#bolojan

[bolojan]

Hey Can i request bolojan x reader🤗♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️ :33333333333

Yes obviously :333

S 3RD PERSON DIN GRESEALA

bolojan x reader

It was anotger day in Oradea si dintr-o data a venit o ploaie. Dar nu era orice ploaie, era Taigunul Florica de la stiri...

Y/n era pe langa primarie, and she was just dumped by her boyfriend. Era un bitch anyway. Dintr-o data a simtit un tap foarte puternic on her umar. It was... a strop from Taifunul Florixa.... Y/n gets extremely scared and runs into the primarie to get away from the Taifun🌪⚠️ Y/n gets into the building and then:

TÂÂAR ROALERT⚠️

Y/n gets extremely scared and almost jumos out of her piele, but she's caught in bratele unui om misteroos....

Bolojan...

Y/n is shocked, hee phone on the floor of the primarie si in fata ei chiar bolojan... din bratele lui poate vedea telefonul pe care scria ROALERT: BOLOJAN IN YOU AREA⚠️💦

Bolojan rhen kisses you and the taifun breaks down the primarie

Y/n moare dar bolojan livs on

LONG LOVE BOLOJAN!

[shinyhotties]

German Instagrammer: Alexandra Bolojan (@alexandra_bolojan)

Shiny leggings in elevator. february, 2023.

[novafire-is-thinking]

excuse me nova but (as far as ive seen) this is the first time im hering of your OCs???

*shakes you* TELL ME ABOUT THIS ANCIENT SPECTATOR

shdjfkfkgl

I currently have 6 OCs, only 2 of which have names at the moment. I’m much better at archetypes:

The Ancient Spectator

The Solitary Specialist (name: Talyx)

The Merciless Protector (name: Zenith)

The Dynamic Champion

The Rival Companion

The Captivating Escapist

I’ve been pretty quiet about them, only dropping hints here and there. Most of them play significant roles in the unwritten parts of my Constellations of Cybertron AU, so I’m careful with what I share so as not to spoil the stories they’re in. Also, the reality is that very few people care about OC content unless there’s eye-catching art to go with it, so I’m waiting until I’ve commissioned some of my favorite artists to bring my OC designs to life before I reveal all of them in full.

For now, I am pleased to introduce…

The Ancient Spectator

This little guy’s been around since the beginning. He’s functionally immortal, and by that, I mean that any time he’s died, he’s been free to return via reincarnation to continue his work. He doesn’t have to come back, but he does so because he’s fond of watching, recording, and pondering the events of the known universe.

He’s seen a lot in his time—the beautiful, the horrifying, and everything in between. Very little surprises him anymore, but even though he’s grown to be cynical, he has yet to lose his sense of intrigue and wonder at both the joy and grief of existence.

Characters this OC is most similar to:

Alpha Trion (Aligned and IDW)

Rewind (IDW)

Heimerdinger (Arcane)

Songs I associate with this OC:

Morning’s Wings by Tony Anderson (Spotify | YouTube)

Truth Unveiled by Time by Mattia Cupelli (Spotify | YouTube)

Before I Was Born (Ben Fowler Remix) by Noemi Bolojan (Spotify | YouTube)

Miyazaki Mountain by Philter (Spotify | YouTube)

Alt Mode Inspiration

Credits: Image 1 source unknown. Pinterest and reverse image search show no results. // Image 2

This is only one of several alt modes, but it’s definitely my favorite one. I like whatever DotM Laserbeak had going on, and as an ancient observer who prefers to fly under the radar, the Spectator needs to be flexible when it comes to alt modes.

Quote Moodboard

[trevlad-sounds]

Throwback Tuesday 2.

Here’s a mix you missed:

https://www.mixcloud.com/djsofabed/sofaspace-d-85-89/

Featuring:

Gaussian Curve.

Dang Olsen Dream Tape.

Arovane.

Obfusc.

Små Vågor.

Remy LBO.

M83.

Stellardrone.

Mocky.

Forest Management.

Melodiesinfonie.

Smoked Beat.

Smith & Mudd.

AREXX.

Füxa.

Friendzone.

Noémi Bolojan.

[dininimapentrumine]

Ajuta familia fratelui prezbiter Samuel Bolojan care la 30 de ani, in urma unui accident a plecat la Domnul! Ajutor pentru soție și cei 5 copilași.

Ajuta familia fratelui prezbiter Samuel Bolojan care la 30 de ani, in urma unui accident a plecat la Domnul! Ajutor pentru soție și cei 5 copilași. In mașina se afla si cumnatul lui Alin Buga de 31 ani care si conducea mașina. Sa ne rugam sa facă Domnul o minune este in spital, are 6 […]Ajuta familia fratelui prezbiter Samuel Bolojan care la 30 de ani, in urma unui accident a plecat la Domnul!…

[span-arch]

Two weeks to go for the launch of the Neural Architecture exhibition and symposium! The exhibition features works by Daniel Bolojan, Immanuel Koh, Kyle Steinfeld, SPAN (Matias del Campo & Sandra Manninger), Foster + Partner, Ryan Vincent Manning, Kory Bieg, Rasa Navasaityte and AIAIAfrica. Lev Manovich will deliver a keynote Lecture on November 2nd at 5pm, followed by the exhibition reception. 7:00pm to 9:00pm at the Taubman College Liberty Annex, 305 W Liberty St, Ann Arbor, MI 48103, United States. Followed the next day by the Symposium in the commons of Taubman College, 2000 Bonisteel Blvd, Ann Arbor, MI 48109. (9am to 5pm) The Neural Architecture Exhibition at Taubman College presents itself as an opportunity to survey the emerging field of Architecture and Artificial Intelligence, and to reflect on the implications of a world increasingly entangled in questions of the agency, culture, and ethics of AI. This rapidly developing field of architectural inquiry is ripe for a rigorous interrogation. Almost daily, new practices emerge that focus on the incredible opportunities that an expanded human mind through AI offer for the discipline of architecture. The symposium oscillates between those poles of tension, in order to inform the public audience, and the discipline, about the status quo and the vision of this paradigm-changing new ecology of design. It is accompanied by a full day symposium on November 3rd. Speakers include Phil Bernstein (Yale), Catherine Griffiths (Taubman College), Sophia Brückner (Stamps), Chad Jenkins (Michigan Robotics), Immanuel Koh (SUTD), Sandra Manninger (NYIT), Benjamin Ennemoser (T A&M), Matias del Campo (Taubman College) and Kyle Steinfeld (UC Berkeley) Find more information here: https://neural-architecture.org/ #exhibition #symposium #artificialintelligence #artificial_intelligence #estrangement #defamiliarization #ostranenie #newparadigm #machinelearning #diffusion_model #neuralarchitecture #aiarchitects #posthuman #aiarchitecture #archinect #archilover #archdaily #midjourneyarchitecture #arch2o #midjourney #neural_architecture #taubman_college (at Taubman College of Architecture + Urban Planning) https://www.instagram.com/p/Cj36D5XDIwR/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[youngprofessionalsoradea]

Ce vrăji se mai fac la Casa Darvas La Roche?

Săptămâna trecută, orașul nostru s-a alăturat și el sărbătoririi Zilei Internaționale Art Nouveau. Gazda ceremoniilor a fost Casa Darvas La Roche, devenită Muzeu Art Nouveau, care a încântat publicul cu un program colorat, în care se găseau de toate pentru toți. Singurul lucru care lipsea era însuși prilejul întrunirii: Art Nouveau-ul. Sub atenta îngrijire a conducerii, festivitățile au inclus evenimente precum concursul ”Decorațiuni de stil sau animale de companie”, ale cărui reguli sunt indescifrabile, dar care a umplut locul de animăluțe; ”mișcare și companie în stil Art Nouveau”, un soi de ceai dansant în costume de teatru; evenimentul ”plimbări și povești despre oameni și palate” a făcut asistența muncitorească să suspine nostalgic gândindu-se la acele vremuri când palatele și oamenii trăiau laolaltă, nu ca azi, când oamenii locuiesc în blocuri și palatele stau închise, iar ”Istoria băuturilor de epocă 1900 – Vin sau șampanie?” le-a dat, probabil, impresia că vinul spumant e o picătură de istorie vie. Niciunul din evenimente nu a înfățișat măcar un obiect în stil Art Nouveau – dar tinerii tolăniți pe saci umpluți cu polistiren păreau încântați de bere, iar copiii de niște ridicole tunuri din lemn, lipsite de orice noimă. Poate tocmai de aceea, printre bucuriile anunțate se număra un atelier de creație pentru copii care, cu stângăcie și inocență, să aducă o brumă de patrimoniu într-un spațiu ce, muzeu fiind, are menirea de a expune obiecte ale stilului.

Citind lista festivităților, am avut reflexul de a căuta un creion roșu cu care să corectez înșirarea de pseudo-evenimente și pretexte idioate. Programul pare întocmit de o minte odihnită care s-a dedicat insultării intenționate a invitaților sau, poate, de un personaj caragialesc în carne și oase: căci există o imensă doză de umor negru în activitatea unui muzeu care organizează nunți și, din lipsă de fonduri, nu are nici un singur artefact al curentului căruia îi e dedicat. Tot ca în Caragiale, când absurdul tinde spre infinit, simțul penibilului pare să se fi atrofiat până la zero: nu există nicio diferență între sărbătorirea cu animăluțe a curentului Art Nouveau la Oradea și sărbătorirea lui Brâncuși printr-o colivă ce îi purta chipul desenat din cacao la Târgu Jiu. În ambele locuri, fanfara a fost nelipsită.

Când, într-un oraș Art Nouveau, un Muzeu Art Nouveau nu poate înfățișa publicului decât fotografii tipărite de pe internet, nu e o batjocură față de sine să îl catalogăm altfel decât ca eșec? Iar când o fortăreață renascentistă, restaurată cu milioane de euro, zace goală și e animată doar de dansuri populare, nu vorbim de o trădare a comunității, care și-a sacrificat nevoile pentru a finanța un proiect sortit succesului? Aduc în discuție Cetatea Oradea întrucât ratarea acesteia și ratarea Casei Darvas La Roche au în comun persoana care le păstorește spre ruină, pe doamna Angela Lupșea, de profesie jurist.

În ultimii ani, doamna Lupșea a devenit o nelipsită mascotă a artelor și culturii locale. Cariera dumneaei a pornit în filiala locală a Ordinului Arhitecților, unde poziția de jurist i-a creat o mare influență în ce privește proiectele și documentele organizației. Căci Puterea, în astfel de locuri, nu este a celui care creează, ci a celui care semnează. Doamna Lupșea și-a arătat puterea semnând acele documente care aduceau pe lume viziunea urbană grotescă a actualului primar, domnul Ilie Bolojan. Dacă azi vedem, în centrul orașului, case noi construite ca o ridicolă imitație istorică, dacă avem clădiri abandonate vopsite ca noi, dacă avem o piață centrală desfigurată, acestea s-au făcut prin ajutorul și influența juristului OAR, care trebuia să își dea avizul. Drept răsplată, doamna Lupșea a fost numită la șefia Fundației pentru Protejarea Monumentelor Bihor, unul din acele ONG-uri care nu sunt tocmai neguvernamentale: ciuperci crescute la umbra Primăriei, scopul lor este de a cheltui din bugetele dedicate sprijinirii organizațiilor private. Cu timpul, doamna Lupșea a fost numită director întâi la Casa Darvas, iar apoi, când vechiul director nu și-a arătat cuvenita slugărnicie față de viziunile Primăriei, în fruntea Muzeului Cetății și Orașului Oradea.

Dar loialitatea doamnei Lupșea nu se mărginește la a ușura pe cât se poate abuzurile și incultura Primăriei. Purtată de elan, doamna Lupșea și-a încrucișat întâia oară drumul cu al meu când, vorbind în direct la un talk-show Digi, a susținut, cu șarm golănesc, că fața mea e mai urâtă decât un penis. A doua oară ni s-au încrucișat drumurile când am întocmit Bertha Books, cea mai mare colecție de carte Art Nouveau din România, de peste 1100 de ediții. Când am oferit să las colecția în custodia Casei Darvas, gratuit și pe termen nelimitat, propunerea mea a fost respinsă în chip insultător.

Drumurile ni s-au încrucișat și a treia, și a patra, și a cincea oară, de obicei pe la diverse sindrofii culturale la care suntem invitați amândoi. Printre muzeografii, artiștii renumniți, galeriștii, criticii de artă și managerii culturali ai comunității, doamna Lupșea face impresia unei duble neadecvări: e un jurist rătăcit printre oameni de cultură, dar care ține frâiele a două din cele mai importante instituții din domeniu, plasând-se, astfel, pe podium alături de omologii consacrați. Deși devenirea doamnei Lupșea s-a produs pe parcursul mai multor ani, până azi, nimeni din domeniu nu își explică cine e și ce caută dumneaei pe scena culturală. Cât despre realizările în fruntea unor instituții atât de mari, gafele și incompetența nu mai fac obiectul bârfelor de salon, ci au ajuns și în vizorul media. În ultimul timp, nu doar eu, ci și domnii de la Bihoreanul au ridicat obiecții. Iată ce scriau dumnealor:

Vidul dinre ziduri – În lipsa unei strategii eficiente, Cetatea Oradea rămâne neatrăgătoare la un an şi jumătate după redeschidere. Unul dintre cele mai importante monumente medievale din ţară este administrat, provizoriu, de o juristă, are spaţiile de alimentaţie publică aproape pustii şi nu a fost echipat nici măcar cu indicatoare turistice spre cele mai importante puncte de vizitat.

Stimații cititori care cunosc raporturile dintre mine și domnii de la Bihoreanul își vor fi dând prea bine seama cât de greu și neplăcut ne este să cădem de acord.

Totuși, casa Darvas rămâne pe linia de plutire și, ocazional, colaboratorii publică materiale muzeografice nu lipsite de valoare. În acest sens, probabil cele mai mari eforturi le întreprinde Ramona Novicov, critic de artă (și arhitect; și istoric al artei; și curator; și vorbitor la vernisaje; și…), responsabilă, pe cont propriu, pentru bruma de coerență care împiedică șandramaua să cadă. Inexplicabil este, așadar, că dumneaei își desfășoară munca sub controlul unei juriste, precum și că își asumă rolul de dădacă intelectuală a unui conducător de instituție incapabil să facă diferența dintre artă și kitsch, dintre renovare și reabilitare, dintre muzeu și sală de nunți.

Cu atât mai mult cu cât Ramona Novicov nu doar că e cunoscută și recunoscută de comunitatea culturală, ci e unul din reperele ei – printre puținii care, în clevetirile de salon, nu sunt menționați după numele de familie, ci după cel de botez: ��Ramona” e destul ca un artist, un galerist sau un curator să știe despre cine e vorba. Cu tot cu excesele poetice notorii la care se dedă în timpul discursurilor de vernisaj, Ramona Novicov a reușit nu doar să supraviețuiască și să se impună într-un mediu sărac și haotic, ci e și printre puținii care au păstrat relații bune cu toate grupurile și organizațiile. Cât despre Art Nouveau – acesta e, negreșit, domeniul pentru care a fost destinată: îl și stăpânește și îl și iubește; contribuțiile Ramonei Novicov pe subiect sunt incontestabile, iar nimeni nu cunoaște mai bine contextul și dimensiunea locale ale stilului. Mă întreb, așadar, câtă loialitate poate avea doamna Lupșea pentru a-i umbri incompetența, inadecvarea și lipsa de pregătire, când instituțiile pe care le cârmește spre stânci, conduse de Ramona Novicov, ar avea în frunte o persoană care, în afară  că știe despre ce vorbește și cum se conduce un muzeu, se și bucură de încrederea și susținerea întregului mediu cultural? Sau, poate, doamna Lupșea va fi fiind instalată tocmai pentru a-i ”ține la respect” pe artiștii, creatorii și literații atât de dragi Primăriei?

Gabriel Miloia (29 de ani) este artist și publicist. A studiat Regie de Teatru în Ulm, Germania. De opt ani conduce galeriile Visual Kontakt. În prezent locuiește și lucrează la Oradea.

[bolojan]

25 posts!

who does it like bolojan

[bahmani]

http://ift.tt/2unI5aj

[dininimapentrumine]

POZE-Slujba de înmormântare a fratelui Samuel Bolojan

Pentru a viziona serviciul de înmormântare accesați: crestintotal

[jurnaldeoltenia]

Premieră în România: CJ Bihor si Primaria Oradea cumpara avioane pentru „o mai buna conectare cu restul tarii, dar si cu Europa”

Premieră în România: CJ Bihor si Primaria Oradea cumpara avioane pentru „o mai buna conectare cu restul tarii, dar si cu Europa”

Un nou protocol a fost încheiat între Consiliul Județean Bihor și Primăria Oradea, pentru înființarea unei companii aeriene. Protocolul prevede, printre altele, operarea cu două aeronave, de noi curse Oradea – București și curse între Oradea și unul sau două aeroporturi internaționale din vestul Europei. „Sunt domenii importante în care colaborarea dintre Primăria Oradea și Consiliul Județean își…

[span-arch]

Are you curious for a deep dive into AI and Architecture? Would you like to peek behind the curtain of the current discourse regarding the ethical, practical and cultural implications of using Artificial Intelligence in design? Sig up now for the free streaming of the Neural Architecture Symposium! Register here: https://umich.formstack.com/forms/neural_architecture_symposium Participants include: Phil Bernstein (Yale), Sophia Brueckner (STAMPS), Chad Jenkins (Michigan Robotics), Catherine Griffiths (Taubman College), Kyle Steinfeld (UC Berkeley), Daniel Bolojan (FAU), Sandra Manninger (NYIT), Benjamin Ennemoser (Texas A&M) and Immanuel Koh (SUTD) Keynote Lecture by Lev Manovich (Nov. 2nd) followed by the opening of the exhibition "Neural Architecture" at the Taubman College Liberty Annex. In case you are present in person, join us also for a tour of the new Ford Robotics Building on north campus, including the Robot Garden, one of the first built examples in Architecture that made extensive use of AI design methods. (Nov. 3rd) #posthuman #postdigital #architecture #architecturedesign #ontology #epistemology #aiarchitecture #AI #neural_architecture #estrangement #defamiliarization #ostranenie #newparadigm #machinelearning #diffusion_model #midjourney #midjourneyart #midjourneyarchitecture #stablediffusion #aiarchitects #sublime #exhibition #symposium (at Taubman College of Architecture + Urban Planning) https://www.instagram.com/p/CkReu-Puh9f/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[youngprofessionalsoradea]

De ce pleacă tinerii din Oradea I

Există un grup de tineri care se tânguie că Oradea e un oraş mort. Se induce impresia că din cauza primarului, a lipsei de viaţă culturală şi a discriminării etnice, oraşul a devenit un loc insuportabil.

Cred că un tânăr foarte talentat este chiar obligat să plece din Oradea dacă vrea să se împlinească profesional. Ce poate face aici un specialist în astrofizică sau un cercetător în genetică? Vă imaginaţi că un universitar tânăr stă la Sorbonica lângă sfertodocţii creaţi de Unchiul Maghiar? De ce ar sta un muzician la Filarmonica din Oradea dacă ar fi dorit de Opera din Viena? Un june pictor ar fi mai avantajat să-şi expună operele la Paris, ori să se masturbeze într-o galerie privată din Oradea?

Tinerii orădeni au două variante: să stea aici şi să trudească la ridicarea oraşului, conştienţi că ei - ba poate şi copiii lor - nu vor ajunge să vadă un oraş glorios, ori să plece într-un loc mai bun. Până la urmă, trebuie să facem din Oradea un loc confortabil pentru cei care rămân aici şi suportabil pentru cei care, din când în când, vin să-şi revadă obârşiile.

Mircea Chirilă, Bihoreanul

Aplicând logica internă a acestui articol de opinie, cred că textul spune mai multe despre autor decât despre YPO: mă întreb ce aspirații și aptitudini jurnalistice are autorul dacă a rămas în Oradea.

Ce spune locul în care a ales să își facă meseria despre un profesionist? Dacă alegem să practicăm jurnalism în Oradea trebuie să ignorăm deontologia profesiei? Să îi părtinim pe unii și să îi împroșcăm cu noroi pe alții? Să dezinformăm cititorii și să le insultăm inteligența?

Cred că poți să fii un foarte bun muzician/ pictor/ grafician/ scriitor/ jurnalist/profesor/ medic etc. și să dorești să te stabilești în Oradea. Și nu cred că resursele profesionale, când vine vorba de anumite activități, țin de spațiul geografic. Desigur, se poate ca lucrurile să stea puțin altfel dacă meseria necesită instrumente de cercetare/ laboratoare specializate care nu există peste tot ca în exemplul dat de autor cu astrofizicianul.

Însă principala problemă pe care o am eu cu acest text nu este legată de frustrările autorului, ci de faptul că i se publică un text în care spune o completă absurditate, cum că fiecare profesie ar atinge excelența doar într-un cadru geografic bine delimitat în mintea domniei sale (muzician la Viena, pictor în Franța). Fără să se gândească că resursele intelectuale, uzul rațiunii, dezbaterea, colaborarea și etica muncii pot exista peste tot și pot schimba lucrurile din jurul nostru. Și am învățat asta aici, în Oradea („urbea de obârșie” ați numi-o, probabil, dumneavoastră într-un stil pamfletăresc, acel stil al postacului old-school), de la un profesor „provincial” de liceu, un om dedicat care a ales să rămână aici în ciuda faptului că putea să predea la fel de bine la o mare universitate. Țin minte o discuție la ora de limba română pe când eram mustrați pentru temele făcute de mântuială. Când unii au răspuns că nu vom ajunge toți mari scriitori, doamna profesoară ne-a spus că este adevarăt și că nu are ambiția să ne facă pe toți mari poeți, ci că ar fi mulțumită dacă va reuși măcar să ne insufle o oarecare etică. Am să încerc să citez din memorie (deși cred că este un citat celebru, nu îl găsesc acum): „Vreau ca dacă ajungeți tâmplari, să faceți scaune de parcă Dumnezeu ar urma să se așeze pe ele.” (Evident că atunci am transformat această lecție în diverse variații de glumă, promițându-ne că vom ajunge cei mai dedicați și buni măturători de stradă).

Oricât de conservator sună această etică, poate fi pur și simplu luată ca o lecție de asumare.

Fiindcă până la urmă, domnule Mircea Chirilă, ați reușit totuși să-mi relevați importanța de a locui în Oradea ca om onest, cu integritate, care să își practice meseria cu deontologie, în ciuda faptului că se pare că mă aflu chiar pe suprafața de 116 km² pe care nu se cunoaște sau practică profesionalismul. Veți sfârși prin a mă transforma într-un cititor fidel al ziarului în care publicați, dacă de asta este nevoie pentru a vă responsabiliza să scrieți articole mai de calitate.

Romina Popa (27 de ani) este autor și istoric de artă. A studiat la Cluj și București și a lucrat ca secretar literar al Teatrului Regina Maria. În prezent locuiește și lucrează la Oradea.