#cade cerul

[arhitectul]

eclipsă de lună

ea e o eclipsă de lună

pe cerul înstalat, absoabe priviri.

ea e frunza ce cade din copac toamna

în trei culori își are sufletul.

ea e nicotina din țigara

fumată toată, când ești agitat.

ea e ceaiul dinainte de culcare

fierbine când o atingi.

ea e un mister

vrei s-o citești ca pe-o carte și

s-o înveți pe de rost.

ea e pretutindeni,

chiar și atunci când nu-i lângă tine.

ea e prezent, însă poate fi trecut și viitor.

ea e ca soarele când se dau norii deoparte din calea lui

într-o zi ploioasă.

ea e fulgul de zăpadă

pe care-l prinzi în palmă și apoi

se topește.

ea e un tatuaj

a lăsat semne permanente

în locul în care buzele au atins.

ea e neliniște, dor, dorință

un amalgam de stări, ce creează dependență.

ea e un om

ca oricare altul

însă o s-o iubești

ca și cum alta pe pământ n-ar mai fi.

și nici nu este.

@arhitectul

[johnny-em]

Ioan Muntean - blondele dimineții (cybersonet LXIV)

Sursă: Ioan Muntean – blondele dimineții (cybersonet LXIV) – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton Panorama Literară 2024, decembrie 11. (poezie, cybersonet) ~ ciclul Calendar ~ blondele dimineții (cybersonet LXIV) în zori când umbrele se-ascund tăcute și voalul nopții cade blând pe rând lumina scaldă cerul într-un cânt blondele dimineții desfăcute – pe pielea ta culori necunoscute parfumul…

[aochiidinumbra]

"Mama fata ta uneori simte ca nu mai poate, ca aerul e greu si viata e aproape de final.

Mamă, fiica ta se întreabă uneori dacă merită cu adevărat, dacă și tu te-ai îndoit, dacă ți-a fost frică, dacă ai eșuat vreodată.

Mamă, fiica ta nu are mereu chef să privească cerul, uneori își târăște picioarele, înnodează cuvinte pe gât, și lasă ochii să fie bălți de lacrimi.

Mamă, fiica ta obosește, cade, se face rău, se pune la pământ, începe să țipe și îi sângerează sufletul.

Dar mamă, fiica ta își amintește că este fiica ta și apoi se ridică, își scutură genunchii, coatele, c speranță. Faci baie calda si pui in ceaun cafea cu cuisoare, anason, scortisoara si piloncillo, brodezi o noua armura ca nu ai ridicat-o sa se predea, te uiti in oglinda si de acolo iti recunosti zambetul.

Mamă, fiica ta uneori are nevoie să încetinească, să arunce una după alta, să se regăsească, să spulbere vise și să construiască altele noi deasupra lor, uneori trebuie să se așeze pentru a respira, să țipe să renunțe la frică, să se descopere, să se reinventeze.

Mamă, fata ta o doare uneori, dar ca tine, nu renunță..""

[blackks0ul]

"Rătăcesc sub un cer ce stă să cadă."

-Dred

[cuget-din-suflet]

Cerul si ochii tai

M-am indragostit de cer…

 …de albastrul clar si senin atunci cand zambesti… 

 …de norii de furtuna, de oboseala, de griji… 

 …de vantul care sufla prin vazduh si-mi umezeste ochii…

 …de picaturile de poaie ce-mi mangaie pielea, dandu-mi fiori…

 …de mirosul florilor de primavara cand te cuprind in brate…

 …de grindina care mi-a zdorbit sufletul dezgolit…

 …de fulgere, de tunete, de pasiunea ta…

 …de norii mici si albi care ascund adevarul…

 …de cantecul pasarilor care-mi linisteste sufletul…

 …de zapada care cade si opreste timpul… 

 …de razele soarelui care ma saruta, luminandu-mi intreg sufletul.

 M-am indragostit de cer si de tot ce adaposteste el, de frumos si de urat,   

 de liniste si de haos, de lumina si de intuneric. 

 M-am indragostit de cer, mereu acolo, niciodata al meu. 

 M-am indragostit de cer, dragul meu, si de felul in care ochii tai reflecta cerul. 

[babuscha]

"Și cerul se apropie și cade pe mine "

[13decembriee]

Cade dragă cerul

[strainuldinstatie]

Fuck, e greu!

E al dracului de greu ca trebuie sa ii compar doar cu tine si sa ma dezamageasca toti

E greu sa vad ca toti cei din jurul meu dramatizeaza orice lucru mic si mie imi e dificil sa le explic treaba asta

E greu sa ii vad si sa ma gandesc cum naiba am stat eu aici si mi a placut.

E greu cand vad ca unii ma deranjeaza doar prin simplul fapt ca sunt ei si nu esti tu

Incepand cu fata aia cu care vorbesc, si terminand cu nenea ce matura pe strazi

Fiecare e special in felul lui dar de ce trebuie sa le vad doar defectele acum? De ce ii compar doar cu tine? Nimeni nu o sa mai fie asa...sau daca o sa fie nu o sa ajunga la nivelul la care erai tu

Si stii ce e cel mai greu? Sa le razi in fata spunandu-le "da frate sunt ok, ce ai?" Cand ma intreaba de faza asta. E greu sa ma mint, e greu sa caut alti ochi si sa vreau alte buze.

De ce dracu o simt ca pe o tradare?

Exact asta ai facut si tu. Eu de ce simt ca te inșel?

Si mi cade cerul in cap cand stiu ca pur si simplu tie nu iti mai pasa. Bucațică cu bucățică ma farâm in fiecare cand ma gandesc la tine...

Si prostia asta de suflet nu mi da pace...doare, tipa, se zbate, vrea sa fuga doar el stie unde :)

In fine...oricum nu vei citii asta...sau, defapt, nu o sa te intereseze asta.

Neata, sper ca esti bine, imi lipsesti!

[arhitectul]

ea e lumina soarelui

când îți pătrunde în cameră dimineața

ea e adierea de vânt

într-o zi toridă,

e ploaia ce cade în deșert.

ea e acolo, aici,

 în minte, în suflet și-n inimă, e peste tot.

ea e reflexia de pe retinele mele

și fiorul de pe șira spinării.

ea e dimineață, după-amiază, seară,

e apus și răsărit,

e cerul plin de stele.

ea e tristă, fericită, supărată, nervoasă, îndrăgostită

ea scoate limba când nu-i convine ceva

și totuși

ea e a mea.

@arhitectul

[johnny-em]

Ioan Muntean - amurgul tăcerii vinului (cybersonet VII)

Sursă: Ioan Muntean – amurgul tăcerii vinului (cybersonet VII) – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton Panorama Literară 2024, octombrie 10. (poezie, cyberpoem) amurgul tăcerii vinului (cybersonet VII) ~ bahice [46] ~ sub cerul blând amurgul se prelinge tăcerea cade-n jur ca o mantie grea în umbra copacilor visele se sting ușor și inimile bat într-o simfonie stinsă rea frunzele cad lacrimi de…

[alisamaria18-blog]

Îți jur....

Ca de acum, fie ca suntem impreuna sau despartiti mie o sa imi pese de tine” Si acum ce? … Ce ar trebui sa spun? Ce ar trebui sa fac? Nu mai pot spune sau face nimic … nu se merita sa mai fac ceva. As vrea sa clipesc din gene, iar trecutul nostru, da, al nostru. Pentru ca acum ceva vreme eram “NOI”… nu “tu”, nu “eu”, ci NOI. Revenind la ale nostre, mai pe scurt as vrea sa uit ca existi. Nu esti tu o fiinta prea importanta printre miile de robotei ai lumii dar esti sau macar erai ceva important pentru mine. Yax … ce exprimare!  Nu ma prinde deloc. In fine, spun “pas” si continui.  De-ai sti cat ma chinui sa gasesc niste cuvinte potrivite pentru a te definii. De-ai sti cat mi-e de greu sa spun ceva urat despre tine si pe langa asta care mai e si adevarat. Dar in fine, trebuie sa trec peste astea ca doar tu ai trecut deja. Eu nu pot fi mai prejos, nu?

Ce odios … ! iar am chestiile alea umede pe obraji. Huh !!! Mi-e mila de mine ca am ajuns sa plang pentru un necunoscut. Da, da, necunoscut pentru ca desi ma cunosti mai bine decat ma cunoaste altcineva nu esti in stare sa ti legata o prietenie. Hopa! Scuza-ma daca ti-am ranit orgoliul. Trebuia sa-mi dau seama cat de important este el pt tine. Mai important decat orice, nu?

Apropo … cum te-ai simtit aseara? Bine? Implinit? Da, da, da stiu. Ca doar urmatoarea tipa de pe lista de cuceri iti da batai de cap! Nu draga nu batai de cap .. imi e prietena, se gandeste la mine. O face ea si nu o faci tu … mi se pare chiar amuzant. … ce soarta nebuna. Vezi cum se joaca cu noi?  De fapt, cu mine, ca tu ai uitat ce inseamna soarta, destin, simtire. Chiar, oare ti-am spus cat de ciudat (ca sa nu te jignesc din nou) esti de la o vreme? Hai bine, fie, ai fost. Cred ca ti-am spus. Daca nu, iti spun acum. Pentru ca esti diferit. Eu nu te acuz pe nedrept pentru ceva ce tu nu esti vinovat. NU.nu. Nu imi sta in fire ca ALTORA. Simte-te draga. Ca despre tine scriu aici de atata vreme :). Oricum, te urasc mai nou. Asa cum te-am iubit candva.

Si totodata ma uraaaaaaasc. Ma urasc pentru ca simt. Ma urasc pentru ca nu pot fi ca tine. Nu mai, nu te considera vreoun model sau ceva de genu’ … Pentru prima data imi doresc acele calitati ale tale, alea negative normal. Nepasarea sau indiferenta, nesimtirea, alea alea. Sti tu. Le cunosti mai bn decat mine, nu?

Acum, daca ma intrebi ce fac, ceea ce e putin probabil, dar nu-I nimic, pentru ca oricum o sa iti spun. Ma adaptez situatiei. Urasc ce am devenit din cauza ta. Am ajuns sa imi mutilez sentimentele dupa cuvintele ce mi le adresezi. Scarbos. Dezgustator. Imi fac rasa de ras. Fetele cred ca m-ar uri daca ar sti ca permit asta. Dar ceea ce nu afla, nu le poate afecta. Si cred ca m-ar intelege.  Totusi … sunt fete.

Nu stiu care e treaba, dar nu pot sa scap de umbra amintirii de seara trecuta. Ce-a fost aia? O tentative de “noapte buna”? Sa nu mai faci asta niciodata. Ai urcat un pic pe aburi de alcool si iti ardea de un noapte buna original, in stilul tau? Ce patetic! De cate ori am cazut in plasa asta! De prea multe ori.

Sti ce nu inteleg,totusi? Daca tot sunt asa dura, de ce am fluturi in stomac de fiecare daca cand te vad? Sau de ce plang de fiecare data cand fac greseala sa imi aduc aminte clipele frumoase sau urate petrecute impreuna? Sti, aseara, cand te-am vazut cu ea am simtit cum cade cerul pe mine. Ii sopteai nu stiu ce cuvinte, vrajeli, probabil ii spuneai ca o iubesti, aiureli … de unde sa stiu eu? Dar nu am avut ce sa fac. Nu pot sa blochez fiecare fiinta ce adera la lumea ta. Chiar nu pot. Nu imi sta in puterea-mi de muritoare. Nu pot sa scriu aici tot, poate trebuie sa mai citesti si printre randuri ca sa intelegi totul desi e putin probabil ca tocmai tu ai putea sa vezi in spatele cuvintelor. Daca ai fi pentru 2 secunde in locul meu, sa simti ce simt si eu, te-ai rataci prin dezordinea de ganduri . . . dar nu poti. Daca ai sti ce influenta au cuvintele si faptele tale asupra mea ai ramane mut. Dar nu sti. Nu sti nimic din toate astea. Crezi ca aberez, dar nu o fac. Spun numai adevarul in felul meu. Mi-ai spus odata ca “stiu ca am fost prost” bla bla si alte de astea. Oare acum sti cate tampenii mi-ai putut face? Daca sti, oare ce parere ai de toate astea? Chiar crezi ca le meritam? Tot ce-am facut a fost sa tin la tine, sa fiu EU in fiecare clipa. Cu ce am gresit? Ca ti-am oferit pe tava inima mea? Ce vina am ca am vrut sa ma bucur de ceea ce se numeste iubire? Dar nu am ce sa fac. Asa e cand unul asteapta si celalalt ofera sentimente.

Si inca ceva … nu te urasc inca. Dar crede-ma ca ma straduiesc ca singurul meu sentiment pentru tine sa fie ura. Jur ca o sa redevin ce am fost fie ca iti place sau nu. Jur ca o sa fiu din nou acea eu pentru ca sunt constianta de cat ti-am oferit si cat am primit. Ti-am dat tot si am primit un mare NIMIC. Ti se pare corect? Mie nu, dar oricum, cand ai jucat tu vreodata corect? 😉

… candva, poate o sa realizezi ce mi-ai facut daca acum ti se pare, ca vb prostii. Poate o sa iti dai seama de cat de prost m-ai facut sa ma simt. Jur, asta a fost ultima data cand mi-am pus increderea in tine. Merit mai mult si cu toate ca imi pare rau, o sa incerc sa renunt la ceea ce simt. Poate voi fi mai usoara cu sufletul gol … nu pierd nimic daca incerc … in cel mai rau caz voi elibera inca vreo cateva lacrimi … ceva neglijabil … oricum, inceputul e promitator

[goangea]

îmi bag pula în voi doi și în fericirea voastră. mă simt pur și simplu trădat, aprilia. în momentul ăla, de pe balcon, am simțit cum îmi cade cerul în cap. nu am vrut să cred că se întâmplă și nu am vrut să cred că mi-am dat filme tot timpul ăsta.

from notes (31.10.2018)

[mikesharingdesires]

-Dred - Iadul meu-

Strofa a 2-a

Unde-s zilele cand zambeam fara motiv?

Sigur le-am pierdut p-acest drum spre infinit 

Simt o durere ce-mi rupe inima 

Ploua-n ochii mei si nu mai pot respira 

Linistea din miezul noptii se simte ca un sarut 

Tot ce am iubit pe mine m-a distrus 

Traiesc un vis ce ma lasa fara somn 

Nu mai simt nimic... probabil nu mai sunt om! 

Cade cerul pe mine cand nervii-s la pamant 

O sa-mi simti ura pan' la ultimul cuvant 

Am lasat in scrumiera amintirile ce dor 

Am inecat zeci de oameni in sticle de alcool

 Nu stiu sa traiesc, sa ma bucur de momente 

N-am ramas singur, am ramas cu regrete 

Ma pis pe trupuri, vreau oameni cu suflet 

Oamenii tristi au cel mai frumos zambet !

[zusplace]

• O flacără •

O flacără arde jos acolo,

Un sceptru înalt aurit

Deloc atins de cele umane,

Parcă din altă lume

Flacăra arde în culori pe nume,

Silueta tinde să vrea

Să pună mâna pe ea,

Un câmp s-a format pe exterior

Val energic, plin de semne

Misterul se așterne,

Silueta nu dă semne

Flacăra arde nestingherit,

Parcă-și cunoaște puterea

Din infinit. -

Sunete ce conturează peisajul

Ele nu ascund mesajul,

Obscur dar viu continuu

Flacăra se lasă încet

Silueta încă-n mister,

Apropie o mână de fier

O pată marchează un semn,

Un ecou puternic în zare

Gardianul pălea în lumină

Cerul de un violet cenușiu

Sparge dintr-o stea

Un suflet vag, pustiu

Rotația flăcării se schimbă,

Cutremurător, gardianul

Se apropie în bătaie,

Fără aer, cade la pământ

Lumea se alterează încet

Flacăra se înghite lent,

Spinii își fac apariția

Se creează...

Tranziția.

[suntaici]

De câteva săptămâni începusem să fac exerciții ca să slăbesc. Am reușit să slăbesc în jur de 5 kg, până când niște rude au venit la mine și au spus că m-am îngrășat foarte tare și au început să-mi prezinte regimuri alimentare. Atunci am simțit că-mi cade tot cerul în cap. De atunci nu mai am motivație să fac nimic, am încercat să reiau exercițiile, dar mă apucam de plâns când le făceam, și nu am mai făcut, mă simt groaznic și nu știu cum mi-aș putea reveni..

Niciodata nu trebuie sa te iei dupa ceea ce zic cei din jurul tau. Mereu canalizeaza-te pe ceea ce e in capul tau. Chiar daca iti zic ca nu ai reusit sa faci progrese, tu nu le oferi satisfactie si arata-le ca nu iti pasa de ceea ce iti spun.

#vertigo

-----------------------------------------------

Continua pentru tine, nu pentru ca alte persoane iti spun tampenii, nu te mai lasa afectata de lucrurile pe care familia ta le spune, demonstreaza-ti tie insati si celor din jur ca esti capabila sa duci asta pana la sfarsit.

#mihuu

[lumea-mea-in-alb-si-negru]

Drum lin, sufletului meu! Te iubeste Harry Potter mult! Sa-mi păstrezi si mie o tigara..abia astept sa te revad

Dacă ai fi trăit, n-aș fi simțit cum cade cerul peste mine în ziua în care am aflat că ai făcut accident și că sunt șanse mici să-ți revii. N-aș fi știut cum este să plâng încontinuu și să sper că îți vei reveni în ciuda șanselor mici pe care le ai.

Dacă ai fi trăit, n-aș avea aceste amintiri groaznice să-mi tulbure mintea. N-aș izbucni în lacrimi de fiecare dată când mi-aș aminti de clipele groaznice prin care am trecut în momentul în care am văzut cum rămâi fără viață.

Dacă ai fi trăit, aș fi cheltuit bani de ziua ta de naștere, în loc de lumânări și flori, te-aș fi prezentat noilor mei prieteni în loc să te descriu.

Dacă ai fi trăit, aș putea să-ți pronunț numele fără ca lacrimile să-mi curgă pe obraji.

Dacă ai fi trăit, nu m-aș teme de moarte. Nu m-aș întreba ce urmează. Nu aș pune la îndoială dacă există vreun punct pentru toate acestea, dacă viața mea este în cele din urmă lipsită de sens.

Dacă ai fi trăit, n-aș fi atât de supărată pe lume. Nu m-aș gândi la acest lucru ca la un loc nedrept, de neiertat. Nu aș urî totul la fel de mult ca și acum.

Dacă ai fi trăit, nu m-aș aștepta la tot ce-i mai rău în fiecare situație. Nu aș fi presupus că durerea mă va urma oriunde aș merge. Nu aș avea o mentalitate atât de nesănătoasă și negativă.

Dacă ai fi trăit, nu m-aș simți atât de singură. Nu aș pretinde că nimănui nu-i pasă de mine. Nu aș fi presupus că nimeni altcineva nu ar putea să înțeleagă prin ce am trecut.

Dacă ai fi trăit, nu ar fi trebuit să evit acele amintiri fericite, pentru că sunt prea dureroase. M-aș fi gândit la ele și aș fi zâmbit.

Dacă ai fi trăit, n-ar mai fi existat acea dată care să ma facă să izbucnesc în lacrimi în fiecare lună.

Ziua ta de naștere ar fi fost singura dată care să-mi amintească de tine.

Dacă ai fi trăit, n-aș fi renunțat la anumite persoane. Nu aș fi așa pesimistă și rece ca acum. Nu mi-ar fi frică să pierd din nou pe cineva, cineva la care țin la fel de mult ca la tine.

Dacă ai fi trăit, nu m-aș fi uitat cu tristețe și cu greutate la pozele noastre și aș fi așteptat să facem altele noi de fiecare dată când ne-am fi văzut.

Dacă ai fi trăit, ți-aș fi spus toate peripețiile prin care am trecut, (așa cum obișnuiam să o fac).

Dacă ai fi trăit, aș fi așteptat cu nerăbdare să ajung la tine ca să petrecem timp împreună și ca să te ții de promisiuni, dar acum mă înspăimântă gândul că tu nu vei fi acolo, aș fi putut să te îmbrățișez și să-ți simt căldura sufletească, în loc să îmbrățișez tricoul pe care mi l-ai făcut cadou.

Dar dacă ai mai fi trăit, probabil că nu mi-aș fi dat seama că trebuie să prețuiesc fiecare moment în timp ce încă mai pot și să spun familiei mele că o iubesc cât mai mult posibil.

Atât de mult mi-e dor de tine, sunt recunoscătoare pentru ceea ce m-ai învățat în timp ce erai aici și ce-ai continuat să mă înveți acum că ai plecat. Te iubesc mult

Drum lin spre Cer!