#postare gânduri

[un-suflet-anonim]

99,9% dintre voi mai bine ați deschide întâi o carte, decât gura.

@un-suflet-anonim

[redheadlovie96]

Fără sens

Simplitatea stă în lucruri mărunte.

Ajungi într-un moment în care, chiar și atunci când ești pe alt film față de persoanele care-ți sunt în jur, vrei să fii ascultat. Atunci când ai cele mai stupide idei, te aștepți să fii ascultat. Și totuși, un joc, o piesă, o postare, te întrerupe.

Tu, străine, nu poți înțelege. Poate nu ești pe filmul meu, dar cuvintele mele se adună într-o bulă, care nu se poate sparge atât de ușor. Și totuși, atunci când se întâmplă asta, absolut fiecare substanță iese la suprafață.

Aș vrea să se scrie un cântec fără înțeles despre gânduri, poate unii s-ar regăsi, dar sunt prea puține.

Și totuși, străine, dacă te-ai găsit între aceste cinci paragrafe simple și fără subînțeles, scrie-mi. Pentru că eu(sigur) și poate că și tu vrei să te minți că nu înnebunești.

[nationalmd]

Radu Hossu : Din partea Comandantului Batalionului 68, Olexandr Chuiko și a Brigăzii 101, am primit această diplomă oficială de mulțumire

Radu Hossu : Din partea Comandantului Batalionului 68, Olexandr Chuiko și a Brigăzii 101, am primit această diplomă oficială de mulțumire

Pe ea scrie: „Pentru ajutorul oferit Forțelor de Apărare Teritorială” Ea mi-a fost înmânată de unul dintre comandorii de echipă, Molodoy (care înseamnă „cel tânăr”). Molodoy, cu această ocazie a vrut să vă transmită câteva gânduri, pe care vi le ofer prin această postare: „Vreau să le mulțumesc tuturor românilor care au făcut posibile ajutoarele aduse de Radu Hossu, care ne sunt de o importanță…

[simonaworld]

Iubind cine suntem

Această postare nu este despre vanitate sau autosuficiență. Vorbesc despre redescoperirea cine suntem, acceptarea pe noi înșine exact cum suntem. Iubind și recunoscând cu adevărat darurile pe care le ai, puterea pe care o ai, calitățile pe care le ai. Să nu-ți fie rușine de sine sau să te învinovățești, să te critici și să te îndoiești de propriile acțiuni și gânduri. Obișnuiam să fiu foarte…

[thesvim]

- Ce gânduri line,Ard în mine Pentru tine😇❤️ - Bună dragii mei,am revenit cu o noua postare!💪🏼 - Lasă o ❤️ și un 💬,mulțumesc.😇 - Tag unui prieten💙 - Dacă pui la story,dă-mi tag.😛 - Daca furi, mail cu judecată in prealabil 🔪 🔺🔺🔺🔺🔺🔺🔺🔺 Hashtags: #pericol #citate #statusuri #gandiri #zambet#viata#motivatie#inspiratie#follow#citateromanesti#texte#oameni#instagram#bucuresti#anonimul_scriitor#sentimente#iubire#dragoste#ganduri#ura#fericire#tristete#emotii#quotes#lacrimi#suferinta#suflet#sarcasm#zambete#ambitieuse♀️uhhh 🔺🔺🔺🔺🔺🔺🔺 🤝Colaborez cu:🤝 🔐@necunoscuta_200 🌞@la.miezul.noptii 💪🏻@citate.pt.suflet 😶@cuvintele.ei._ 😁@simtire 🌝@citate_deosebite ✨@__03_august__ 🤝@succes.ro PENTRU MAI MULTE POSTARI FOLLOW AICI: @__baiatul_ala_dulce__ 🔏 (la Bucharest, Romania) https://www.instagram.com/p/B8x1xNuHzKP/?igshid=lx3mn3hv87wg

[ssexyladyinred-blog]

Istorie din exemplu propriu. NU există oameni răi sau buni Vreau să mă împart cu niște gânduri, cei care au nevoie de ele vor găsi numaidecât această postare. Suntem niște creaturi emoționale, trăim, existăm și evoluăm datorită sentimentelor pe care le creștem în suflet.Deseori trăim automat, nu cunoaștem cu ce scop și de ce existăm. E o întrebare filosofică care se poate de discutat ore în șir, dar ideea la care vreau să ajung este alta... Iubim, suferim, urâm, detestăm, adorăm, mereu trăim într-o avalanșă de emoții, care se perindează, iar creierul nostru sistematizând toate aceste retrăiri, pe parcursul evoluției omenirii a concluzionat că există binele și răul. Din propriile experiențe, pe care le-am trăit cu duium, din diverse situații pot deduce unele fapte, care poate pentru cineva vor fi de folos, căci scopul meu dintotdeauna este să ”deschid” creiere inhibate în probleme, sună prea măreț? dar dacă exemplele mele vor ajuta măcar pe cineva, o să mă simt foarte fericită. Pe Terra ne naștem cu o misiune, nu doar cu scopul să trăim pentru a ne înmulți, dar există și un alt fel de țel, duhovnicesc, pe care nu fiecare din noi îl conștientizează. Fiecare din noi a avut situații în care a fost supărat pe cineva, iritat, umilit, demotivat, distrus și chiar ucis. Astfel de acțiuni din partea cuiva prezintă ceva foarte neplăcut, provocând doar emoții negative. De câte ori ai plâns sau ai simțit decepție din cauza unor acțiuni sau cuvinte ale prietenilor, persoanelor dragi sau a unor oameni care au fost în ”treacăt” prin viața ta? În multe cazuri tu crezi că omul dat este un ”rău” pentru tine și intuiești că el este așa din natură, un răutăcios, un degradat, un nerușinat etc.O să te miri, dar nu există oameni buni sau răi. Este doar percepția ta în situația creată. Tu îl consideri foarte rău, deoarece el te-a rănit, cum a îndrăznit să te umilească, cum de te-a scos din zona de confort?! Dar nu te-ai întrebat vreodată de ce ți se întâmplă aceste lucruri? ce ai făcut incorect tu de ai ajuns în astfel de situație? Care acțiuni sau inacțiuni proprii sau chiar gânduri negative deseori rulate în capul tău au creat astfel de situație? Sunt sigură că foarte puțini oameni se gândesc la acest fapt, dar nici prea mult să meditezi aici nu se poate, dacă vei vedea  în sine doar negativ vei ajunge să te urăști. Totul trebuie să fie în echilibru, la fel și gândurile.O prietenă de a mea cândva a spus o frază: ”Suma viciilor pe pământ este constantă, nu există om bun sau rău”. Cu timpul am înțeles totul, analizând destul mult.Am avut foarte multe situații negative în viață, ca și oricine altcineva, desigur cu aproximație. Sunt o persoană foarte sensibilă, pot să simt emoția omului din depărtare, uneori pot să descifrez și unele gânduri ale persoanei care mă interesează, însă nu mereu a fost așa.Mulți ani am fost dezorientată, pot să zic aproape toată viața! Nu știam ce rost am, ce scop, am învățat ca toți, am făcut universitate, mi-am întemeiat familie, copii etc. Trăiam ca orice femeie din RM cu gânduri lumești. Cam până la 29 de ani, desigur am avut situații care îmi puneau capul în mișcare, dar nu erau suficiente cred eu ca să mă ”trezesc”. Mulți dintre cititorii mei cunosc istoria mea cu ”prunca Maria” atunci când mi-a decedat pruncul în urma unei boli. Cine nu a citit vă sfătui să o găsiți pe google. Această copilă m-a ajutat mult să iert, ea m-a învățat să apreciez viața și să iubesc cu adevărat copiii, să apreciez sănătatea și să învăț ce este smerenia. Însă se vede că nu mă trezisem eu bine la viață, deoarece chiar și după tragedie și după nașterea încă a unui copil, nu înțelegeam care este scopul meu, de ce trăiesc?!Probabil șocul pierderii mă dezorientase și mai mult.Spre regret, dar și spre fericire în continuare am întâlnit o persoană care mi-a distrus ceața din fața ochilor, deoarece eu nu vedeam ceea ce era la suprafață. Mereu problemele le vedeam în exterior și parcă nu înțelegeam din cauza orgoliului sau prostiei că problema de fapt zace în adâncurile sufletului. Acest om mi-a creat cea mai mare traumă psihologică legată de autoevaluare, decesul fiicei a avut altă rezonanță legată de iubire, dar aici a fost o umilire puternică, aici, persoana mea, din cauza neatenției și cred că orgoliului a nimerit în situație penibilă, atunci când ești calomniat, umilit public, distrus moral, făcut una cu pământul, denigrat și chiar  batjocorit public. Vina mea o recunosc, da știți de ce? Deoarece în toți oamenii vedeam doar binele, dar după cum știm că există și acest rău, el îl ignoram, deși îl intuiam foarte bine. Această persoană a fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată, e adevărat!!! Deoarece a fost ca o bombă atomică pentru creierul și sufletul meu. V-ați simțit vreodată că sufletul vostru se ascunde undeva prin tălpi? Așa am fost eu!Cel mai interesant fapt a fost că n-am urât acest om o secundă, eram atât de îndurerată, dar în sfârșit am început să gândesc despre propria-mi persoană. De ce mi s-a întâmplat aceasta?  Care sunt cauzele? Și din acel moment au început să-mi apară răspunsuri. Am stat foarte multe zile și nopți săpând în ”gunoiul” interior, să văd unde totuși este problema, care este cauza că cineva mă vede într-o așa lumină ”rea” și mai are și susținători?Da, problema era în persoana care mi-a creat ”răul”, dar greșeala mea a fost că eu am creat această situație (niciodată nu m-am apreciat corect, mereu cu încredere scăzută), prin naivitate, încrederea în alții, simplitatea sufletească, deschidere copilărească, eram ca un miel dus la abator, deși vedeam ”cuțitul” nu vroiam să cred că o să mă ”taie”, judecat după propriile acțiuni, prin prisma mea.După ce șocul dispăruse un pic, brusc, am început să scriu. Puneam pe foaie gânduri, situații și ieșeau scenarii întregi, știam că pot scrie compuneri, dar nu mă gândeam că acest hobby poate deveni vocație.Și mi-a plăcut atât de mult, deoarece toate emoțiile negative le transformam în roman, nuvele, texte, meditări, poezii într-un fel eliberând sufletul de frustrări acumulate zeci de ani. Mare îmi era mirarea când înțelegeam că mi se face mai ușor. A fost primordial o psihoterapie să scriu, care a devenit u hobby, iar apoi sensul vieții mele. Acest om mi- a spart trecutul, sticla opacă care mă încurca ă văd cine sunt de fapt. Îi sunt extrem de recunoscătoare și mă gândesc acum: răul este creat spre bine și binele este creat spre rău... Depinde cum gândești.Persoana în cauză în nenumărate rânduri a mai încercat să mă atace, mă durea, dar din ce în ce mai puțin. Mi-am creat imunitate, am devenit muuuult mai puternică, am evoluat, am ieșit din zona de confort, am lăsat  într-o parte tot ce mă durea și tot datorită ei am început să gândesc din interior spre exterior și nu apreciez lumea după ”port” deși de multe ori mai sunt tentată să o fac.Am înțeles că un rău poate să facă mai mult bine decât un bine, cer scuze pentru calambur. Fiindcă atunci când au început să se întoarcă de la mine prietenii, rudele, persoanele dragi din cauza unor simple bârfe, am înțeles ce contează cel mai mult. Credința internă, doar ea m-a motivat, m-a împins, mi-a dat elan și dorință de viață să accept ceea ce am fost, să apreciez ceea ce sunt, să trăiesc în prezent și să mai dau prin sită emoțiile , să nu rulez în cap negativul, să iubesc omul cu tot cu minusurile lui, să văd ambele părți ale lui și să le accept. Dacă ai văzut un om ”rău” din perspectiva ta, nu uita că el este și bun cu același procentaj. El ți-a creat lecția spre binele tău, dar a făcut 1000 de lucruri bune pentru altcineva și invers)))Cât de ipocriți nu am fi și credem că noi suntem doar buni, să știți că ziua fără noapte nu ar exista, că după o noapte lungă și întunecoasă vine o zi însorită, că deși sarea este nocivă în cantități mari, ea este unul dintre cele mai importante elemente pe pământ... Așa și binele și răul, depinde cum te uiți printr-o oglindă concavă sau convexă, sau poate accepți totul ca un firesc? Consider că viața e o școală, noi învățăm să fim răi și apoi buni, noi tolerăm, noi distrugem și creăm în ambele cazuri, deorece și universul a apărut din cauza unei explozii. Vă rog frumos nu căutați defectele, negativul în alții, căci binele fără rău nu există, acceptați persoana așa cum este fără a scormoni în interiorul ei. Fiecare din noi este creat spre ”binele” sau ”răul” cuiva, dar alegerea este a noastră cum să fim, ce să credem și prin ce prismă să acceptăm viața ce ni s-a oferit.Acum am devenit foarte atentă, analizez fiziognomie, tembrul vocii, comportament, gesticulații, atitudini, pauze, totul ce ar fi informativ, în așa mod devin și mai sensibilă, dar deja în alt mod. Eu încerc să transform din cerneală cuvinte, fraze, cărți.Și timp de 2 ani am editat 5 cărți, deși niciodată nu am visat să devin scriitor... Acest om și lecția pe care mi-a oferit-o o voi ține minte până voi muri, căci de aici a început viața mea reală, eram doar o omidă, acum, altceva!!! ”Iubiți-vă dușmanii”- așa scrie în sfânta scriptură. Și aceste cuvinte îmi sunt absolut clare. Concluziile vă aparțin!

[blogcuvintecalatoare]

După mult timp am îndrăznit să rostesc cuvinte care nu am mai vrut să le pierd.

O postare care sper că o să vă pună puțin pe gânduri.. Și sper să vă placă

[un-suflet-anonim]

Sunt femei care nu-și caută bărbat să le întrețină, să le facă cadouri scumpe sau să le plimbe peste tot.

Sunt femei care-și caută un bărbat care să le fie doar un partener cu care să-și umple timpul liber, cu care să iasă în oraș sau să cutreiere țara-n lung și-n lat, cu care să râdă, să-și împărtășească unul altuia succesurile, eșecurile, fericirile, nefericirile; un partener care să nu le lase baltă când au cea mai mare nevoie de el, un umăr pe care să se odihnească când au obosit și un cel mai bun prieten care să asculte fără să o judece și să-i fie lumină când tot ce vede este doar întuneric, să o încurajeze și să o ajute să se ridice de jos când lumea o doboară.

Sunt femei care-și caută un bărbat doar al lor cu care să cucerească lumea.

@un-suflet-anonim

[curierul]

Probabil ești destul de obișnuit cu genul acesta de mesaje, probabil le primești zilnic, dar vreau să îți spun că efortul și munca depusă fac sute de tineri să zâmbească zilnic . Știu că în spatele acestori postări stă un suflet frumos și un om minunat . Orice postare contează mult pentru mine, o adolescentă îndrăgostită și neînțeleasă uneori. E chiar frumos când mai multe persoane împărtășesc aceiași constelație de gânduri, cuvinte, trăiri ! Mulțumesc pentru fiecare zâmbet ! #N

Frumos mesaj!Mersi mult #N. De aia fac asta, nu am vrut sa fiu înțeles de prieteni sau persoane cunoscute mie, mi-e de ajuns sa știu ca ajut multi tineri.

[news24hrou]

Primele semne ale infidelității lui Matei Stratan. Mădălina Ghenea a fost înșelată? Frumoasa Mădălina Ghenea își pune din nou fanii pe gânduri. Ultima sa postare de pe internet trimite cu gândul la infidelitate. Acesta să fie motivul pentru care şi-a luat fetiţa şi a plecat din România? A înşelat-o Matei pe mama copilului său? http://ift.tt/2AEexZL

[loredanaadrianam]

O lună. O LUNĂ?! Când, cum, de ce?! M-am îngrozit când am intrat pe blog și am văzut că ultima postare a fost pe 19 septembrie! O situație care trebuie rectificată. 😀 Și cum nu știu cum altcumva, o să vă vorbesc puțin despre mine și cum am tendința să pierd contactul cu realitatea. 🙂

În ultima lună am avut mult de lucru. Gen… mult… foarte mult. Iar puținul timp care îmi mai rămânea liber îl petreceam fie uitându-mă la seriale coreene, fie stând pe afară, la soare. Ultimele raze de soare călduros pe anul acesta. Și… cam așa a trecut luna. Dar asta nu e chiar tot.

Când am perioade foarte aglomerate, mă scufund cu totul în muncă și cam uit de tot ce mă-nconjoară. Combină chestia asta cu imersia completă în universul K-drama, și gata, ai rețeta perfectă pentru un adult complet rupt de realitate. De citit, am mai citit, deși nu la fel de mult pe cât mi-aș fi dorit. Numai că în astfel de perioade inspirația mea pentru recenzii și alte gânduri „deștepte” legate de cărți este zero. Zero barat! Nu mă pot concentra, iar creierul meu nu vrea să proceseze nimic. Vrea doar să absoarbă și atât.

Același lucru s-a cam întâmplat și cu canalul de booktube. Îi admir foarte mult pe cei care reușesc să păstreze o consecvență în postare, tocmai pentru că eu nu sunt așa. Nu pot fi așa. Nu mă consider o persoană originală sub nicio formă, doar o imitatoare în cel mai bun caz, așa că atunci când n-am nimic interesant de zis, prefer să tac. Și atunci dispar cumva de pe social media. În plus, mă stresez foarte ușor pentru tot felul de nimicuri, iar faptul că nu postez la fel de des pe cât ar trebui ajunsese să fie o sursă de stres pentru mine. No more. O să fie în continuare doar un hobby, așa cum a și început, de altfel. Nu degeaba tot zic că vreau să prind suta. Dacă mă stresez pentru orice nimic, la revedere suta. 😀

Apoi, mai e și faptul că nu locuiesc singură. Tot timpul mișună cineva pe lângă mine, vreun membru al familiei. Believe it or not, deși am aproape 30 de ani, trebuie să stau mereu să mă explic atunci când filmez un clip, sau când scriu un articol pentru blog în loc să lucrez. Da, ăsta e prețul pe care trebuie să-l plătesc fiindcă încă mai locuiesc cu familia. 😀 De 5 ani lucrez ca freelancer, dar în continuare nimeni nu înțelege că nu sunt vreun roboțel care traduce încontinuu indiferent ce. Am nevoie de puțin chef, de puțină inspirație și de muuuultă cafea. În fine, povestea e lungă, dar ca s-o scurtez, spun doar atât: scriu articole pentru blog pe ascuns, filmez pe ascuns, și uneori citesc pe ascuns. Așa am ajuns, la 30 de ani. 😀 Nu e chiar atât de rău, dar e frustrant. Unii oameni nu înțeleg și pace că unele activități merită făcute din pură plăcere, fiindcă îți îmbogățesc sufletul, deși nu și buzunarele. Pentru familia mea, dacă bani nu „e”, nimic nu e.

Ceea ce mă aduce la ultima problemă. N-am prea mai cumpărat cărți în ultima perioadă. Mă chinuie și o secetă intelectuală puternică, dar decât să am tot timpul discuții legate de comenzile mele de carte, cum că nu-mi ajung banii, bla bla bla, prefer să nu-mi mai iau cărți o perioadă. Trist, dar adevărat. Biblioteca mea geme de cărți necitite, foarte adevărat, dar eu sunt ceea ce se numește „mood reader”, adică citesc în funcție de dispoziția pe care o am. De exemplu, zilele trecute am avut chef de-o carte romantică, așa că am pus mâna pe-o carte din colecția Iubiri de poveste, pe care am cumpărat-o anul trecut. Nu e singurul exemplu, evident. Ideea e că sunt cărți pe care le iau la lecturat și la 2-3 ani după ce le-am cumpărat. Nu e ceva atât de atroce. Dar presupun că, iarăși, nimeni nu înțelege chestia asta.

Ca să închei cumva tirada asta chinuită (dacă nu v-ați plictisit deja de ea), sper totuși să ajung pe la Gaudeamus la sfârșitul lui noiembrie și să asist la câteva evenimente mișto. Deși mă mai gândesc, fiindcă se apropie și sărbătorile, și n-aș vrea să am buzunarele chiar atât de goale. 😀 Cărțile merită, clar, dar și oamenii merită. Eu nu sper decât să am posibilitatea să împac și capra, și varza. Vom vedea.

A, și încă o curiozitate de-a mea: voi aveți în jurul vostru astfel de oameni, care nu văd cu ochi buni activitățile legate de cărți? Care vă spun că dacă nu scoateți bani din ele, mai bine vă lăsați de ele?

Trăim într-adevăr într-o lume guvernată de ban, dar decât să fiu mai înstărită și mereu tristă, stresată, nemulțumită etc., prefer de o mie de ori să-mi mai sufle vântul prin buzunare din când în când, dar eu să mă simt cu sufletul bogat și satisfăcut. Și cu mintea ageră. Deci, ce ziceți, cum vine asta până la urmă?

***

This slideshow requires JavaScript.

Șocant, știu, dar ca să vedeți că nu am pierdut luna degeaba, și ca să păstrez tonul mai „intim” al acestei postări, iată câteva poze cu mine la Brașov. ^_^ Am încercat sushi și sake pentru prima dată, am urcat pe Tâmpa, am vizitat câteva muzee și, mai presus de toate, am mâncat foaaaarte bine! 😀 A, și am vizitat Libris și Okian. Puțin dezamăgită de locațiile fizice, dar tot mă bucur că am reușit să ajung pe acolo.

Heart 2 Heart O lună. O LUNĂ?! Când, cum, de ce?! M-am îngrozit când am intrat pe blog și am văzut că ultima postare a fost pe 19 septembrie!

[nicoandi-blog-blog]

prima încercare

Aceasta este prima mea postare de aici. Nu știu cu ce să încep, dar voi descrie situația actuală. Această postare este rezultatul unor luni lungi de gânduri pline de frică, de teamă și de constrângeri care s-au acumulat cât să nu le mai pot face față. Aș putea vorbi puțin despre teama asta, pe care o simt eu. E formată din mai multe: faptul că știu că rareori prietenii îmi agreează părerea prea rigidă și radicală, faptul că stilul meu rece te-nvăluie fără a-ți spune prea multe, teama de a fi judecat de ceilalți (care doare mult prea tare dacă n-o poți răpune) și teama de a da greși, dar până la urmă cine înțelege, înțelege, nu? Tot ce am să scriu va trebui tratat separat, iar colectiv vor forma o antiteză care mă reprezintă. Sper să nu aprind fitilul unor certuri sau controverse și fie ca toate postările să fie o materializare mărunt pictată a furtunii mele. Fie ca liniștea nopții să ne lumineze asemeni Lunii.

[mindblackouts-blog]

Salut.

      Nu voiam sa încep in acest mod. Aveam scrise sute de gânduri, idei, lucruri mai potrivite pentru in simplu blog, unde mi-as vărsa cuvintele, însă imi doresc in lucru diferit si sincer. Sa pun degetele fine pe tastele reci iar cuvintele sa se aseze pe  foaia virtuală, sa scriu ce gandesc, ideea sa rămână cruda, needitata de miile de frici.       Imi e frica sa arat ce scriu, ce gândesc. Ma uit pe diferite bloguri, vad cum ideile sunt transpuse pe micul ecran intr-un mod unic, ce iti patrunde sufletul căutător de afectiune. Fiecare cuvânt se îmbină perfect in textul publicat dupa ore de slefuiri, dupa propozitii sterse si pareri schimbate. Imi era frica sa încep, imi e frica de critici, de idei mult prea dezvoltate sau mult prea scurte, de in limbaj ce oscilează in fiecare fraza, de postari fără sens sau inteles, de umplutura. Asa ca, bine ai venit in lumea mea, sunt o persoana tacuta care gandeste prea mult si risca prea putin.       Ma consider o persoana simpla, ma multumesc cu putin, in mesaj precum “Buna dimineata” ma face sa zâmbesc. Un “Imi era dor sa vorbim” se intipareste in mintea mea. Încerc sa fiu pe placul tuturor, imi e greu sa initiez o conversație, sunt terifiata de faptul ca as putea spune ceva gresit. Vreau sa risc, sa imi dau frau impulsurilor, fără sa ma gândesc la comentariile pe care le voi primi. Imi plăcea aventura, nu imi limitam creativitatea la zona de comfort, la o cutie ce sta departe de critici.       Asadar, prima postare, una scurta in care am spus câteva lucruri despre mine. O simpla eleva de 14 ani, cu gânduri amestecate ce tânjesc o reprezentare scrisa. -R

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

USR pregăteşte moţiunea simplă împotriva ministrului Justiţiei

Nicușor Dan, liderul USR, susține într-o postare pe Facebook că partidul său este pregătit pentru o moțiune simplă împotriva ministrului Justiției, pe care îl acuză că a mințit în timpul audierilor miniștrilor guvernului Grindeanu.

„Ministrul Justiției Florin Iordache a mințit Parlamentul României în timpul audierilor miniștrilor guvernului Grindeanu, din 4 ianuarie.

Minciunile lui Florin Iordache:

– a declarat că PSD nu a discutat nici în campania electorală, nici după că dorește o lege a grațierii. Pe 18 ianuarie ministerul justiției publica proiectele de OUG privind grațierea și dezincrimininarea unor fapte penale -a declarat că o lege privind grațierea trebuie analizată cu întreaga societate civilă. Proiectele de OUG nu au fost discutate cu societatea civilă înainte de inițerea lor -a spus că locul unde poate fi discutată o asemenea lege este Parlamentul, dar le-a propus spre adoptare Guvernului, prin ordonanțe de urgență -a spus că armonizarea deciziilor CCR pe codurile penal și de procedură penală trebuie să fie discutată în comisiile juridice ale Parlamentului. A promovat a ordonanță de urgență în care doar pretextul este cel al armonizării, textele legale nefiind în concordanță cu deciziile CCR

USR va anunța miercuri textul moțiunii simple împotriva ministrului Justiției Florin Iordache care, iată, nu este doar autorul unor proiecte cu dedicație pentru politicienii penali, dar și un ministru al României care a mințit Parlamentul, la votul de învestitură!

Iată declarația lui Florin Iordache din 4 ianuarie:

Vreau să vă mulţumesc pentru faptul că reuşesc să vă spun câteva gânduri despre cum văd eu în continuare Justiţia, un domeniu foarte important, un domeniu care trebuie să func��ioneze şi, în acelaşi timp, fiind de 16 ani în Parlament, cred că aici, în Parlament, este locul în care putem discuta şi rezolva problemele cu care se confruntă societatea şi pentru armonizarea şi modernizarea legilor.

În acest sens, voi propune primului-ministru o revedere a principalelor acte normative, inclusiv a Codului penal şi a Codului de procedură penală, prin implicarea mediului academic, a asociaţiilor profesionale şi a CSM-ului.

Cred că aici, la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, este locul în care ne putem apleca şi să punem în concordanţă şi Codul penal şi Codul de procedură penală cu aceste decizii ale Curţii Constituţionale.

În acelaşi timp, prin consultarea întregului corp profesional al magistraţilor, dar şi al societăţii civile, voi încerca ca ministrul justiţiei să fie un factor mai activ în promovarea unor politici publice în domeniul justiţiei, astfel încât încrederea în justiţie să crească.

Voi căuta ca, într-un timp cât mai scurt, să deblochez situaţia de criză din penitenciarele din România, prin construirea sau identificarea unor spaţii pentru cei privaţi de libertate, dar şi printr-o resocializare şi regândire a viziunii cu privire la o politică penală umanistă, în care sancţiunile alternative la pedeapsa închisorii să nu aibă un caracter decorativ.

În ceea ce priveşte Legea graţierii, aceasta este o întrebare pe care au pus-o mai mulţi colegi, nici eu, nici colegii nu am şi nici printre rânduri nu ştiu cum aţi văzut dumneavoastră, citind printre rânduri, noi nu am discutat în campanie electorală şi nici astăzi, în discursul meu, că dorim adoptarea, acum, a unei legi a graţierii. Dar este un subiect care trebuie discutat şi care trebuie analizat cu întreaga societatea civilă.

Aici, de aceea, v-am şi spus că eu consider că avem nevoie de înfiinţarea acestui Institut de Criminologie, pentru ca prin rezultatele pe care acest institut le prezintă, prin rezultatele pe care Direcţia Naţională a Penitenciarelor le prezintă şi prin cazuistica celor care sunt acum acolo, prin soluţiile pe care le pot prezenta asociaţiile profesionale, fără îndoială, o astfel de lege poate fi discutată, adoptată cu votul Parlamentului.

Deci, cred că transparenţa este cuvântul de ordine, iar locul unde putem discuta despre orice fel de lege şi despre modificarea oricărei legi, fără îndoială, este Parlamentul”, scrie Nicușor Dan, pe Facebook.

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol http://blogville.ro/usr-pregateste-motiunea-simpla-impotriva-ministrului-justitiei/

[un-suflet-anonim]

Notă pentru suflet: Nu mai încerca să forțezi sentimente în inimi goale.

@un-suflet-anonim

[un-suflet-anonim]

În viața nimic nu e gratis.

În iubire nimic nu e gratis.

În răzbunare nimic nu e gratis.

@un-suflet-anonim