#Recea

[fainfrumos]

Toolshed, Recea [08.06.24]

[stiriarges]

Accident rutier în comuna Recea

Accident rutier în comuna Recea: un vehicul a părăsit partea carosabilă Continue reading Accident rutier în comuna Recea

[sunnyapollonjabrigidotter]

《Sub marea înghețată》 - inspirat din <mitul anotimpurilor>. Cap 1

Cu mult timp în urmă, când muzele încă abia începeau să-şi facă cântecele auzite printre oameni, în ținutul olimpienilor, şi pe marea largă se petreceau întâmplări ce vor pune la punct trecerea timpului, prin răsuflarea anotimpurilor...

Primăvară, vară, toamnă, iarnă

şi, din nou, iar primăvară...

Toate se adună într-un cerc,

Noi poveşti să toarcă încep...

__________ <<_________>>_________

Se întâmpla că Zeița Muncii Pământului, da, zeița agriculturii, numită Demetra, fusese ochită de Zeul Mării, Poseidon. Impunător cum era el i se impuse ei, dar ea îl refuzase de nenumărate ori: "Fugi d-aici, nu vreau să am de-aface cu tine", zicea ea, cu o voce răsunătoare, apropiindu-şi voalul aurit ca pentru a se feri. "Îmi eşti doar frate şi atât, nu suport apele tale tulburi care îmi îneacă recoltele, şi aerele tale de îngâmfat. De ar şti Dias ce faci, cum i s-ar părea?" "Cum să i se pară lui?, îi răspunse el cu un zâmbet murdar, cu subînțeles, apropiinduşi fața lui de ea, dar ea se feri şi plecă în grabă, să îşi vadă de treburile ei.

Vremea trecea, vântul rece al nordului îşi cam făcea de cap, însă Demetra îl certa, iar el pleca, să nu mai tulbure câmpu-i...

Zeul Mării nu o putea uita pe zeița ce îi fusese dragă. Dar cu cât mai mult timp trecea, dezgustat fiind de atitudinea ei față de el, dar nu şi de ea însăşi ca făptură dulce, voluptuoasă, şi atât de frumoasă. Chiar de ea o respingea, el începuse a se îndârji mai tare să o aibă cu orice preț. Dar ar fi putut vreodată, oare, cu adevărat?

Pe atunci timpurile nu erau ca acum. Soarele era mereu egal de darnic cu lumina sa pe toată suprafața pământului, doar vânturile îşi mai făceau de cap, dar şi ele ajutau la împrăştierea căldurii, dincolo de carul lui Helios. ...

Într-o zi, fiind ca deobicei ieşită pe câmp, el se apropie de ea în chip de cal. Ea era cu spatele, se ocupa de grâu, dar îi simți răsuflarea rece ca a mării şi alesese să zboare în chip de pasăre măiastră. Pasărea, deşi mică, era foarte agilă. Şi Poseidon luă formă de acvilă ca să îşi i-a zborul către ea, dar Demetra, în forma micii păsări trecu pe lângă nişte flori şi le împrăştie polenul ca să îl distragă pe zeul îndărătnic, acoperită fiind pe aripi de praful puțin lipicios al florii. Apoi ea se retransformase în iapă ca să fugă mai departe, căci nu mult i-a trebuit lui Poseidon, să se descurce cu cea mai mare parte din polen. Revenit la forma firească, şi curățat de polenul de pe față o putuse însfârşit vedea, în forma unei iepe albe. El îi luase din nou urma în chip de armăsar negru, şi o prinse într-un luminiş, lăsându-se pe ea şi...

Nu am să intru în detalii, dar cert e că după ce a împresurat-o, ea a rămas grea. Lucrul acesta nu avea cum o ferici, motiv pentru care după ce a născut-o pe Despina şi o altă ființă minunată pe care o lăsase liberă, ea o abandonase pe fetița ei, considerând-o doar necinstirea ei.

Copilul fusese crescut de nişte nimfe ale pădurii şi apelor, în ce avea să devină recea zeiță a iernii...

Mult timp trecuse de-atunci. Demetra uitase de prima ei fată. Fiind curtată de iubărețul Dias, zeul tuturor, ea se lăsase culeasă, fiind poate şi mai obosită şi benevolă. Din uniunea lor, se născuse, cum poate bine ştiți, Persefona...

Acum, ea, Persefona era lumina ochilor ei, motiv pentru care nu o lăsa din ochi mai nici o clipă, şi de era în muncile ei, o lăsa pe seama nimfelor ei, ale câmpului, cu care aceasta creştea veselă şi frumoasă. Însă dorul ei imens era să vadă lumea...

"Te rog, mamă, lasă-mă să colind, să văd lumea, sunt atâtea de văzut. M-am săturat să stau în aceeaşi pajişte, vreau să colind, să văd munți, mări, curți domneşti, palate şi multe câte mai sunt... Ah, lumea, în sfârşit.. lumea oamenilor". "Ce visezi dragă?.. vrei să ți se întâmple ceva?" "Ce ar putea să mi se întâmple mamă? Sunt din acelaşi material ca şi tine, şi fiica marelui Dias. Nu pot fi nicicum mai slabă..".

"Ştiu draga, dar.." "Dar ce, mamă?"

Demetra nu ştia ce să spună. Ştia prea bine că Persefona, draga ei Cori, avea dreptate, oarecum.. dar cum îşi putea lăsa copilul singur, adică fără ea. Şi nici s-o lase s-o ia cineva nu putea. Clar, avea nişte probleme pe care ea nu le-ar fi recunoscut nici în 10 mii de aeoni...

"Faci cum zic eu, şi nu mă supăra. Doar nu vrei să o superi pe mami, nu?" Persefona nu putea decât să tacă mâhnită, şi să se ducă sub umbra unui frasin, forțându-se să doarmă, nemângâiată, chiar de nu avea nevoie, doar ca să uite mai uşor supărările, deşi nu vor fi uitate cu adevărat prea curând...

Şi anii treceau. Despina ajunse şi ea deja demult o zeiță puternică..

Cunoscuse odată pe zeul vântului, de nord, Borealis, de care se îndrăgostise nebuneşte. Mare badboy, dar care o adora. Şi sentimentul era foarte reciproc. El o lua în brațe şi îi arăta lumea de sus.

Odată într-o plimbare de dimineață, fugind de zor cu vântul, şi păru-i alb în vânt, ea ajunsese pe câmpul unde nimfele Demetrei şi fiica ei, unica ei fiică iubită stăteau. Gândul de a nu fi crescut cu mama ei iubitoare, acest gând nu putea să o lase în pace. Avea gheață în priviri şi inima-i era în sloi, că prinsese atâta ură pe mama sa şi sora ei cea mare, mult prea iubită pentru a face loc şi de o a doua. Şi ce dacă era rezultatul unei relații forțate? Şi ce dacă nu l-a putut suferi pe tatăl ei? Ea ce vină avea? Fata care n-a cunoscut iubirea maternă, dar a mai cunoscut şi răceala tatălui, deşi el se hotărâse s-o ia, însă nu îi prea dădea importanță, şi aşa se născuse în ea acel sloi de gheață, pentru că nu cunoscuse iubire, decât până la Borealis. Dar iubire maternă nu, nici paternă chiar. Doar nimfele o mai sprijineau, dar nu era nici de departe lafel...

Forțânduse să iasă din mreaja amintirilor deloc plăcute, încă din pruncie, când fuses abandonată prima dată, Despina, topinduşi pumnul înghețat, după ce îi trimisese pe-o aripă de vânt mesaj lui Borealis că are să rezolve nişte treburi urgente, plecase, printre tufişuri, spre Persefone, aşa ca să nu o vadă Demetra.

"Psst, Persefone", o chemă Despina, şoptit. "Persefone, aici" arătă dintre tufişuri cu un licăr din ochii ei de un albastru rece, unde se afla.

Persefone, curioasă, înaintă spre tufişuri.

"Ai grijă, să nu atragi atenția mamei tale" şopti ea. 'De ce?' întrebă zâna primăverii... "Ea nu mă are la suflet, chiar de nu i'am făcut nimic nici ei, nici altuia, niciodată".

Persefona se apropie. Despina îi făcu semn de dincolo de tufişuri să vină după ea. Astfel se depărtaseră de locul inițial. Trimise mesaj în cer, iar Borealis apăruse lângă ele, salutându-le cu o înclinare, galant. "Salutări domnițele". Persefona îi făcuse semn de semi-plecăciune. "Salutări".

"Tu tre să fii Persefona, zeița primăverii. Sora Despinei. Eu sunt Borealis. Cred c-ai auzit de mine, marele zeu al vântului de nord!" zâmbi, arătându-şi muşchii.

"Despina? Sora mea? Cum?" Se mirase ea. "Da, spuse Despina, eu sunt sora ta, din aceeaşi mamă, tați diferiți. Tatăl meu, e Poseidon, zeul mărilor. Mama ta, defapt mama noastră, fusese forțată de el, şi aşa m-a născut, pe mine şi fratele meu, dar el a plecat. Îl mai văd din când în când.. dar preferă să fie liber. Nici pe el nici pe ea, Demetra, căci nu îi pot spune mamă, nu ne-a iubit. Doar pe tine te-a iubit.."

《Oh, şi ce iubire, gândi Persefone, nu pot scăpa de iubirea ei toxică》. "Da, înțeleg. Îmi pare rău că a fost aşa. Mă bucur să te pot cunoaşte însfârşit surioară". "Şi eu", se forțase Despina să schițeze un zâmbet. "Şi eu, soro, şi eu".

Vespina o invitase pe Persefone să evadeze.

"Şi să o las singură pe mama mea în neştire? Nu, nu pot. "O haide, Cori, nu e ca şi cum ți-ar da voie de i-ai cere-o". "Asta aşa e, recunoscu ea, cu o voce amărâtă, privind în spate, de peste umăr. Apoi prinzând la curaj: "Hai, să mergem".

[sunnyapollonjabrigidotter]

Reminds me of what i began to write on "the winds of change, with Despina (fell atracted to her) & Boreas...

Sub Marea Îngheţată

"Cu mult timp în urmă, când muzele încă abia începeau să-şi facă cântecele auzite printre oameni, în ținutul olimpienilor, şi pe marea largă se petreceau întâmplări ce vor pune la punct trecerea timpului, prin răsuflarea anotimpurilor...

Primăvară, vară, toamnă, iarnă

şi, din nou, iar primăvară...

Toate se adună într-un cerc,

Noi poveşti să toarcă încep...

__________ <<_________>>_________

Se întâmpla că Zeița Muncii Pământului, da, zeița agriculturii, numită Demetra, fusese ochită de Zeul Mării, Poseidon. Impunător cum era el i se impuse ei, dar ea îl refuzase de nenumărate ori: "Fugi d-aici, nu vreau să am de-aface cu tine", zicea ea, cu o voce răsunătoare, apropiindu-şi voalul aurit ca pentru a se feri. "Îmi eşti doar frate şi atât, nu suport apele tale tulburi care îmi îneacă recoltele, şi aerele tale de îngâmfat. De ar şti Dias ce faci, cum i s-ar părea?" "Cum să i se pară lui?, îi răspunse el cu un zâmbet murdar, cu subînțeles, apropiinduşi fața lui de ea, dar ea se feri şi plecă în grabă, să îşi vadă de treburile ei.

Vreme trecea, vântul rece al nordului îşi cam făcea de cap, însă Demetra îl certa, iar el pleca, să nu mai tulbure câmpu-i...

Zeul Mării nu o putea uita pe zeița ce îi fusese dragă. Dar cu cât mai mult timp trecea, dezgustat fiind de atitudinea ei față de el, dar nu şi de ea însăşi ca făptură dulce, voluptuoasă, şi atât de frumoasă. Chiar de ea o respingea, el începuse a se îndârji mai tare să o aibă cu orice preț. Dar ar fi putut vreodată, oare, cu adevărat?

Pe atunci timpurile nu erau ca acum. Soarele era mereu egal de darnic cu lumina sa pe toată suprafața pământului, doar vânturile îşi mai făceau de cap, dar şi ele ajutau la împrăştierea căldurii, dincolo de carul lui Helios. ...

Într-o zi, fiind ca deobicei ieşită pe câmp, el se apropie de ea în chip de cal. Ea era cu spatele, se ocupa de grâu, dar îi simți răsuflarea rece ca a mării şi alesese să zboare în chip de pasăre măiastră. Pasărea, deşi mică, era foarte agilă. Şi Poseidon luă formă de acvilă ca să îşi i-a zborul către ea, dar Demetra, în forma micii păsări trecu pe lângă nişte flori şi le împrăştie polenul ca să îl distragă pe zeul, acoperit pe aripi de el. Apoi ea se retransformase în iapă ca să fugă mai departe, căci nu mult i-a trebuit lui Poseidon, să se descurce cu cea mai mare parte din polen. Revenit la forma firească, şi curățat de polenul de pe față o putuse însfârşit vedea, în forma unei iepe albe. El îi luase din nou urma în chip de armăsar negru, şi o prinse într-un luminiş, lăsându-se pe ea şi...

Nu am să intru în detalii, dar cert e că după ce a împresurat-o, ea a rămas grea. Lucrul acesta nu avea cum o ferici, motiv pentru care după ce a născut-o pe Despina şi o altă ființă minunată pe care o lăsase liberă, ea o abandonase pe fetița ei, considerând-o doar necinstirea ei.

Copilul fusese crescut de nişte nimfe ale pădurii şi apelor, în ce avea să devină recea zeiță a iernii...

Mult timp trecuse de-atunci. Demetra uitase de prima ei fată. Fiind curtată de iubărețul Dias, zeul tuturor, ea se lăsase culeasă, fiind poate şi mai obosită şi benevolă. Din uniunea lor, se născuse, cum poate bine ştiți, Persefona...

Acum, ea, Persefona era lumina ochilor ei, motiv pentru care nu o lăsa din ochi mai nici o clipă, şi de era în muncile ei, o lăsa pe seama nimfelor ei, ale câmpului, cu care aceasta creştea veselă şi frumoasă. Însă dorul ei imens era să vadă lumea...

"Te rog, mamă, lasă-mă să colind, să văd lumea, sunt atâtea de văzut. M-am săturat să stau în aceeaşi pajişte, vreau să colind, să văd munți, mări, curți domneşti, palate şi multe câte mai sunt... Ah, lumea, în sfârşit.. lumea oamenilor". "Ce visezi dragă?.. vrei să ți se întâmple ceva?" "Ce ar putea să mi se întâmple mamă? Sunt din acelaşi material ca şi tine, şi fiica marelui Dias. Nu pot fi nicicum mai slabă..".

"Ştiu draga, dar.." "Dar ce, mamă?"

Demetra nu ştia ce să spună. Ştia prea bine că Persefona, draga ei Cori, avea dreptate, oarecum.. dar cum îşi putea lăsa copilul singur, adică fără ea. Şi nici s-o lase s-o ia cineva nu putea. Clar, avea nişte probleme pe care ea nu le-ar fi recunoscut nici în 10 mii de aeoni...

"Faci cum zic eu, şi nu mă supăra. Doar nu vrei să o superi pe mami, nu?" Persefona nu putea decât să tacă mâhnită, şi să se ducă sub umbra unui frasin, forțându-se să doarmă, nemângâiată, chiar de nu avea nevoie, doar ca să uite mai uşor supărările, deşi nu vor fi uitate cu adevărat prea curând...

Şi anii treceau. Despina ajunsă şi ea deja demult o zeiță puternică..

Cunoscuse odată pe zeul vântului, de nord, Borealis, de care se îndrăgostise nebuneşte. Mare badboy, dar care o adora. Şi sentimentul era foarte reciproc. El o lua în brațe şi îi arăta lumea de sus.

Odată într-o plimbare de dimineață, fugind de zor cu vântul, şi păru-i alb în vânt, ea ajunsese pe câmpul unde nimfele Demetrei şi fiica ei, unica ei fiică iubită stăteau. Gândul de a nu fi crescut cu mama ei iubitoare, acest gând nu putea să o lase în pace. Avea gheață în priviri şi inima-i era în sloi, că prinsese atâta ură pe mama sa şi sora ei cea mare, mult prea iubită pentru a face loc şi de o a doua. Şi ce dacă era rezultatul unei relații forțate? Şi ce dacă nu l-a putut suferi pe tatăl ei? Ea ce vină avea? Fata care n-a cunoscut iubirea maternă, dar şi răceala tatălui, deşi el se hotărâse s-o ia, nu îi prea dădea importanță, şi aşa se născuse în ea acel sloi de gheață, pentru că nu cunoscuse iubire, decât până la Borealis. Dar iubire maternă nu, nici paternă chiar. Doar nimfele o mai sprijineau, dar nu era nici de departe lafel...

Forțânduse să iasă din mreaja amintirilor deloc plăcute, încă din pruncie, când fuses abandonată prima dată, Despina, topinduşi pumnul înghețat, după ce îi trimisese pe-o aripă de vânt mesaj lui Borealis că are să rezolve nişte treburi urgente, plecase, printre tufişuri, spre Persefone, aşa ca să nu o vadă Demetra.

"Psst, Persefone", o chemă Despina, şoptit. "Persefone, aici" arătă dintre tufişuri cu un licăr din ochii ei de un albastru rece, unde se afla.

Persefone, curioasă, înaintă spre tufişuri.

"Ai grijă, să nu atragi atenția mamei tale" şopti ea. 'De ce?' întrebă zâna primăverii... "Ea nu mă are la suflet, chiar de nu i'am făcut nimic nici ei, nici altuia, niciodată".

Persefona se apropie. Despina îi făcu semn de dincolo de tufiş să vină după ea. Astfel se depărtaseră de locul inițial. Trimise mesaj în cer, iar Borealis apăruse lângă ele, salutându-le cu o înclinare, galant. "Salutări domnițele". Persefona îi făcuse semn de semi-plecăciune. "Salutări".

"Tu tre să fii Persefona, zeița primăverii. Sora Despinei. Eu sunt Borealis. Cred c-ai auzit de mine, marele zeu al vântului de nord!"

"Despina? Sora mea? Cum?" Se mirase ea. "Da, spuse Despina, eu sunt sora ta, din aceeaşi mamă, tați diferiți. Tatăl meu, e Poseidon, zeul mărilor. Mama ta, defapt mama noastră, fusese forțată de el, şi aşa m-a născut, pe mine şi fratele meu, dar el a plecat. Îl mai văd din când în când.. dar preferă să fie liber. Nici pe el nici pe ea, Demetra, nu îi pot spune mamă, nu ne-a iubit. Doar pe tine te-a iubit.."

《Oh, şi ce iubire, gândi Persefone, nu pot scăpa de iubirea ei toxică》. "Da, înțeleg. Îmi pare rău că a fost aşa. Mă bucur să te pot cunoaşte însfârşit surioară". "Şi eu", se forțase Despina să schițeze un zâmbet. "Şi eu, soro, şi eu".

Vespina o invitase pe Persefone să evadeze.

"Şi să o las singură pe mama mea în neştire? Nu, nu pot. "O haide, Cori, nu e ca şi cum ți-ar da voie de i-ai cere-o". "Asta aşa e, recunoscu ea, cu o voce amărâtă, privind în spate, de peste umăr. Apoi prinzând la curaj: "Hai, să mergem".

Cap 2

Despina o luă de mână pe Persefona, iar zeul vântului de nord le ridică în zbor. Se înălțau tot mai sus, luând forme de pasăre, având grijă să zboare tot mai departe de locul unde Demetra ṣi Nimfele stau, ca să nu cadă în câmpul energetic al Demetrei...

În timp ce zburau, sub formă de porumbei albi, zeul vântului de nord se tot apropria când de Despina, când de Persefone. "Oho, exclamase zeul, aveam una, acu am două iubite!" Mai puneti pofta-n cui, Bori, tu esti doar al meu!" "Ce ai, n-am voie să glumesc, rase el?" "Nici mie nu mi-ar place, zicea Persefone pe un ton usor agitat. "Da, las-o pe Cori, abia a fugit de la mama". Si sa nu mai indraznesti sa te dai la ea, si defapt la nici o alta zeita sau nimfa, muritoare sau ce-o mai fi. Esti al meu, clar?" "Haha, rase Persefone visatoare, as vrea sa am o relatie ca a voastra.." "Mda, nu e lucru usor", zise Despina, oftand usor, cred, nici ea nu stia real de ce...

"Pana una, alta, zise Cori, sa vad ce fac mai departe, pe drumul meu cu mama. Nu o sa fie fericita ca am plecat." ...

Tristă isi coborâse fața pentru a vedea lumea, cum nu o mai văzuse niciodată. Se însera, Helios îşi trimitea soarele la culcare, şi prezența tovarăşilor vântului de nord se simțea în jur, nu departe. "Haha, iată-mi frații şi prietenii, voi nu îi puteți vedea, dar le puteți simți prezența. Nu se lasă prinşi ei de nimeni. Sunt vânturi sălbatice!" spuse el încântat...

Despina spuse: "să ne jucăm şi noi cu dânşii"

"Eu una, nu am chef", spuse Persefone, transformându-se apoi într-un porumbel gri, ca să îşi poată lua zborul spre un loc nu departe de o curte, unde invizibilă de ochii oamenilor, putea sta într-un luminiş.

Despina avea o față acră: "fata care strică cheful". "Pe bune?", radea Boreas. "Deja ti-a stricat cheful?" Si se inalta in zbor, cu Despina de mana. "Suntem doar noi doi acum, ce poate fi mai bine", zise el, zambind iubitei sale. Ea isi puse capul la pieptul lui, fiind mai ghemuita, si astfel se invarteau în zbor, în timp ce frații vântului de nord îi inconjurau în spirit.

Noaptea era mai rece, iar Persefone se puse sa mediteze singura langa acea curte umana. Nu era pericol, nici o faptura umana, nu o putea vedea, nu puteau, doar zeii si nimfele..

Dar ea era asezata cu picioarele sub sezut in x dupa un tufis. Incerca sa mediteze, asa cum ii aratase mai demult draga ei matusa Hestia cand fusesera in vizita la ea.

Ea sta intr-o cabana, la un luminis, dar mai demult a inceput sa lucreze la palatul olimpienilor, avand grija de foc... Ea niciodata nu isi paraseste datoriile in ce tine de pastrarea focului arzând, cum nici mama ei nu isi paraseste atributiile de zeita a agriculturii si mentinere a balansului naturii, asigurand ca e cald si bine tot anul imprejur, doar ca, nu stia de ce, se facea tot mai rece. Dar si-a dat seama ca ea a aflat de disparitia ei. Si asta o fi motivul? Dar orice ar fi fost n-avea chef sa plece. Avea nevoie de linistea ei, si locul ei fara ea... Şi avea să îl găsească cât de curând.

<Narcisul>

Floarea aceea, legată de un blestem, al celui ce se iubea atât de mult că nu mai vedea nimic în jur, decât reflexia sa, în apa lacului. Acum e floare cu petale galbene si fustita alba, aratandu-si capul deja parca mai umil. Pe ea o atrase aceasta floare. Ii stia povestea, mama ei i-o spuse, dar acolo unde crescuse nu prea cresteau narcişi, dar aici erau, era un câmp plin de ele. Persefona se decise să rupă una, dar apoi auzi vocea surioarei ei, căutând-o, cu o voce uşor jucăuşă, uşor îngrijorată. Persefona se gândi: 《Asta e, mai bine plec. Dar o să revin》.

Despina se rotea si dansa in vant. Nu avea nici o grija pe lume. Pentru ea, fiecare zi era spectacol. Si de ce sa planga, de ce sa se strezese? Facuse asta de mult, trecutul e in trecut. Acum cu ajutorul Persefonei, surioarei ei, isi va lua revansa fata de mama sa ne-iubita, ce n-a iubit-o pe Despina nicicând... Dar toate la timpul lor, acum sa se distreze, si la rasaritul soarelui vor concepe un plan, ea si Boreas, cum sa o intoarca pe Persefona si mai tare impotriva mamei sale. Semintele erau acolo de ceva timp. Si poate si frigul iernii ce avea sa urmeze ii va fi facut sufletul sa inghete. Sunt doar două surori, ambele de la aceeasi mamă.

Soarele se ivi. Dar nu mai era atat de puternic, caci Despina isi luase deja locul de onoare... în fruntea soarelui i-a statea deja, si incepuse sa ninga usor, iar vantul facea totul mai friguros, nu adia ca in trecut, in mari de caldura, ori cu usoara racoare. Nu, vantul de nord, aduse cu el deja si viforul. Si pamantul incepuse sa inghete. Si Narcişii. Şi vântul o speria pe fată, pe Cori, pe Despina insa o facea sa rada.

"Asta e, zise Despina printre rasete usor malefice. O noua era deja incepe!"

"Ba nu, Despina, tu nu esti asa" zise Cori poate un pic prea incet ca sa fie auzita. Dar Despi o auzise. "Ba da, eu nu sunt doar o nimfa, sunt iarna. Si de iti place sau nu, iarna e cu frig si zapada". "Dar aici poate sa nu fie asa. Tu esti sora mea, stiu ca cu mama nu te-ai inteles. Dar cu mine poate fi altfel. Eu nu vreau sa fiu doar sora ta pe jumatate, ci si prietena ta. Ai incredere". Persefona ii oferi mana ei, dar Despina se facu ca nu o vede. "Cam tarziu. Dar pentru tine sora, aici iernile nu vor fi asa puternice, doar poate pe alocuri." "Mulțumesc" zambi Persefona.. 《Totul pentru ca ea sa ii poarte maicăsii ranchiună, iar nu mie》. Îi zâmbi.

Iarnă va fi, că vrea ea, sau că nu, dar acu nu e timpul. Se uită spre soare, şi şopti: "nu acum, acum nu e timpu". 《Oricum Demetra nu mai e atat de dornica de a tine asa-zisul echilibru in loc》.

Cap 3

Cori îşi îmbrățişă sora demult pierdută şi vraja gheții se rupse. Sau cel puțin nu mai era atât de puternică. Cori gândea că iubirea ei poate face ca sora ei sa nu mai fie aşa rece, şi poate ar fi găsit puterea să-şi ierte şi mama, mama lor.

La fel credea ea ca ar putea sa ajute si pe zeul vantului de nord sa aiba vanturi line, mai racoritoare, dar nu reci, doar aşa cum le avea înainte, fiind astfel prietenoase eternei primăveri...

"Ce facem acum Despi?" O întrebă Cori, văzând-o cam tristă şi abătută, diferit de ziua în care o cunoscuse...

"Nu ştiu. Tu ce ai vrea să faci?"

"Sincer, o să zici că-s o copilă prostuță, dar vreau la mami. Îmi e dor de ea".

Despina îşi sterse lacrimile şi spuse: "Am o idee mai bună. Hai la lac". Vreau să îți arăt unde am crescut.

O porniseră la drum, iar odată ajunse la lac, nimfele lacului i se arătară în cale..

"Ele m-au crescut, lor le datorez tot." Le făcu cu mâna şi ele veniseră spre malul apei înotând. "Bună, Despina, cu ce vânt pe-aici?" "Mi-a fost doar dor de voi.." zâmbi uşor. "Şi nouă de tine."

"Mamă!", exclama Despina, de indata ce o vazu pe Nympha Cleo a apei dulci. "Ea e Persefona", o prezentă ea Nymphei. "Încântată", se înclină Persefone. "Şi eu, încântată" repetă gestul stăpâna lacului.

...

Restructurare:

Cap 1 -Cine sunt EU?

Despina: Eu sunt... proscrisă de mică de ai mei părinți. Am crescut lângă un lac frumos, nu foarte departe de muntele zeilor. Copilăria mi-a fost plină de frustrări. Nefiind în sine o nimfă, ardeam să îmi cunosc adevărata familie, dar eu ştiam că ei nu mă voiau. Mai ales mama ce mă abandonase de mică. Doar tatăl meu, zeul mărilor mai venea, din când în când, în vizită pe sub ape, sau ca un armăsar, dar îi simțeam răceala lui, chiar dacă voia să arate altceva. Într-o bună zi n-a mai venit. Am crescut cu golul de-am fi pierdut şi tatăl. Aşa încet, încet s-a format iarna în sufletul meu, o iarnă ce nici azi nu mai ştiu cum am putut-o ține în mine. O iarnă ce m-a rănit, dar şi eliberat. Iarna în care m-am regăsit. Eu sunt Despina zeița iernii ce are să vină.

...

Persefona: Eu sunt primăvara.. iubită, cresc langa mama mea dragă şi printre nimfele apei şi ale pădurii.. nu am nici o grijă pe lumea asta.

Fiecare zi e o bucurie pe pajiştea noastră, lucru ce se poate reflecta în eterna primăvară pe care o emană căldura şi dăruirea noastră zi de zi...

Dar da, uneori mă plictisesc să rămân pe câmp. Şi atunci visez să văd lumea, care e mai mult decât ce am văzut pân'acum. Eu sunt Cori, şi iubesc natura şi pe mama. Deşi uneori, şi acu' mai des, am impresia că mă sufocă... Cât aş vrea să fiu liberă.

(Stiu ca e lame, am fortat acestea ca sa pot merge mai departe).

Într-o zi Cori se plimba, savurând priveliştea pajiştii până ce putu vedea şi simți fulgi lini coborându-se lângă ea. Nu mai văzu aşa ceva pân' acum, şi habar n-avea de ce şi mai ales cine i-a adus, dar dorea să afle.. Norul ce aducea fulgii nu era singur pe cer. Lângă erau şi alții, dar ea îi vedea că erau nori obişnuiți, doar puțin gri. Ce se întâmplaseră cu norii albi. Şi mai ales cum poate, de poate ea opri fulgii ce cădeau de sus.. Nu se mai confruntase cu aşa ceva."

...

The Dread Queen, herself: Lady Persephone <3

[sauolasa]

La Moldova protesta: contro il rischio guerra e contro il carovita

Durante la protesta, i manifestanti hanno chiesto che il nuovo governo filo-occidentale della Moldova. guidato dal premier Dorin Recea, sovvenzioni completamente le bollette energetiche dell'inverno arrivate nelle case dei cittadini e non coinvolga la Moldova nella guerra

[leontiucmarius]

Autostrada Sibiu – Făgăraș: DRDP Brașov strânge de luni acte de la proprietarii de pe culoarul de exproprieri

Culoarul de exproprieri afectează următoarele unități administrativ-teritoriale: Arpașu de Jos, Avrig, Beclean, Boița, Cârța, Drăguș, Făgăraș, Mândra, Porumbacu de Jos, Racovița, Recea, Tălmaciu, Turnul Roșu, Ucea, Viștea și Voila.                   Documentele pot fi depuse în următoarele locații: ▪️ Districtul Făgăraș – Municipiul Făgăraș str. Vlad Țepeș, nr. 3, județul Brașov, tel.…

[northtransylvanianews]

Maramureș | Din Recea direct la „răcoare”

Maramureș | Din Recea direct la „răcoare”

Un bărbat din localitatea maramureșeană Recea a fost pus după gratii. Are de executat o pedeapsă cu închisoarea de aproape 3 ani. Polițiștii au pus în executare mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea ieri, 14 octombrie. Mandatul a fost emis de către Judecătoria Baia Mare pe numele unui bărbat de 44 de ani din Recea. Bărbatul a fost găsit acasă de unde oamenii legii l-au condus la…

[stillwinterair]

Once again via the Makowka maker: my (human, or at least human-ish) sci-fi protagonists, insofar as they currently exist:

Rashani (better known by her callsign, Vhospyr), courier vessel pilot turned vengeance incarnate turned unraveler of galactic conspiracies, and now captain of the independent vessel Stellar Vagrant

Dr. Bluvarix (better known across time as Blue), once a mechanical engineer and astrophysicist, the woman who broke the space-time continuum, and -- at every point in time from the Big Bang until heat death and beyond -- the captain of the Let's Get Astrophysical

RECEA 2401-12 (birth name lost to time, better known simply as Recea), a reanimated corpse soldier once under the employ of a megacapitalist human enterprise, the inevitable cause of that very corporate body's demise, and future vagabond and interstellar problem-solver, sole occupant of the ECEV 2401-12 and, eventually, captain of the Last One Out, Hit the Lights

[todoespecias]

Espinacas con garbanzos

Hay muchas maneras de preparar las espinacas con garbanzos. Por aquí lo tradicional es con ajo majado en pimentón y usar las mismas especias que para preparar caracoles, ¡sigue leyendo! (more…)

[fainfrumos]

Welcome, Recea [07.06.24]

[stiriarges]

Exponatul lunii februarie - Tezaurul de la Recea

[frenezie-n-poezie]

Promoroacă

Din aducătorul primăverii, Martie a devenit,

destul de dur și foarte subit,

amintirea neîncrederii, a dezamăgirii,

a reînghețării izvoarelor tămăduirii.

Păsările au venit doar ca să plece din nou,

al iernii zbucium lasă încă ecou,

iar florile ce repede mugurii și-au ițit

la fel de repede sub crivăț iar s-au ofilit.

Și-atunci, ce să mai cred? De ce să am răbdare?

Nici nu mai știu

să descriu

o zi cu soare.

Am uitat mirosul roz cum sinusurile mi le inundă,

îmi amintesc doar pentru-o secundă

cum e să nu pătrundă

între ochii mei, clipa din urmă

a nopții reci care sfârșit nu-și află, ci continuă sumbră.

Seci îmi mai sunt versurile. Regret

că îmi înșel valența de poet.

Dar dacă natura stă neschimbătoare,

nu mă inspiră moartea ce palpită-ntr-o floare.

Nu mă inspiră lacrimile sângeroase ce chist făcut-au pe crengile

uscate ce cad, că nu le mai țin chingile.

Crudă-i ispita apatiei și nicicum nu-mi dă pace,

mă voi blaza de tot sub recea carapace.

M-am săturat, am obosit,

mai rău de-atât - m-am plictisit,

iar timp n-am de odihnă.

Iarnă, măcar ceaiul de speranță răcit

lasă-mă să mi-l beau în tihnă.

[mesagerulneamt]

Ploile și efectele lor în Neamț

Ploile și efectele lor în Neamț

Ploile abundente de luni, 7 august, nu au rămas fără consecințe dar, din fericire, de data aceasta nu par a fi grave. Într-un comunicat de presă dat de purtătorul de cuvânt al Prefecturii Neamț, Gabriel Apetrii, sunt informați că au fost afectate două drumuri comunale (Bălușești și Recea), și a fost inundată o curte din municipiul Roman. Pentru detalii puteți citi comunicatul integral mai jos:

„Î…

[crinaboros]

Billion-Euro Rosia Montana mine project rips communities apart

Published: Black Sea (11 December 2013)

PHOTO: Mining heritage against mining future: culture versus industry in the gold-rich mountains around Rosia Montana

Sorin Jurca sips a coffee in the courtyard of his family home in the village of Rosia Montana in central Transylvania.

He shows us the landscape of the undulating hills of the Apuseni mountains, pinpointing Mount Carnic, a site of historic gold and silver mining for over two millennia.

Inside Sorin welcomes tourists and ramblers, offering them a place to stay and hot food.

He also has a small shop which sells basic food and convenience goods.

For the rest of the time Jurca heads an NGO, the Rosia Montana Cultural Foundation, formerly sponsored by billionaire financier George Soros.

The organisation opposes a massive mining project by Toronto-listed group Gabriel Resources to level the mountains and create a gold and silver mine which will use cyanide to extract the precious metals.

Gabriel Resources has formed a company with the Romanian state, the Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), which is buying up houses around Sorin, with a view to destroying them to make way for a giant industrial zone.

“I never want to leave the village,” he says, “and no money could buy what the villagers have here.”

PHOTO: Sorin Jurca on his Rosia Montana property

Meanwhile Sorin’s uncle Andrei, heads up the Pro Rosia Montana Association, a rival NGO which supports the mine project.

When we contact him to ask who sponsors his association, Andrei shouts down the phone that he wants to be “left alone”.

The two relatives no longer speak to each other.  

Sorin claims that employees at this uncle’s NGO are hired by the mining company.

“They use meal tickets stamped with the company’s logo to pay for food in my store,” he alleges.

The company refuses to confirm or deny its support for the pro-mining NGOs.

For villagers willing to submit to the mining company’s demands, RMGC has offered them the chance to sell their houses and move to a new neighborhood in a nearby town, Recea, on the outskirts of the largest nearby city, Alba Iulia.

This lead to a shrinking of a local population between 2009 and 2012.

125 families have moved to Recea, while more families have chosen to sell and join their relatives in other cities.

But others, like Sorin Jurca, are not moving, leaving a group of committed residents who refuse to sell.

With a community split, as villagers are forced to find allegiance in lobbies for or against the mine, generations of families are now at war.

And while the future of the mine stays in legal limbo, there is no resolution to the battle.

PHOTO: Down with unemployment! - pro-mining banner in Rosia Montana

Breaking a village

At the council offices, Rosia Montana’s mayor, Eugen Furdui, is clear where his sympathies lie.

In our 2012 visit, behind his desk, a clock with the Rosia Montana Gold Corporation’s logo was hanging on the wall, next to the Romanian and EU flags.

In the past, Furdui has refused to sanction a listing of this picturesque commune and Roman age mining galleries as an UNESCO World Heritage Site - a move which would halt the mine project.  

RMGC is the biggest provider of jobs in the town, where unemployment hits above 70 per cent.

Although tourism has provided some work for villagers, Furdui insists it is not enough.

“This is a mining town!” he says. “It has always been a mining town! RMGC is the only investor that has come to Rosia Montana.”

Furdui blames anti-mining NGOs for the lack of jobs in the area. But during our interview, he failed to illustrate one time efforts he has made to attract other job providers to the region.

Project opponents insist tourism could be an alternative and provide a reasonable income for more locals if there were investment in the sector.

The Rosia Montana village mostly consists of traditional Transylvanian houses, some over a century old. The company has restored a few, but others are supported by poles to prevent them from collapsing.

However in the absence of state investments in the local cultural heritage, RMGC’s CEO Dragos Tanase says that his company will only supply a budget for tourism development when the local community accepts and endorses the mining project.

"The company will finance [the development of local tourism] from the ongoing project,” he says. “That is the proposal. We need a project to move forward.”

Legal battleground

The relationship between RMGC and Rosia Montana town council has been subject to legal challenges, as local NGOs have opposed the mine’s development in the courts.

Due to this delaying strategy, Furdui blames the NGOs for the high local unemployment and poverty in the region.

However the area is designated by the state as a mono-industrial zone for mining, making it hard for non-mining related enterprises to develop.

The relationship between the local authorities and the Canadian company is close.

In one case the regional appeal court in the nearby city of Alba Iulia ruled that two local councillors had a conflict of interest with the company.

They were employed by RMGC while sitting on council panels where they voted on issues affecting the mining project.

In a face to face interview, Jonathan Henry, Chief Executive Officer, Gabriel Resources, objected to the importance of the court decision.

“There are laws that say you can’t have a conflict of interest, but this is a small commune,” he says.

“So what are [the councillors] going to do, are they going to step down and go and beg for bread?...Does it concern me that it shows that we were seen to be buying off local councillors, who happen be passing laws in our favor? No, absolutely not!”

Industrial cost

RMGC aims to extract about 300 tons of gold and 1,600 tons of silver from Rosia Montana.

The plan is to blow up the four mountains carrying the precious metals, leaving behind a lunar landscape and a cyanide wastewater pit called a tailings pond, before the company promises to restore the area after the extraction process ends.

For the village, this means the relocation of hundreds of households, as well as graves, three churches and deforestation.

Romanian authorities have left the expropriation of over 200 households in the hands of the company.

The acquisition of properties has divided some families, where not all owners were prepared to sell.

Two churches and two prayer houses in the village of Corna, as well as six cemeteries from the Rosia Montana commune are affected. This has prompted opposition from church-leaders.

The cyanide-water collection pond will be designed to contain at least 250 Mt of waste.

Yet the perils of cyanide use is fresh in Romania and Hungary’s psyches after an ecological disaster at Baia Mare in the Romania’s in 2000.

The accident occurred when a cyanide tailings pond overflowed and contaminated the Tisza river on the Hungarian border, killing wildlife and depleting fish stocks.

Nation at war

At a national level, politicians shift their position between support, indifference or antipathy to the Rosia Montana mining project depending on how it plays with the voters.

When standing for election in 2012, Prime Minister Victor Ponta stood on a platform against the existing project.

He declared that he did not favor the project because it was not an investment in jobs, but “a business deal involving shares, favorable to several Romanian politicians” headed by his arch-rival, the President Traian Basescu.

Following his election victory, Ponta no longer opposed the mine.

At the Reuters Investment Summit in September, he implied that rejecting such a project would be catastrophic for Romania.

“If parliament decides not to make this project it is not going to be a big issue (economically) but if Romania gives the message that we are ... against foreign investors, against using our potential, that would be a catastrophe for Romania," he said.

He added that he would “keep fighting” for such a project.

Meanwhile President Traian Basescu has been a long-time supporter of the mine.

However, following demonstrations against the project, which saw 10,000s of protestors crowd the streets of Bucharest and Cluj-Napoca and picket Romanian embassies worldwide, he said he would adopt a ‘negotiating’ position between the pro and anti camps.

The Romanian parliament designated a special parliamentary commission to finally decide the fate of the project.

Weeks of debates and street protests opposing the mine concluded in December 2013 with MPs rejecting the exploration in the Apuseni Mountains.  

However MPs are scheduled to vote on a new bill that could facilitate express expropriations and the destruction of local heritage.

With the project stuck in a legal limbo for almost a decade, would the company consider suing the Romanian authorities if the project is eventually turned down?

According to Henry in 2012 “... it is not my intention to ever get into a situation where we’re suing the Romanian state. However, if the Romanian state was to suddenly turn around and say ‘Gabriel Resources, thank you for being in our country, thank you for spending 500 million USD, we really appreciate it but the license is no longer valid and we’re annulling because of something that we believe is unlawful’, of course we would reserve the right to be able to use the courts of Romania or the courts of international arbitration to reserve the rights of our shareholders.”

PHOTO: Relocating tradition: hundreds of villagers have taken the chance to move to a new estate in Recea, Alba Iulia

New deal

Meanwhile in Recea, villagers persuaded to sell their properties were relocated to a purpose-built suburban neighborhood. Only one of the 125 houses has not been occupied, according to the mining company.

RMGC facilitated their transportation needs, which will include moving relatives’ remains from those graveyards that will be affected, if the project goes ahead.

Recea brought resettlers closer to the city, a shorter commute to better schools for their children, less work around their households and a little extra money.

In contrast to their former commune, there was no protest staged here and some residents told us they did not miss the arguments raging in their former village.

“See what the Company is doing for us? They’re building a brand new church!” said one satisfied resident, a senior lady wandering Recea’s nondescript streets in March 2011.

Many people stand on the streets in their new barren surroundings, talking with their neighbours and nodding as people pass, as they did in Rosia.

But others feel tricked into moving in. They claim that the company was courteous with them before buying their houses, offering them gifts, like mobile phones, baskets of goods and promises of medical support.

“But once you sold and moved here, they’ve forgotten about you,” says one settler, employed then by RMGC for unskilled work.

We confronted RMGC’s CEO, Dragos Tanase, with the claims of buying goodwill, which he refused to discuss.

A former Valea Cornei villager told us she chose to relocate after losing her job with a regional textile factory. With utility costs significantly higher here than in Rosia Montana, she had to use the money left from selling her property to cover them.

The situation drove her into debt and she has since had a nervous breakdown.

PHOTO: Memories of Rosia: a DIY museum to the mining heritage in a relocated home in Recea

A lady in her 80s moved here to a newly built house with her husband.

She, like all the residents here, would not let us use her real name. They are sensitive to press exposure and are wary of being interviewed publicly.

Her husband keeps active working on fixing up the house and feeding their chickens, while she is pleased there is less tidying up to do here than in her old town.

But she has created a small Rosia Montana museum in her hallway, full of photos, news reports and mementos of her former town.  

Pictures of the Cetate massif hang on a wall, next to several tools and a helmet, which her husband, a former miner, used when he was still working.

It seems the memory of the the old village is not easy to leave behind.

“My heart is still in Rosia,” another villager tells us. “Have you felt the fresh the air there? Have you seen the mountains?”

This is part of a series of in-depth stories into Rosia Montana which will be published on this website.

Pictures by Crina Boros and Caelainn Barr, video by Michael Bird

Original link: http://theblacksea.eu/index.php?idT=88&idC=88&idRec=1153&recType=story

[northtransylvanianews]

Maramureș și carantina | Nuntă întreruptă în Recea. Amenzi și alte evenimente anulate

Maramureș și carantina | Nuntă întreruptă în Recea. Amenzi și alte evenimente anulate

Polițiști și jandarmi au intervenit ieri, 9 octombrie, în localitatea maramureșeană Recea. Aceștia au întrerupt un eveniment privat fiindcă localitatea se află în carantină din cauza incidenței de infectare cu Sars-CoV-2. Oamenii legii care acționau pe linia prevenirii și limitării răspândirii virusului SARS COV 2 au intervenit la un restaurant de pe raza comunei Recea. Evenimentul a fost…

[stillwinterair]

Alright, fuck it, I like this picrew so much I just went ahead and made... well, ALL of my protagonists from all of my various works in progress

Ysobel, witch-hunter spellsword with a growing problem with authority

Rashani (AKA Vhospyr), once pilot of an interstellar courier vessel, turned ship captain when her crew is killed in a mysterious attack

RECEA 2401-12, a reanimated corpse given a new life as an indentured soldier for Earth’s leading imperialist corporation

Bluejay, paranormal investigator across rural America

Loravyn, scion of elven nobility turned runaway turned mercenary, ever-fleeing her father’s destructive wake

Luca, shootist and paranormal huntress in an alternate history weird west