-ți răbdare și ție timp. 

[colegiulpacientilor]

Dragi politicieni de la PNL, Alianța USR PLUS, nu e suficient să aduceți un ministru. E nevoie să îi demiteți pe acești oameni din aparatul ministerial.

Dragi politicieni de la PNL, Alianța USR PLUS, nu e suficient să aduceți un ministru. E nevoie să îi demiteți pe acești oameni din aparatul ministerial.

Mesaj postat de Carmen Uscatu dupa refuzul MS de a dota spitalul construit de asociatie cu echipamente de radioterapie!

JURNAL DE SPITAL

viața copiilor noștri nu se negociază. din păcate.

de 3 zile îmi sună în cap frânturi de discuții:

“…incidența cancerului la copii…”

“…cine asigură tratamentul…”

“…nu se finanțează pe sentiment…”

“…comisia medicală de radioterapie a decis…”

“…strategia…

[un-suflet-anonim]

Vă plângeți că femeile nu mai sunt femei. Vă plângeți că femeilor le-a dispărut feminitatea, și că în loc de fuste și rochii, ele poartă pantaloni.

Dar știți de ce poartă pantaloni?De NEVOIE!

Acum stau și mă întreb, voi, bărbații cu pretenții, de ce ați încetat să mai fiți BĂRBAȚI în adevăratul sens al cuvântului?De ce v-ați feminizat și ați ajuns să purtați fustițe și rochițe? De ce ați uitat cum să mai fiți bărbați?

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Nu mă mai doare indiferența și răceala. Am învățat de mult cum să joc acest joc.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Oamenii te învață să iubești în diferite moduri.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Sunt momente în viață în care, oricât de multă lumină este în jurul tău, tu nu vezi decât întuneric, vină, suferință și durere.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Aș vrea să-ți fiu lumină-n întuneric.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Am atât de multe sentimente, vise, emoții, pe care nu le-am arătat niciodată nimănui - deși mi-ar fi plăcut - pentru că oamenii nu știu să se bucure de lucrurile mărunte, lipsite de importanță și fără valoare bănească. Lume a devenit mult prea materialistă, prea rece și rea.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Tânjim după iubiri pe care nu le putem avea.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

Uneori îmi este greu să mai sper!

@un-suflet-anonim