#relații politice România

[laivinduroriginal]

Ilie Bolojan: Nu Vom Face Majoritate cu AUR dacă Ajung Premier

Președintele interimar al PNL, Ilie Bolojan, a anunțat că, în cazul în care va deveni premier al României, nu va forma o majoritate parlamentară cu AUR. Într-un interviu acordat la Digi24, acesta a subliniat importanța unei direcții proeuropene și de modernizare pentru țară, afirmând că fracturarea politică actuală necesită soluții responsabile. „O majoritate cu AUR, care este clar că va intra în…

[leontiucmarius]

Interviu cu Dan Dungaciu: România nu poate să se comporte ca Polonia în raport cu Ucraina. Dacă ar fi fost în locul Ucrainei Republica Moldova poate că România s-ar fi comportat altfel

Interviu cu Dan Dungaciu: România nu poate să se comporte ca Polonia în raport cu Ucraina. Dacă ar fi fost în locul Ucrainei Republica Moldova poate că România s-ar fi comportat altfel

Profesorul universitar Dan Dungaciu, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academei Române, a vorbit, într-un interviu acordat Monitorului Apărării și Securității, despre războiul din Ucraina, inițiat de Rusia, și despre acțiunile României față de conflictul de la granițele sale. MAS: Știm că recent Parlamentul UE a numit Rusia „stat sponsor…

[actualitate]

Vladimir Putin a transmis mesaje pentru România și Republica Moldova

Conducătorul rus a spus că se bazează pe România pentru dezvoltarea de relații reciproc avantajoase: „Ne bazăm pe dezvoltarea unor relații reciproc avantajoase cu România. Suntem pregătiți să lucrăm împreună la intensificarea legăturilor politice, economice și umanitare. Există un bun potențial de cooperare în ceea ce privește regiunea Mării Negre”, a spus Vladimir Putin, potrivit comunicatului publicat pe site-ul administrației prezidențiale. De curând, ministrul de Externe Bogdan Aurescu declara că desfăşurarea de forţe a Rusiei la Marea Neagră este „o acţiune de intimidare” care rămâne „preocupantă”. „Abordarea noastră privind relațiile cu Republica Moldova se bazează pe tradițiile de prietenie și pe valorile spirituale comune, pe care națiunile noastre le împărtășesc. În acest an se vor împlini 20 de ani de la semnarea Tratatului bilateral de prietenie și cooperare. Vom continua să promovăm căutarea unei soluții echitabile la problema transnistreană și a unui acord privind un statut special, garantat în mod fiabil, pentru Transnistria, bazat pe respectarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova”, a fost mesajul liderului de la Kremlin pentru Republica Moldova. Amintim, relațiile dintre România și Rusia au fost tensionate în ultima perioadă, după expulzările diplomatice dintre cele două țări. Read the full article

[stiri-noi]

Sergiu Senciuc – elevul care reprezintă România cu cinste în Portugalia

Sergiu Senciuc are 18 ani și recent a terminat clasa a XII-a. În viitorul apropiat va urma cursurile de științe politice și relații internaționale. Este pasionat de politică și implicat în evenimentele politico-sociale din Portugalia, evenimente în care participă înaltele figuri ale statului portughez, membrii ale guvernului, actori, scriitori, jurnaliști, etc.

De origine română, născut și crescut în satul Dumbrava, comuna Grănicești, județul Suceava, în toamna anului 2007 s-a stabilit cu familia pe meleagurile lusitane. A frecventat învățământul primar și gimnazial cu succes, în 2014 primind o bursă de 3 ani la una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ privat din Portugalia – Externato As Descobertas.

“Sunt o ființă binecuvântată!”, a afirmat Sergiu Senciuc. “Nu am nici un merit personal, pentru toate Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu”.

Senciuc participă des la întâlniri cu personalități portugheze, majoritatea evenimentelor fiind găzduite de către International Club of Portugal, al cărui Președinte este Manuel Ramalho.

Pentru mine, International Club of Portugal reprezintă o oportunitate de a descoperi o lume nouă. Înconjurat de diverse personalități, am șansa să privesc modul în care o parte a societății își desfășoară și promovează activitățile. Suntem adunați la o masă oameni din țări diferite, concentrându-ne privirile asupra părțile pozitive ale multiculturalismului și a diversității culturale. Îi sunt extrem de mulțumit domnului Manuel Ramalho pentru acest minunat prilej, un om deosebit, un suflet nobil.”

Deși are o vârstă fragilă, este recunoscut ca un ambasador pe țărmul care odată fusese călcat de Mircea Eliade sau Regele Carol al II-lea. A avut câteva apariții în presă, principalele fiind cele din campaniile electorale în care participă. În 2019, a fost ales Directorul Asociației de Elevi al Grupului Școlar Nuno Gonçalves, compus dintr-o grădiniță, 5 școli de învățământ primar, o școală de învățământ gimnazial și un liceu. În 2017, a pus bazele Comunității de Elevi și Studenți Români în Portugalia. Totodată, este Președintele Interimar al PNL Portugalia și membru CDS-PP, partid politic portughez.

Se întâlnește frecvent cu Președinte Portugaliei, Marcelo Rebelo de Sousa, precum și cu Prim-ministrul, António Costa. Pe rețelele de socializare are fotografii cu acțiunile desfășurate, fie în Parlament, în ședințele diplomatice sau la Institutul Cultural Român din Lisabona.

“Este important să lăsăm o amprentă sănătoasă acolo unde ne aflăm pentru o perioadă, scurtă sau îndelungată. De fiecare dată când dau mâna cu o persoană pe care o întâlnesc pentru prima oară, îmi place să mă prezint ca a fi român. Nu sunt vreun înalt oficial sau membru al corpului diplomatic, însă doresc să-mi reprezint patria prin ce sunt și ce fac. Este sângele care-mi curge prin vene, sunt român, și altceva n-aș vrea să fiu”, a precizat Sergiu.

Articolul Sergiu Senciuc – elevul care reprezintă România cu cinste în Portugalia apare prima dată în RoVestea.

[news24hrou]

40 de ONG-uri susțin că sub pretextul transpunerii Directivei Europene privind spălarea banilor, Parlamentul va bloca activitatea organizațiilor neguvernamentale

Camera Deputaților urmează să adopte proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Proiectul este inițiat de Guvern în vederea transpunerii celei de-a patra Directive Europene privind Spălarea Banilor (EU 2015/849) și a fost susținut constant de partidele aflate la guvernare.

40 de ONG-uri românești consideră că în textul legii au fost introduse prevederi care ”nu au ca scop prevenirea spălării banilor, ci blocarea activității asociaţiilor şi fundaţiilor din România”.

”Legea plasează societatea civilă în aceeași categorie de risc financiar cu furnizorii de servicii de jocuri de noroc și cu instituțiile bancare. F

ără publicarea niciunei analize de risc, așa cum recomandă standardele internaționale în materie, ONG-urilor li se impun așadar niște obligații de raportare la care cu greu vor face față până și instituții puternice, care înregistrează profituri importante, precum băncile și cazinourile. Legea introduce obligativitatea de a raporta beneficiarul real în termen de 30 de zile de când acesta este cunoscut; în caz de neconformare, organizaţia poate fi dizolvată.

Caracterul excesiv nu este dat de obligaţia de raportare per se, ci de subiecţii acestei obligaţii: persoanele fizice care beneficiază de asistenţă, consiliere, ajutor, activităţi socio-medicale, educaţionale sau culturale, inclusiv copii, vârstnici, persoane cu dizabilităţi sau condiţii medicale pentru care au nevoie de ajutor”, se arată într-un comunicat de presă comun semnat de 40 de ONG-uri și transmis Europa FM.

”Dincolo de lipsa raţiunii legale, soluţia actuală a legiuitorului român se bazează pe un calcul politic:  în data de 22 octombrie, confruntată cu lipsa voturilor necesare, majoritatea politică a acceptat amendarea proiectului de lege în sensul excluderii de sub incidenţa precederilor referitoare la beneficiarul real organizaţiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, membre ale Consiliului Minorităților Naționale. Astfel, se dorește atragerea voturilor UDMR și ale reprezentanților minorităților naționale. Dar însăși acceptarea acestui amendament demonstrează că nu este vorba de o obligație, ci de o alegere deliberată a Guvernului de a include toate organizațiile neguvernamentale în spectrul de acțiune al legii.

Inițiatorii legii susțin că proiectul trebuie adoptat de urgență, pentru că România este în procedură de sancționare din partea Uniunii Europene și poate plăti o amendă pentru că nu a transpus directiva la timp în legislația națională. În egală măsură, o transpunere greşită este un risc la fel de mare pentru o viitoare penalitate. Lipsa demersurilor efectuate la timp, din partea autorităţilor responsabile, nu este un temei just pentru o legiferare pripită şi cu consecinţe negative asupra cetăţenilor săi. Este incorect și imoral să fie susținute prevederi abuzive și potențial neconstituționale, sau să fie blamat Parlamentul, în numele acestei urgențe. Transpunerea este o urgenţă, dar îndreptarea unei erori de legiferare este încă posibilă şi nu va afecta în niciun fel acest caracter.

Solicităm încă o dată membrilor Camerei Deputaților – inclusiv membrilor UDMR și celorlalte minorităţi naţionale – să nu voteze proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, în forma actuală. În egală măsură, solicităm îndreptarea de urgenţă a prevederilor excesive cu privire la asociaţii şi fundaţii din proiectul de lege şi reluarea votului imediat ce acestea se vor fi remediat.

În cazul în care plenul Camerei Deputaților va vota proiectul în forma actuală, solicităm oricăror forțe politice responsabile din Parlamentul României, Avocatul Poporului și Președinția României să sesizeze de urgență Curtea Constituțională, ca singură opțiune pentru păstrarea unei societăți civile active și sănătoase, contribuind la asigurarea statului de drept din România”, continuă semnatarii comunicatului.

  Care sunt organizațiile care trag semnalul de alarmă privind proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului

ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei

ANCAAR Iași – Asociația Națională pentru Copii și Adulți cu Autism din România Filiala Iași

ARC – Asociația pentru Relații Comunitare

Asociația “Atlatszo Erdely Egyesulet” / Asociația Transilvania Transparentă

Asociația Ateliere Fără Frontiere

Asociaţia CIVICA

Asociația Civică Miliția Spirituală

Asociația Dăruiește Viață

Asociația de Sprijin a Persoanelor cu Nevoi Speciale – Luceafărul, Neamț

Asociația E-Romnja

Asociația Expert Forum

Asociația Four Change

Asociația MozaiQ LGBT

Asociația One World Romania

Asociația pentru Tehnologie si Internet – ApTI

CENTRAS

Centrul de Resurse Juridice

Centrul FILIA

Centrul pentru Inovare Publică

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul pentru Legislație Nonprofit

Centrul Român de Politici Europene – CRPE

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Federația Dizabnet

Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil

Federația Organizațiilor Neguvernamentale Pentru Copil – FONPC

Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS

FONSS – Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale

Fundația “Alături de Voi” România

Fundația Agenția de dezvoltare comunitară “Împreună”

Fundația Corona

Fundația Estuar

Fundația Gabriela Tudor

Fundația PACT

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile – FDSC

Fundația SERA ROMANIA

Funky Citizens

Greenpeace România

Opportunity Associates Romania

Terre des hommes

https://ift.tt/2PmVdKY https://ift.tt/2EFLvyS

[miniaturefantree-blog]

Dincolo de adevăr

Cum a luat amploare fenomenul fake news și ce posibile soluții avem fiecare pentru a naviga o lume inundată de știri care nu sunt nici știri, nici false și nici adevărate.

Text de Andreea Vrabie Ilustrații de Daniel Lupu

Am fost întotdeauna apropiată de mătușa mea, o femeie de 69 de ani, cu studii universitare, care își petrece serile la teatru sau citind în apartamentul din București în care trăiește de aproape 50 de ani. Cât m-am pregătit să dau admitere la facultate am locuit la ea, am împărțit deseori aceeași cameră în excursii la munte și mulți ani i-am spus „mama mea de la București”. Mi s-a părut normal să o adaug în lista de prieteni pe Facebook când și-a făcut cont, dar n-am fost niciodată atentă la ce posta.

Până la protestele împotriva Ordonanței 13 din ianuarie 2017. Eu am ieșit în stradă și știam bine de ce: protestam împotriva unui abuz de putere. Pe Facebook-ul ei însă, se vorbea despre oameni fără discernământ, manipulați de serviciile secrete.

Știam că nu suntem neapărat pe aceeași linie politică. Ea susține și votează candidați ai PSD, eu n-am făcut asta niciodată. După multe prânzuri gălăgioase în familia extinsă, am ajuns toți la concluzia că e mai bine să nu discutăm politică. Protejam așa legătura dintre noi. Apoi i-am văzut postările: articole care sugerau că serviciile secrete uneltesc un conflict între PSD și oponenții lor sau că strada era influențată de forțe străine. Uneori, le însoțea și cu un comentariu: „Cu ceva timp în urmă, am adresat întrebarea următoare: oare ce regizor talentat a reușit să realizeze jocul de lumini din Piața Victoriei?,… deși bănuiam. Acum am primit răspunsul”. Informațiile erau mai toate de pe site-uri de care eu nu auzisem niciodată.

După ce a întrebat-o pe mama din ce bani sunt finanțate proiectele creative la care lucrez – poate din SUA? –, mătușa mea m-a șters din lista ei de prieteni. Mi s-a părut uluitoare atitudinea ei, încât nu am vrut să aflu motivele exacte, iar relația dintre noi s-a răcit. Nu mi-a răspuns când i-am trimis un SMS de ziua ei și, de ziua mea, nu mi-a urat la mulți ani – ambele de neconceput până atunci.

Curiozitatea și părerea de rău m-au făcut să intru în continuare pe profilul ei, odată la câteva zile. Am descoperit o realitate plină de teorii care m-au nedumerit, printre care și tinerii care sunt „portavocea multinaționalelor și ambasadelor străine” și „susținători ai sistemului securist și totalitar”, proiectată prin surse ca sokant.ro, secretulcunoasterii.ro, romania9.info sau gandeste.org.

Știam că nu există un conflict direct, real, între noi. Dar am ajuns să mă întreb cum am mai putea vorbi, dacă în România mea tinerii ies în stradă pentru o justiție fermă, iar în România ei aceiași tineri sunt uneltele serviciilor secrete? În lumea mea, deschiderea către occident înseamnă schimb de idei și, în a ei, străinii ne cumpără și controlează țara. În a mea, imigranții sirieni reprezintă o criză umanitară, iar în a ei, un grup care îi amenință siguranța. Nu mai vedeam căi de împăcare.

 Fake news. Sau fenomenul știrilor ne-știri

De când a devenit Donald Trump președintele Statelor Unite, am început să urmăresc cum termenul fake news câștigă în popularitate. În timp ce Trump acuza pe Twitter, odată la câteva zile, că presa tradițională publică știri false despre el, Facebook și Google promiteau că vor găsi soluții astfel încât fake news să nu se mai răspândească prin platformele lor, jurnaliștii scriau despre cum știrile false au intervenit în alegerile din SUA sau Brexit, iar Papa Francisc declara că propagarea de fake news e un păcat grav (el însuși fiind subiectul unei știri false din 2016, care spunea că susține candidatura lui Trump).

Inițial, citeam despre acest subiect fără să văd cum fake news ar putea avea un impact direct asupra mea, la fel cum nu asociam postările mătușii mele cu un fenomen mai larg. Sigur, votul oamenilor e influențat de ce citesc. Dar asta au făcut propaganda și presa partinică dintotdeauna, nu? Recent, însă, am început să mă întreb dacă fake news nu au și alte efecte, la nivel uman, pe lângă cele politice despre care vorbește toată lumea. Atunci când renunțăm cu totul la raportarea la adevăr sau când fiecare om are un adevăr diferit, ce se întâmplă cu relațiile dintre noi?

Cu această întrebare în minte, am vrut să aflu cum arată fenomenul știrilor false în România, care sunt cauzele lui, cine încearcă să găsească soluții și dacă reprezintă un motiv de îngrijorare.

Înainte de toate, am căutat să înțeleg ce înseamnă, de fapt, fake news. Așa că m-am dus să vorbesc cu Alina Bârgăoanu, decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA). În ianuarie 2018, Comisia Europeană a format un grup de 39 de experți, al cărui scop a fost să elaboreze un set de măsuri împotriva fenomenului. Bârgăoanu, care predă cursul „Mass media și societatea” la SNSPA și a publicat două manuale despre mass-media și comunicare, a făcut parte din grupul care s-a ocupat de definirea termenului.

„Dacă am vorbi doar despre știri false, ar fi foarte ușor”, spune ea. „Am identifica știrile false și le-am contracara cu informații cât se poate de factuale. Dar sub denumirea de știri false se ascund și lucruri care sunt aproape adevărate sau aproape false, în dozaje destul de interesante, de 90% sau de 99%.”

Consultările, la care au participat atât cercetători și oameni din presă, cât și reprezentanți ai Facebook, Google și Twitter, au durat trei luni. În raportul rezultat, grupul recomandă înlocuirea termenului de fake news cu cel de „dezinformare digitală”, pentru că e mai cuprinzător. Dezinformarea digitală include știri de actualitate, precum și articole pseudoștiințifice, teorii ale conspirației, mesaje transmise prin WhatsApp sau conținut video care informează greșit intenționat. (De exemplu, un clip dat mai departe și de mătușa mea pe Facebook sugerează că imigranții ar fi vandalizat centrul istoric al Florenței. În realitate, grupul de bărbați protesta violent față de uciderea unui vânzător stradal de culoare de către un polițist italian.)

„Deci știrile false nu sunt în totalitate nici știri și nu sunt în totalitate nici false”, spune Bârgăoanu.

Știri false au existat, desigur, și înaintea erei digitale. În 1993, Evenimentul Zilei publica o știre sub titlul „Eveniment senzațional la Pașcani: O găină a născut doi pui vii”. Articolul povestea cum găina gospodinei Sevastița M. a născut doi pui vii, unul fără un picior și altul fără o aripă. Gospodina plănuia să taie găina și s-o pună la fiert, dar a decis să o cruțe pentru că a considerat miracolul un semn de la Dumnezeu. Știrea a rămas până azi în folclorul media românesc un exemplu de ce înseamnă o știre inventată.

Diferența dintre povestea găinii care a născut pui vii și fake news constă în amplitudinea propagării prin social media.

În trecut, o știre citită în ziar sau văzută la televizor era discutată acasă, cu familia, sau în grupul de prieteni și colegi. Atât. Acum, orice like, share sau comentariu crește șansele ca ea să ajungă la un nou cititor – sau să devină virală. Mai mult, știrea poate fi propagată și prin intermediul conturilor false, prin boți (conturi controlate de un software) sau cu ajutorul trollilor.

În plus, s-a schimbat direcția în care circulă informația. Nu mai căutăm noi știrile care ne interesează, ci vin ele direct la noi, în funcție de profilul nostru online. Dacă îmi apar în newsfeed și deschid de suficient de multe ori știri de pe un site – racnetulcarpatilor.com, de pildă –, atunci Facebook o să-mi afișeze tot mai multe știri similare. Cât timp primesc ce informații îmi doresc, într-un singur loc, economisesc timp și nu mai caut alte surse. Universul meu informațional se reduce.

Față de presa tradițională, fake news se desfășoară într-un ecosistem media care funcționează după cu totul alte reguli. Or, în acest nou ecosistem este extrem de ușor să publici orice tip de știre, fie ea adevărată sau falsă, iar rețelele sociale o vor distribui cu viteză și fără discriminare. Pe Facebook, un articol de pe Adevărul arată la fel ca un articol publicat pe un site creat în urmă cu două zile, iar un tweetul unui bot arată ca tweetul unui om real.

Pentru Comisia Europeană, fake news reprezintă un motiv de îngrijorare prin puterea lor de a afecta rezultatele alegerilor și de a promova mișcări populiste, extremiste sau eurosceptice. Rezultatul referendumului pentru Brexit, alegerile din Italia – în care partidul populist Movimento 5 Stelle și partidul de extremă dreaptă La Lega au strâns cele mai multe voturi – sau alegerile din Ungaria – în care Viktor Orban a câștigat un nou mandat de prim-ministru prin mesaje anti-imigranți – arată că e o îngrijorare justificată. În raportul lor, grupul de experți recomandă cinci categorii de măsuri care ar trebui luate împreună, nu separat, ca lupta împotriva dezinformării să fie eficientă – de la dezvoltarea de programe de alfabetizare media (media literacy), până la susținerea cercetării despre fake news.

Dincolo de aceste măsuri la nivel UE, despre care încă nu se știe cum ar fi aplicate, gestionarea fake news pare să țină mai degrabă de fiecare. Și Bârgăoanu a spus-o, în încheierea interviului: „Cu acest fenomen amplu al dezinformării trebuie să ne luptăm singuri”.

 Războiul pe calea algoritmilor

Ovidiu Mihalcea, un programator care se ocupă cu optimizarea căutărilor online pentru magazinul eMAG, a decis să se lupte cu fake news din România încă din 2016. Mihalcea are 32 de ani și, dacă n-ar fi fost salariile mici din presă, i-ar fi plăcut să facă jurnalism de investigație sau fotoreportaje. A participat la toate protestele majore din București și se consideră un om informat, mereu la curent cu ce se întâmplă în politica românească și internațională. Pe profilul lui de Facebook, care are la cover o imagine cu mulțimea de lumini din Piața Victoriei și hashtagul #RezistămÎmpreună, postează preponderent știri de pe digi24.ro, pressone.ro, recorder.ro și tolo.ro.

Când a remarcat că în România apar site-uri noi, care publică zvonuri și conspirații, a început să le urmărească din curiozitate și pentru amuzament: „Ha ha ha, hi hi hi, au apărut site-urile astea dubioase, uite ce aberații publică”. La un moment dat însă, i s-a părut că „se cam îngroașă gluma”. Așa că și-a pus cunoștințele de programator în slujba dezvoltării unei extensii pentru Google Chrome, care să te atenționeze când citești știri false.

Pentru început, Mihalcea s-a folosit de verificasursa.ro, o platformă care împarte o serie de site-uri românești în categoriile „Atenție sporită” și „A se evita neapărat”. (Verificasursa.ro nu are informații despre creatorii listei sau date de contact. Le-am solicitat un interviu prin formularul de pe site, dar nu am primit niciun răspuns.) Pe lângă acestea, Mihalcea a mai adăugat câteva site-uri pe care nu le considera de încredere și a lansat extensia în decembrie 2016 sub numele „De necrezut – Oprim dezinformarea”. Odată instalată, dacă intrai pe unul dintre site-urile din listă sau dacă cineva posta un articol pe Facebook, îți sărea imediat în ochi un avertisment scris pe un banner roșu: „Acest site nu este o sursă sigură de informare”.

După câteva zile, HotNews a scris despre inițiativa lui Mihalcea: „Un IT-ist român a lansat un instrument de semnalare a surselor dubioase de informații de pe Internet”. În comentariile la articol majoritatea oamenilor l-au lăudat, dar unii au spus că „oengiștii ar trebui să-și vadă de lungul nasului” și că e doar o unealtă a „progresiștilor” care vor să cenzureze.

Demersul lui, prin alegerea site-urilor, a fost unul subiectiv și a atras critici. „Am făcut chestia asta și a luat super-amploare, chiar nu mă așteptam. Aveam discuții cu oameni de la diverse site-uri, care mă întrebau de ce e site-ul lor pe listă”, spune Mihalcea. Nu putea să le explice de ce. În urma mesajelor primite a scos unele site-uri din listă și a schimbat avertismentul în ceva mai puțin categoric: „Pare de necrezut? Verifică informația și din alte surse”.

Apoi, Mihalcea a devenit el însuși subiect de știri pe site-urile vizate. La începutul lui 2017, extranews.ro a scris că a fost racolat de mafie, bugetul.ro sugera că el este, de fapt, cel care manipulează, iar activenews.ro îl amenința cu un proces pentru că „a realizat această extensie mizerabilă”. Cititorii erau încurajați la final să îi scrie direct, pentru a-i „explica de ce se face vinovat de încălcarea dreptului la liberă exprimare”. (Mihalcea spune că a primit mesaje de la cititori, dar că nu l-au speriat – le-a ignorat și șters.)

Însă, din acel moment, a început să se gândească mai serios la cum ar putea câștiga lupta cu fake news. „Dacă până atunci nu apucasem să citesc ca lumea pe tema asta, m-am apucat să tot citesc. Mi-am dat seama că trebuie să fac o chestie cât mai obiectivă, cât mai data driven, fără inputul meu.” O soluție în care nu un om spune ce e fake news și ce nu, ci un algoritm.

M-am întrebat dacă site-uri ca cele din extensia lui Mihalcea s-ar fi bucurat de aceeași popularitate în urmă cu 10 ani, când ziarele încă erau principala sursă de informare pentru cititori. Partizanatul politic din ce în ce mai evident în presă, condamnarea unor proprietari de trusturi ca Sorin Ovidiu Vântu sau Dan Voiculescu, mutarea publicității în online care a dus la o lipsă de resurse financiare și a împins publicațiile spre jurnalism de slabă calitate în goana după click-uri sunt doar câțiva dintre factorii care au dus la scăderea încrederii românilor în sursele tradiționale de știri.

În martie 2018, Comisia Europeană a publicat un studiu de tip eurobarometru despre fake news și dezinformare online, iar încrederea noastră în presa scrisă (ziare și reviste) ne așază pe ultimele locuri printre țările din Uniunea Europeană. Doar 9% dintre români declară că au încredere totală în presa scrisă și 36% că tind să aibă încredere. În schimb, nivelul de încredere în știrile accesate prin intermediul social media ne pune pe primul loc: 6% au încredere totală și 53% tind să aibă încredere.

M-am întâlnit cu Mihalcea într-o seară, după serviciu, ca să-mi arate cum funcționează rubrika.ro, agregatorul de știri la care lucrează de un an și pe care îl consideră o posibilă soluție la dezinformarea din online-ul românesc. Dacă extensia „De necrezut” a pornit aproape dintr-o joacă, munca la Rubrika îi ocupă, în medie, opt ore pe săptămână.

Pe Rubrika, un site care la prima vedere va arăta ca o revistă a presei online, oamenii vor găsi, pe lângă titlul unei știri și site-ul sursă, și câteva informații de context: ce alte site-uri au publicat știri despre același subiect, când au fost publicate și ce pagini de Facebook au distribuit știrea și de câte ori. Adunând numărul fanilor de pe paginile care au răspândit-o, site-ul mai calculează și un reach potențial, adică la câți oameni s-ar putea să fi ajuns știrea.

Mihalcea spune că își dorește ca „oamenii să intre pe Rubrika și să citească știri din surse de încredere, oferind și o diversitate de site-uri. Tu poate ai o afinitate pentru europafm.ro, poți să citești aceeași știre de acolo”. Este conștient că, atunci când îl va lansa, site-ul său va fi folosit de o parte mică a populației și că nu va schimba convingeri, dar speră că accesul la mai multe informații îi va face pe cititori să gândească critic.

Pe lângă știrile din surse de încredere, pe Rubrika va exista și o categorie specială de articole pe care Mihalcea se gândește s-o numească „Ieși din bula ta”. Această categorie va afișa cele mai răspândite știri din surse care nu sunt considerate de încredere.

„Îmi doresc să fie un tool care să te ajute să vezi ce e cu știrea aia, fie și prin simplul fapt că vezi că de fapt ea e de acum doi ani”, spune el. De exemplu, o știre de pe racnetulcarpatilor.com, care spune în 29 martie 2018 că UE va obliga România să-și ardă toate viile a fost, de fapt, publicată prima dată, cuvânt cu cuvânt, pe glasul-moldovei.blogspot.com în urmă cu trei ani.

Pe Rubrika, m-a surprins să observ că, în timp ce la surse de încredere erau afișate multe știri pe teme politice, la surse de neîncredere apăreau mai mult articole senzaționaliste: plante și uleiuri care distrug celulele canceroase, icoane sau rugăciuni făcătoare de minuni și multe titluri care promovează geniul românilor dar și, paradoxal, le critică indiferența: „Fetița genială din România care a uimit lumea! Reprezentanții NASA i-au făcut prima ofertă! Dar românii nu dau doi bani pe asemenea informații…”.

Dar cine și cum stabilește că o sursă este de încredere? Pentru Rubrika, Mihalcea a dezvoltat un algoritm care are la bază MozTrust, un tool gratuit care calculează un scor între 0 și 10 pentru fiecare site, în funcție de vechime și de numărul de referințe de pe alte site-uri credibile – instituții guvernamentale, universități, enciclopedii online etc. digi24.ro, de exemplu, are un scor de 6,9, în timp ce cuochiipetine.ro are doar 2,5 (decatorevista.ro are 4,8). Pe prima pagină Rubrika, ar trebui să apară doar site-urile cu un scor peste șase. Pentru agregarea paginilor, a folosit alt tool, Crowd Tangle, care îți arată pe ce pagini de Facebook a fost publicat un articol. Toți acești algoritmi individuali, plus alții, au fost introduși de Mihalcea în programarea site-ului.

În prezent, Rubrika analizează peste 1.000 de site-uri românești – cel mai vechi, creat în 1995 și cel mai nou, în ziua în care m-am văzut cu Mihalcea – și 1.500 de pagini de Facebook. De marea lor majoritate, cum ar fi uti24.ro, apreciazasidistribuie.com, rnewsro.com, nu mai auzisem până atunci.

Am plecat de la întâlnirea cu Mihalcea fără să fi înțeles complet cum funcționează algoritmii puși în mișcare de el și cu o senzație puternică de panică generată de volumul de informații de toate tipurile care există pe internet. Informații care pot influența felul în care votăm, în care înțelegem medicina și științele, în care îi înțelegem pe cei diferiți de noi. Mi-am dat seama că fake news nu reprezintă o problemă de calitate a informației, ci de cantitate.

Așadar, presupunând că reușești să stabilești că un site nu este de încredere, degeaba îl marchezi, pentru că peste noapte pot apărea alte cinci site-uri cu aceleași articole. Și există motive ca ele să se multiplice.

Miza știrilor false, poate mai mult decât intenția de a influența opinia publică, pare a fi profitul. Serviciile de publicitate ca Google AdSense sau Facebook Audience Network funcționează similar: în funcție de profilul tău digital, îți afișează reclame în cadrul site-urilor pe care le vizitezi. Să spunem că ai căutat recent pe Google biciclete second-hand, iar peste câteva zile îți atrage atenția o știre care îți promite o revelație scandaloasă sau cum să devii mai sănătos în 10 pași. Chiar dacă nu crezi știrea citită, sunt șanse mari să dai click pe o reclamă la biciclete afișată pe acel site. Click-ul tău i-a adus site-ului bani.

Fake news pot fi așadar o afacere cât se poate de profitabilă. În Veles, un oraș din Macedonia cu puține oferte de slujbe, tinerii au făcut zeci de mii de dolari publicând știri false în timpul alegerilor prezidențiale din Statele Unite. Atât Facebook, cât și Google spun că lucrează în prezent la înlăturarea reclamelor care ajung prin serviciile lor pe site-uri de fake news.

La începuturile internetului, toată lumea credea că accesul la mai multă informație ne va face, automat, mai bine documentați. Însă atunci când ești depășit de volumul de informație, cum se întâmplă în zilele noastre, ai nevoie de ajutor în filtrarea ei. Facebook și Google, prin algoritmii lor, fac ordine în ce ajunge la noi și ne prezintă totul într-un ambalaj ușor de înțeles. Oricât am spune că ne dorim transparență în felul în care funcționează, câți dintre noi ar înțelege codul de programare? Orice platformă sau rețea socială este ca o cutie neagră pe care nu suntem pregătiți să o deschidem.

Urmărind cum evoluează Rubrika (site-ul este momentan în variantă beta de testare), am observat că unele site-uri – antena3.ro, romaniatv.net, realitatea.net, b1.ro – lipsesc complet. În schimb, printre surse de încredere au început să apară recorder.ro și g4media.ro, site-uri noi despre care Mihalcea mi-a spus că vor aduna scorul necesar în timp. L-am întrebat de ce. Mi-a răspuns: „Pentru că informarea corectă e principiul după care m-am ghidat de la bun început, pe lângă MozTrust am adăugat și alte criterii în stabilirea unor surse de încredere – deopotrivă obiective și subiective. Am făcut asta pentru că vreau ca lista de știri de pe Rubrika.ro să fie una credibilă, alcătuită doar din surse de știri recunoscute la nivel general.” Sau din surse pe care el le recunoaște ca fiind de încredere. Eu sunt de acord cu el, dar știu că mătușa mea – sau chiar și a ta – n-ar fi de aceeași părere.

Până la urmă, algoritmii ne-au adus în situația în care ne aflăm, pentru că problemele au început să apară în momentul în care platforme construite să ne livreze poze cu prieteni în vacanță și cu pisici au început să ne livreze și moduri de a gândi. Or, cel puțin deocamdată, algoritmii nu percep nuanțele pe care le înțelegem noi. Așa că și marile rețele sociale ca Facebook, prin programatorii și editorii pe care îi angajează, la fel ca Rubrika, la scară mică, implică decizii luate de oameni. Iar oamenii, de bine, de rău, nu sunt niciodată obiectivi.

 Educația: o strategie

Odată cu răspândirea fake news, un alt concept a devenit la fel de relevant: media literacy, sau educația media. În România, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) a dezvoltat programul „Predau educație media!”, în care profesori care predau discipline umaniste (limba română, engleză, franceză, istorie, științe sociale) învață cum să integreze natural elemente de educație media în lecțiile lor. Programul durează trei ani și urmărește să-i ajute pe elevi să înțeleagă rolul media în societate, să distingă informația de propagandă și să folosească responsabil social media.

Unul dintre profesorii participanți este Anamaria Ghiban, care are 39 de ani și de 15 predă limba și literatura română la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași. Ghiban spune că până la cursurile CJI nu știa foarte clar ce înseamnă educație media. În prima etapă, o școală de vară intensivă, profesorii au făcut de la exerciții de identificare a mijloacelor prin care atrag spoturile publicitare – Ghiban își amintește o reclamă TV cu pisici la care mai întâi au ascultat doar sunetul și nu și-au dat seama că e o campanie anti-fumat –, până la exerciții de scriere de știri.

Când a trebuit să redacteze o știre despre un camion cu pui care s-a răsturnat într-o intersecție, Ghiban a observat că toți profesorii au avut impulsul de a crea știri senzaționaliste. „Tendința de a tabloidiza vine și din faptul că asta vedem în jur: la TV, pe net. Titluri șocante și adesea înșelătoare”, spune ea. „Probabil că undeva, în subconștient, avem tendința să reacționăm la așa ceva.”

Ghiban introduce exerciții de educație media în orele ei de aproape un an. La clasa a X-a, când a predat basmul Povestea lui Harap-Alb, i-a provocat pe elevi să-și imagineze cum ar arăta profilul de Facebook al fiecărui personaj. Nu doar că le-a plăcut, dar au citit mai cu atenție textul, căutând trăsături și citate. Profilul lui Flămânzilă Flămânzescu, de exemplu, are ca motto în viață „Trăiesc ca să mănânc, nu mănânc ca să trăiesc!”, a absolvit Facultatea de Inginerie Alimentară și lucrează ca adjuvant la Povestea lui Harap-Alb.

„Mie asta mi-a dat ocazia să discut cu ei despre ce înseamnă să ai un profil fals pe Facebook, care sunt implicațiile. Pentru că, da, noi ne-am jucat aici și am făcut asta unor personaje de ficțiune, dar uite ce s-ar putea întâmpla.” Le-a oferit exemplul Aminei, o bloggeriță siriană gay, despre care s-a spus că ar fi fost răpită în 2011, zvonul trezind reacții în rândul comunităților activiste. S-a dovedit că Amina era americanul Tom MacMaster, stabilit în UK, și toată povestea a fost o farsă. Similar, la O scrisoare pierdută, Ghiban a pus elevii să creeze meme-uri cu cei doi candidați, Nae Cațavencu și Tache Farfuridi, după care să spună pe cine ar vota dacă ar avea drept de vot. „Când fac exerciții de genul ăsta îi aduc în zona lor de confort și se regăsesc, sunt situații pe care le văd în viața de zi cu zi.”

Ghiban spune că scopul mai mare al exercițiilor de educație media este să dezvolte gândirea critică a elevilor, astfel încât să nu se lase influențați nici de familie, nici de colegi sau de anturaj. „Îți dai seama că un tânăr nu are formate abilitățile astea și va ajunge la un moment dat, într-un context oarecare, să se izbească de lucruri pe care să nu le înțeleagă, să fie manipulat, să-și formeze niște opinii politice greșite sau despre spiritul civic.”

Pe lângă programul pentru profesori, CJI organizează deja din 1998 și cursuri pentru elevi. Ioana Avădani, directorul executiv al centrului, a observat că în ultimul timp aceștia sunt mai bine informați, dar și mai prost informați. Sunt la curent cu ce se întâmplă în jurul lor, dar nu au obiceiul de a verifica sursele de informații. „În momentul în care îi întrebi: «De unde știi?», răspunsul este: «De pe net». Când îi întrebi de unde de pe net, începe așa, o ceață.”

De asemenea, Avădani a remarcat sentimente părtinitoare în rândul copiilor, ca cel anti-maghiar, mai ales în zone care n-au niciun fel de contact cu populația maghiară, cum ar fi orașul Botoșani. „În general, ungurii trebuie să fie urâți, fără să știe de ce. Dacă încerci să sapi puțin la rădăcină, o să-ți spună că vor să ne ia Ardealul. Cu Constituția în mână le demonstrezi că Ardealul nu poate să fie luat cu forța de către nimeni în afara unei intervenții militare și abia atunci îi vezi cum cad un pic pe gânduri.” Avădani crede că sarcina noastră, a tuturor, este să înțelegem cum și de unde își formează copiii astfel de convingeri și să încercăm să le oferim informații factuale.

Educația media, ca metodă de dezvoltare a gândirii critice, este o soluție pe termen lung. Dar sunt puține programele ca cel de la CJI, ajung la un număr redus de elevi și aproape ignoră adulții care sunt obișnuiți ca presa să le spună ce să creadă.

„Una dintre constatările pe care le-am avut privind retrospectiv e că noi, CJI inclusiv, am încercat să promovăm un model de jurnalism bazat pe fapte într-o cultură a jurnalismului bazat pe opinii”, spune Avădani. Înainte de ,89, românii au fost obișnuiți zeci de ani să înțeleagă realitatea fie prin filtrul propagandei partidului comunist, fie prin cel al disidenței de la Radio Europa Liberă. „Țin minte că la un moment dat, pe vremea în care încă mai eram jurnalist, mi-a scris un cititor: «Bine, bine, dar mie să-mi spui cine are dreptate și cine nu».” (Articolul analiza complexitatea războiului din Kosovo.) „Cam asta este așteptarea publicului de la presa din România, pe care a văzut-o drept acea autoritate epistemică, spre care te îndrepți să-ți spună cine are dreptate și cine nu.”

 Verificarea informațiilor: un demers migălos și deloc sexy

Dacă rolul presei este să spună cine are dreptate și cine nu, cât cântăresc informațiile care pot fi verificate, atunci când ne formăm o opinie? Ca să aflu răspunsul la această întrebare, m-am dus la sediul Funky Citizens, un ONG care promovează implicarea civică. Unul dintre proiectele Funky este factual.ro, un site pe care sunt verificate afirmațiile politicienilor români (doar Europa FM mai are o inițiativă similară).

Cosmin Pojoranu, unul dintre fondatorii proiectului, mi-a explicat procesul de verificare al Factual. În primul rând, nu orice lucru pe care îl spune un politician poate fi verificat, pentru că trebuie să poată fi raportat la statistici și date concrete. Dacă o afirmație poate fi verificată, cum ar fi declarația ministrului Justiției, Tudorel Toader, cum că numărul deținuților din penitenciarele din România se află pe un trend descendent, apelează la un expert care îi îndrumă spre datele relevante. În acest caz, au apelat la Niki Andreescu, directoarea APADOR-CH, un ONG dedicat protecției drepturilor omului. Andreescu le-a explicat că depinde cum măsori numărul deținuților, pentru că Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) măsoară într-un fel, iar Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), în alt fel. „Rar o să ai un răspuns foarte clear cut”, spune Pojoranu.După verificare, o explică într-un limbaj prietenos pentru cititor, fără prea multe tehnicități. Înainte de publicare, textul mai trece prin mâna unui editor care nu știe nimic despre afirmația verificată și care are rolul de revizor. La publicare, afirmația este pusă în context – unde a fost spusă și de ce – și primește valoarea: adevărat, fals, parțial adevărat, parțial fals sau imposibil de verificat. (În cazul ministrului Justiției, au decis pentru măsurătoarea ANP și afirmația a primit adevărat.)

Verificarea unei afirmații poate să le ia și câteva zile, timp în care efectele ei s-au produs, pentru că s-a răspândit în social media. „Asta e drama”, spune Pojoranu, „că durează prea mult pentru epoca noastră super rapidă”.

Chiar dacă încearcă să fie neutri în alegerea politicienilor ale căror afirmații le verifică, majoritatea celor verificate sunt de la PSD. Motivul, spune Pojoranu, este că oamenii de la guvernare vor da întotdeauna cele mai multe declarații. „Pe de altă parte, este foarte greu să rămâi nepartizan în aceste vremuri în care toată lumea pare să take sides. Nu mai există moderație și tonuri de gri, totul e alb și negru.”

Mai mult, și publicul la care ajung verificările lor tinde să fie dintr-o anumită tabără. Pojoranu a observat că fanii Factual sunt mai mult din zona #rezist, pentru că se strâng mai puține like-uri și share-uri atunci când Liviu Dragnea spune ceva adevărat sau un membru USR, ceva fals. Cei de la Factual se gândesc constant la modalități de inovare a mijloacelor prin care verificările ar putea ajunge și la alți oameni. Însă e suficient, într-un univers media în care adevărul nu pare să mai conteze?

„Noi vrem să impunem metoda asta de a gândi pe facts și nu pe păreri preluate. De multe ori simțim că ducem o luptă pierdută, pentru că who the hell cares about facts?”, spune Pojoranu. „Avem și apetența asta pentru incredibil și pentru povești. De multe ori, adevărul e plictisitor și ne-sexy. Și atunci, cum concurezi cu treaba asta?”.

 Tabere, bule, camere de ecou

Faptele nu par să mai conteze, pentru că fake news nu ne îmbogățesc atât cu informații sau idei noi, cât se mulează pe convingeri și întăresc stereotipuri deja existente. Dacă în anii de început ai social media credeam că rețelele sociale vor contribui la un pluralism al ideilor și vor asigura o conectivitate între oameni cu opinii diferite, din toate colțurile lumii, ultimii ani ne-au arătat că nu fac decât să producă „bule”, în care ne retragem pentru a ne fi confirmate opiniile.

Platforma de știri la care lucrează Ovidiu Mihalcea mi-a deschis ușa către un univers online despre care nu știam cum arată. Rar ajung în news feedul meu site-uri ca alternativenews.ro, magnanews.ro sau sokant.ro. Am vrut să văd mai mult din acest univers și cum poți ajunge să privești realitatea dacă citești preponderent astfel de știri. Mi-a luat doar câteva minute să-mi creez un profil fals de Facebook. Am căutat pe Google Images o poză cu o doamnă de 60 de ani, am pus o poză cu flori la cover, am dat share la câteva articole despre grădinărit și-a fost suficient ca să trec drept o persoană reală.

Inițial, am vrut doar să urmăresc paginile câtorva site-uri, după care mi-am amintit ce mi-a spus Mihalcea: grupurile private de Facebook sunt un „no man,s land al internetului”, în care nu știm ce se întâmplă. Le-am căutat după câteva cuvinte cheie – rezist, justiție, români sau România –, fără să știu exact ce vreau să găsesc. Din postare în postare, am ajuns pe grupuri cu nume destul de creative, ca „Râzând biciuim moravurile” sau „Partidul dezamăgiților”.

Prin felul selectiv în care funcționează aceste grupuri private – a trebuit să răspund fie că sunt pro-rezist, fie anti-rezist, ca să fiu admisă pe două dintre ele –, în aceste enclave nu pare să fie loc pentru dezbatere. Oricine exprimă o părere care contrazice opinia generală este imediat atacat. Câștigă cine strigă mai tare, nu cine aduce cele mai bune argumente. În general, postările vin de la aceiași oameni – administratorii grupurilor sau conturi vădit false (uneori cu nume de străini) –, care postează de câteva ori pe zi. Asta nu înseamnă însă că nu trezesc reacții cât se poate de reale.

Iată câteva exemple (am decis să nu intervin asupra ortografiei și punctuației). Pe un grup care se numește „DESTEPTAREA ROMANI , PANA NU E PREA TARZIU !!!” și care are 26.630 de membri, am văzut postată o poză care arăta un marș cu câteva zeci de oameni cu steagul Ungariei. Nu era explicat de unde e poza și care e motivul marșului, era doar însoțită de următorul text: „IN ROMANIA FLUTURA UN SINGUR STEAG. DISTRIBUIE DACA SI TIE TI SE FALFAIE DE MARSUL SECUILOR”. Poza fusese postată pe 17 ianuarie 2018. Am dat click pe ea și am ajuns pe profilul unei persoane care în 9 septembrie 2015 o însoțise de următorul mesaj: „Nu am nimic cu voi unguri,dar nu uitati ca traiti pe pământ romanesc,trebuie sa vorbiti românește si sa va adaptați condițiilor noastre indiferent ce idei preconcepute aveti,suntem majoritari deci,traiti in Romania sunteti romani,si vorbiti românește!! Sa vedem cati îs de acord cu mine?!”. Poza strânsese până acum 2.192 de share-uri și 1.600 de like-uri. Câteva dintre zecile de comentarii pe care le-a generat pe grup: „Javrelor va imbatati cu apa ROMANIA are un singur steag ,celor ce nu le convin sa plece”, „Astia nu sunt unguri, sunt bozgori spurcati si trebuie numaidecat mitraliati !”, „Eu ia-si inpusca pe acesti oameni care vor sa faca rau in tara noastra Romania!”.

Nu este un caz singular. Pe grupul „Opinia publica”, cu 67.000 de membri, pe 17 mai 2018 era postat un articol de pe alternativenews.ro: „Românii, TERORIZAȚI de UNGURI în ȚARA LOR! Se estimează că până în 2021 vor mai rămâne doar 29.000 de români în județ”. M-am întrebat câți dintre cei care au comentat au trecut de titlul senzaționalist. Pentru că articolul este doar un exemplu de jurnalism părtinitor: se baza pe opinia unui politician, comparația se făcea cu numărul de români din Harghita la recensământul din 1992 (48.948 de români). Datele nu erau puse într-un context economic, așa că nu aflam câți dintre aceștia au plecat să muncească în străinătate, sau cu cât a scăzut și populația maghiară din același județ. Cu toate acestea, pe grup, articolul a strâns zeci de comentarii instigatoare la ură.

Am mai întâlnit postări antisemite, rasiste, anti-vaccinuri, anti-imigranți, împotriva „asistaților social”, a „tinerilor frumoși și liberi” sau a bătrânilor care votează pentru o pungă de zahăr, multe dintre ele însoțite de meme-uri, articole și clipuri video părtinitoare. Iar atacurile politice sunt din toate direcțiile: Iohannis e un nazist, Dragnea e un mafiot, Cioloș este marioneta lui Soros, Dăncilă e o tută și, din când în când, se mai rătăcește cineva care îl regretă pe Ceaușescu și care e insultat de toată lumea. Grupurile mi s-au părut incubatorul ideal de cultivare și amplificare a unora dintre cele mai toxice impulsuri umane. Și este naiv să credem că reacțiile și zvonurile care circulă în mediul digital nu pot avea consecințe în cel real.

În 2016, spre sfârșitul alegerilor din Statele Unite, pe forumurile 4chan și Reddit a început să circule o teorie care spunea că Hillary Clinton și Partidul Democrat controlează o rețea de trafic de minori prin intermediul unui lanț de pizzerii numit Comet Ping Pong. Se zvonea că expresia cheese pizza este un cod pentru pornografie infantilă. Teoria s-a răspândit prin Twitter și a fost rapid preluată de site-uri de fake news americane, ca Infowars și Vigilant Citizen. Membrii comunității Reddit de pe canalul r/The_Donald (unde se strângeau susținătorii lui Donald Trump) au creat canalul /r/pizzagate, pentru a discuta despre conspirație. La două săptămâni după ce canalul a fost închis de Reddit, un bărbat de 28 de ani a tras cu o armă cu foc automat în pizzeria din Washington. Când a fost întrebat de ce a făcut-o, a spus că a vrut să „investigheze pe cont propriu” teoria, fiind convins că subsolul pizzeriei este plin de copii răpiți. Comet Ping Pong nu are subsol. Din fericire, nimeni nu a fost rănit.

Pizzagate nu este un incident izolat. În Sri Lanka, știri false care spuneau că populația musulmană are un plan pentru eradicarea celei budiste au dus la arderea unei moschei și la linșaje publice. Similar, confruntări violente au avut loc și în Indonezia, India și Mexic. Toate provocate de zvonuri răspândite prin rețele sociale. Pentru că fake news, prin felul în care se folosesc de stereotipuri și generalizări, dezbracă oamenii de trăsăturile lor umane.

 Doar oameni suntem

Andrei Miu este profesor și cercetător în domeniul neuroștiințelor la Facultatea de Psihologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde studiază emoțiile și efectele pe care le au asupra comportamentului oamenilor. L-am rugat să-mi explice ce anume din natura noastră umană ne face atât de ușor manipulabili de informațiile pe care le întâlnim în mediul online.

Miu spune că trebuie să ne amintim că motivul principal pentru care intrăm pe social media este acela de a ne relaxa și că este o activitate de timp liber, prin care nu ne dorim să creștem efortul de gândire. Asta înseamnă că, atunci când ajung la noi în news feed informații despre lucruri din domenii cu care nu suntem familiari, nu ne interesează atât de mult să căutăm articole sau cărți despre ele. Citim superficial titluri, ni se pare că am aflat ceva nou și mergem mai departe cu iluzia că am înțeles. Nu vrem să ne apucăm să le verificăm, pentru că asta necesită timp și zilele noastre sunt și-așa aglomerate. Așa că ne continuăm viața cu resturi de informații nevalidate, despre medicină sau politică, pentru că nu ne costă foarte mult să citim pe diagonală niște știri care ne ajung sub nas. Și, cel mai probabil, ne vor rămâne în minte acele informații care se repetă.

Peste această stare mentală de relaxare cu care intrăm pe social media se pot suprapune o serie de deformări cognitive (cognitive biases) pe care le avem ca oameni. Una dintre ele este distorsiunea de confirmare a propriilor convingeri (confirmation bias), adică tendința oamenilor de a crede lucruri care corespund așteptărilor sau convingerilor lor. În avalanșa de informații din online, ne vom opri asupra acelor știri sau informații care confirmă o părere pe care deja o avem despre lume.

O altă deformare cognitivă ne face să acordăm atenție lucrurilor care ne trezesc emoții printr-un mesaj foarte scurt. Titluri care includ cuvinte la care reacționăm emoțional automat, cum ar fi „tragedie”, „teroare”, „panică” etc. În plus, oamenii suferă și de negativity bias, adică emoțiile negative ne influențează mai mult decât cele pozitive. Iar dintre toate emoțiile negative, furia este cea care ne pregătește pentru confruntare. Altă deformare cognitivă care ar putea avea un rol în sensibilitatea noastră în fața fake news este authority bias: tendința de a da mai multă credibilitate unei informații care invocă sau citează o autoritate – instituții ale statului, politicieni, „cercetători britanici” sau persoane publice ale căror opinii sunt validate de un număr mare de oameni (așa-numiții influencers).

L-am întrebat pe profesorul Miu dacă putem face ceva pentru a ne schimba convingerile și mi-a explicat cum funcționează mecanismele psihologice și neurofiziologice prin care se face această schimbare.

Practic, odată ce am învățat o informație nouă, din experiența proprie sau din ce am citit, cum ar fi că klingonienii (o rasă din serialul Star Trek pe care o voi folosi ca exemplu) sunt violenți, ea se transformă într-o amintire, care va fi consolidată în memoria de lungă durată. Când citim ceva care contrazice ce știm, cum ar fi că klingonienii sunt o rasă primitoare sau că răspund violent doar când sunt atacați, trebuie mai întâi să ne amintim ce știm despre klingonieni, apoi să modificăm conținutul amintirii – printr-un proces care se numește inhibiție cognitivă – și s-o retrimitem, astfel schimbată, înapoi în memoria de lungă durată, pentru a fi consolidată. Capacitatea de a modifica o amintire diferă de la un om la altul. Dacă, în plus, informația ne trezește emoții puternice – de frică ne-am ferit, toată viața, de klingonieni pe stradă – și o percepem ca fiind importantă pentru noi – spunem des că noi nu suntem ca klingonienii –, ca să o corectăm trebuie să trecem și printr-un proces de reevaluare a emoțiilor. Această capacitate de a ne modela emoțiile este, la rândul ei, variabilă. Există studii care arată că informațiile care ne produc emoții sunt mult mai greu de schimbat decât cele care ne lasă neutri emoțional.

Pe scurt, pentru a schimba o convingere, totul trebuie să pornească din noi, să fim motivați și dispuși să depunem efortul necesar. Schimbarea nu se poate face cu forța; de aceea războiul comentariilor din social media nu duce, în general, nicăieri.

Toți oamenii cu care am vorbit mi-au spus că cea mai bună armă împotriva fake news este gândirea critică. Dar și gândirea critică, oricât de riguros o aplicăm, are limitele ei, pentru că toți avem vulnerabilități de cunoștințe.

Pe 17 aprilie 2018, Olivia Steer – personalitate TV care militează împotriva vaccinării și promovează remediile naturiste în tratarea unor boli grave – a postat pe pagina ei de Facebook următorul status: „Un studiu clinic arată că o dietă preponderent vegană suprimă creșterea a trei tipuri de cancer de sân în două săptămâni”. Într-un comentariu la postare a inclus și linkul pentru studiu.

Recunosc, nu stau niciodată să verific afirmațiile Oliviei Steer, le bag automat în categoria: pseudoștiință. Așa că m-a surprins că linkul venea de pe PubMed, o bază de date internațională pentru articole științifice și medicale, susținută de National Library of Medicine și National Institutes of Health din SUA. Văzând că sursa studiului este una credibilă, am încercat să înțeleg rezumatul disponibil gratuit. Era plin de indicatori și termeni medicali. N-aș fi știut să spun dacă afirmația este adevărată sau nu. L-am rugat pe soțul meu, medic chirurg, să-mi explice. Doar așa am aflat că studiul, de fapt, spune că o dietă bogată în fibre și săracă în grăsimi, combinată cu exerciții fizice, reduce factorii de risc de cancer la sân la femeile obeze, aflate la menopauză. Nu suprimă creșterea cancerului în două săptămâni, așa cum spunea statusul, pentru că femeile din studiu, în primul rând, nu aveau cancer.

Am decis să continui experimentul cu altă postare: „Tămâia are proprietăți anti-tumorale în multiple forme de cancer uman: meningiom, leucemie, ciroză [n.r. ciroza nu e cancer], fibrosarcom și de colon”. Această postare a fost folosită ca argument împotriva lui Steer, când a fost premiată în cadrul unui eveniment care promova femeile din sănătate. Inclusiv câțiva prieteni din bula mea de Facebook se declaraseră revoltați că un om care susține că tămâia are proprietăți anti-tumorale poate primi un premiu care are legătură cu sănătatea. În acest caz, afirmația este mult mai aproape de adevăr, dar este scoasă din context. Studiul spune că esența de tămâie omoară celule canceroase din multiple tipuri de cancer – dar in vitro (în laborator, nu în corpul uman). Într-un fel, Steer nu a scris ceva fals. Dar s-a folosit de un studiu științific dintr-o sursă credibilă, pe care mulți nu-l putem înțelege, pentru a manipula opiniile în direcția naturistă dorită.

Dincolo de ironia utilizării resurselor medicale pentru a protesta împotriva medicinei, cam despre acest nivel de complexitate vorbim atunci când spunem fake news. Nu despre simple știri false, ci despre adevăruri parțiale, transmise prin mesaje scurte, care se suprapun peste propriile noastre deformări cognitive – fie de confirmare (Steer publică doar afirmații false), fie de încredere în fața unei autorități (un formator de opinie sau o publicație științifică de prestigiu) – și pentru care, ca simpli cititori, nu avem imediat la îndemână cunoștințele necesare să le verificăm.

În încercarea de a înțelege fake news, am trecut de la a fi convinsă că este doar o panică recentă și că vorbim despre un fenomen care a existat dintotdeauna, la anxietate provocată de toate modalitățile prin care o informație poate fi manipulată și amplificată online, la cinism, pentru că atunci când nu mai poți avea încredere în nimic din ceea ce citești nu-ți mai vine să crezi nimic și renunți la a te mai implica în viața societății. Dacă niciun om sau algoritm nu ne poate spune ce este adevărat sau fals, dacă educația media are efecte întârziate și nu cuprinde întreaga populație, dacă propria gândire are limite pe care le conștientizăm sau nu, atunci ce ne rămâne de făcut? Am găsit un răspuns la Constantin Vică, lector la Facultatea de Filosofie de la Universitatea din București, unde predă cursul de „Etică în tehnologia informației”, și adept al unei abordări critice a noilor tehnologii. Vică spune că în prezent punem prea mult accent pe știri ca modalitate de informare. „Toată alergarea asta către: «Uite ce a mai apărut! Uite ce s-a mai întâmplat!». Asta e problema.” Ajungem să ne construim realitatea din cadre mici, fără profunzime. Chiar dacă ne este mai ușor, poate fi și periculos, pentru că nu ne oferă niciodată imaginea de ansamblu.

Poate ar trebui să renunțăm tocmai la comoditatea oferită de social media și să ne transformăm toți în editori care cern, verifică și evaluează constant ceea ce citesc. Să ne asumăm că nu un site, ci fiecare dintre noi este responsabil pentru dezinformarea sau informarea altor oameni, când alegem să dăm sau nu ceva mai departe pe Facebook. Cere timp și simțim că nu-l avem. Dar în avalanșa de informații cu care a venit la pachet internetul, e necesar să deprindem câteva cunoștințe minime de istorie, de cum se citește un rezumat științific, de economie, de programare, de sociologie, dacă vrem să fim cu adevărat informați.

„Asta ține și de faptul că, în atâția ani de școală, oamenii nu au învățat unde să caute, cum să caute prin mai multe filtre, cum să fie avocatul diavolului cu ei înșiși; exercițiile astea care se învățau la grecii antici încă din adolescență”, spune Vică. Să nu sărim imediat la concluzii. „Atunci când ai o credință foarte puternică în ceva, orice, primul exercițiu pe care trebuie să-l faci este să te chinui să-ți dai seama cum ar fi să ai o credință contrară – exercițiul dubiului sănătos, care să te oblige să mai cercetezi.”

Am încercat să mă pun în locul mătușii mele. Și-a petrecut mai mult de jumătate din viață într-o perioadă în care serviciile secrete erau a doua putere în stat. Înțeleg de ce teoria că protestele sunt organizate de SRI pare doar istorie care se repetă. După Revoluție, a lucrat pentru producători de confecții și tricotaje străini, care doar se foloseau de mâna de lucru ieftină din România. Asta poate o îndreptățește să creadă că marile companii nu fac decât să exploateze resursele locale pentru propriul profit.

În România de azi, suntem divizați în zeci de tabere mai mult preocupate să fie în opoziție, decât să găsească căi de comunicare. Uneori, în cadrul aceleiași familii. Și nu fake news ne-au adus în situația asta, ci doar au profitat de o breșă și au adâncit și mai mult distanța dintre noi. Întrebarea care rămâne e: cum micșorăm distanța? Chiar dacă anul trecut nu ne-am spus la mulți ani, mătușa mea mi-a trimis un mesaj de Sfântul Andrei și, anul acesta, am petrecut weekendul de Paște împreună. Probabil nu vom vorbi prea curând despre politică în familie, dar restul subiectelor sunt deschise discuției. Încă îmi fac curaj să o adaug din nou în lista de prieteni pe Facebook.

_

Text publicat în DoR #32. Dacă vrei să-l ai în colecția ta, cumpără numărul din shopul DoR. Dacă vrei să nu ratezi niciun număr, abonează-te. DoR are nevoie de supereroi cititori ca tine ca să continuăm să scriem astfel de texte.

The post Dincolo de adevăr appeared first on DoR (Decât o Revistă).

vezi sursa: http://www.decatorevista.ro/dincolo-de-adevar/

Subscribe in a reader

blog afiliat

from politica https://ift.tt/2LibdfR via IFTTT

[politicaastazi]

Meci Liviu Dragnea – Klaus Iohannis, faza pe Ierusalim

Obiectivul principal al lui Liviu Dragnea fost acela de intra în conflict explicit pe această temă cu președintele, ca parte a unei agende politice interne, nu acela de a propune o nouă poziționare strategică a țării pe o temă de mare impact. De aceea, preocuparea pentru respectarea procedurilor constituționale sau față de daunele potențiale de imagine în exterior nu au contat în nici un fel

Declarația lui Liviu Dragnea de la Antena 3 privind demararea demersurilor de mutare a ambasadei României din Israel la Ierusalim a părut să ia aproape toată lumea pe nepregătite. În realitate supriza nu ar fi trebuit să fie atît de mare. Liviu Dragnea avansa această posibilitate încă de la sfîrșitul anului 2017 cînd opina că “ar trebui să luăm exemplul Statelor Unite”, mai ales că, adăuga el, astfel se evită deplasarea permanentă a personalului de la Tel Aviv la Ierusalim unde se află practic toate instituțiile centrale ale statului Israel. Declarația de atunci venea la puțină vreme după ce România votase, alături de alte 34 de țări, să se abțină la votul din Adunarea Generală ONU care condamna decizia administrației Trump de a muta ambasada americană la Ierusalim, spre deosebire de marea majoritate a celorlalte state din UE, inclusiv Marea Britanie, Germania și Franța, care sprijiniseră demersul. La vremea respectivă, după vot, premierul Netanyahu i-a telefonat președintelui Klaus Iohannis pentru a-i mulțumi.

Iată însă că acum s-a trecut de la o simplă opinie la ceva mult mai concret, din moment ce guvernul pare să fi adoptat “un memorandum pentru declanșarea procedurilor în vederea transferului ambasadei la Ierusalim” după cum relatează AFP, citată de Le Figaro, deși purtătorul de cuvînt de la Palatul Victoria a refuzat să comenteze informația. Acum devine mai limpede și motivul vizitei la București a ministrului de externe adjunct al Israelului, Tzipi Hotovely. Care a plecat ulterior spre Praga, pntru că și guvernul ceh pare să aibă în vedere un demers similar. De altfel, imediat după anunțul făcut de Liviu Dragnea ea a transmis pe Twitter că decizia luată este “în spiritul întîlnirii de la București” și că “speră să vadă cît mai repede ambasada României la Ierusalim”.

Dacă ne uităm la maniera în care a reacționat Klaus Iohannis după anunțul televizat el nu pare să fi fost la curent nici cu scopul principal al venirii la București a dnei Tzipi Hotovely și nici cu rezultatul discuțiilor purtate cu acest prilej cu premierul Viorica Dăncilă care urmează să facă și ea o vizită peste cîteva zile în Israel. Ceea ce înseamnă în mod clar că președintele s-a aflat în afara buclei de comunicare pe acestă temă pe care Dragnea & co au abordat-o în discuții de mai multă vreme cu partea israeleană. Un lucru anormal, pentru că e vorba de o decizie cu implicații majore, dar care nu ar trebui să mire nimeni ținînd cont de amosfera politică generală din România. Multe din acuzele la adresa lui Liviu Dragnea pleacă de la reproșul că a luat o decizie majoră, chiar dacă nu neapărat greșită, “pe genunchi”, fără a respecta procedurile constituționale, deci fără a se consulta cu președintele, creînd astfel mari probleme de percepție a țării pe plan internațional. Numai că nu a fost deloc o decizie pe genunchi, a fost una atent calculată, după cum se vede și din detaliile expuse mai sus, partea finală a unui proces început cu cîteva luni în urmă. Iar obiectivul principal a fost exact acela de intra în conflict explicit pe această temă cu președintele, ca parte a unei agende politice interne, nu acela de a propune o nouă poziționare strategică a țării pe o temă de mare impact. De aceea, preocuparea pentru respectarea procedurilor sau față de daunele potențiale de imagine nu a contat în nici un fel, au fost trecute la capitolul “pierderi colaterale”.

Enumerînd motivele care au dus la această decizie Liviu Dragnea a vorbit despre “enorma sa valoare simbolică”, căci “Israelul are o influență importantă pe plan internațional”, și de “marea valoare a gestului pentru administrația americană”. Mai ales ultimul motiv devoalează destul de limpede rolul major pe care l-au jucat în luarea acestei decizii considerații care țin de agenda politică internă, miza principală fiind aceea de a îmbunătăți semnificativ imaginea PSD în relația cu America, care de multă vreme a avut reticențe majore față de acest partid și a criticat, de regulă dur, inițativele politice ale acestuia din zona justiției. Din acest punct de vedere, probabil un cuvînt important în elaborarea acestei strategi l-au avut consultanții politici ai liderului PSD, care provin din Israel.

Declarația lui Liviu Dragnea a avut imediat ecou pe plan internațional fiind preluată de marile agenții de presă, de la Reuters și AFP la Bloomberg, de presa europeană și cea americană. A fost, de pildă, menționată de Breitbart, un canal media online entuziast pro-Trump, urmărit cu sfințenie la Casa Albă alături de Fox News. Și, previzibil, au fost reacții extrem de favorabile în Israel, și în zona politică și în mass media. Joia trecută premierul Netanyahu a anunțat, de altfel, că țara sa poartă “discuții serioase” cu cel puțin 6 țări care doresc să-și mute ambasadele la Ierusalim. Și e de presupus că România se află printre ele din moment ce dna Hotovely a ținut să vină la București. Pentru primele zece care o vor face Netanyahu anunțase deja anterior că vor exista facilități speciale de sprijin.

Mutarea politică a lui Liviu Dragnea este una abilă care îl pune in reală dificultate pe Klaus Iohannis, obișnuit să navigheze în ape călduțe. El reușise pînă acum să întrețină simultan bune relații și cu Washington-ul și cu Bruxelles-ul, ceea ce nu e neapărat foarte simplu avînd în vedere falia transatlantică tot mai adîncă. Abținerea de la ONU a fost consemnată pozitiv la Washington și Ierusalim fără a deranja excesiv capitalele importante din Europa. Acum însă e vorba de cu totul altceva. România ar fi prima țară din UE care defectează de la poziția oficială a Bruxelles-ului, un gest care ar avea, așa cum spune și Liviu Dragnea, o reală relevanță simbolică. De unde și reacția promptă venită de la Bruxelles care reitera faptul că “toate ambasadele țărilor membre se află la Tel Aviv”. Pe Liviu Dragnea astfel de critici îl afectează destul de puțin. Oricum relațiile PSD și ale sale personal cu organismele europene sunt destul proaste. Este o direcție pe care nu poate puncta în nici un fel. Dragnea este desigur conștient că în implementarea demersului nu poate trece din punct de vedere constituțional peste președinte, care a și anunțat între timp că poziția României nu se va schimba în acestă privință, însă el îl pune astfel pe Klaus Iohannis într-o poziție ingrată care îi șubrezește în mod evident relația cu administrația Trump.

Liviu Dragnea și colegii săi din PSD mizează pe trei beneficii importante ca urmare a acestei mutări politice. Primul este acela că speră că frontul extern Washington – Bruxelles de susținere a DNA și a Codruței Kovesi pînă acum unit, chiar și după schimbarea de administrație de la Casa Albă, se va șubrezi. Deși Donald Trump, care se plînge frecvent că e tratat incorect de structurile din justiție (vorbește despre o adevărată “vînătoare de vrăjitoare”) și către serviciile secrete, nu e probabil deloc preocupat de bătălia politică legată de lupta anticorupție din România, instituțional, prin ambasada de la București, America a continuat să susțină, și după schimbarea de administrație de la Washington, partenerii autohtoni tradiționali din trecut, din zona politică și din structurile de forță. De acum înainte va fi însă probabil mai complicat ca, în contextul demersului guvernului sub bagheta lui Liviu Dragena, Ambasada USA de la Bucuresti să rămînă fel de vocală în defavoarea actualei puteri în condițiile în care partidul lui Liviu Dragnea sprijină pe față poziția americană pe o temă sensibilă spre deosebire de Klaus Iohannis care merge pe varianta contrară. Ceea ce ar putea afecta și poziția președintelui român de interlocutor privilegiat în relația cu Statele Unite, un al doilea beneficiu potențial pentru Liviu Dragna. În fine, devine acum dificil să mai etichetezi PSD drept un partid anti-occidental, cu simpatii pro-rusești. În paranteză fie spus, în sine eticheta de “pro-occidental” este lipsită de substanță din cauza marilor diviziuni transatlantice. Sigur, rămîne de văzut dacă aceste așteptări ale PSD și ale lui Liviu Dragnea se vor împlini, însă ele vor avea totuși ecouri semnificative pe plan internațional. Și, evident, cacofonia politică de la București va afecta în chip negativ percepția externă a țării, mai ales în interiorul UE.

Administrația Trump va privi însă cu siguranță cu satisfacție orice tensiuni în interiorul Uniunii Europene, o structură care nu este deloc privită cu simpatie la Washington. Nu e un secret că o serie de oameni cheie din anturajul lui Donald Trump, mai ales Steve Bannon, au sperat ca Brexitul să ducă la un proces de dezagregare a Uniunii Europene. Cît despre Israel, relațiile acestuia cu Bruxelles-ul, care a adoptat în repetate rînduri în trecut o linie explicit pro-palestiniană, sunt notoriu reci. De pildă, anul trecut, un fost ambasador al Israelului în America, Michael Oren, a criticat acid o decizie a UE de a cere să fie etichetate ca atare produsele din Israel fabricate în Iudeea, Samaria și Înălțimile Golan, observînd că “există peste 200 de dispute teritoriale în lume dar UE nu a luat decizia de a marca explicit și produsele originare din Tibetul ocupat de China sau pe cele din partea de Cipru ocupată de Turcia”. În 2015 s-a ajuns pînă acolo ca ministrului de externe suedez, Margot Wallstrom, să i se spună că nu este binevenită în Israel, unde avea programtă o vizită, după ce guvernul de la Stockholm luase decizia de a recunoaște unilateral statul palestinian. Ce să mai vorbim de declarațiile vădit ostile, chiar cu accente antisemite, la adresa Israelului făcute de Jeremy Corbyn, liderul Partidului Laburist, un posibil viitor prim ministru al Marii Britanii.

Dar, dincolo de aceste considerații, cum ar trebui privită ideea în sine de mutare a ambasadei la Ierusalim? Majoritatea observatorilor avizați, inclusiv fostul președinte Traian Băsescu, o consideră o mare greșeală. Se dau diverse argumente în acest sens. Primul face trimitere la poziția Bruxelles-ului în această chestiune Însă în realitate nu există o politică externă comună europeană. Sunt desigur multe situații în care se ajunge la consens dar și altele în care țările acționează prin prisma interesului propriu, ca atunci cînd Grecia și Ungaria au blocat adoptarea unor declarații critice ale UE la adresa Chinei. Ce să mai vorbim de politica energetică care numai comună nu e.

Se vorbește apoi de deteriorarea relațiilor cu lumea arabă. Însă, din nou, și aici lucrurile s-au schimbat semnificativ în ultimii ani. Cauza palestineană este departe de a mai fi una importantă, dincolo de declarațiile de circumstanță, atît pentru țările din Golf cît și pentru Egipt. Preocuparea majoră a momentului pentru țările arabe din regiune o reprezintă Iranul iar din acest punct de vedere se lucrează în culise mai degrabă la consolidarea unei axe comune de contracarare a acestuia împreună cu Israelul. Apoi, alături de Hezbollah, mișcarea palestiniană Hamas din Gaza, este considerată un pion al Teheranului, lucru care e departe de a fi privit cu simpatie în țările menționate. S-a văzut asta destul de limpede după anunțul privind mutarea ambasadei americane la Ierusalim. Chiar dacă de formă, din cauza opiniei publice interne, țările arabe au votat rezoluția de condamnare de la ONU, cam la asta s-a redus reacția lor. Realitatea e că, privită în sine, prin disociere față de agenda internă evidentă care stă la baza calcului politic făcut de Liviu Dragnea, decizia de a muta ambasada la Ierusalim nu e neapărat una catastrofală așa cum s-au grăbit mulți să o eticheteze. Poate crea probleme dar poate aduce și beneficii. Singura problemă e că aceste considerații nu au stat nici un moment la baza demersului inițiat de liderul PSD.

Articolul este o variantă extinsă a unui text publicat în “Ziarul de Iași”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

vezi sursa: http://www.contributors.ro/editorial/meci-liviu-dragnea-klaus-iohannis-faza-pe-ierusalim/ from Blogger https://ift.tt/2r8fHJY via IFTTT Like: My Library

[mesagerulneamt]

Acum un sfert de veac, prin 1992-1993, la Roman apăreau trei ziare, toate hebdomadare: Romanul Liber, Gazeta de Roman și Cronica Romașcană. Ceva mai târziu, avea să apară și al patrulea săptămânal, intitulat Radar și, chiar mai târziu, un cotidian, Monitorul de Roman. Erau, se înțelege, ziare ale unor ”patroni de presă” – fiindcă termenul ”mogul” a apărut mult încoace -, care profitau, mai mult sau mai puțin, de ”arma” redescoperită a presei, pentru a-și rezolva problemele și a-și vedea de interese. În începutul de sistem pe care cei mai mulți dintre români nu-l trăiseră, capitalismul, presa era atotputernică și înfricoșătoare.

Romanul Liber îi aparținea lui Sorin Ovidiu Vântu, la vremea aceea doar proprietar de un ziar, o consignație, un mic șantier de construcții și o stație de îmbuteliat bere și sucuri.

Gazeta de Roman nu avea efectiv un patron declarat, directorul ei, răposatul Puiu Costea, fiind oficial și patron. Puiu Costea, pe care jurnaliștii din subordine îl alintau ”Cuiu Postea”, era foarte legat de Sorin Vântu, printr-o prietenie veche, care data din liceu, când amândoi frecventaseră același cenaclu literar. Prietenia aceea se pare că a ajutat Gazeta de Roman să supraviețuiască niște ani buni.

Cronica Romașcană îi aparținea lui Ionel Dalban, și el dispărut dintre vii. Era pensionar, dar fusese cadru militar, motiv pentru care ziariștii îi spuneau ”Colonelul”. Avea un mod foarte ”economic” de a plăti ziariștii care lucrau pentru el, bazat pe principiul ”Păi, dacă îți apare numele în ziar, mai vrei și bani?!”…

* ”Colonelul” – erou la propriu și la figurat

Colonelul a provocat un scandal imens, în Roman și nu numai, în 1992, când a publicat articolul ”Zeci de milioane fraudă la IAS Roman”. În esență, Dalban afirma că directorul de atunci al SC Fastrom (fostul IAS Roman) prejudiciase firma cu câteva zeci de milioane de lei. Dar nu s-a mulțumit numai cu atât, a mai scris și de senatorul Alexandru Radu Timofte, la acea vreme reprezentant al statului în Consiliul de Administrație al Fastrom, că ar fi ”asistat nepăsător la ingineriile financiare ale directorului” și ar fi primit în folosință, din partea respectivei firme, timp un an și jumătate, un autoturism Dacia break, ”echipat” cu șofer.

Iată un fragment din articol:

«O nouă fraudă de proporții incredibile a fost descoperită la Fastrom SA Roman, iar cel dintâi suspect e un privilegiat al nomenclaturii comuniste locale, G.S. Pagubele pe care acesta le-a cauzat se ridică, potrivit estimărilor Gărzii Financiare și ale altor experți, la peste 23 mil. lei! Frauda a fost comisă prin înregistrarea unor stocuri în inventarul depozitului central, care nu se regăsesc în inventarele secțiilor subordonate.

O mare parte din aceste stocuri au fost înlocuite cu mărfurile solicitate de G.S., prietenii și familia sa ori au fost schimbate în bani numerar, sumele fiind împărțite frățește. Iată fapte care amintesc de bandiții de drumul mare, fără credință și lege (jaf ca-n codru!).

Opinia publică din Roman se întreabă cum a fost posibil așa ceva. Poate că domnul senator Radu Timofte, care a fost reprezentantul statului în Consiliul de Administrație al Fastrom, ar putea da niște lămuriri. În această calitate, el a fost plătit lunar cu sute de mii de lei. Știm acum de ce – sau, cu alte cuvinte -, cum a apărat el interesele statului…».

După apariția materialului, Colonelul a fost dat în judecată, sub acuzația de calomnie. Ceva mai târziu, prin 1994, Judecătoria Roman l-a condamnat pe Ionel Dalban la trei luni de închisoare cu suspendare, plata unor daune de 300.000 lei și interdicția de exercitare a profesiei de ziarist pe o perioadă nedeterminată. A fost prima condamnare cu interdicția de a profesa ca ziarist, dată în România postdecembristă. Recursul depus de Colonel la Tribunalul Neamț i-a adus doar anularea interdicției de a profesa, condamnarea și daunele au rămas.

În 1995, Dalban a sesizat CEDO și, invocând încălcarea dreptului la libera exprimare și la un proces echitabil, a cerut despăgubiri de 250 de milioane de lei. Declarând plângerea admisibilă, câțiva ani mai târziu, când deja Colonelul se dusese dintre cei vii, CEDO a hotărât că ”statul pârât trebuie să plătească văduvei reclamantului 20.000 franci francezi cu titlu de prejudiciu moral”.

La Facultatea de Științe Politice a Universității din București, la cursul ”Constituționalism românesc”, se predă cazul Dalban vs. România, ca fiind primul în care un jurnalist a câștigat un proces cu statul român și, totodată, fiind cazul care a dus, finalmente, la dezincriminarea calomniei.

* Paranoiacopatia și abuzul de semne de punctuație

Revenind la ”șarjele” pe care, în 1992, imediat după articolul ”bombă” al lui Dalban, le aplica Gazeta de Roman, condusă de Puiu Costea, prieten cu Sorin Ovidiu Vântu, care era prieten cu Alexandru Radu Timofte, care era…

Într-o ediție din octombrie 1992, sub semnătura a trei redactori, apare articolul «S.C. ”Fastrom”, ”colonelul” și… calomnia». Articolul avea în mijloc o casetă – ”Studiu de caz..”. -, care suna așa:

«La pagina 227 din ”Itinerarul psihiatric” de prof. Petre Brînzei, Editura ”Junimea” Iași, 1979, reproducem: ”Sindromul paranoiacopatic – psihopatia paranoică (certăreții, procesivii, persecutant-persecutorii) se caracterizează prin predominența egofiliei ambițioase, și a hipertimiei productive ce le conferă forța pasională în urmărirea scopurilor propuse, concomitent cu malignitatea tulburărilor permanente comportamentale (minciună, șantaj, calomnie, falsuri) în prezența discernământului asupra relații lor intersociale. Prezența discernământului îi delimitează pe paranoiacopați de bolnavii cu psihoză delirantă și le conferă, totodată, un potențial mai ridicat de periculozitate socială. Paranoiacopatia îi caracterizează, de regulă, pe așa-zișii ”Însetați de dreptate”, care folosesc cu înverșunare orice mijloc pentru atingerea scopurilor propuse, fără a fi însă prin aceasta, în mod definitoriu, bolnavi psihotici cu responsabilitate penală pierdută.»

Așa cum se întâmplă cu orice text pus în chenar, și acesta a atras, evident, toate privirile, iar cei mai mulți din cititori au considerat-o un fel de cod al textului din pagină.

Care text, ”asezonat” cu subtitluri, ca să sară în ochi, debutează astfel:

«1. Opinia publică poate fi manipulată?

”O ”anumită parte a presei” încearcă și, câteodată chiar reușește, să publice materiale care par, la prima vedere, obiective lansând date ”bombă” și întrebări retorice de genul: ”Cum a fost posibil…?” Din redacția-spălător sau spălătorul-redacție (aluzie la sediul redacției ”Cronicii romașcane”, situat în uscătorul unei scări de bloc – n.n.), primim ”în cutia poștală” subiecte incendiare, trepădușul de Cronica Romașcană director (fondator), redactor-șef, corector, paginator, secretar de redacție, tehnoredactor, ”cap limpede”, manipulează documente sustrase prin complicitatea unor funcționari corupți și iresponsabili și cu ele, în momente cheie, încearcă să șantajeze, să împroaște cu noroi, să acuze, cu sau fără temei, situându-se pe post de ”Zorro” romașcan».

Jurnaliștii Gazetei au făcut propria lor anchetă: «Pentru a scoate adevărul la suprafață am purces la o documentare laborioasă imperativ cerută de deontologia profesională a ziaristului.»

Articolul nu numai că desființează cele scrise de Dalban, dar mai și supralicitează, discreditând martorii citați de Cronica. În finalul articolului, se ține trează atenția cititorilor: «În numărul viitor: ”CUM S-A ALES IONEL DALBAN CU ÎNCĂ DOUĂ PROCESE” sau ”CE INTERESE ÎL MÂNĂ SĂ CALOMNIEZE UN SENATOR ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ?”… și altele care vor demonstra cum se face o anchetă ziaristică pe teren nu din redacția spălător».

Numărul următor apare cu articol pe prima pagină: «Cu cărțile (așii) pe față!», articol care abundă în declarațiile contradictorii ale protagoniștilor articolului – alții decât senatorul Timofte și directorul Smântână -, într-un amalgam semnat de nu mai puțin de cinci ziariști!

* Publicitatea ocupa jumătate de ziar

În ediția din 20-26 octombrie 1992, Gazeta are pe manșetă un articol despre doi vecini care s-au certat de la pășunat. Titlul este delicios: ”Vaca… mărul discordiei”.

Se remarcă, însă, cu invidie chiar, abundența de publicitate în Gazeta de Roman din anul 1992. Pagini întregi ori jumătăți de pagină care fac reclamă Camerei de Comerț și Industrie a județului Bacău, RAGC Roman (fosta regie de gospodărire comunală, bunica Goscom), SC Siret SA, SC Morărit Panificație SA, Consiliului local al municipiului Roman (care anunța posturi libere scoase la concurs), SC Danubiana SA (actualmente Agrana), SC Fructcons SA, Renel, SC Montana Neamț SA și altele…

This slideshow requires JavaScript.

Gazeta însăși își făcea publicitate, după cum arăta o duduie, pe jumătate goală, căreia i se alăturase un slogan de succes: ”Veți fi mereu frumoase citind GAZETA DE ROMAN!”.

Într-un număr din octombrie 1992, Gazeta publică un articol de promovarea unei Societăți de Sprijinire și Ajutorare a… Șomerilor.

Spicum din Statutul acestei fulminante societăți:

«SCOP: – sprijinirea și ajutorul acelor persoane care sunt declarate șomeri și doresc să obțină un câștig în plus față de șomaj acordat de stat;

folosirea șomerilor ca mână de lucru pentru o perioadă de timp limitată la: societăți comerciale, societăți mixte, unități de stat și persoane fizice;

de caritate urmărind sprijinirea unor familii, azile, școli, cămine cu bunuri materiale, mînă de lucru, alimente și medicamente.»

Printre obiective, SSAȘ avea deschiderea unei bănci de credit pentru șomeri, practicarea unor prețuri reduse în instituțiile de cultur�� și artă, înființarea unui magazin unde prețurile să se afle în raport cu ajutorul social acordat, înființarea unei asociații agricole, înființarea unei piețe și participarea unui membru la consfătuirile și ședințețe organelor de conducere a municipiului!

Trecând peste adeziune, cotizații și alte amănunte, ajungem la organul de conducere a SSAȘ: ”Conducerea societății va fi asigurată de către un birou format din membrii acesteia. Din biroul de conducere fac parte următorii membri: un director, doi vicepreședinți, dintre care unul economic și unul administrativ, un contabil, un jurist, doi secretari, un bărbat și o femeie, o dactilografă. Biroul va fi ales pentru o perioadă de 5 ani cu un număr de 51% din voturi”.

Nu, această societate, cu toate intențiile ei bune, nu s-a concretizat niciodată.

* Palmares

În iulie 1992, județul Neamț a fost vizitat de o delegație din Nigeria, condusă de ambasadorul Nigeriei la București. Scopul vizitei era de ”a aduce salutul poporului nigerian adresat românilor”, în primul rând, și, în al doilea rând, să pună bazele unei societăți mixte de import-export româno-nigeriană. Profitând de vizită, jurnaliștii de la Gazeta de Roman titrează, în pagina 1: ”Ambasadorul Nigeriei invitat al Gazetei de Roman”.

Printre alte întrebări, de complezență, ambasadorului i s-a cerut socoteală de ce nu a venit delegația și în Roman. Cam așa:

”Reporter: Mă întreb cine are interesul să nu se știe că Romanul mai face parte ÎNCĂ din județul Neamț?”

Domnul dr. L.E. Okogwu trebuie să fi rămas perplex, dar, diplomat fiind, a răspuns că nu  știe, ”iar această problemă cred că este una internă, a dumneavoastră..”.

De altfel, răsfoind colecția Gazetei, constatăm că redactorii ei au reușit să intervieveze persoane celebre, în epocă sau un pic mai târziu: Eugen Dijmărescu, Radu Câmpeanu (la acea dată, președintele PNL), Emil Constantinescu, Mircea Druc, Dem Rădulescu.

This slideshow requires JavaScript.

Inclusiv avocatul deputat, din Roman, George Stancov, care tocmai ce își oferea serviciile Fan Clubului ”Michael Jackson”, care dăduse în judecată TVR pentru că ar fi ridiculizat starul american. Domnul Stancov constata, în interviu, că ”în școlile romașcane se duce o campanie de bagatelizare a personajului, fie de condamnare a lui, fie chiar de dispreț față de megastarul american”.

* Schimbare de format și de paradigmă

Din octombrie 1993, Gazeta a început să apară într-un format nemaivăzut până atunci în Roman, avea 40 pe 56 de centimetri! Odată cu acest nou format, a debutat o campanie publicitară a firmei E.M.G. Imped, care vindea îmbrăcăminte de damă și care, pe baza unor taloane de concurs, oferea, prin tragere la sorți, un televizor Samsung. Campania a durat până când televizorul a fost câștigat de I.C., despre care Gazeta scria că ”este fericită și șomeră”…

Nu s-a terminat bine campania cu televizorul, că firma E.M.G. Imped, care vindea, între timp, produse ale Casei de Modă Vanda, oferea un frigider Arctic. S-a câștigat și frigiderul, iar E.M.G. Imped nu s-a lăsat, a oferit, de sărbători, ”televizorul color Thomson”, fiindcă ea, între timp, vindea covoare.

Ce vremuri! Ce entuziasm creator aveau ziariștii pe atunci! Nu avea niciunul dileme, când le pica o informație, imediat aveau și opinii și nu se lăsau până nu le împărtășeau și cititorilor.

Ce titluri spumoase! ”Crochiu în palmă”, sau ”Sutiștii” (Gazeta împlinea 100 de numere și sutiștii erau ziariștii ei), sau ”O femeie stă de vorbă cu Maica Domnului”, sau ”La Văleni, la o nuntă, s-a cântat Partidul, Ceaușescu, România”, apoi, în numărul următor, ”De ce s-a cântat, la o nuntă la Văleni, Partidul, Ceaușescu, România”… Sau: ”Cum stau francezii cu dragostea”…

Dan AILINCĂI

Presa de acum un sfert de veac: Colonelul romașcan care a dus la dezincriminarea calomniei Acum un sfert de veac, prin 1992-1993, la Roman apăreau trei ziare, toate hebdomadare: Romanul Liber, Gazeta de Roman și Cronica Romașcană.

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

Ludovic Orban şi-a îndeplinit visul: în sfârşit, e şeful PNL 

Ludovic Orban a devenit în weekend al optulea preşe­dinte din istoria postdecembristă a liberalilor. Fostul depu­tat a obţinut la Congres un scor de aproape patru ori mai mare față de contracandidatul său Cristian Bușoi: 3.518 la 952. Orban și-a reafirmat sprijinul față de preşedintele Klaus Iohannis și a anunţat că principalul său obiectiv îl reprezintă victoria la parlamentarele din 2020 și accesul PNL la guvernare.

Cei peste 4.000 de delegați prezenți sâmbătă la Congresul PNL de la Romexpo au fost vizibil de partea lui Ludovic Orban, aclamând de mai multe ori în picioare discursul fostului deputat. Orban a garantat la Congres că, în madatul său, „niciun Agamiță Dandanache” nu va mai fi trimis de la centru să candideze în vreo filială din teritoriu şi niciun membru PNL care își va exprima opinia în interiorul partidului nu va mai avea de suferit din această cauză. Orban i-a avertizat pe liberali că știe foarte bine „cine face blat cu PSD” și le-a cerut să înceteze orice afaceri subterane cu social-democrații. „Îmi doresc ca PNL să ajungă la guvernare, dar nu printr-un nou USL. Îmi doresc să ajungem la putere prin votul oamenilor. Dacă e să susţinem ceva, să susţinem anticipate, să facem opoziţie pe toate fron­turile, la baionetă, luptă om la om cu cei care azi îşi bat joc de România”, a decretat Orban de la tribuna congresului. Şi-a impus „locotenenții” Ieri, a doua zi după Congres, Consiliul Naţional al PNL a ales și noua conducere centrală a liberalilor, iar oamenii lui Ludovic Orban şi-au asigurat fără probleme cele patru locuri de prim-vicepreşedinte din Biroul Executiv. Cei patru „loco­tenenţi” din echipa lui Orban vor fi primarul din Oradea, Ilie Bolojan (prim-vicepreședinte pe strategii politice), fostul preșe­dinte interimar al PNL, Raluca Turcan (prim-vicepreședinte pe comunicare), președintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu (prim-vicepreședinte pe mediul de afaceri și societate civilă) și primarul de la Alba Iulia, Mircea Hava (prim-vicepreșe­dinte pe relații internaționale). Toţi cei patru au obţinut scoruri de peste 75% la alegerile de ieri în faţa contracandidaţilor din tabăra lui Buşoi: Viorel Cata­ramă, Alin Tişe, Nicolae Robu şi Mugur Cozmanciuc. De asemenea, tot ieri, la propunerea lui Ludovic Orban, liberalii l-au ales pe deputatul de Bistriţa Robert Sighiartău în funcţia de secretar general al partidului. Sighiartău are doar 28 de ani şi este vicepreşedinte al Tinere­tului Liberal. Al optulea lider după ’89 Ludovic Orban este membru PNL din 1992 și s-a făcut remarcat prin criticile aduse conducerii partidului în perioada foştilor preşedinţi liberali Crin Antonescu şi Călin Popescu Tăriceanu. De asemenea, Orban este singurul liberal care a votat împotriva înființării Uniunii Social-Liberale în 2011. El a mai candidat pentru funcția de președinte al PNL și în decem­brie 2014, însă atunci a pierdut şefia partidului în favoarea Alinei Gorghiu. La Congresul din 2009, Orban a fost ales prim-vicepreședinte al PNL, candidând pentru această funcție în echipa lui Crin Anto­nescu. În perioada aprilie 2007-decembrie 2008, Orban a ocupat funcția de ministru al Transporturilor în Guvernul lui Călin Popescu Tăriceanu. În 2008 și 2012, Ludovic Orban a încercat să devină primar al Capitalei, însă a pierdut de fiecare dată în fața lui Sorin Oprescu. Anul trecut, a fost desemnat candidatul PNL la Primăria Capitalei, în locul lui Cristian Buşoi, însă a fost înlo­cuit cu Marian Munteanu după ce DNA a început urmărirea penală pe numele său. Procurorii anticorupție îl acuzau pe Orban că i-a cerut 50.000 de euro omului de afaceri Tiberiu Urdă­reanu pentru a-şi promova imaginea la două televiziuni în campania electorală. La finalul lunii ianuarie, ÎCCJ l-a achitat pe Ludovic Orban în acest proces, decizia nefiind însă una definitivă. Primul termen al apelului formulat împotriva acestei decizii se va judeca la începutul lunii septembrie.

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol https://blogville.ro/ludovic-orban-si-a-indeplinit-visul-in-sfarsit-e-seful-pnl/

[stiri-noi]

România ar putea intra într-o nouă criză politică? Premierul Tudose ... - UNIMEDIA

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2srXEAI

Evenimentul Zilei : ACUZAȚII EXPLOZIVE pentru Maior și Coldea.

 Un fost şef SPP aruncă BOMBA : FRAUDĂ MASIVĂ în 2009, la prezidențiale

Fostul director al SPP, Dumitru Iliescu

Autor : Iasmina Ardelean

Stiri calde

11:48 Scandal uriaş în lumea celebră a designerilor: România plagiată peste ocean!

11:41 România – Chile, 3-2. VICTORIE SPECTACULOASĂ în amicalul contra campioanei Americii de Sud. „Tricolorii” au întors scorul de la 0-2

11:41 27 de ani de la MINERIADA din 13-15 iunie. MĂRTURIA CUTREMURĂTOARE a unei profesoare „vândute” de colegi: „Veniți, e una aici! Are rochie verde si chibrituri cu PNL”

11:39 O tânără din Maroc și-a însușit identitatea surorii, ca să fugă din România

11:36 Ioan Rus intervine în decapitarea lui Grindeanu: Este delirant ce face conducerea PSD! Îi dă muniție lui Iohannis

11:35 Marcel Răducanu: „Jucătorii români n-au idee de fotbal” Exclusiv EVZ

11:34 AEP a făcut ANUNȚUL: Câți bani au primit partidele în iunie

11:34 Peste 100 de oameni, MUȘCAȚI de CĂPUȘE. Ce zonă a țării a fost afectată

11:30 NEGOCIERI SECRETE între Iohannis și Dragnea. Schimbarea lui Grindeanu și numirea unui nou prim-ministru, la schimb cu votul pentru noul șef al SIE. Premierul bănuit de relații strânse cu ex-ofițeri de informații.

11:29 Ion Țiriac, „RUINAT” de Curtea Constituțională! Decizia este definitivă

11:26 Ce cadou va primi Donald Trump de ziua sa!

11:24 PERICOLUL din spatele acestui sortiment de LAPTE. COPIII riscă să rămână scunzi

11:19 CENTURA Capitalei, BLOCATĂ de un ACCIDENT

11:17 Dumnezeu ne-a pus mâna în cap. Dar și pe Iohannis în frunte

11:12 Poveste de vară. Cele mai frumoase flori, la Feeria dansului

11:03 Pilotul MIG-ului PRĂBUȘIT luni, în stare mai bună

11:08 Grindeanu și-ar putea da DEMISIA miercuri. Carmen Dan – variantă de PREMIER PSD (surse)

11:04 ZI DECISIVĂ pentru Sorin GRINDEANU!

11:02 Donald Trump, Președintele SUA împlinește azi 71 de ani!

11:01 Dosarul MINERIADA, prima SURPRIZĂ după trimiterea în JUDECATĂ

Fostul director al SPP, Dumitru Iliescu, a lansat afirmații foarte grave în fața comisiei de anchetă a alegerilor prezidențiale din 2009, susținând că scrutinul a fost fraudat masiv. Operațiunea ar fi fost condusă de fostul șef al SRI, George Maior, și de fostul prim-adjunct al SRI, Florian Coldea.

Dumitru Iliescu a declarat ieri în Comisie: „Vreau să fie foarte bine înţeles că nu în ansamblul său SRI a fost implicat în aceste aspecte frauduloase, ci o parte din acest serviciu, în special conducerea SRI şi câţiva ofiţeri pe care i-au folosit, ceilalţi executând ordine pe care leau primit. (…) Vizavi de implicarea structurilor de forță, în special a SRI, în zona politică și obținerea controlului asupra deciziilor politice, informații am avut încă din 2006, imediat după preluarea interimatului domnului Coldea la conducerea SRI. Iar în momentul în care domnul Maior a fost desemnat sau se intenţiona propunerea dumnealui ca director al SRI, am avut o discuţie cu domnia sa, înainte de a merge la preşedintele Băsescu, am fost apelat de domnia sa, eram acasă, l-am primit la mine”, a spus Dumitru Iliescu. El nu a dorit să precizeze ce au discutat.

Metoda fraudării

Implicarea serviciilor secrete s-a produs „prin crearea unui portofoliu de persoane pe care le promovezi în funcțiile de conducere la nivelul formațiunilor politice, impunerea unor lideri la nivel central ți local și de asemenea controlul asupra unor autorități publice. Adică această chestiune s-a derulat nu numai de formaţiunile politice, ci şi de autorităţile publice constituţionale, inclusiv Parlament, Guvern, membrii Guvernului, unii dintre ei propuşi sau numiţi la propunerea SRI. Pentru cei care nu trebuiau să ajungă în Guvern se găseau imediat mape profesionale, se făceau mape profesionale pe baza informațiilor acumulate la compartimentele de analiză și sinteză sau în arhivă, cum este arhiva SRI, arhiva lui 962, DGIPI, arhiva de la SIPA și așa mai departe”, a afirmat Iliescu. Fostul șef al SPP susține că una dintre metodele de fraudare folosite de serviciile secrete a fost utilizarea judecătorilor din Birourile Electorale: „Judecătorii pe care îi aveau ei la mână erau trimiși în BEJuri și acționau la comanda serviciilor. Serviciile aveau un portofoliu de magistrați și din acel lot au fost desemnați membri ai BEC și ai Birourilor Județene. ”

ACUZAȚII EXPLOZIVE pentru Maior și Coldea. Un fost şef SPP aruncă BOMBA: FRAUDĂ MASIVĂ în 2009, la prezidențiale

DRAGNEA, împins de FRICĂ să-și DOBOARE propriul GUVERN – Analiști

Miza alegerilor din 2009

Dumitru Iliescu a mai declarat că miza alegerilor din 2009 nu a fost doar alegerea unui nou președinte, ci și protejarea intereselor unor șefi din SRI. „Aceștia își luau comisioane foarte mari din contracte, iar dacă ar fi câștigat Mircea Geoană se schimbau oamenii din sistem”, a subliniat Iliescu.

Presiuni pentru numirea lui Oprea la MAI

UPDATE – Zeci de MORȚI și RĂNIȚI în INFERNUL de la LONDRA. Un INCENDIU violent mistuie o CLĂDIRE URIAȘĂ – GALERIE FOTO & VIDEO

ZIUA DEMISIEI LUI GRINDEANU. Primul ministru „s-a milogit de ambasadorul SUA”, „refuză să demisioneze”, „este eroul Dreptei!” Scenarii fantastice și informații de culise marchează criza politică din PSD

„Ceea ce am reținut înainte de a se derula activitatea respectivă a fost că, de fapt, a venit o informație că se încearcă ca Ministerul de Interne să treacă la PDL. Conducerea PSD nu a acceptat această chestiune și, după negocieri intense, au obținut conducerea MAI. În această situație, ulterior, mi-au sosit informații că cei din conducerea SRI au făcut presiuni asupra unor membri ai PSD, mă refer la cei din conducerea PSD, ca la conducerea acestui minister să fie numit dl Oprea. Și așa s-a li întâmplat.

După numirea dlui Oprea la conducerea MAI trebuia să se vină cu propuneri pentru secretarii de stat”, a afirmat Dumitru Iliescu. El a arătat că legătura celor povestite cu alegerile din 2009 este „foarte mare, pentru că exista un plan bine pus la punct, care s-a făcut li în 2013, în decembrie, pentru alegerile din 2014”. Iliescu a subliniat că „sunt convins că domnul Geoană a ieșit președintele României, dar, prin vicierea masivă a votului românilor, s-a întors votul în favoarea domnului Băsescu”.

Kovesi, convocată din nou la Comisie. Și Coldea

Procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, a refuzat să se pronunțe la o primă convocare în fața Comisiei de anchetă a alegerilor prezidențiale din 2009, invocând o decizie a CSM și prevalându-se de calitatea de magistrat. Membrii comisiei nu s-au resemnat și, sub semnătura președintelui Mihai Fifor, i-au trimis lui Kovesi o nouă scrisoare de convocare.

În aceasta, după ce sunt enumerate atribuțiile comisiei și prevederile regulamentului celor două Camere, i se explică șefei DNA că decizia CSM nu interzice prezența magistraților în fața unei comisii de anchetă, scrisoarea se încheie cu o nouă convocare pentru Kovesi pe 20 iunie ora 14.00. Președintele Comisiei, Mihai Fifor, a declarat că Florian Coldea va fi invitat la audieri săptămâna viitoare, probabil în aceeași zi cu Kovesi.

Programul Comisiei, prelungit cu 60 de zile

Birourile Permanente Reunite au decis marți prelungirea cu 60 de zile a programului Comisiei de anchetă privind alegerile din 2009. De asemenea, au aprobat decontarea cheltuielilor pentru cei din provincie convocați la București și care susțin că nu au bani de deplasare. Măsura a fost criticată de președintele interimar PNL, Raluca Turcan: „Vor să mențină mascarada și să mai distragă atenția opiniei publice pe un subiect cu totul și cu totul fals.”

[news24hrou]

BUCUREȘTI: Festival Internațional de Filme făcute de adolescenți

Festivalul Internațional de Filme făcute de adolescenți – SUPER – a ajuns la a VI-a ediție și are loc la București, între 7 și 10 iunie.

Vor avea loc proiecții de film la Cinemateca Eforie, petreceri și nelipsita expoziție de artă, la Cazul 101.

Deși este făcut aproape în totalitate de adolescenți, Super încurajează oamenii de toate vârstele să vină la festival.

Anul acesta s-au primit peste 1000 de filme din peste 70 de țări și suntem nerăbdători să le vedem împreună pe marele ecran pe cele selectate.

Scurtmetrajele abordează teme diverse, de la relații și evenimente cotidiene, până la întâmplări stranii și căutarea sensului vieții.

Programul festivalului:

Joi, 7 iunie: de la ora 19:00 – Vernisajul expoziției de artă „Lost & Found”.

Vineri, 8 iunie: de la ora 18:00 deschidem festivalul cu proiecțiile filmelor din Competiția internațională 1; de la ora 20:30 – Competiție: România și Republica Moldova.

Sâmbătă, 9 iunie: de la ora 15:00 – Competiția națională 2; de la ora 20:30 – Competiția internațională 2.

Duminică, 10 iunie: ora 18:00 – Incidental Politics: Proiecție specială cu filme “politice”, în cel mai larg sens al cuvântului; ora 20:30 – Gala de închidere + Festival Friends: Proiecție de filme realizate în proiecte prietene cu festivalul (Workshop-ul de film Super 2017, Super Pitch, workshop-urile Asociației Vira, Let’s Go Digital).

Petrecerile Super 2018 vor avea loc după proiecțiile de film. Mai multe detalii vor fi afișate pe pagina de facebook a festivalului.

Anul acesta va fi pentru prima oară în istoria Super, workshop-ul de poezie, urmat de două lecturi publice din partea participanților și a mentorilor.

Workshop-ul de film a însemnat o săptămână de cursuri practice de film, în urma căreia participanții și-au realizat propriile scurtmetraje cu ajutorul echipei Super. Au urmat workshop-urile de fotografie și de creative writing.

La Super Warm-up au avut loc două proiecții de film în pregătirea festivalului, reprezentând spiritul adolescenților Super.

Tot anul acesta, festivalul a fost reprezentat în alte 18 orașe din țară și din Republica Moldova de cei peste 20 de ambasadori Super, care au organizat proiecții de film și ateliere.

https://ift.tt/2M8URTF https://ift.tt/2sMEPWs

[mariancojanu]

Nicolae Ceaușescu s-a născut în satul Scornicești, județul Olt, la 23 ianuarie 1918, însă în acte venirea sa pe lume a fost înregistrată în localitatea Scorniceşti pe 26 ianuarie într-o familie de țărani. La vârsta de 11 ani, după absolvirea școlii primare, Ceaușescu pleacă la București, unde se angajează ca ucenic de cizmar.

În 1932 devine membru al Partidului Comunist din România, formațiune politică aflată în ilegalitate la acea vreme. Este arestat prima oară în 1933 pentru agitație comunistă în timpul unei greve. În 1934 urmează încă trei arestări – pentru colectare de semnături în sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzați de activitate comunistă și pentru alte acțiuni similare. În urma acestor arestări, este etichetat de autoritățile vremii drept „agitator comunist periculos”, precum și „distribuitor activ de material de propagandă comunistă și antifascistă”.

După eliberarea din detenție, Ceaușescu dispare pentru o vreme în „subteran”, dar în 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de închisoare și încarcerat la Închisoarea Doftana.

În 1939 o întâlnește pe Elena Petrescu, cu care se căsătorește în 1945. Elena Ceaușescu va avea o influență crescândă asupra carierei sale politice pe parcursul următoarelor câteva decenii și va fi executată alături de el în 1989.

Ceaușescu este arestat și condamnat din nou în 1940, iar în 1943 este transferat la închisoarea de la Târgu Jiu, unde împarte celula de detenție cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, în scurt timp devenind protejatul acestuia. După cel de-al doilea război mondial, în timp ce controlul sovietic asupra României devenea tot mai pronunțat, Ceaușescu este numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist – U.T.C. – (1944-1945). În urma loviturii de stat și a abdicării forțate a Regelui Mihai din Decembrie 1947, după preluarea puterii de către comuniști, Ceaușescu devine ministru al agriculturii, iar ulterior ministru-adjunct al forțelor armate în regimul lui Gheorghiu-Dej. În funcția de ministru al agriculturii a activat direct la cooperativizarea forțată a agriculturii, a ordonat reprimarea sau arestarea țăranilor care se împotriveau cooperativizării. În 1952, devine membru al Comitetului Central (CC) al Partidul Muncitoresc Român (PMR), la doar câteva luni după eliminarea “facțiunii moscovite” (condusă de Ana Pauker) din conducerea partidului.

În 1954, Ceaușescu devine membru deplin al Biroului Politic al PMR, iar ulterior ajunge să ocupe poziția numărul doi în ierarhia PMR. În toamna anului 1956, aflându-se la Cluj, Ceaușescu a avut un rol important în reprimarea mișcărilor de simpatie față de revoluția ungară.La 4 decembrie 1957, având gradul de general-locotenent de armată (fiind șeful Direcției Superioare Politice a Armatei și adjunct al Ministrului Forțelor Armate), a condus unitățile militare care au înăbușit răscoala țăranilor din Vadu Roșca (jud. Vrancea) care se împotriveau colectivizării forțate. Dupa datele PMR-ului, între 1949-1952 au avut loc peste 80.000 de arestări de țărani, dintre care 30.000 finalizate cu sentințe de închisoare.

La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Ceaușescu preia funcția de secretar general al Partidului Muncitoresc Român (acesta era numele Partidului Comunist Român la acea vreme, după asimilarea forțată, în 1948, a unei aripi a Partidului Social Democrat). Una dintre primele acțiuni ale lui Ceaușescu, odată ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român. În același timp, el afirmă că România a devenit o țară socialistă și decide schimbarea numelui oficial al țării din Republica Populară Română (R.P.R.) în Republica Socialistă România (R.S.R.).

Ceaușescu își asumă titlul de Președinte al Republicii Socialiste România. Prin politica sa externă, condusă cu abilitate, dădea impresia că încearcă să se elibereze de dominația sovietică, atragând simpatia și aprecierile unor mari lideri politici ca Charles de Gaulle și Richard Nixon. În CAER, la indicația lui, delegațiile române se opun la toate propunerile venite din partea URSS. De exemplu, România este una dintre cele doar două țări comuniste europene care au participat la Jocurile Olimpice organizate la Los Angeles, în Statele Unite ale Americii în 1984. De asemenea, România este singura țară din blocul răsăritean, cu excepția URSS, care la acea vreme, întreținea relații diplomatice cu Comunitatea Europeană, cu Israelul și cu R. F. Germania.

 Salariul oficial al lui Ceaușescu era de 18000 lei (aproximativ 1200 dolari la cursul oficial de schimb din 1989, având o medie de 14,92 lei, echivalent al salariului mediu din SUA în acea perioada). Din această sumă, Ceaușescu depunea 5000 lei la CEC in fiecare lună, în contul copiilor săi

Evenimentele sângeroase de la Timișoara și București din decembrie 1989 au culminat cu căderea lui Ceaușescu și a regimului comunist.La 18 decembrie 1989, Ceaușescu pleacă într-o vizită oficială în Iran, lăsându-i soției sale, Elena, și altor colaboratori apropiați, misiunea de a înăbuși revolta de la Timișoara. Revolta continuă să ia amploare. După revenirea sa în țară, la 20 decembrie 1989, Ceaușescu ține o cuvântare televizată dintr-un studio de televiziune amenajat în incinta clădirii CC al PCR,în care califică evenimentele de la Timișoara drept o încercare din afară de imixtiune în afacerile interne și de subminare a suveranității României. Până în dimineața zilei de 22 decembrie 1989, protestele se răspândiseră deja în toate marile orașe ale României. Moartea în condiții suspecte a ministrului apărării, generalul Vasile Milea, este anunțată în 22 decembrie de către posturile naționale de radio și televiziune.

La 22 decembrie 1989, soții Ceaușescu părăsesc capitala la bordul unui elicopter pilotat de Vasile Maluțan, împreună cu Emil Bobu și Manea Mănescu. Fac o scurtă escală la Snagov, după care își continuă drumul spre Pitești, dar datorită închiderii de către armată a spațiului aerian, sunt nevoiți să aterizeze în apropiere de Boteni (lângă șoseaua națională București-Târgoviște), unde abandonează elicopterul. Soții Ceaușescu însoțiți de un ofițer de Securitate fac autostopul, și sunt luați in mașină de un medic, care îi duce până la Văcărești. În final, sunt luați în custodia miliției, apoi predați autorităților militare de la garnizoana Târgoviște.

La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, este constituit Tribunalul Militar Excepțional.

Au existat zvonuri că deținea conturi secrete în străinătate dar urma acestora nu a putut fi descoperită. Garda personală a lui Ceaușescu consta in numai 40 de membri, responsabili pentru protecția întregii sale familii, precum și a locuințelor acestora. Șeful gărzii, colonelul Dumitru Burlan, afirmă că întreaga gardă era dotată cu numai două arme automate (dotare insuficientă pentru o apărare serioasă). Colonelul Burlan susține că Ceaușescu se credea iubit de popor și nu simțea nevoia protecției.

La 25 decembrie 1989, soții Nicolae și Elena Ceaușescu sunt judecați după un proces sumar de acest tribunal, condamnați la moarte, legați la mâini, și executați la câteva minute după pronunțarea sentinței.

Ceaușescu a avut 3 copii: un fiu, Valentin Ceaușescu ( *1947), specialist în fizică și care nu a deținut funcții politice, o fiică, Zoia Ceaușescu ( *1 martie 1949; † 20 noiembrie 2006) și un fiu mai tînăr, Nicu Ceaușescu ( *1 septembrie 1951; † 25 septembrie 1996), care s-a implicat direct în politică.

Sursa: web / Wikipedia foto & video by: Google / YouTube / Tumblr / Wikipedia Vă mai recomand: Ştiaţi că, azi 25 Ianuarie… Notă: Toate informatiile prezentate în articol apartin autorului. Informaţiile publicate de mariancojanu.blog pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor. IN ATENTIA CITITORILOR: Comentatorii sunt răspunzători în totalitate pentru conţinutul publicat. Vă rugăm să vă exprimaţi civilizat şi legal. Marian Cojanu Official Pages / Marian Cojanu Official Website

Astăzi se împlinesc 99 de ani de la nașterea lui Nicolae Ceauşescu Nicolae Ceaușescu s-a născut în satul Scornicești, județul Olt, la 23 ianuarie 1918, însă în acte venirea sa pe lume a fost înregistrată în localitatea Scorniceşti pe 26 ianuarie într-o familie de țărani.

[politicaastazi]

Comunicat de presă - Partidul Verde Suceava - AGERPRES

Comunicat de presă - Partidul Verde Suceava AGERPRES Partidul Verde filiala județeană Suceava, consideră că România în domeniul politicii externe este aproape invizibilă. Europa, în ultimii ani, este în plină modificare. Au reapărut state, s-au dezvoltate alte relații politice, dar țara noastră nu se ... and more »

vezi sursa: http://ift.tt/2g4bO6y from Blogger http://ift.tt/2fUC7bz via IFTTT Like: My Library Like: Facebook

[politicaastazi]

UDMR-iștii sar în apărarea fetiței de clasa a 5-a lovită cu umbrela de-un elev de-a 6-a pe motiv că vorbea ungurește în incinta Colegiului Andrei Mureșanu! Politicienii unguri traduc incidentul copilăresc: “manifestație anti-maghiară!!!”

Comunicat UDMR: “O elevă din clasa a V-a a Colegiului Național ”Andrei Mureșanu” din Bistrița a fost agresată de doi colegi, joi 21 septembrie, în pauza dintre orele de curs. Eleva vorbea în limba maghiară cu două colege în momentul în care doi elevi din clasa a VI-a de la secția română a aceleași școli au agresat-o verbal și fizic. Mai întâi i-au adresat injurii, apoi au lovit-o cu umbrelele, pe eleva care, de altfel, vorbește foarte bine și limba română. Ulterior, băieții au recunoscut că i-a deranjat faptul că eleva vorbea în limba maghiară.

Uniunea Democrată Maghiară din România și organizația a UDMR Bistrița-Năsăud condamnă ferm comportamentul elevilor agresori și au luat legătura cu părinții fetei, cărora le acordă tot sprijinul pe parcursul anchetei interne, inițiată de conducerea școlii.

                Este regretabil faptul că acum, când ne apropiem de centenarul din 2018, în această zonă a comunităților dispersate apar astfel de manifestări antimaghiare. De data aceasta într-un oraș în care de altfel românii și maghiarii conviețuiesc în relații pașnice în viața de zi cu zi.

Deși se cunosc împrejurările în care a avut loc acest incident, considerăm important să specificăm faptul că atât mass media română, cât și o parte a zonei politice au un anumit rol și o responsabilitate în ceea ce privește provocarea unor astfel de incidente. Pe parcursul ultimelor luni au incitat în permanență la ură împotriva comunității maghiare, accentuându-se permanent faptul că maghiarii ar reprezenta un pericol pentru România.

Din nefericire, realitatea o dovedește, că de la agresiunea verbală se poate ajunge cu ușurință la agresiune fizică, că instigarea la ură are un preț mult prea mare și poate avea oricând consecințe neprevăzute.

Facem apel din nou reprezentanților mass-media și politicienilor din România să renunțe la instigări care au scopul de a dezbina cele două comunități. Persoanele responsabile, liderii de opinie nu ar trebui să dea curs unei astfel de retorici ci să promoveze calea dialogului.”

Uniunea Democrată Maghiară din România,

Organizația județeană a UDMR, Bistrița-Năsăud.

  Atilla Antal e președinte-executiv al UDMR pe județ, director-adjunct la Andrei Mureșanu și cel care a dorit înființarea unui Liceu Maghiar la Bistrița!

Acest caz izolat a fost răspândit de UDMR Bistrița-Năsăud, organizație care a folosit termeni destul de duri în comunicat, pentru a prezenta cele întâmplate și au descris incidentul dintre copiii de clasa a VI-a ca fiind:  manifestație anti-maghiară!!! : ” Este regretabil faptul că acum, când ne apropiem de centenarul din 2018, în această zonă a comunităților dispersate apar astfel de manifestări antimaghiare. De data aceasta într-un oraș în care de altfel românii și maghiarii conviețuiesc în relații pașnice în viața de zi cu zi.” după cum a scris UDMR în comunicat!

    În plan local, UDMR a încercat înființarea unui liceu în limba maghiară (prin divizarea Colegiului Andrei Mureșanu), dar proiectul a fost respins de consilierii locali și NU s-a materializat. La nivelul Consiliui Local, Attila Antal (director-adjunct al Colegiului Andrei Mureșanu) a fost desemnat prin vot secret să facă parte din delegația Primăriei la Besancon și se va deplasa în Franța alături de Camelia Tabără (fost director la Andrei Mureșanu, actualmente inspector școlar general).

Traian Băsescu, nervos pe unguri: ” În toate stațiile MOL se distribuie hărți cu Ținutul Secuiesc Autonom în mijlocul țării… Vă rog din suflet: NU mai cumpărați benzină de la MOL!”

  Reamintim că fostul președinte Traian Băsescu a declarat la școala de vară a PMP ca românii să NU mai cumpere benzină de la stațiile MOL, deoarece în benzinărie se împart hărți cu Ținutul Secuiesc. Declarația a adus prejudicii de imagine companiei menționate și a fost preluată de toată presa din România. UDMR a  amintit voalat acest caz  în comunicatul cu cazul de la Andrei Mureșanu “mass media română, cât și o parte a zonei politice au un anumit rol și o responsabilitate în ceea ce privește provocarea unor astfel de incidente.”

  “În toate stațiile MOL se distribuie hărți cu Ținutul Secuiesc Autonom în mijlocul țării. Dragii mei, cei care aveți mașini…. vă rog din suflet: NU mai cumpărați combustibil de la MOL… sunt atâtea stații… NU ai cumpărați combustibil de la MOL pentru că nicio companie nu își poate permite să facă o campanie împotriva Constituției Statului pe teritoriul căruia a fost primită. Cum să faci să promovezi prin pliante distribuite în benzinăriile MOL, Autonomia Ținutului Secuiesc, când tu îți desfășori activitatea comercială pe teritoriul unei țări Stat în a cărei Constituție scrie clar: Stat Unitar. Stat Unitar NU înseamnă Stat cu enclave autonome, ci un stat în care tot teritoriul este dominat de aceleași legi.” – a declarat Traian Băsescu la Școala de Vară a PMP, eveniment l care a fost prezent și deputatul Ionuț Simionca împreună cu o puternică echipă de membrii.

                  La 2 săptămâni distanță de la aceste declarații, un caz izolat între câțiva copii de clasa a V-a și a VI-a este prezentat de UDMR ca fiind… o manifestație anti-maghiară! De remarcat că Atilla Antal este directorul-adjunct al școlii respective și totodată președintele executiv al filialei UDMR.

La întrunirea care i-a inflamat pe unguri, Traian Băsescu a abordat un discurs în care s-a axat pe politica militară și pe modul ineficient în care se cheltuie banul public pentru securitate. Fostul președinte a vorbit despre vulnerabilitate prin lipsa de integrare a statelor UE în chestiuni de securitate, în comparație cu Federația Rusă. Fostul președinte a folosit o comparație și a spus că U.E cheltuie ineficient 227 de milioane de euro pe securitate , în timp ce Federația Rusă cheltuie doar 55 de miliarde, însă cu toate astea cetățenii europeni au sentimentul vulnerabilității.

Băsescu a vorbit celor prezenți despre activitatea oamenilor politici care conduc țara și care abordează teme superficiale, în loc să se axeze pe chestiuni de esență și să accelereze procesele de integrare cu U.E, în contextul unei globalizări evidente pe o schemă tripolară pe axa: Washington – Moscova – Beijing!

      Cosmin Botezat

  vezi sursa: http://ift.tt/2fpTrsi from Blogger http://ift.tt/2yytziv via IFTTT Like: My Library

[politicaastazi]

Serghei Lavrov: Rusia este preocupată de ”eforturile perseverente ale NATO” privind schimbarea situației militare și politice în zona euroatlantică

Rusia este preocupată în legătură cu eforturile NATO privind schimbarea situației militare și politice în zona euroatlantică, a declarat vineri ministrul de externe rus Serghei Lavrov, potrivit Agerpres, care citează agenția RIA Novosti.

FOTO: MFA Russia/ Flickr

”O îngrijorare deosebită suscită eforturile perseverente ale NATO privind schimbarea situației militare și politice în zona euroatlantice, inclusiv consolidarea prezenței militare și a infrastructurii sale în regiunile învecinate cu Rusia și, bineînțeles, crearea unui segment european al apărării antirachetă globale a SUA”, a declarat Lavrov, într-un discurs susținut în fața studenților și profesorilor prestigiosului Institut de Relații Internaționale din Moscova (MGIMO), cu ocazia începerii anului de învățământ la 1 septembrie în Rusia.

”Cei care inițiază astfel de acțiuni neconstructive înțeleg deja că indiferent de evoluția evenimentelor legate de NATO, Rusia este capabilă să-și apere suveranitatea și securitatea”, a declarat Lavrov, citat de agenția de presă TASS.

Citiți și:

Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg avertizează: Relațiile cu Rusia sunt cele mai dificile de la sfârșitul Războiului Rece

Rusia anunță întărirea prezenței militare la granița de sud ca reacție la suplimentarea capacităților NATO în România: Suntem obligați să luăm măsuri similare

  .

vezi sursa: http://ift.tt/2vQaRAl from Blogger http://ift.tt/2eL3DrY via IFTTT Like: My Library