alisamaria18-blog

[alisamaria18-blog]

Te voi uita promit....

Te voi uita. Voi uita toate momentele în care porneai râuri de lacrimi din ochii mei și așa plini de tristețe. Momentele râsetelor tale pline de ironie mascată…

Te voi uita. Și voi merge mai departe. Departe în lumea mea plină de singurătate și liniște sufletească. Pe cărarea viții mele trecută prin suferințele provocate de multitudinea de momente în care mă ignorai, mă alungai, mă înjoseai…

Ți-e greu să crezi asta? Știi că încă îmi domini gândurile, îmi călauzești pașii, îmi ești un model în ceea ce înseamnă „iubire”.

Te voi uita. JUR ! Voi uita gustul buzelor tale precum și tăria săruturilor care îmi apăsau pielea înfierbântată de dorință. Voi uita parfumul tău care persistă în mintea mea, pe perna mea…

Voi uita tot ce ține de tine, de noi. Nu te mai vreau să-mi bântui visele și gândurile. Acele vise care îmi porneau inima ca o nebună. Acele vise în care tu erai un înger care ai fost aici pentru a-mi satisface cele mai nebanuite gânduri…

Te voi uita. Cândva…undeva..cu cineva…Nu știu când. Mâine. Poate. DAR NU AZI. Azi încă trăiești în inima mea sfâșiată de dor. 

(Promit sa nu te mai caut, promit sa uit cu totul de tine chiar daca mi se rupe sufletul de dor!) 😵😪���

[alisamaria18-blog]

Azi.....

E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală.

Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul.Zambeste strengareste și deschide biletul împaturit în două și începe să citească.

“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap.

M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te sarut.”

Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de visine. Sub farfurie se află un alt bilet.

“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”

Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.

“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară.

Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”

Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți.

Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.

“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”

Ea zambește și deschide biletul.

“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”

Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată.

“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată . Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut gatul am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!”

Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.

“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”

Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.

“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”

Azi am încercat să-ți arat că, deși uneori sunt prins , nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place...si mi-ar placea sa te privesc tot timpul cum umbli dezbracata prin casa.

[alisamaria18-blog]

Nu vreau.....

Nu vreau cel mai frumos bărbat, înțelege asta!

Nu-mi pasă dacă ai bani sau nu.

Nu-mi pasă unde ne întâlnim...

Îți vreau atenția!

Îți vreau iubirea!

Am nevoie să nu pleci la prima ceartă, pentru că te asigur că vor exista multe.

Am nevoie de cineva care să nu se enerveze când sunt supărată fără motiv, nu vreau să arunci la întâmplare cuvinte ce dor, vreau doar o îmbrățișare!

Vreau să nu mă faci să mi te deschid iar apoi să pleci și să rămân iar goală pe înăuntru...

Nu vreau mult, vreau cineva prezent!

[alisamaria18-blog]

Dacă mă întrebi.....

"Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun: "doar o femeie!"

Mai mult de atât nu pot să zic, eu nu mă pot descrie

Sunt doar un amalgam de stări, stări ce le simt în mine

Am zile triste, căci sunt om și zile când mi-e bine!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun: "sunt doar un suflet!"

Care înfruntă azi dureri dar nu scoate un sunet

Stă mut, tăcut și speră doar ca rana ce-l apasă

Să se transforme-n cicatrici, căci e prea dureroasă!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun:"o visătoare!"

Care-a visat un vis mereu, dar l-a lăsat să zboare

Dar totuși într-o zi, cândva, voi reuși să-l prind

Și drumu' nu-i mai dau deloc, cu brațele-l cuprind!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun:"un om ce speră!"

Ce speră că-ntr-o bună zi primește ce oferă

Vorbe frumoase, mângâieri, zâmbet și bunătate

Căci nu mai vreau să simt în jur ură și răutate!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun:"o luptătoare!"

Căci am puterea să nu las, nimic să mă doboare

Chiar dacă uneori mai cad, eu mă ridic mereu

O lacrimă eu nu mai vărs chiar dacă-mi este greu!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun:"nu sunt nimic!"

În fața sorții sunt și-am fost ceva...ceva prea mic

Prea mic, prea neînsemnat, prea șters și fără interes

Așa gândesc căci ea mi-a dat necazuri mult prea des!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun:"sunt o ființă!"

Care-am avut în viața mea o singură dorință

Să iubesc sincer și să fiu la rândul meu iubită

Să-mi dau jos masca ce o port...să zâmbesc fericită!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun:"sunt eu...atât!"

Sunt cea care-a simțit dureri dar nu m-au doborât

Sunt eu...am temeri, frici și plâng, atunci când mai greșesc

Și oricâte piedici voi avea, eu tot am să zâmbesc!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun:"o muritoare!"

Care o viață am avut, dar nu i-am dat valoare

Mi-am irosit-o fără rost, crezând doar în iluzii

De azi eu voi trăi frumos și fără deziluzii! "❤

[alisamaria18-blog]

Acceptată.....

O sa te trezești pentru a vâna încă o femeie și încă una, și încă una... O sa pierzi timp și o sa pierzi timpul altora care cred în tine câte o perioada de timp. O sa le scrii mai multora în același timp și o sa ieși cu oricare e disponibila atunci. Nu va conta cum se numește sau ce simte. Va conta doar ca în momentul asta alege sa spună măștii pe care o afișezi „DA”.

Pe seara o alta va spune „DA”, iar mâine te vei trezi cautând alta care sa îți confirme ca poți. O sa le vrei pe toate. O sa încerci câteva. O sa rupi suflete și o sa lași în urma ta lacrimi amare. O sa distrugi speranțe si o sa murdărești conceptul de iubire.

O sa faci toate astea, pentru a te convinge ca ești BĂRBAT! O sa faci atât de mult rău doar pentru ca încă nu crezi despre tine ca ești bun.

Undeva, pe parcursul vieții tale, ai înțeles gresit termenul de barbat. Ai citit printre rânduri ca un bărbat este vânător prin definitie, dar uiti ca el vâneaza animale, nu femei.

El vâneaza hrana pentru a o duce femeii sale. Barbat nu e acela care face sex cu multe femei si nici acela care cucereste constant, pentru propriul sau ego. Barbat e acela care face fericita macar o femeie în viata lui.

Tu pe cine faci fericit prin alergarea ta continua între una si restul?

Esti frumusel, da, esti! Asa te-ai nascut,nu ai vreun merit pt asta. Ai accesat tehnologia si cateva aplicatii ieftine, apoi ai mai citit si câteva articole de seductie si ai mai ascultat câteva femei despre cum le place sexul si ai devenit bun. Bun pentru o noapte si dezastru pentru restul nopților.

Te rog, fa-ne o favoare făcându-ți o favoare! Accepta ca nu ai nimic de demonstrat… ca ești deja bărbat!

[alisamaria18-blog]

Te-am....

Te-am dorit! Te-am dorit aşa cum doresc florile atingerea caldă a soarelui după o noapte rece de aprilie. Te-am dorit aşa cum doreşte un copil să-l zărească pe Moş Crăciun la fereastră în noaptea de Ajun. Te-am dorit aşa cum numai eu te-aş fi putut dori, aşa cum numai eu ştiu că se poate. Te-am dorit poate la fel de mult cum te doresc şi acum.

                                   Te-am căutat! Te-am căutat în fiecare adiere de vânt. Te-am căutat în fiecare gură de aer pe care am gustat-o şi am simţiţ că mă sufoc de fiecare dată când nu te-am găsit. Te-am căutat multă vreme în timp puţin pentru că te-am căutat aşteptând, iar secundele sunt zile atunci când aştepţi. Te-am căutat prin lume, iar apoi te-am căutat mai ales în suflet…şi…

                                   Te-am găsit! Te-am găsit în suflet. Erai acolo de multă vreme. Mă aşteptai tăcut. M-ai chemat. M-ai strigat. Mi-ai şoptit unde să te caut până ai rămas fără glas. Şi te-am găsit aşteptându-mă…tăcut… amorţit de dor şi aşteptare, iar eu eram obosită de atâtea căutări. Mi-am târât paşii către tine şi m-am aşezat în faţa ta. Te-am găsit, dar nu te-am mai găsit pe tine. Nu mai erai tu. Te-am căutat şi te-am găsit, dar nu l-am mai găsit pe cel pe care îl căutam.

                                   Te-am iubit! Te-am iubit mai mult decât iubesc să trăiesc, iar tu ştii cât de dragă mi-e viaţa. Te-am iubit la fel cum iubeşte ţărmul marea. La fel cum iubeşte somnul visele. Te-am iubit la fel cum te-aş iubi şi acum.

                                   Dar nu mai erai tu. Erai mult prea obosit de atâta amar de aşteptare. De atâtea secole scurse în ani ce ţi-au fost date să înduri. Ai ridicat privirea, dar nu m-ai văzut pe mine. Ai văzut doar o altă femeie care ţi-e indiferentă. Mi s-a golit sufletul şi te-am pierdut iar. Ţi-a luat locul un vid amar pe care l-au plâns ochii multă vreme. Te-am dorit. Te-am căutat. Te-am găsit. Te-am iubit. Dar nu mai erai tu.

                                  Te caut iarăşi. Sper să te pot regăsi. De iubit, te iubesc… Sper doar ca acum să te găsesc pe tine… Cel care nu va obosi niciodată să mă caute pe mine.

[alisamaria18-blog]

Și din nou.....

Si din nou plang… oricat de ciudat ar suna asta, plang dar nu stiu nici eu de ce….

Nu am un motiv anume dar.. cand ma gandesc cum eram acum ceva timp si cum am devenit acum… nu imi vine sa cred.. 

Ma uit in oglinda si nu stiu daca sunt eu persoana pe care o vad..iar cand sesizez ca..omul ala pe care il vad de fapt, copilul ala distrus..sunt chiar eu.. 

Oricat de mult m-as minti, nu..nu o sa mai fiu niciodata cum eram..

Nu stiu cine sunt, de fapt, nu stiu cine am devenit…. Mi-e dor de mine, de cea care eram inainte… 

Si ma doare cand ma gandesc la persoanele alea la care am tinut si au plecat din viata mea cand aveam mare nevoie de cineva alaturi… 

Mereu imi amintesc de promisiunile unora facute in zadar, la vorbele aruncate in vant…

Iar sufletul meu e plin de amintiri care imi fac rau de fiecare data cand ma gandesc la ele..

[alisamaria18-blog]

Îți jur....

Ca de acum, fie ca suntem impreuna sau despartiti mie o sa imi pese de tine” Si acum ce? … Ce ar trebui sa spun? Ce ar trebui sa fac? Nu mai pot spune sau face nimic … nu se merita sa mai fac ceva. As vrea sa clipesc din gene, iar trecutul nostru, da, al nostru. Pentru ca acum ceva vreme eram “NOI”… nu “tu”, nu “eu”, ci NOI. Revenind la ale nostre, mai pe scurt as vrea sa uit ca existi. Nu esti tu o fiinta prea importanta printre miile de robotei ai lumii dar esti sau macar erai ceva important pentru mine. Yax … ce exprimare!  Nu ma prinde deloc. In fine, spun “pas” si continui.  De-ai sti cat ma chinui sa gasesc niste cuvinte potrivite pentru a te definii. De-ai sti cat mi-e de greu sa spun ceva urat despre tine si pe langa asta care mai e si adevarat. Dar in fine, trebuie sa trec peste astea ca doar tu ai trecut deja. Eu nu pot fi mai prejos, nu?

Ce odios … ! iar am chestiile alea umede pe obraji. Huh !!! Mi-e mila de mine ca am ajuns sa plang pentru un necunoscut. Da, da, necunoscut pentru ca desi ma cunosti mai bine decat ma cunoaste altcineva nu esti in stare sa ti legata o prietenie. Hopa! Scuza-ma daca ti-am ranit orgoliul. Trebuia sa-mi dau seama cat de important este el pt tine. Mai important decat orice, nu?

Apropo … cum te-ai simtit aseara? Bine? Implinit? Da, da, da stiu. Ca doar urmatoarea tipa de pe lista de cuceri iti da batai de cap! Nu draga nu batai de cap .. imi e prietena, se gandeste la mine. O face ea si nu o faci tu … mi se pare chiar amuzant. … ce soarta nebuna. Vezi cum se joaca cu noi?  De fapt, cu mine, ca tu ai uitat ce inseamna soarta, destin, simtire. Chiar, oare ti-am spus cat de ciudat (ca sa nu te jignesc din nou) esti de la o vreme? Hai bine, fie, ai fost. Cred ca ti-am spus. Daca nu, iti spun acum. Pentru ca esti diferit. Eu nu te acuz pe nedrept pentru ceva ce tu nu esti vinovat. NU.nu. Nu imi sta in fire ca ALTORA. Simte-te draga. Ca despre tine scriu aici de atata vreme :). Oricum, te urasc mai nou. Asa cum te-am iubit candva.

Si totodata ma uraaaaaaasc. Ma urasc pentru ca simt. Ma urasc pentru ca nu pot fi ca tine. Nu mai, nu te considera vreoun model sau ceva de genu’ … Pentru prima data imi doresc acele calitati ale tale, alea negative normal. Nepasarea sau indiferenta, nesimtirea, alea alea. Sti tu. Le cunosti mai bn decat mine, nu?

Acum, daca ma intrebi ce fac, ceea ce e putin probabil, dar nu-I nimic, pentru ca oricum o sa iti spun. Ma adaptez situatiei. Urasc ce am devenit din cauza ta. Am ajuns sa imi mutilez sentimentele dupa cuvintele ce mi le adresezi. Scarbos. Dezgustator. Imi fac rasa de ras. Fetele cred ca m-ar uri daca ar sti ca permit asta. Dar ceea ce nu afla, nu le poate afecta. Si cred ca m-ar intelege.  Totusi … sunt fete.

Nu stiu care e treaba, dar nu pot sa scap de umbra amintirii de seara trecuta. Ce-a fost aia? O tentative de “noapte buna”? Sa nu mai faci asta niciodata. Ai urcat un pic pe aburi de alcool si iti ardea de un noapte buna original, in stilul tau? Ce patetic! De cate ori am cazut in plasa asta! De prea multe ori.

Sti ce nu inteleg,totusi? Daca tot sunt asa dura, de ce am fluturi in stomac de fiecare daca cand te vad? Sau de ce plang de fiecare data cand fac greseala sa imi aduc aminte clipele frumoase sau urate petrecute impreuna? Sti, aseara, cand te-am vazut cu ea am simtit cum cade cerul pe mine. Ii sopteai nu stiu ce cuvinte, vrajeli, probabil ii spuneai ca o iubesti, aiureli … de unde sa stiu eu? Dar nu am avut ce sa fac. Nu pot sa blochez fiecare fiinta ce adera la lumea ta. Chiar nu pot. Nu imi sta in puterea-mi de muritoare. Nu pot sa scriu aici tot, poate trebuie sa mai citesti si printre randuri ca sa intelegi totul desi e putin probabil ca tocmai tu ai putea sa vezi in spatele cuvintelor. Daca ai fi pentru 2 secunde in locul meu, sa simti ce simt si eu, te-ai rataci prin dezordinea de ganduri . . . dar nu poti. Daca ai sti ce influenta au cuvintele si faptele tale asupra mea ai ramane mut. Dar nu sti. Nu sti nimic din toate astea. Crezi ca aberez, dar nu o fac. Spun numai adevarul in felul meu. Mi-ai spus odata ca “stiu ca am fost prost” bla bla si alte de astea. Oare acum sti cate tampenii mi-ai putut face? Daca sti, oare ce parere ai de toate astea? Chiar crezi ca le meritam? Tot ce-am facut a fost sa tin la tine, sa fiu EU in fiecare clipa. Cu ce am gresit? Ca ti-am oferit pe tava inima mea? Ce vina am ca am vrut sa ma bucur de ceea ce se numeste iubire? Dar nu am ce sa fac. Asa e cand unul asteapta si celalalt ofera sentimente.

Si inca ceva … nu te urasc inca. Dar crede-ma ca ma straduiesc ca singurul meu sentiment pentru tine sa fie ura. Jur ca o sa redevin ce am fost fie ca iti place sau nu. Jur ca o sa fiu din nou acea eu pentru ca sunt constianta de cat ti-am oferit si cat am primit. Ti-am dat tot si am primit un mare NIMIC. Ti se pare corect? Mie nu, dar oricum, cand ai jucat tu vreodata corect? 😉

… candva, poate o sa realizezi ce mi-ai facut daca acum ti se pare, ca vb prostii. Poate o sa iti dai seama de cat de prost m-ai facut sa ma simt. Jur, asta a fost ultima data cand mi-am pus increderea in tine. Merit mai mult si cu toate ca imi pare rau, o sa incerc sa renunt la ceea ce simt. Poate voi fi mai usoara cu sufletul gol … nu pierd nimic daca incerc … in cel mai rau caz voi elibera inca vreo cateva lacrimi … ceva neglijabil … oricum, inceputul e promitator

[alisamaria18-blog]

      Mi-am călcat de multe ori pe suflet pentru oamenii pe care i-am iubit şi într-un final mi-au dovedit că nu am făcut bine pentru că mi-au arătat că nu meritau să fac un astfel de sacrificiu. Mi-am călcat pe orgoliu pentru oameni care nu au vrut să renunţe la rândul lor la orgoliu, iar asta m-a durut tare. Am simţit că eu am iubit destul cât să renunţ la ceea ce ne făcea rău amândurora şi că el nu a iubit destul cât să facă la fel. Mi-am călcat pe inimă făcând compromisuri grele cu mine însămi, iertând mai mult decât aş fi crezut vreodată că pot ierta. Am fost naivă şi am acordat a doua şansă. Dar când cel drag mi-a arătat că nu merită şi a repetat aceleaşi greşeli, nu am fost proastă. Nu i-am acordat şi a treia şansă.  

 Sunt genul acela de femeie care bea vin, iubeşte mult şi te poate face să regreţi greşelile făcute. Sunt genul acela de femeie care poate face totul pentru a te păstra lângă ea, dar care poate pleca pur şi simplu atunci când simte că nu se mai poate, că nu mai are rost sau că nu meriţi efortul de a rupe bucăţele din suflet pentru a te ţine aproape. 

       Sunt genul acela de femeie care bea vin, îţi poate pune bandaje pe suflet şi vrea doar să fii mereu alături de ea. Ştiu cât de importantă e prezenţa omului drag pentru că mi s-a oferit absenţa. Ştiu cât de importante sunt faptele pentru că am primit doar vorbe goale. Ştiu cât de important e să fii cât poţi fi de bun pentru a-l învăţa pe cel drag că poate fi şi el mult mai bun decât credea că poate fi. Sunt genul acela de femeie care a învăţat atât din fericire cât şi din momentele triste. Iar asta m-a făcut un om frumos. 

[alisamaria18-blog]

Nu pleca

Te rog, nu pleca, nu mă uita ca pe oricine. O să-mi fie dor de tine, de noi, de ochii tăi, de buzele tale calde, o să-mi fie dor să ma săruți cu ele. O să-mi fie dor de iubirea ta pe care mi-o ofereai in ficare seară și dimineață. Cel mai mult o să mă doară ca nu mai pot să dorm cu capul pe pieptul tau, să te strâng in brațe și să-ți spun cât de mult însemni tu pentru mine. O să mi se rupă sufletul dacă te voi vedea cu altcineva.. Dar asta e!

Dar să nu uiți un singur lucru, că te-am iubit necondiționat, și că nu o să te mai iubească nimeni asa cum am facut-o EU. O să-mi fie greu fără tine, pentru că am luptat atât de mult ca să te am, să fim împreună mult timp, pe viață dacă se putea, dar n-a fost să fie..

Un singur lucru să nu uiți, să nu uiți că o să-mi fie dor de mesajele tale, să nu uiți că te-am iubit, și încă te voi mai iubit ceva timp de acum încolo, până îmi va trece. Chiar dacă o să intre o altă persoană in viața ta, chiar dacă mă vei uita, stiu, cândva o să-ți aduci aminte de persoana mea, atunci când te vei răni exact cum m-ai rânit pe mine.

[alisamaria18-blog]

😊

[alisamaria18-blog]

😉🙈🙊

[alisamaria18-blog]

👿🙊🚫

[alisamaria18-blog]

😉😉

[alisamaria18-blog]

Asta sunt eu! 😌

[alisamaria18-blog]

Eu.......

A sosit timpul să recunosc că mi-a plăcut să mă amăgesc cu prietenii închipuite. Fiindcă asocierea cu persoane pe care conjuncturile le-a obligat să fie în preajma mea, nu înseamnă neapărat o prietenie. Eu am încercat. Aşa este felul meu. Nu pot relaţiona fără să mă implic sufleteşte. Iubesc oamenii şi le arăt asta… Aşa cum ştiu. Este adevărat că din iubire nu devin ipocrită şi nu spun numai ce place auzului… şi uneori devin incomodă. 

M-am bazat mereu pe faptul că oamenii din jurul meu mă cunosc şi mă preţuiesc suficient, încât să nu mă judece şi să mă respingă cu prima ocazie în care nu le fac pe plac. Dar, m-am înşelat. Mi s-a dovedit că uneori, tot ceea ce ai făcut bun şi frumos este de îndată uitat, atunci când ai deranjat cu ceva… Culmea este că, de obicei deranjezi cu adevăruri, fiindcă nu toată lumea suportă adevărul spus în faţă. Unii se complac în relaţii ipocrite…

Şi te trezeşti într-o zi că eşti scuturat bine de cineva pe care îl credeai prieten, pe care îl credeai aproape… Da, era aproape fizic, fiindcă îl obliga conjunctura… Dar îţi va arăta că orgoliul lui este mai presus de tine, că tu nu erai altceva decât o persoană la îndemână… Şi îţi va arăta care îţi este locul şi însemnătatea în viaţa sa, cu o reacţie care poare fi asemănată cu o palmă peste obrazul pe care, altădată, te pupa.

Simt că am “tras” de anumiţi oameni ca să îmi fie prieteni… şi am greşit. Sufletul meu este atât de dependent de iubire, de prietenie şi de apropiere, încât m-a făcut să mă grăbesc să-i consider prieteni pe oameni care nu au fost mai mult decât nişte cunoscuţi…

Putem alege pe cine să iubim, dar nu putem alege cine să ne iubească. Am învăţat asta destul de târziu…

De azi, aleg să nu mă mai amăgesc cu prietenii închipuite.

E o decizie care îmi va proteja sufletul şi care mă va scuti de timp irosit. Ştiu, ei se vor simţi nedreptăţiţi şi abandonaţi. Se vor victimiza şi mă vor acuza că m-am schimbat, pentru că atunci când nu le mai faci pe plac și când nu mai ești așa cum vor ei, oamenii te acuză că te-ai schimbat. Nu vor căuta nicio clipă un motiv de dezbinare în purtarea lor, fiindcă, după părerea lor, ei sunt mereu buni şi corecţi şi consideră că li se cuvine totul, că toată lumea le datorează ceva, iar ei nu datorează nimic, nici măcar un comportament echitabil…

M-am încăpăţânat să mă cuibăresc în suflete neprimitoare şi reci, pe care le credeam palate frumoase şi m-am trezit captivă în nişte peşteri goale…

Atunci când eşti nevoit să te desparţi de un om şi știi că n-are rost să îi aduci argumente pentru decizia ta, fiindcă nu le va înţelege oricum, ar trebui să-i spui că nu pleci din cauză că nu este el suficient de bun pentru tine, ci pentru că nu eşti tu destul de bun pentru el. Aşa poate mai ai vreo şansă să nu transformi acel om într-un duşman…

Poate că totuși m-am schimbat… fiindcă am realizat ce merit.

[alisamaria18-blog]

De ce să fiu fericită? Mereu mă întreb asta și nu găsesc răspuns. Toți spun: o viață ai, trăiește-o fericită. Pentru ce să fiu fericită? Pentru persoanele care azi sunt lângă tine și mâine nu? Care apar în viața ta, te fac fericit, apoi pleacă? Acele persoane în care îți pui toată încrederea, iar la final te dezamăgesc? La un moment dat, ajungi să-ți fie frică să mai întâlnești pe cineva, deoarece vei fi trist și dezamăgit din nou. Nimeni nu merită nimic. Toți vor câte ceva de la tine, iar când dai de necaz, sunt alături de tine doar pe moment, iar în următoarea zi dispar cu toți. Da, regret. Regret că sunt genul care pune suflet repede. Regret că n-am știut să renunț când a trebuit. Regret că am iertat prea multe, unor persoane care nu meritau nici o a doua șansă. Regret că mi-am pierdut mult timp, cu oameni de nimic. Regret că am făcut persoane să sufere, fără să vreau asta. Regret că am lăsat să mi se facă rău. Regret multe, dar ce rost mai au regretele? Am obosit să mă ridic la nivelul așteptărilor tuturor, fiind ignorată tot timpul și fiind observată când au nevoie de ceva. Am obosit de ceva timp. Îți pot spune sincer că m-am schimbat. Pardon, am fost schimbată. Toate dezamăgirile astea, toate problemele, toți prieteni falși care doar se prefăceau că-mi vor binele, toate aceste persoane care au ales să plece din viața mea, m-au schimbat. Nu știu încă dacă e o schimbare în bine sau în rău. M-au făcut să cred că nimănui nu-i pasă de problemele tale cu adevărat. Să fim serioși…cine ar ține lângă el o persoană tristă? Vă zic eu:NIMENI. Dacă nu ești fericită, pentru ei nu exiști. Trebuie să mă ascund după o mască. Oricum nimeni nu s-ar chinui să mă înțeleagă