#politică românească

[diagnozabam]

Eduard Hellvig se înscrie în PNL: Un pas important

Fostul director al Serviciului Român de Informații (SRI), Eduard Hellvig, a anunțat marți că s-a înscris în Partidul Național Liberal (PNL), un partid din care plecase în 2015, odată cu numirea sa la conducerea SRI. Această mișcare intervine în contextul în care Nicolae Ciucă a demisionat luni din funcția de președinte al PNL, după rezultatul slab obținut în primul tur al alegerilor…

[crossbordercroniclesro]

Va fi Georgescu noul „monstru” al schimbării în România sau doar un „independent” de sacrificiu?

România se află într-un moment crucial al istoriei sale, cu o clasă politică în declin și o societate obosită de promisiuni nerespectate. Partidele tradiționale sunt tot mai discreditate, iar întrebarea care macină conștiința publicului este: cine va prelua conducerea și va schimba cu adevărat direcția țării? Numele care apare tot mai frecvent este cel al lui Georgescu, dar există și varianta…

[laivinduroriginal]

Asasinatele Comise de Legionarii Români: Victime, Motive și Impactul Asupra Istoriei României Interbelice

Mișcarea Legionară, cunoscută și sub denumirea de Garda de Fier, reprezintă una dintre cele mai controversate organizații politice din România interbelică. Înființată de Corneliu Zelea Codreanu în 1927, mișcarea a fost caracterizată printr-o combinație de naționalism extremist, antisemitism, și misticism ortodox. În încercarea de a-și impune ideologia și a elimina adversarii, legionarii au comis…

[giorgio52fan]

Președintele și Ministrul Educației și Spectacolul Citirii Mesajelor: O Inserție de Autenticitate Lipsită

Într-o perioadă în care sistemul de învățământ al României se confruntă cu provocări semnificative, de la subfinanțare până la discrepanțele mari de performanță între zonele urbane și cele rurale, așteptările erau ridicate pentru discursurile de deschidere ale anului școlar. Cu toate acestea, într-un moment în care publicul avea nevoie de sinceritate și de direcție clară, Președintele Klaus…

[nicolaeion]

Pentru legionari - Corneliu Zelea Codreanu (recenzie nepătimașă)

Nu întâmplător am citit Pentru Legionari imediat după ce am citit Mein Kampf, pentru a observa similitudinile și discrepanțele dintre cele două, și în ce măsură mișcarea Legionară a fost o mișcare fascistă. Întâmplător însă, am terminat cartea în aceste zile de tulburare generală privitoare la alegeri, în special cu acuzele disperate aduse unuia dintre candidați pentru presupusa apartenență la legionarism.

Prin 1922 Corneliu pleacă la Berlin, unde dorea să studieze mai departe economia politică (terminase Dreptul !, nu cum sugerează unii. Fusese exmatriculat de Universitate, nu și de Facultate). Acolo ia contact pentru prima dată cu doctrina hitleristă, însă prin transmitere orală. Mein Kampf avea să apară abia în 1925, iar Pentru Legionari abia în 1936. Prin urmare, deși în primă fază e drept a se spune că nu s-a inspirat din hitlerism, a adoptat însă de la început zvastica, probabil ca simbol al internaționalismului anti-iudaic, și mai puțin ca simbol rasial. Ținând însă cont de distanța dintre cele două scrieri, fără îndoială că între timp va fi citit și Mein Kampf (vorbea fluent germana), care-l va inspira în anumite aspecte în propria doctrină prezentată în Pentru Legionari. Aceste asemănări se limitează la următoarele: antisemitismul, antiparlamentarismul și importanța inițiativei și responsabilității personale. Dacă la Hitler antisemitismul era unul justificat rasial, urmărind eradicarea evreilor în orice loc s-ar fi găsit ei, la Codreanu antisemitismul se limita la nivel național. Cu alte cuvinte, pe Codreanu nu-l deranja existența în sine a evreilor, ci existența evreilor în România. Antiparlamentarismul merge mână în mână cu antipoliticianismul. Iarăși aici există însă o distincție importantă între cei doi. Dacă Hitler făcea stipula importanța concentrării forței naționale într-un singur partid politic, organizat ierarhic, Codreanu susținea că organizația sa este mai presus de politică, că, prin însăși observarea nevoilor unui neam/națiuni, se dezvăluie politica ce trebuie urmată. Prin urmare, exista o politică naturală care nu era politica partinică. Concentrarea puterii se făcea în mâna elitei națiunii devenite conștiente de nevoile națiunii, nu în mâna unui partid programatic. În cazul responsabilității personale, idea lui Hitler coincide aproape perfect cu cea a lui Codreanu. Democrația nu își are loc în cazul responsabilității personale, ci numai, eventual, ca mijloc consultativ. Această responsabilitate poate indica imediat vinovatul și meritosul, spre deosebire de ce se întâmplă în regimul democratic când și unii și alții se ascund în spatele majorității. La cele trei, aș mai adăuga încă o asemănare importantă: ambii erau de acord cu utilizarea violenței. În cazul lui Hitler însă în mod programatic, pentru preluarea puterii, iar în cazul lui Codreanu doar în mod revanșist.

Dacă acestea au fost asemănările, să vedeți deosebirile! O să mă limitez însă la cea mai importantă, lăsând cititorului descoperirea celorlalte: viziunea lui Hitler era una fundamental evoluționistă, pe când a lui Codreanu era fundamental creștină. Hitler urmărea facilitarea legii evoluției (așa cu el însuși afirmă), prin promovarea speciei superioare (ariene) și asigurarea propășirii acesteia de dragul bunăstării universale. Codreanu însă se mărginea la a dori mântuirea neamului său, într-o mistică (probabil specific românească, sau, în orice caz, preponderent românească) a mântuirii colective. Deci scopul principal a lui Hitler era dominația politică, pe când a lui Codreanu era dominația morală. Conform concepției acestuia din urmă, dominația politică avea să vină drept consecință a celei dintâi. Dacă Hitler era cel mult un agnostic (mai degrabă un ateu deghizat), Codreanu era un om foarte religios, care trăia într-un paradox teologic al confruntării învățăturii creștine autentice cu violența (inclusiv crima). Cum le împăca exact pe cele două, e greu de spus. Există niște indicii către sfârșitul cărții, dar insuficiente.

Mișcarea legionară s-a născut pe fondul unor nemulțumiri naționale generalizate, ca urmare a sărăciei lăsate de primul război mondial (atât în statele învinse, cât și în cele învingătoare). În consecință, aproape peste tot în Europa, comuniștii au încercat să profite de ocazie și să inaugureze marea revoluție despre care vorbește Marx în Manifest. Au existat mișcări comuniste importante în Germania (unde au și existat pentru puțină vreme o serie de republici comuniste), în Ungaria, în Italia și inclusiv în Franța. Mai târziu, avea să se declanșeze în Spania (1936) un mare război civil între comuniști și naționaliști. Pe acest fond, naționaliștii din țările respective au acționat, considerând comunismul (și, cel puțin inițial, pe bună dreptate) ca fiind o mișcare coordonată în principal de evrei - venind la pachet cu toate conspirațiile și acuzele asociate acestora. Atunci (ca și acum?), guvernul și politicienii nu au recunoscut fundamentul acestei mișcări (în cazul României), căutând să o stârpească violent. Relatările a unei părți din aceste violențe o face Codreanu în aceasta carte, de a căror veridicitate nu am motive să mă îndoiesc. Persecutați în continuu, sub Carol, Antonescu și comuniști, legionarii încă au rămas niște sperietori ai politicienilor români, deși aceștia au încetat de mult a mai activa politic. Oare să bănuiască și ei că această mișcare s-a bazat pe ceva mai adânc decât simplele mișcări politice, ceva ce nu poate fi înlăturat în mod fundamental, și care renaște cu fiecare generație? Să apeleze mai degrabă la un filon psihologic al românului (sau uman, în general) pe care Codreanu să-l fi indentificat și țintit atât de bine?

Sunt desigur multe de spus. Abia am atins suprafața, și ar trebui să mai scriu câteva pagini ca să pretind a avea o introducere. Continuând însă comparația între Hitler și Codreanu, cred că cel dintâi avea o inteligență superioară, pe când cel din urmă avea o determinare superioară.

N-aș încadra mișcarea legionară în cadrul mișcărilor fasciste, așa cum Codreanu însuși nu o face. Mai degrabă o mișcare parafascistă, de un caracter unic în politica europeană (ce se păstrează până în prezent). Mișcarea legionară merită tratată aparte de mișcările fasciste, pentru că altfel am înțelege-o greșit.

Codreanu are parte de o moarte violentă, după părerea mea nemeritată, din ordinul lui Carol (care, fără îndoială, era teribil de gelos pe succesul lui Codreanu, cum de altfel era și față de Hitler). În continuare, legionarii au fost acuzați inițial de rebeliune (fapt chestionabil, ținând cont de îmrejurări, meritând a fi cercetat mai în amănunt), de partizanat (în munți), de misticism (în mănăstiri), de uneltiri contra poporului (în comunism) iar, în prezent, de antieuropenism și (SIC) putinism.

După aproximativ 100 de ani de la naștere, această organizație încă nu a fost înțeleasă, și nici reabilitată în istoriografia românească în sensul tratării ei obiective - tratare care presupune inclusiv mobilele personajelor principale (psihologice, sentimentale), nu doar simplele fapte. Ea a fost o mișcare idealistă, romantică, și dacă o scoatem din această cheie de interpretare, îi ratăm semnificația precum și efectul pe care încă îl mai are în gândirea unora. Însă legionarismul, dpdv politic, a dispărut de mult. Iar faptul că mulți indivizi încă văd legionari ce amenință preluarea puterii în stat, reflectă faptul la care m-am referit mai devreme: Codreanu a atins un filon profund în etosul (Weltanschauung, conform lui Hitler) românesc, și, se pare, și reversul acestuia - o oarecare frică atavică a unora.

[jurnaldebucovina]

Senatorul Ioan Stan: "Asistăm la un act de-o iresponsabilitate ieșită din comun pe scena politică românească"

Din pacate asistăm la un act de-o iresponsabilitate ieșită din comun pe scena politică românească.PNL-ul și președintele său, Nicolae Ciucă, sunt dispuși sa rupă Coaliția de guvernare doar pentru că PSD nu acceptă să voteze o lege pentru un singur om, respectiv pentru președintele Iohannis.Sub acest aspect, nimic nu pare să mai conteze pentru PNL și pentru Ciucă. Nici stabilitatea politică a…

[leontiucmarius]

I.G. Duca, provocat de vărul său la un duel cu pistoale în Copou: „A trebuit să ridic mănușa”

În prima parte a anului 1918, clasa politică românească trecea prin profunde frământări. După ce guvernul filo-german condus de Alexandru Marghiloman a semnat tratatul de pace cu Puterile Centrale din 7 mai 1918, a început […] Articolul I.G. Duca, provocat de vărul său la un duel cu pistoale în Copou: „A trebuit să ridic mănușa” apare prima dată în Descopera. Această știre a fost preluată de pe…

[bartholomaus]

Cel mai bun articol de presa despre sasii transilvaneni il puteti gasi in numarul din octombrie al revisteti National Geographic (autor Catalin Gruia). Un articol din care poti intreezarii adevarata dimensiune al fenomenului civilizator pe care l-au reprezentat acest popor venit cu 800 de ani în urmă. Şi cât de mult am pierdut, noi ca ţara şi ca popor, ajutând la dispariţia lor. Daca nu poti cumpara revista, citeste-l aici urmarind cele 4 linkuri. 

https://web.archive.org/web/20160321144950/https://www.natgeo.ro/romania/istorie-ro/9665-ans-ratat?

-- Cum ne-am pierdut sașii?! Primul pas a constat în dispariția condițiilor care l-au îndemnat pe strămoșii lor să se stabilească în Transilvania. Aici mă refer la autonomia lor multifațetată, economică, politică, teritorială. Și să nu  uităm nici faptul, că cu tot spiritul lor practic au devenit o comunitate închisă care nu - și prea avea contacte demografice cu populațiile din jur. Orașele lor au devenit mici și înapoiate în comparație cu orașele din Occident. Dacă vă uitați la datele demografice ale orașelor săsești la începutul sec. XX. veți observa că numărul sașilor devine din ce în ce mai mic. Românii și maghiarii locuiesc la periferia acestor orașe și cu greu sunt acceptați în comunitate cu toate că ei reprezintă cam 2/3 din totalul locuitorilor în unele cazuri (Brașov, Sibiu) în aceea perioadă. În sec. XVI. existau legi orășenești care interziceau ungurilor să se stabilească înăuntrul zidurilor și să devine membri în bresle iar populația românească a fost folosită (sic!) ca iobagi ale orașului ca senior feudal. Concluzionând: odată cu aceste procese de la zorii epocii moderne și cu venirea statului național, mai apoi comunist, o comunitate ancorată în evul mediu, cu spiritul ei exclusivist nu prea avea șanse! Erau închiși în sine, desconsiderând - l pe cei din jur! În schimb conaționalii lor din Slovacia au fost mai deschiși! Au acceptat să intre în rândurile lor și alte elemente etnice (maghiari și slovaci) astfel s-au adaptat mai bine noilor încercări! Până când au venit comuniștii și acolo și l-au expulzat pe cei rămași după sute de ani de conviețuire! Minoritățile au dispărut și vor mai dispărea atâta timp cât comunitatea majoritară nu realizează faptul că o țară cu o singură limbă și obicei e săracă și firavă (și aici am citat pe Sfântul Ștefan, 1001-1038, rege al Regatului Maghiar, multietnic și multicultural și a cărui urmași l-au invitat pe strămoșii sașilor în sec. XII. - XIII pentru că erau mai pricepuți în unele lucruri ca celelalte națiuni). Pe lângă acestea mie mi se pare toată frenezia aceasta cu sașii o măsură tardivă! Nu se vor întoarce niciodată, România nu este la fel cum era odată Transilvania, Land des Segens ( Imnul sașilor ardeleni). Este o țară ponton între Est și Vest, cu politicieni inculți, fără viziuni care nu văd sau nu vor să vadă ce posibilități li - se pierd între degete! Iar mi se pare o prostie capitală să ne uităm după exemple la o comunitate care nu mai există, care a dispărut sub presiunea timpurilor, care a reprezentat un model necompetitiv în epoca modernă! Sincer nu cred că romantismul tardiv ne va salva de la crizele economice și politice, sau ne va restaura bisericile fortificate și castelele nobiliare în paragină! -- Mie nu mi se parea ca erau chiar atat de "in afara vremurilor". Ai citit articolul? Sistemul bancar sasesc , de educatie, de intrajutorare era destul de eficient in epoca interbelica..In anii cooperativizarii, desi fusesera teribil de chinuiti, deposedati, deportati in Rusia, etc, aveau cele mai prospere CAP-uri!! Bai frate, asta sfinteau locul cu obsesia lor pt lucru bine facut cu eficienta si corectitudine. Era o vorba spusa de romanii din Brasov si Sibiu: "Sa fi prost ca sasul"... Erau atat de corecti si rigizi in corectitudinea lor, incat romanilor, mai maleabili, li se parea prostie... Am intanit sasi de toate tipurile. Si cumsecade si stupizi, si buni si rai...Eu stiu una si buna. O sa ii admir din toata inima pe nemtii nostrii fiindca au fost tot ceea ce noi, romanii nu am fost. Jumate din monumentele istorice din Ardeal li se datoreaza, in frunte cu Branul, Rasnov, Biertan, Sighisoara, orasul Sibiu, Brasov, Medias, Sebes, Bistrita si cele peste 100 de monumente bisericesti medievale din sate, etc. As vrea sa stiu cate din aceste monumente sunt in top 10 ale obiectivelor vizitate de orice strain venit in Romania.

Eu stiu una si buna. O sa ii admir din toata inima pe nemtii nostrii fiindca au fost tot ceea ce noi, romanii nu am fost. Jumate din monumentele istorice din Ardeal li se datoreaza, in frunte cu Branul, Rasnov, Biertan, Sighisoara, orasul Sibiu, Brasov, Medias, Sebes, Bistrita si cele peste 100 de monumente bisericesti medievale din sate, etc. As vrea sa stiu cate din aceste monumente sunt in top 10 ale obiectivelor vizitate de orice strain venit in Romania. -- Am citit, dar la noi în secuime exită o altă percepție despre sași! Sunt considerați ca oameni întradevăr harnici dar și îngâmfați și închiși în sine, șireți! Exisă anecdote la noi care vorbesc despre comerciantul sas care întotdeauna o păcălește pe secuiul sărac care se ducea la Brașov să-și vândă scândura. Eu nu am mai avut șansa să-l întâlnesc pe vreunul dintre ei, dar asta-i norocul meu! Știu despre ei din câte am citit pe ici-colo. Și acolo am citit lucruri interesante, ca de exemplu cum au distrus orașele săsești satele săsești prin protecționismul lor excesiv, în perioada în care comerțul levantin nu mai mergea ca în sec. XV. Meșteșugarii de la sate erau marginalizați de către breslele orășene, li - se interzicea să-și practice meseria. Exista o anecdotă ardeleană în secolul XIX. care vorbea despre mentalitatea existentă la cele trei națiuni autohtone. Românul nu era în stare să lucreze suficient ca să - și procure hrana de zi cu zi, ungurul lucra pentru a asigura hrana familiei iar sasul lucra pentru profit. Dar această iubire de muncă a sașilor este o stare de spirit care este altfel la fiecare națiune. Românul este mai descurcăreț, ungurul lucrează pentru supraviețuire, iar sasul cu o etică protestantă, pentru profit. Eu zic că hărnicia lor este un exemplu bun, dar starea de spirit ceea ce nu-i proprie unei națiuni nu poate fii învățată! Este vorba despre un proces lung de formare care după părerea mea s-a derulat odată cu formare națiunilor moderne! Noi ceilalți altfel ne-am format. -- E foarte interesanta perceptia voastra fata de sasi. E drept ca noi, mai ales regatenii, i-am idealizat pe sasi. Si stiu ca ai dreptate in multe privinte, dar ai si o doza de subiectivism. Secuii nu s-au iubit niciodata cu sasii, mai ales dupa rascoala kurutilor. Dar repet, stiu ca ai dreptate in multe privinte!! Daca as fi trait acum 200 de ani nu mi-ar fi fost sasii atat de simpatici, ba dimpotriva!!

[bmhasdeu]

Pe 1 septembrie, ora 11:00 la Biblioteca „Alba Iulia”, filială a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” va avea loc simpozionul științific „General și specific în actele de unire ale românilor de la 1918”, simpozion organizat cu ocazia împlinirii a 105 ani de la desăvârșirea procesului de unificare politică românească. Cu un cuvânt de salut va participa Nicolae SPĂTARU, director, Biblioteca „Alba Iulia”. În cadrul evenimentului vor participa cu comunicări științifice: Ion NEGREI, cercetător științific, Institutul de Istorie, USM, vicepreședinte, Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”; Ștefan PURICI, dr. în istorie, prorector, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava, România; Gabriel Tiberiu RUSTOIU, dr. în filosofie, membru, Comitetul de Conducere, Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”; Viorel COJOCARU, dr. în filosofie, membru, Comitetul de Conducere, Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”; Mihai ȚURCANU, dr. în istorie, cercetător științific, coordonator, Institutul de Istorie, USM; Anatol PETRENCU, dr. hab. în istorie, profesor universitar, președinte, Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”; Anatol POVESTCA, muzeograf, cercetător științific, Muzeul Național de Istorie a Moldovei. Acest eveniment este organizat în colaborare cu Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”.

[cydrone-studios]

Ernest Bernea - Tradiție și Revoluție (1935) - Partea întâi

Ernest Bernea – Tradiție și Revoluție (1935) – Partea întâi Rânduri închinate acelora cari cred și luptă pentru o renaștere românească   Așezarea noastră politică s’a arătat în vremea din urmă necorespunzătoare nevoilor adevărate ale societății românești. Nu numai că ea nu poate îndruma națiunea către năzuințele sale, dar, ceeace e mai rău, nu poate nici măcar să păstreze bunurile morale și…

[crossbordercroniclesro]

"Diaspora Românească și Miracolul Comodității: Cum Partidele Tradiționale Rămân La Putere, Chiar și Când Lumea le Înjură"

Românii din diaspora continuă să viseze la o schimbare, la un viitor mai prosper și la o politică curată, dar când vine vorba de alegeri, realitatea le dă o palmă. De ce? Pentru că aceia care au fugit din țară în căutarea unui trai mai bun nu înțeleg că, de fapt, schimbarea pe care o doresc rămâne un miraj. În România, PSD și PNL, aceleași partide care de ani buni se joacă de-a „noi vrem…

[uniuneapolitica]

Salut, comunitate Tumblr! Vă invităm să descoperiți un articol interesant despre importanța promovării valorilor și culturii românești într-un context internațional. Într-o lume globalizată, este crucial să ne facem vocea auzită și să împărtășim cu ceilalți frumusețea și bogăția tradițiilor, artei și istoriei noastre.

Articolul explorează diverse modalități de a celebra și promova valorile și cultura românească în străinătate. Veți descoperi cum evenimentele culturale, colaborările internaționale, educația și implicarea diasporei joacă un rol esențial în acest demers. De asemenea, veți afla despre elementele definitorii ale culturii românești și despre modul în care acestea contribuie la identitatea noastră națională.

Dorim să subliniem rolul vital al literaturii române în promovarea culturii și identității noastre. Scriitorii români precum Mihai Eminescu, Ion Creangă și Liviu Rebreanu au creat opere care au influențat atât literatura, cât și cultura și istoria românească. Aceste opere au fost și continuă să fie o sursă de inspirație și mândrie națională.

În plus, articolul explorează modalități prin care putem promova cultura românească în străinătate, cum ar fi organizarea și participarea la evenimente culturale, stabilirea de parteneriate cu instituții internaționale și implicarea în proiecte educaționale și de cercetare. Totodată, diaspora românească joacă un rol crucial în promovarea valorilor și culturii noastre, prin evenimente culturale organizate în comunitățile locale.

Promovarea culturii și valorilor românești într-un context internațional necesită mândrie națională și solidaritate. Prin susținerea creatorilor și artiștilor români, participarea activă la evenimente culturale și promovarea valorilor și tradițiilor noastre, putem construi o imagine puternică și unitară a României în lume.

Dacă doriți să aflați mai multe despre cum putem promova valorile și cultura românească într-un context internațional, vă invităm să citiți articolul complet pe UniuneaAPolitica.ro. Să fim mândri de identitatea noastră națională și să o împărtășim cu lumea!

Experiența românească este una bogată și diversă, iar prin promovarea culturii și valorilor noastre putem inspira și influența întreaga lume. Să fim mândri de identitatea noastră națională și să o împărtășim cu toți cei din jurul nostru. Uniți în diversitate, putem construi un viitor în care cultura românească să strălucească în întreaga lume.

Vă invităm să citiți și să distribuiți acest articol pentru a promova valorile și cultura românească în lumea întreagă. Să ne bucurăm de bogăția și frumusețea patrimoniului nostru cultural și să aducem mândrie și recunoaștere identității noastre naționale.

[dininimapentrumine]

Uniți progresăm, dezbinați falimentăm…

E ziua Primei Uniri, dar sărbătoarea nu acoperă mizeria, dezbinarea și ineficiența din societatea românească. Să nu ne lăsăm dezbinați pe criterii politice, nici măcar de politică bisericească. Să nu uităm că politica dezbină, inclusiv cea bisericească, dar Domnul Isus Cristos ne unește. Să ne rugăm pentru România și să luptăm prin mijloace pașnice pentru libertate, dreptate și demnitate. Să…

[nicolaeion]

În perioada interbelică, tinerii erau împarțiți între două curente. O categoria ramânea admiratoarea idelor, deja învechite, ale lui Nicolae Iorga, care la 60 de ani încă domina autoritar intelectualitatea românească. Pe de altă parte, odată cu criza economică (1929-31) și cu eșecurile politicii românești, se contura un nou current foarte puternic: curentul legionar, condus de Corneliu Zelea Codreanu. Acesta acaparase aproape integral tineretul românesc, iar Iorga se pare că devenise invidios (poate un capriciu al vârstei). Între camarazii lui Codreanu, putem enumera pe: Nechifor Crainic (care trimis de Carol al II-lea să-l convertească pe Codreanu la politica regală, a sfârșit el însuși convertit), Constantin Gane (un istoric exceptional – a se citit “Trecute vieți de doamne și domnițe”), Radu Gyr (poet de geniu), George Manu (pionier în fizica atomică) ș.a. Între simpatizanții legionari, putem enumera pe: Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu ș.a.

Regele Carol, de tristă amintire, văzând că legionarii capătă tot mai multă popularitate, și temându-se să nu piardă puterea, a început prigoana asupra lor, lucru cu care l-a însărcinat pe Eugen Cristescu – Șeful Serviciului de Informații. Acesta și-a introdus oamenii în mișcare, și, prin intrigi și manipulări, a reușit să dezbine mișcarea și să radicalizeze o anumită parte a ei (după asasinarea lui Codreanu).

Tinerii legionari, care numărau pe puțin câteva sute de mii în perioada de cădere a lui Carol, aveau scopuri înalte: integralitate, loialitate, curaj, disciplină, hărnicie, ortodoxie militantă, jertfă șamd. Voiau nu doar o Românie europeană, ci o Românie care să strălucească înaintea tuturor celorlalte țări.

��De ce am ales sa menționez acestea?

Pentru că tinerii de azi nu mai au scopuri înalte. Au modele, dar ce mare diferență față de ce se întâmpla acum 90 de ani! Tendințele Youtube (11.03.2020):

Jador – Lăsați-o să bea

Vlăduța Lupău – Am prieteni de valoare

Andreea Bălan – Am inimă de fier

5GANG – John Cena

Florin Salam, DEM, Dani Mocanu, ADDA etc.

Nu vorbim aici de proști, cum au existat în toate timpurile și toate locurile. Ci vorbim de marea majoritate a tinerilor, tineri care acum 90 de ani s-ar fi înghesuit poate pe holurile facultății de filozofie să-l adudă pe Nae Ionescu vorbind despre românism. Prostia și ignoranța au acaparat și pe cei mai buni dintre noi, pe cei mai inteligenți. Este o prostie generalizată care nu mai poate fi numită ca atare căci reprezintă normalitatea.

Acum a început cernerea pentru neamul românesc. Cei mai buni ai noștrii au murit în închisori. Am rămas noi, cei josnici, între Occident și țiganiada românească. Au rămas trădătorii, șerpii, șmecherii, „cei cu școala vieții”, mi-se-rupiștii, etc. Scăderea drastică se constată inclusiv la nivel duhovnicesc, între oamenii bisericii.

Ce e de făcut? Cred că nimic, nu pentru că nu am avea mijloace, ci pentru că nu avem cu cine. Scopul nostru este „integrarea”. Nu ne interesează elitismul, ci vrem doar să ne integrăm. Politica noastră supremă este să reușim să-i educăm pe străini să diferențieze între noi și țigani.

Au mai rămas câteva mii de Români. Restul sunt italo-români, francezo-români, englezo-români, spaniolo-români etc. care clocesc mai multe cuiburi sub diferite motive, gata să-și mute oricând ouăle, chiar și în cotețul din care au plecat (România), gata să mieune, să latre, doar-doar să se asemene câinilor vremii, să-și vadă și ei puii cocoși si cloști, cu mai multe ouă decât părinții. Dar ce să vezi... tot omletă ajung, tot friptură.

 Se înghesuiau tinerii români să-l audieze pe Nae Ionescu la Facultatea de Filozofie, vorbind despre românism. Holurile erau pline, vocea i se reverbera tot mai slab până se pierdea peste mulțimea de capete care își dădeau brânci. Deci dacă acum 90 de ani Nae Ionescu era „pe val”, era „vedeta vremii” și  „playboy”, acum îl avem pe un oarecare Jador (nume de incult) care face ravagii între domnișoarele doamne. O țară unde nimeni nu se mai preocupă de destinul neamului. Toți cântă, fac modelling, gătesc și își caută iubiți/iubite. O țară care moare, o oarecare entitate politică. Dorința de dominare a dispărut. Am redevenit sclavii istoriei, ai unei istorii impersonale care va distruge edificiile noastre, va nivela pământul și nu va mai rămâne „piatră peste piatră”. Ultimele lupte sunt de gherilă. Și totuși Hristos ne spune: Îndrazniți, Eu am biruit lumea. De un sigur Om este nevoie pentru a birui toți oamenii. Hristos ne-a mai învățat să fim conștienți de unde venim, unde mergem și ce avem de făcut între timp. Fideli până la sfârșit misiunii, căci și moartea întru dreptate este tot biruință.

[megadosarus-blog]

Statistici devastatoare

Conferința cu tema “Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie”  susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu.

În primul rând, deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona, cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles. A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările economice.

Scandaloasa situație se „potrivește” perfect României, țară condusă, în ultimii 30 de ani, de prea mulți incompetenți.

În conferința amintită, Raluca Prelipceanu a punctat aspecte extrem de grave despre fenomenul emigrației din România și anume: - țara noastră este pe locul 2 în lume (după Siria) ca număr de populație care emigrează, 9 români pe oră, 17% din populația activă a țării, 1/5 din întreaga populație; - am pierdut 40.000 de medici (2007-2017), 84.000 tineri (2016) sub 36 de ani, din care 19% cu studii superioare (61% femei); - suntem sursă de forță de muncă calificată pentru Austria, Ungaria, Franța, Germania și supercalificată pentru SUA și Canada.

Consecințele, mai ales pe termen mediu și lung sunt înfiorătoare: - 5-6 milioane de români sunt permanent sau temporar în străinătate ca emigrați; - pierdem o mare parte din tinerii care s-au calificat aici pe cheltuiala statului român; - a crescut vârsta la care femeile procrează (de la 18 ani în 1980 la 30 de ani în 2017); - copiii rămași în țară abandonează școala, devin analfabeți, nu primesc educație morală părintească, motive pentru care vor deveni o mare problemă peste 5-10 ani; - diaspora românească nu este coagulată, nu are putere, nu promovează interesele României, nu susține interesul național; - are loc deconstrucția identității umane, declasarea ei (cei plecați la muncă, chiar dacă au studii superioare, acceptă munci degradante); - se schimbă mentalitatea celor plecați, acceptând după un timp principiile morale ale țării unde lucrează (homosexualitatea, neasumarea întemeierii unei familii, bigamia etc); - emigranții români nu investesc în România resursele lor financiare. Chiar dacă își construiesc aici case, cimentul este francez, cărămida poloneză, instalația electrică olandeză, cea sanitară germană, aparatura neromânească, deci totul se reîntoarce în aceste țări; - 20% dintre cei plecați nu se vor mai întoarce niciodată în România fiind pierduți definitiv; - 23% au cerut cetățenie străină (Ungaria, Italia, Spania, Franța, Canada, SUA); - dezvoltarea noastră economică este doar din: industria auto, informatică și consum; - 40% din suprafața arabilă a țării este cumpărată de străini; - marile magazine cu produse agro-alimentare, distrug agricultura românească (sectorul legumicol, pomicol, creșterea animalelor) care a devenit una de subzistență; - principalele resurse strategice sunt în mâna străinilor.

Înfiorător de adevărat, sumbru ca perspectivă. De ce am ajuns aici? - incompetența clasei politice care conduce țara de aproape 30 de ani; - lipsa unor programe și strategii naționale de dezvoltare economică pe termen mediu și lung; - nepotismul infiltrat în toate structurile, care crează imobilism și rezistență la transformare; - supraîncărcarea schemelor și posturilor salariale la stat, care duc la cheltuieli uriașe; - birocrația, mita, recompensarea politică cu posturi de răspundere după alegeri; - distrugerea sentimentului patriotic, religios, dezunirea, trădarea, lașitatea, fac ca noi singuri să ,,închinăm” țara celui care plătește mai mult.

În scurt timp nu mai avem, chiar dacă am dori, cu cine să mai îndreptăm lucrurile. Țara va putea fi împărțită, fără nicio rezistență, vecinilor.

Concluzia te rog să o tragi tu, cititorule!

[bartholomaus]

Comunismul a eșuat din cauza incapacității sistemului de a accepta critică. Fără critică – care întodeauna este o provocare –, societatea nu este în stare să se dezvolte. Reforme sunt imposibile sau dictate de către autoritățile statului. Prosperă minciuna, frica și indiferența față de reprezentanții conducerii.

Arta are – printre altele – și funcția majoră să exprime adevărul, să se opune ideologiei, naționalismului, corupției, discriminării, etc..

„Cel mai iubit fiu al poporului“ (devenit în decembrie 1989 „odiosul tiran“), „tovarășul“ Nicolae Ceaușescu a descris în felul acesta funcția artei (un fel de a gândi, de care nu s-a eliberat societatea românească nici în 27 de ani dela „revoluție“):

„… frumusețe. Să dăm realitatea. Să găsim nu neghina, nu putrigaiul din pădure, ci să găsim copacii tineri, să găsim tot ceea ce este bun și demn în constructorii socialismului. Poporul, în care tineretul are un rol de seamă, el a realizat tot ce am obținut în dezvoltarea socialistă a patriei noastre! Ei sînt eroii care trebuie să-și aibă locul în film, în teatru, în poezie, în artă, în literatură, în pictură, în toate domeniile artei!“ -- "Capitalismus" ca alternativă a "Comunismului" este o eroare profundă, dar oglindește realitatea politică în țările est-europene. Capitalismul este un sistem economic. Poate deveni și el o ideologie, dar reformele sociale în țările industriale au evitat aceasta. Comunismul însă este o ideologie cuprinzătoare și per se destructivă, deoarece nu este în stare să se reformeze. -- Troițele și bisericele construite în mod inflaționar nu sunt de importanță religioasă. Au funcția de-a acoperi corupția și de-a controla și de-a manipula oamenii simpli în sens naționalistic.