#Luis de Alba

[cinemedios]

'El Show: Crónica de un Asesinato', Investigación a Profundidad

Ya estamos a menos de una semana de que se estrene la serie sobre el caso Stanley, uno de los asesinatos más importantes en la historia de este país, pero antes de esta serie ficticia, existió una serie documental hablando del mismo caso, acompáñanos a descubrir todo sobre esta serie que puede sorprender a más de uno. Reseña | ‘El Show: Crónica de un Asesinato’ Si se quiere hablar de grandes…

[zombiechantilly]

Hoy es el aniversario luctuoso de Luis González de Alba.

Las personas que me conocen saben el inmenso amor que le tengo a este escritor...

También hoy es el aniversario de la måtänzå del 2 de Octubre, en dónde Luis González de Alba fue arrestado y llevado a Lecumberri (era el representante de la facultad de letras de la UNAM).

Me gustaría poder preguntarte por qué escogiste este día para irte, pero creo que la respuesta es obvia: sobreviviste a Tlatelolco pero el nunca salió de ti.

No sé dónde estés y aunque en mis sueños anheló el día en que algún día nos conoceremos en el más allá, que sepas que aquí tú nombre no ha sido olvidado y mientras yo viva, las personas conocerán toda la grandeza que hiciste. 🖤

[aperint]

Crimen sin cadáver

Crimen sin cadáver #aperturaintelectual #palabrasbajollave @tmoralesgarcia1 Thelma Morales García

[elbiotipo]

omg es Spinetta!!!

[quienesoliverterrones]

Bajo el sol sonoro tal vez aún soy un adolescente; pero en la oscuridad traspasada de presagios, inundada de llamados y de voces, mi corazón envejece y desconozco mis manos fuertes. Bajo el sol atronador del valle tal vez soy joven y en la cima de la montaña radiante; pero cuando la oscuridad aprisiona mi cuerpo, lo siento sin edad, cargado de siglos, constelado de estrellas

Abahel, 1964; Luis González de Alba.

[mundillotaurino]

Calasparra dévoile les cartels de sa Féria du Riz 2023, féria de novilladas !

L’empresa Chipé Production représentée par Pedro Pérez “Chicote” a dévoilé les cartels de la Féria du Riz 2023 de Calasparra. La célèbre féria de novilladas espagnole se déroulera du 3 au 8 septembre avec 6 novilladas. Grande variété d’encastes puisque puisque sur 6 novilladas, ont retrouve 5 encastes différents. Les novilleros Lalo de Maria, Clemente Jaume et Tristan Barroso seront les deux…

[diana-andraste]

Cover art for Ficciones (Fictions), Jorge Luis Borges, c. 1940s-50s

To a cat

Mirrors are not more wrapt in silences nor the arriving dawn more secretive; you, in the moonlight, are that panther figure which we can only spy at from a distance. By the mysterious functioning of some divine decree, we seek you out in vain; remoter than the Ganges or the sunset, yours is the solitude, yours is the secret. Your back allows the tentative caress my hand extends. And you have condescended since that forever, now oblivion, to take love from a flattering human hand. You live in other time, lord of your realm — a world as closed and separate as dream.

Jorge Luis Borges, trans Alastair Reid, 1977

A Un Gato

No son más silenciosos los espejos ni más furtiva el alba aventurera; eres, bajo la luna, esa pantera que nos es dado divisar de lejos. Por obra indescifrable de un decreto divino, te buscamos vanamente; más remoto que el Ganges y el poniente, tuya es la soledad, tuyo el secreto. Tu lomo condesciende a la morosa caricia de mi mano. Has admitido, desde esa eternidad que ya es olvido, el amor de la mano recelosa. En otro tiempo estás. Eres el dueño de un ámbito cerrado como un sueño.

Jorge Luis Borges

[officialromaniantranslatiuni]

Y'baditeeeeei nu creeeeeed 😭😭😭😭

Context: eu si ultima jivina de fosta de colega de banca ne-am ghostuit reciproc, dar mama inca o are la prieteni. Si aflu ca individa s-a maritat si a avut 2 rochii de mireasa.

A doua rochie era de fapt varianta alba si din alt material a camasii din care nu iesea cand se ducea la munca la birou + pantaloni albi cu niste abominatii de pantofi sport.

Prima rochie tho? Deloc stilul ei si foarte... familiara. Si cand zic deloc stilul ei, stiu despre ce vorbesc + ca nu avea treaba cu accesoriul de pe cap si incaltarile.

Si ma loveste.

Now, as your fave feminist and bi baditica, trebuie sa recunosc ca am fost mereu anti casatorie din motive strict personale. TOTUSI, am pe pinterest un album public plin cu chestii care sunt dupa sufletul meu si care a mai fost recent imbogatit, avand in vedere relatia mea cu senhor E.

Ei bine...

In albumul meu intitulat ironic Bridgerton Fairytale Wedding A+E, toate pozele de anul acesta sunt cu rochii fix ca cea a individei. Inclusiv tortul (care e alta estetica dar mi-au scapat cateva poze din alt fisier privat).

Ati spune ca sunt nebuna.

DAR vorbim de fata care stia ca pentru banchet vreau o rochie similara cu cea de mireasa a lui Nicole din Lacrimi de Iubire (cine stie) si nu puteam sa o fac decat pe comanda, fiind ceva aparte. Am hotarat sa nu mai merg la banchet, razgandindu-ma in ultimul moment si cumparand rochia pe care am vrut-o pentru majorat si care era acum (in sfarsit) la jumatate de pret (600 lei in 2011 erau bani seriosi). Ei bine, individa a venit la banchet cu o rochie facuta pe comanda dupa rochia de mireasa a lui Nicole din Lacrimi de Iubire. Pe albastrul ala gen lapis lazuli, culoarea mea preferata pe atunci, a ei fiind corai.

Daca nu v-am convins, peste tot si-a denumit nunta drept Bridgerton Fairytale Wedding N+B 🙃 Luna de miere? Fix orasul unde am fost eu cu E de mai multe ori in ultimul an, sora lui vitrega locuind acolo. Bine ca nu am fost la ma-sa in Sao Paulo ca facea Niculina rata la banca pentru luna de miere in Brazilia.

[kamas-corner]

El insomnio es temer y contar en la alta noche las duras campanadas fatales, es ensayar con magia inútil una respiración regular, es la carga de un cuerpo que bruscamente cambia de lado, es apretar los párpados, es un estado parecido a la fiebre y que ciertamente no es la vigilia, es pronunciar fragmentos de párrafos leídos hace ya muchos años, es saberse culpable de velar cuando los otros duermen, es querer hundirse en el sueño y no poder hundirse en el sueño, es el horror de ser y de seguir siendo, es el alba dudosa.

-Jorge Luis Borges

[macarraqui]

Recaída

CITA EN EL PARAÍSO las próximas seis horas

(quizá dé para ocho la dosis). Ponte guapa

y dime tonterías con los ojos nublados.

Yo serviré las copas. Tú elegirás la música.

Leeremos en voz alta (Cirlot, Pessoa, Borges)

y nos pondremos ciegos de amor y de futuro.

Luego vendrá la triste realidad a quitarnos

el velo de la dicha, y, cuando las primeras

luces del alba asomen, t�� caerás en lo hondo

y yo te seguiré sin alas al abismo,

roto de culpa y de desasosiego.

[POR FUERTES Y FRONTERAS, 1996]

Luis Alberto de Cuenca.

[jackredfieldwasmyjacob]

i decided to unite my love for maps and for OT and make a map of the distribution of OT contestants from OT 2017 - 2023 in regards to their residence* because i find it so fascinating, like yeah it does kinda follow where major urban centers concentrate but also why is there so little people in valència? so many in iruña specifically? how is that outside madrid the only other OT contestant from castile is from guadalajara from all places???

*I followed the locations from the wikipedia page; in OT it's necessary to reside in spain but you don't need to have the spanish nationality to participate so i'll add the nationalities when needed!

below the cut i'll specify where each contestant is from, province by province, with pics of all the towns and cities !!!

A CORUÑA:

OT 2017: Pontedeume (Miriam Rodríguez), Santiago de Compostela (Roi Méndez)

OT 2018: As Pontes de García Rodríguez (Sabela Ramil)

OT 2020: Sada (Eva Barreiro)

OURENSE:

OT 2017: Ourense (Luis Cepeda)

BIZKAIA:

OT 2017: Bilbo (Juan Antonio Cortés)

OT 2023: Getxo (Martin Urrutia)

NAFARROA:

OT 2017: Iruña (Amaia Romero)

OT 2018: Iruña (Natalia Lacunza)

OT 2020: Iruña (Anne Lukin, Maialen Gurbindo)

ZARAGOZA:

OT 2023: Zaragoza (Naiara Moreno), Magallón (Juanjo Bona)

TERUEL:

OT 2020: Alcañiz (Anaju Calavia)

BARCELONA:

OT 2017: Sant Climent de Llobregat (Aitana Ocaña), El Prat de Llobregat (Alfred García), Gavà (Nerea Rodríguez), Montgat (Raoul Vázquez), Terrassa (Miki Núñez)

OT 2018: Esplugues de Llobregat (Carlos Right)

OT 2020: Sant Cugat del Vallès (Nick Maylo), Sant Joan Despí (Ariadna Tortosa)

OT 2023: Vallirana (Lucas Curotto, he's Uruguayan)

ILLES BALEARS:

OT 2017: Palma (Ricky Merino)

OT 2018: Bunyola (Joan Garrido)

OT 2023: Ciutadella de Menorca (Chiara Oliver, she's half British)

GUADALAJARA:

OT 2023: Yunquera de Henares (Omar Samba, he's half Senegalese)

MADRID:

OT 2018: Madrid (María Villar, África Adalia, Alfonso La Cruz - he's Venezuelan)

OT 2020: Alcalá de Henares (Bruno Alves, he's Uruguayan)

OT 2023: San Fernando de Henares (Bea Fernández), Madrid (Ruslana Panchyshyna, she's Ukranian and has lived several years in the Canary Islands; in fact her accent is Canarian. I do not know which island / town and in the wikipedia page it listed her as a Madrid resident, that's why she's included here)

CÁCERES:

OT 2017: Malpartida de Plasencia (Thalía Garrido)

ALACANT:

OT 2018: Elx (Alba Reche)

OT 2020: Beniarrés (Samantha Gilabert)

MURCIA:

OT 2020: Murcia (Flavio Fernández)

GRANADA:

OT 2017: Huétor Tájar (Mimi Doblas)

OT 2023: Armilla (Paul Thin), Motril (Violeta Hódar), Ogíjares (Denna Ruiz)

MÁLAGA:

OT 2017: Alhaurín de la Torre (Mireya Bravo)

OT 2018: Torre del Mar (Marta Sango), Málaga (Noelia Franco)

OT 2023: Mijas (Salma Díaz)

CÓRDOBA:

OT 2020: Córdoba (Hugo Cobo), Adamuz (Rafa Romera)

OT 2023: Córdoba (Álex Márquez)

SEVILLA:

OT 2017: Dos Hermanas (Marina Rodríguez)

OT 2018: Bormujos (Famous Oberogo, he's Nigerian)

OT 2023: Sevilla (Álvaro Mayo)

CÁDIZ:

OT 2018: San Fernando (Julia Medina), Sanlúcar de Barrameda (Dave Zulueta)

OT 2020: Barbate (Jesús Rendón, Javy Ramírez)

CEUTA:

OT 2020: Ceuta (Gèrard Rodríguez)

LAS PALMAS:

OT 2018: Gáldar (Marilia Monzón)

OT 2020: Las Palmas de Gran Canaria (Eli Rosex, Nia Correia - she's half Cape Verdian)

SANTA CRUZ DE TENERIFE:

OT 2017: San Cristóbal de La Laguna (Ana Guerra), Adeje (Agoney Hernández)

OT 2018: Adeje (Damion Frost, he's German)

OT 2023: San Cristóbal de La Laguna (Cris Bartolomé, he's half Equatorial Guinean), Santa Cruz de Tenerife (Suzete Correia, she's Sao Tomean)

[goodeevilgirlintentions]

1. Ne întâlnim în parcare, ai avut o zi naspa la cabinet, iar eu un zbor lung, ne zâmbim și te strâng în brate fără sa ne zicem prea multe. Urcam în lift și privindu-te în oglinda iti șoptesc la ureche "lasă-mă sa am eu grija de tine asta seara!", cu ochii închiși zâmbești și aprobi cu un "îhîm" super sexy.

Deschid usa apartamentului ne lasam gentile la întrare, te iau de mana și mergând spre baie iti dau în indiciu "o sa te răsfăț un pic dacă nu te deranjează😁"... Zâmbești lasandu-te purtata spre cada.

De data asta o oglinda și mai mare, eu un spatele tău, eliberând-te de uniforma deja sexy, descoper ca ai ales o lenjerie super sexy, semn ca aveai de gand sa ma rasfeti și tu azi când ajungeai acasă 😈," apreciez gestul dar eu am venit primul cu ideea, asa ca o sa scap ușor de lenjerie și o păstrăm pt data viitoare" aprobi din nou cu acel "îhîm" sexy iar eu te așez în cadă cu apa calda în care am pus un litru de lapte ca să mai cenzureze imaginea și sa ma ajute sa nu sar direct pe tine 😁. Lumina e difuza iar eu ma așez pe un scăunel lângă cada, având grija sa iti ud parul fără sa iti ajungă apa pe fata... Te privesc de acolo și trec prin fata ochilor toate imaginile partidelor noastre de sex dar îmi spun în mintea mea ca suntem amândoi obositi și n-are rost... 🙈

Iti aduc un pahar de vin, îmi torn și mie unul, după care cu puțin șampon încep sa iti masez capul la baza firelor de par bucurandu-ma de gemetele de relaxare pe care le aud 🥰

Spuma alba ii ascunde repede culoarea roșcată după care știi ca ma topesc asa, scad puțin nivelul apei și cu o mana în parul tău, iar cu excesul de spuma în cealalta încep sa iti masez umerii apoi pieptul, iar cum nivelul apei scade și îți descoperă sanii, încep sa dau le târcoale ❤️. Sunt frumoși foc, rotunzi și mari ca doua prăjituri cu cireșe în vârf 🤤. Ii masez pe rand și ma minunez cât de frumoasa ești... Asa uda cu parul ud și ochii închiși cu capul lăsat pe spate "ești a mea în seara asta" îmi scapa printre buze... Răspunzi cu "și în cele ce vor urma" și mai sorbi o gura de vin...

Cada aproape se golește iar mana mea iti mângâie interiorul coapselor, de la genunchi pana aproape de fagurele cu miere 😁😈... Iti musti buza și iti pui o mana pe sanul pe care îl strângi lăsând sfârcul deja întărit de placere sa iasă printre degete 🤤...

Atunci știu ca e momentul sa ma apropii cu degetele de labii pe care le ating ușor de sus in jos când cu vârful degetelor când cu unghiile. Indraznesc și ating pe interiorul lor simțitnd clitul din ce în ce mai pronunțat pe care nu pot sa îl ignor și îl salut politicos cu mișcări circulare în același timp despărțindu-ti labiile ca să îl pot accesa mai bine...

Lasi capul și mai pe spate arcuindu-ti corpul și mai mult. Ma apuci de încheietura mâinii și îmi soptesti "Edd... de ce ma amagesti cu degetele când pantalonii tai stau sa explodeze? "... Înnebunesc cu gândul ca as putea fii în tine, dar ador sa te vad excitata doar de mâinile mele 🥰...

Apa s-a scurs asa ca te ridic și te infasor într-un prosop, tamponand ușor apa de pe tine. Ma iei de mana și după ce ieși din baie ma tragi spre dreapta în dormitor... Ma opresc și îți zic "asta seara facem stânga 😁" în stânga e living-ul cu geamul imens de la terasa pe care se vad luminile orașului...

Te aduc în fata lui, ma așez în spatele tău, iar timp ce iti sărut lobul urechii și gatul, prosopul tău cade pe parchet. Îl dau cu piciorul la o parte, îți iau mâinile și ți le lipesc de geam... Iar tu ca o fata cuminte iti împingi fundul bombat spre mine ferindu-te de geamul rece.

Cobor ușor acoperindu-te în sărutări pe spate spre fundul ala rotund, zgâriindu-te ușor pe spate. Te arcuiesti și mai mult lipindu-ti fruntea de geam pentru ca mâinile tale sa coboare pe fund despărțind bucile imense asta e felul tău de a ma invita la masa 🤤... Limba mea da târcoale cercului maro de câteva ori și apoi își face loc inauntru câțiva cm. Esti în extaz, iar eu sunt în tine chiar dacă doar cu vârful limbii... Esti delicioasa dar știu ca mierea e puțin mai jos... Ma abțin cu greu, fac un pas în spate și atunci vad cât ești de uda... O picătură imensa de lichior is dripping down from your pussy asa ca ma reped sa o prind cu limba înainte sa se desprindă... Si dintr-o mișcare o iau, o sa savurez, iar limba mea aterizează direct pe clit, îl simt excitat și îl înconjor de câteva ori cu limba în timp ce varful nasului meu întra în tine 🥰... Il amăgesc ușor cu dinții iar mâinile tale ma prind de par și ma trag și mai mult in tine... Salivez ca o hiena... "Edd... Fute-ma acum!" se aude ordinul și cum știu clar de la munca ca instrucțiunile trebuie respectate ma ridic și înfig o mana în parul tău... Iti lipesc fata de geam apoi îți împing și sanii ca sfarcurile tale sa atingă geamul rece. O potrivesc cu câteva mișcări în jurul clitului și o împing inauntru urmarinduti reacția... Zâmbești și pui mâinile pe geam. Partea în care ma mișc ușor nu durează mult pt ca ești flamanda de mine și îți împingi fundul și mai mult spre mine ca să simți fiecare impunsatura... Suntem animalici... Continuam asa câteva minute bune... Am o priveliște de vis... Spatele tău și parul ud din care se preling picaturi peste bucile roșii de la câteva palme care se tot lovește de pelvisul meu... Iar respirația ta calda pe geam creează un condens care îmi spune ca ai terminat deja de doua ori 😈🥰...

Nu ma rezist și ma trag afara din tine... Iei prosopul și îngenunchezi lipindu-ma pe mine de geam cu spatele rece care nu face decât sa amplifice și mai mult senzația de extaz pe care o am când îmi iei pula în gura și cu o mana o freci nebunește iar cu cealaltă iti strângi puternic un san... Simți ca explodez și scoți limba astfel încât sperma mea se asterne pe ea și din câteva zvacnituri își umple gura🤤🥰... Imi tremura genunchi de mor dar sunt curios ce faci mai departe și te privesc... Azi te-ai decis sa nu te bucuri ca de obicei de crema și o lasi să îți curgă din gura peste piept și sâni... Se prelinge în picături mari acoperindu-ti sanii ca un colier de perle 😁...

Esti de vis... Ma aplec și te sărut nebunește simțindu-mi gustul... Iti curat buzele cu limba iar apoi las sa îmi curgă câteva picături din gura înapoi în gura ta... Porția asta o savurezi printr-o înghițitura...

Ma aplec peste tine pentru ca genunchii mei tremura ca doua paie și adormim îmbrățișați pe parchet.

De abia astept sa vina dimineața

[zombiechantilly]

¿Cuál ha sido el libro con el final más desgarrador que han leído? Para mí es "Agapi Mu" de mi amado Luis González de Alba. Te cuento un poquito más de el en mi más reciente vídeo, les dejó aquí el link:

🤍🤍🤍🤍🤍🤍🤍🤍🤍🤍

[ochoislas]

OFELIA

I

Sobre la linfa negra en que los astros duermen, flota la blanca Ofelia como una azucena; solevada en sus velos, flota muy despacio. En los bosques resuena una lejana cuerna.

Son ya más de mil años que la triste Ofelia discurre, blanco espectro, por el negro río. Son ya más de mil años que su tierna insania murmura su romance al viento vespertino.

Besa el aura sus pechos y en cáliz distiende vastos velos que mece laciamente el agua. El sauce estremecido sobre su hombro llora, la soñadora sien se inclina a espiar la caña.

Suspíranle en redor las rozadas ninfeas. Y tal vez sobresalta en un aliso quieto un nido del que escapa un parvo repeluzno. Los astros de oro vierten su cantar secreto.

II

¡Pálida Ofelia, ay, como un ampo de nieve, niña fuiste a morir, raptada por un río! Un viento que caló de montes de Noruega de aceda libertad te suspiró al oído.

Desconocido soplo, azotando tu pelo, tu genio soñador llenó de extrañas voces; tu atento corazón la Natura escuchaba si el árbol se quejaba, espiraba la noche.

Como inmenso estertor, la voz de los océanos, tu pecho niño hendía, humano y vulnerable; y tal alba de abril un trasojado príncipe, fue a sentarse a tus pies… y calló, pobre orate.

Cielo, Amor, Libertad: ¡fueron sueños de loca! Te fundías en él como nieve en el fuego. Ligaban tu garganta visiones grandiosas… y espantó tu ojo azul el Infinito horrendo.

III

Y refiere el cantor que a la luz de los astros, flores de tu corona vas buscando a tientas… y que ha visto en el agua, acostada en sus velos, flotar la blanca Ofelia, igual que una azucena.

*

OPHÉLIE

I

Sur l'onde calme et noire où dorment les étoiles La blanche Ophélia flotte comme un grand lys, Flotte très lentement, couchée en ses longs voiles… — On entend dans les bois lointains des hallalis.

Voici plus de mille ans que la triste Ophélie Passe, fantôme blanc, sur le long fleuve noir ; Voici plus de mille ans que sa douce folie Murmure sa romance à la brise du soir.

Le vent baise ses seins et déploie en corolle Ses grands voiles bercés mollement par les eaux ; Les saules frissonnants pleurent sur son épaule, Sur son grand front rêveur s'inclinent les roseaux.

Les nénuphars froissés soupirent autour d'elle ; Elle éveille parfois, dans un aune qui dort, Quelque nid, d'où s'échappe un petit frisson d'aile : — Un chant mystérieux tombe des astres d'or.

II

Ô pâle Ophélia ! belle comme la neige ! Oui tu mourus, enfant, par un fleuve emporté ! C'est que les vents tombant des grand monts de Norwège T'avaient parlé tout bas de l'âpre liberté ;

C'est qu'un souffle, tordant ta grande chevelure, À ton esprit rêveur portait d'étranges bruits ; Que ton cœur écoutait le chant de la Nature Dans les plaintes de l'arbre et les soupirs des nuits ;

C'est que la voix des mers folles, immense râle, Brisait ton sein d'enfant, trop humain et trop doux ; C'est qu'un matin d'avril, un beau cavalier pâle, Un pauvre fou, s'assit muet à tes genoux !

Ciel ! Amour ! Liberté ! Quel rêve, ô pauvre Folle ! Tu te fondais à lui comme une neige au feu : Tes grandes visions étranglaient ta parole — Et l'Infini terrible effara ton œil bleu !

III

— Et le Poète dit qu'aux rayons des étoiles Tu viens chercher, la nuit, les fleurs que tu cueillis ; Et qu'il a vu sur l'eau, couchée en ses longs voiles, La blanche Ophélia flotter, comme un grand lys.

Arthur Rimbaud

di-versión©ochoislas

[waltfrasescazadordepalabras]

Los gauchos Quién les hubiera dicho que sus mayores vinieron por un mar, quién les hubiera dicho lo que son un mar y sus aguas. Mestizos de la sangre del hombre blanco, lo tuvieron en poco, mestizos de la sangre del hombre rojo, fueron sus enemigos. Muchos no habrán oído jamás la palabra gaucho, o la habrán oído como una injuria. Aprendieron los caminos de las estrellas, los hábitos del aire y del pájaro, las profecías de las nubes del Sur y de la luna con un cerco. Fueron pastores de la hacienda brava, firmes en el caballo del desierto que habían domado esa mañana, enlazadores, marcadores, troperos, capataces, hombres de la partida policial, alguna vez matreros; alguno, el escuchado, fue el payador. Cantaba sin premura, porque el alba tarda en clarear, y no alzaba la voz. Había peones tigreros; amparado en el poncho el brazo izquierdo, el derecho sumía el cuchillo en el vientre del animal, abalanzado y alto. El diálogo pausado, el mate y el naipe fueron las formas de su tiempo. A diferencia de otros campesinos, eran capaces de ironía. Eran sufridos, castos y pobres. La hospitalidad fue su fiesta. Alguna noche los perdió el pendenciero alcohol de los sábados. Morían y mataban con inocencia. No eran devotos, fuera de alguna oscura superstición, pero la dura vida les enseñó el culto del coraje. Hombres de la ciudad les fabricaron un dialecto y una poesía de metáforas rústicas. Ciertamente no fueron aventureros, pero un arreo los llevaba muy lejos y más lejos las guerras. No dieron a la historia un solo caudillo. Fueron hombres de López, de Ramírez, de Artigas, de Quiroga, de Bustos, de Pedro Campbell, de Rosas, de Urquiza, de aquel Ricardo López Jordán que hizo matar a Urquiza, de Peñaloza y de Saravia. No murieron por esa cosa abstracta, la patria, sino por un patrón casual, una ira o por la invitación de un peligro. Sus cenizas están perdidas en remotas regiones del continente, en repúblicas de cuya historia nada supieron, en campos de batalla, hoy famosos. Hilario Ascasubi los vio cantando y combatiendo. Vivieron su destino como en un sueño, sin saber quienes eran o qué eran. Tal vez lo mismo nos ocurre a nosotros. Fuente de libro y Poema de Jorge Luis Borges:

Elogio de la sombra (1969) / Borges /

Ilustración, Juan Carlos Castagnino.

[mmepastel]

In extremis avant la fin de l’année, j’ai un de mes plus gros coups de cœur de lecture de 2023 avec -encore- Audur Ava Ólafsdóttir et son Éden !

Il s’agit de cultiver son jardin… comme Voltaire le préconisait il y a longtemps, phrase qu’elle paraphrase et prête à d’autres écrivains dans le roman… (ou bien ces autres citations existent vraiment et je ne les connaissais pas ? Hypothèse plus crédible)

Plus libre que jamais, l’autrice nous emmène dans un genre de fable enchantée. Elle a l’air de se promener avec son héroïne placide (tout le monde lui parle mais elle répond très peu, ce qui est déconcertant, comique et assez puissant à l’arrivée, j’ai trouvé), de passer du coq-à-l’âne, de digresser, mais un vrai itinéraire se trace, mine de rien.

Alba, l’héroïne assez taiseuse et pourtant amoureuse des mots (elle est linguiste et attache un intérêt infini à ceux-ci, leur étymologie, leur évolution, leur déclinaison, leurs échos…), évolue grandement du début à la fin du récit. Le langage et ses racines, les arbres et les leurs… drôle d’écho et de paradoxe. Au début du récit, Alba parcours le monde en avion pour participer à des colloques sur les langues menacées d’extinction. Mais dans ce monde, très moderne, le dérèglement climatique s’impose à elle. L’Islande a trop de vent pour posséder beaucoup d’arbres, et ceux qui ont peu de racines sont vite menacés. Et pour sauver des langues, elle alourdit son empreinte carbone ! Elle procède à un calcul et réalise qu’il lui faut planter 5600 arbres pour compenser ce qu’elle inflige à la planète. Elle aime toujours les mots, mais elle semble aimer de façon croissante le silence. Hop, changement de vie, face à son père perplexe et à sa sœur bavarde et assommante de questions. Elle garde le cap. Fait fi de rumeurs concernant une liaison tapageuse. Se tait, agit.

Avec beaucoup d’humour, de poésie et une forme d’optimisme résolu (bienvenu en ces temps catastrophistes anxiogènes), on assiste à sa mutation. Elle devient semeuse ; semeuse de mots : dans son nouveau hameau où elle a acheté une petite maison (plus petite que son appartement de la capitale !), elle dépose ses livres de linguistique à l’épicerie solidaire. Contre toute attente, ses livres séduisent et circulent ; tous ces gens prétendument peu cultivés se passionnent pour les mots et en redemandent). Elle sème aussi dans son jardin, ou plutôt elle plante bouleaux et mélèzes, un érable symboliquement important, répare une serre pour d’autres cultures, construit lentement mais sûrement un mur de pierres pour protéger ses plants du vent. Elle sème la langue islandaise au hameau qui a accueilli des migrants, et se prend d’affection pour un jeune homme qu’elle va prendre sous son aile. Par ces petits gestes, elle réenchante sa vie et celle de ceux qui l’entourent sans perdre de son œil acéré. Elle se réinvente et donne au lecteur une immense bouffée d’air frais, extrêmement appréciable, revigorante. Elle se place au centre de son existence comme si elle arrangeait son environnement autour d’elle. Pas pour être importante, mais pour être au cœur de quelque chose de vivant, en faire partie, être à l’intérieur d’un tout.

Cette lecture fait du bien, à partager sans modération, on est loin de risquer l’overdose d’optimisme en ce moment, ce serait bête de se priver.