#romanian poem

[soracities]

Marin Sorescu, "Getting Used to Your Name" (trans. Gabriela Dragnea) [ID'd]

[zana-blestemata]

Am să-ți colorez zâmbetul cu nopți rătăcite-n lumina stelelor.

@zana-blestemata

[tamurakafkaposts]

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin. NICHITA STANESCU - EMOTIE DE TOAMNA

[thefugitivesaint]

Anastase Demian (1899-1977), ''Poezii Populare ale Românilor'' (Romanian Folk Poems) edited by Vasile Alecsandri, 1966 Source

[broken-hearted-lovers]

Radio silence

from the experience of having to go no contact with the woman you've loved for years 🩷

[bogdan-dragos]

Un rege în castelul său (A king in his castle)

Un rege în castelul său Many thanks to MASTICADORES ROMANIA for publishing this one! Check out the English version HERE!

[ifspringwaseternal]

English translation:

This endless night is hungry; she asks to consume me, to add me to herself, the burning night, but I will uproot her, I will descend upon her like an army of ten thousand men, and the night will fall with thunder and from her broken trunk the light will break out, sharp as a sword, cool as the green of spring, gentle as the rustle of grass under an August wind.

I lived in the hidden body of the day, but did not know - behold, a perpetual noon.

(Sorry for the bad translation...)

Original (Romanian)

Noaptea aceasta nețărmuită e flămândă; ea cere să mă mistuie, să mă adauge sieși, noaptea care arde, însă o voi dezrădăcina, voi coborî asupra ei ca o oaste de zece mii de oameni, iar noaptea va cădea cu tunet și din trunchiul ei frânt va izbucni lumina, ascuțită ca o sabie, răcoroasă ca verdele primăverii, blândă ca foșnetul ierbii sub o boare de august.

Trăiam în trupul tainic al zilei, dar nu știam - iată, o amiază perpetuă.

[mustfindcreativeusername]

Did you ever want to read To His Coy Mistress but in romanian? Well now you can!

Here's the original: x

And here's my translation:

Amantei sale pudice

De timpul tot și lumea am avea,

Pudoarea ta, domniță, n-ar fi rea.

Am sta și ne-am gândi unde să mergem

Ziua iubirii noastre lungă s-o petrecem.

Tu lângă râul Indiei, Gange, ai găsi

Rubine, iară eu m-aș tângui

Odată cu mareea Humber-ului.

Cu zece ani înaintea potopului,

Eu te-aș iubi, și tu, de vrei, m-ai refuza

Până religia lor evreii și-ar schimba.

Iubirea mea legumă ar sta să crească

Încetișor ca un imperiu, și măreață;

Aș sta un secol să îți preamăresc

Și ochii tăi, și fruntea să-ți privesc;

Și două veacuri să admir un sân

Treizeci de mii de ani cu ce rămân;

Măcar o eră pentru fiecare parte,

Iar inima-ți în cea din urmă să se-arate.

Căci meriți asta, doamnă, pe deplin,

Iar eu nu mă voi mulțumi cu mai puțin.

Dar tot mereu aud din spate

A timpului trasură-naripată;

Și colo-n fața noastră se întinde

Deșertul veșniciei nesfârșite.

Acolo frumusețea ta nu va mai fi;

Din cripta ta de marmură n-oi auzi

Ecoul cântecului meu; virginitatea ta prea protejată

Va fi atunci numai de viermi gustată

Bizara-ți cinste-n praf se va preface

Și pofta mea în scrum va zace;

Mormântul e un loc plăcut, privat,

Dar cine acolo stă îmbrățișat?

Deci cât culoarea tinereții

Îți stă pe trup ca roua dimineții,

Cât al tău suflet doritor

Transpiră foc prin fiecare por,

Haide la trântă, cât suntem în stare,

Ca amoroase păsări răpitoare,

Să devorăm, mai bine, tot timpul deodată

Decât să lâncezim în gura lui căscată.

Să ne-adunăm dulceața și puterea

Într-o minge, și să sfâșiem plăcerea

Cu vrajbă brută, până într-o zi

La ale vieții porți de fier ne vom găsi:

Atunci, deși oprit nu merge,

Măcar ne-am pune soarele s-alerge.

[majestativa]

Snow again. Blue as before. I no longer try to die. No, not anymore.

— Nina Cassian, Cheerleader for a Funeral: Poems, (1993)

[pacingmusings]

New York Film Festival 2023:

Do Not Expect too Much of the End of the World (Radu Jude), 2023

In this world/We walk on the roof of hell/Gazing at flowers

-Kobayashi Issa

[honeygrahambitch]

There is this romanian poem that i would sell a kidney for and I am so ready to write a hannigram AU based on that.

The poem tells the story of a girl who falls in love with the evening star however since they belong to different worlds she keeps refusing him. So she asks him to give up his eternal life for her.

Out of love, he asks God to make him mortal so he would no longer have to be part of a different world and well, I won't spoiler you about what happens next but I really think this would make a nice Hannigram fic

[zana-blestemata]

Coroana viselor îmi acoperă buclele arămii.

@zana-blestemata

[poems-from-around-the-world]

Against War - Adrian Păunescu - Romania

Translator: Daniel Ioniță (Romanian)

Civilian things are few, there’s no reprieve These rainy times with soldiers beating drums We don’t have days, just military leave, And babies jump saluting from their mums. The clocks resound like soldiers’ boots this morning They screech on jilted, barren sand which stings For thirty wars start monthly without warning And all are carrying death within their wings. And even death has lost its charm and poise These rainy times of drills and conscript days Near budding linden trees the arms make noise While stars are gunning us with death-filled rays. It’s easy to acknowledge, though it rankles, For like a yoke you feel it on the way, The fact that from one’s conscience to one’s ankles A man is just a uniform today. Civilian things are scarce and hard to tell For even heartaches lack civilian beat And stern recruitment seems to augur well For sheepish tame civilians in defeat But troopers simile! It’s resurrection mass, When babies jump saluting from their mums As per the statute to salute their brass In rainy times with soldiers beating drums.

[perzo-vujita]

[faulty-radio]

Sunt atât de istovită

Mintea eu mi-o simt oprită

Ramân trează cu-atâta silă

Că aș putea sa iau o pastilă

O pastilă mică, albă

S-o înghit cu apa caldă

Sau mai multe - trei sau patru

Să fiu sigur c-au să meargă

Să m-asigur c-o să m-adoarmă

Să nu mă mai trezesc vreodată

Să-mi ofere moartea mult așteptată.

[luvsirenne]

Vremuri amare

Uneori parcă îți dorești să te întorci în uter

în trupul madonnei căreia îi spui mamă

căci acum îți aduci genunchii la piept

și citești poezie, plângând,

simțind răcoarea realității ezoterice

despre care vorbești ca un copilaș

spunând cuvinte mari, dar pe care oricum nu le ințelegi:

așa este mai ușor

jucând un joc care nu e joc

și îți este frică de concretizarea abstractului,

oricum visele sunt mult mai primitoare;

doar atât ți-a mai rămas.

Când te trezești dintr-o dată pe ciment aspru

pur și simplu te ridici și te întorci acasă,

cu coada între picioare,

unde nu mai găsești aceeasi dulce alinare

ca atunci când îți erau pansate juliturile zvâcnitoare

sau ca în zilele de toamnă tânără

când soarele înca te sărută duios și

când simți mirosul strugurilor mieroși și a gălbenelelor pestrițe.

Acum îți contemplezi ziua neagră a morții

deși știi că e departe

și Portishead se aude în spate

și te trec fiori ca vifori

când realizezi că deja ai trecut peste

partea tutoriala a acestui joc murdar,

rugându-te ca urmatoarele nivele să fie mai familiare

chiar dacă câteodată te simți legat la ochi

având o gravă fobie de întuneric

dar alegi să continui, fiindcă speri,

că, în caz de orice, mai ai o viață extra

sau că ai plot armor;

în orice caz, știi că va fi bine

apusul este o lumină caldă și luna o femeie iubitoare.