#Luis de Alba

[cinemedios]

'El Show: Crónica de un Asesinato', Investigación a Profundidad

Ya estamos a menos de una semana de que se estrene la serie sobre el caso Stanley, uno de los asesinatos más importantes en la historia de este país, pero antes de esta serie ficticia, existió una serie documental hablando del mismo caso, acompáñanos a descubrir todo sobre esta serie que puede sorprender a más de uno. Reseña | ‘El Show: Crónica de un Asesinato’ Si se quiere hablar de grandes…

[zombiechantilly]

Hoy es el aniversario luctuoso de Luis González de Alba.

Las personas que me conocen saben el inmenso amor que le tengo a este escritor...

También hoy es el aniversario de la måtänzå del 2 de Octubre, en dónde Luis González de Alba fue arrestado y llevado a Lecumberri (era el representante de la facultad de letras de la UNAM).

Me gustaría poder preguntarte por qué escogiste este día para irte, pero creo que la respuesta es obvia: sobreviviste a Tlatelolco pero el nunca salió de ti.

No sé dónde estés y aunque en mis sueños anheló el día en que algún día nos conoceremos en el más allá, que sepas que aquí tú nombre no ha sido olvidado y mientras yo viva, las personas conocerán toda la grandeza que hiciste. 🖤

[aperint]

Crimen sin cadáver

Crimen sin cadáver #aperturaintelectual #palabrasbajollave @tmoralesgarcia1 Thelma Morales García

[quienesoliverterrones]

Bajo el sol sonoro tal vez aún soy un adolescente; pero en la oscuridad traspasada de presagios, inundada de llamados y de voces, mi corazón envejece y desconozco mis manos fuertes. Bajo el sol atronador del valle tal vez soy joven y en la cima de la montaña radiante; pero cuando la oscuridad aprisiona mi cuerpo, lo siento sin edad, cargado de siglos, constelado de estrellas

Abahel, 1964; Luis González de Alba.

[mundillotaurino]

Calasparra dévoile les cartels de sa Féria du Riz 2023, féria de novilladas !

L’empresa Chipé Production représentée par Pedro Pérez “Chicote” a dévoilé les cartels de la Féria du Riz 2023 de Calasparra. La célèbre féria de novilladas espagnole se déroulera du 3 au 8 septembre avec 6 novilladas. Grande variété d’encastes puisque puisque sur 6 novilladas, ont retrouve 5 encastes différents. Les novilleros Lalo de Maria, Clemente Jaume et Tristan Barroso seront les deux…

[officialromaniantranslatiuni]

Y'baditeeeeei nu creeeeeed 😭😭😭😭

Context: eu si ultima jivina de fosta de colega de banca ne-am ghostuit reciproc, dar mama inca o are la prieteni. Si aflu ca individa s-a maritat si a avut 2 rochii de mireasa.

A doua rochie era de fapt varianta alba si din alt material a camasii din care nu iesea cand se ducea la munca la birou + pantaloni albi cu niste abominatii de pantofi sport.

Prima rochie tho? Deloc stilul ei si foarte... familiara. Si cand zic deloc stilul ei, stiu despre ce vorbesc + ca nu avea treaba cu accesoriul de pe cap si incaltarile.

Si ma loveste.

Now, as your fave feminist and bi baditica, trebuie sa recunosc ca am fost mereu anti casatorie din motive strict personale. TOTUSI, am pe pinterest un album public plin cu chestii care sunt dupa sufletul meu si care a mai fost recent imbogatit, avand in vedere relatia mea cu senhor E.

Ei bine...

In albumul meu intitulat ironic Bridgerton Fairytale Wedding A+E, toate pozele de anul acesta sunt cu rochii fix ca cea a individei. Inclusiv tortul (care e alta estetica dar mi-au scapat cateva poze din alt fisier privat).

Ati spune ca sunt nebuna.

DAR vorbim de fata care stia ca pentru banchet vreau o rochie similara cu cea de mireasa a lui Nicole din Lacrimi de Iubire (cine stie) si nu puteam sa o fac decat pe comanda, fiind ceva aparte. Am hotarat sa nu mai merg la banchet, razgandindu-ma in ultimul moment si cumparand rochia pe care am vrut-o pentru majorat si care era acum (in sfarsit) la jumatate de pret (600 lei in 2011 erau bani seriosi). Ei bine, individa a venit la banchet cu o rochie facuta pe comanda dupa rochia de mireasa a lui Nicole din Lacrimi de Iubire. Pe albastrul ala gen lapis lazuli, culoarea mea preferata pe atunci, a ei fiind corai.

Daca nu v-am convins, peste tot si-a denumit nunta drept Bridgerton Fairytale Wedding N+B 🙃 Luna de miere? Fix orasul unde am fost eu cu E de mai multe ori in ultimul an, sora lui vitrega locuind acolo. Bine ca nu am fost la ma-sa in Sao Paulo ca facea Niculina rata la banca pentru luna de miere in Brazilia.

[ensoledadminido]

Ana Mendes · Map series (Germany) · 2014

« [...] cuando progresa el alba, avanzan la conquista y la diferencia, las cosas se reducen a sus límites, se manipulan y transforman, se transfieren, se dominan y desechan, se someten y se avasallan. Si el crepúsculo avanza, la luz dibuja los últimos contornos, las cosas se vuelven póstumas antes de reunirse unas con otras. Es el amor el que se renueva cuando progresa la tarde, los pájaros convocan a los cuerpos en asamblea y así las formas se alejan de nosotros y nosotros con ellas también nos alejamos; son las estrellas las únicas que fraguan alguna distancia para poder guiar a quienes aún deben reunirse. Ya se ha dicho que fue Virgilio quien descubrió la tarde, el crepúsculo, en una égloga dedicada a su amigo Galo, a quien ningún Dios puede consolar de su tristeza amorosa. Avanza la sombra. Sin consuelo, Galo, inseparable de su amada en la penumbra. No hay nada que ella no recoja en su vientre oscuro sin estrellas. Virgilio culmina sus versos. Levantémonos. La sombra suele ser dañina a los que cantan, dice.»

Luis Sagasti, Lenguas vivas, Eterna Cadencia Editora, Buenos Aires / Madrid, 2023

[kamas-corner]

El insomnio es temer y contar en la alta noche las duras campanadas fatales, es ensayar con magia inútil una respiración regular, es la carga de un cuerpo que bruscamente cambia de lado, es apretar los párpados, es un estado parecido a la fiebre y que ciertamente no es la vigilia, es pronunciar fragmentos de párrafos leídos hace ya muchos años, es saberse culpable de velar cuando los otros duermen, es querer hundirse en el sueño y no poder hundirse en el sueño, es el horror de ser y de seguir siendo, es el alba dudosa.

-Jorge Luis Borges

[macarraqui]

Recaída

CITA EN EL PARAÍSO las próximas seis horas

(quizá dé para ocho la dosis). Ponte guapa

y dime tonterías con los ojos nublados.

Yo serviré las copas. Tú elegirás la música.

Leeremos en voz alta (Cirlot, Pessoa, Borges)

y nos pondremos ciegos de amor y de futuro.

Luego vendrá la triste realidad a quitarnos

el velo de la dicha, y, cuando las primeras

luces del alba asomen, tú caerás en lo hondo

y yo te seguiré sin alas al abismo,

roto de culpa y de desasosiego.

[POR FUERTES Y FRONTERAS, 1996]

Luis Alberto de Cuenca.

[jackredfieldwasmyjacob]

i decided to unite my love for maps and for OT and make a map of the distribution of OT contestants from OT 2017 - 2023 in regards to their residence* because i find it so fascinating, like yeah it does kinda follow where major urban centers concentrate but also why is there so little people in valència? so many in iruña specifically? how is that outside madrid the only other OT contestant from castile is from guadalajara from all places???

*I followed the locations from the wikipedia page; in OT it's necessary to reside in spain but you don't need to have the spanish nationality to participate so i'll add the nationalities when needed!

below the cut i'll specify where each contestant is from, province by province, with pics of all the towns and cities !!!

A CORUÑA:

OT 2017: Pontedeume (Miriam Rodríguez), Santiago de Compostela (Roi Méndez)

OT 2018: As Pontes de García Rodríguez (Sabela Ramil)

OT 2020: Sada (Eva Barreiro)

OURENSE:

OT 2017: Ourense (Luis Cepeda)

BIZKAIA:

OT 2017: Bilbo (Juan Antonio Cortés)

OT 2023: Getxo (Martin Urrutia)

NAFARROA:

OT 2017: Iruña (Amaia Romero)

OT 2018: Iruña (Natalia Lacunza)

OT 2020: Iruña (Anne Lukin, Maialen Gurbindo)

ZARAGOZA:

OT 2023: Zaragoza (Naiara Moreno), Magallón (Juanjo Bona)

TERUEL:

OT 2020: Alcañiz (Anaju Calavia)

BARCELONA:

OT 2017: Sant Climent de Llobregat (Aitana Ocaña), El Prat de Llobregat (Alfred García), Gavà (Nerea Rodríguez), Montgat (Raoul Vázquez), Terrassa (Miki Núñez)

OT 2018: Esplugues de Llobregat (Carlos Right)

OT 2020: Sant Cugat del Vallès (Nick Maylo), Sant Joan Despí (Ariadna Tortosa)

OT 2023: Vallirana (Lucas Curotto, he's Uruguayan)

ILLES BALEARS:

OT 2017: Palma (Ricky Merino)

OT 2018: Bunyola (Joan Garrido)

OT 2023: Ciutadella de Menorca (Chiara Oliver, she's half British)

GUADALAJARA:

OT 2023: Yunquera de Henares (Omar Samba, he's half Senegalese)

MADRID:

OT 2018: Madrid (María Villar, África Adalia, Alfonso La Cruz - he's Venezuelan)

OT 2020: Alcalá de Henares (Bruno Alves, he's Uruguayan)

OT 2023: San Fernando de Henares (Bea Fernández), Madrid (Ruslana Panchyshyna, she's Ukranian and has lived several years in the Canary Islands; in fact her accent is Canarian. I do not know which island / town and in the wikipedia page it listed her as a Madrid resident, that's why she's included here)

CÁCERES:

OT 2017: Malpartida de Plasencia (Thalía Garrido)

ALACANT:

OT 2018: Elx (Alba Reche)

OT 2020: Beniarrés (Samantha Gilabert)

MURCIA:

OT 2020: Murcia (Flavio Fernández)

GRANADA:

OT 2017: Huétor Tájar (Mimi Doblas)

OT 2023: Armilla (Paul Thin), Motril (Violeta Hódar), Ogíjares (Denna Ruiz)

MÁLAGA:

OT 2017: Alhaurín de la Torre (Mireya Bravo)

OT 2018: Torre del Mar (Marta Sango), Málaga (Noelia Franco)

OT 2023: Mijas (Salma Díaz)

CÓRDOBA:

OT 2020: Córdoba (Hugo Cobo), Adamuz (Rafa Romera)

OT 2023: Córdoba (Álex Márquez)

SEVILLA:

OT 2017: Dos Hermanas (Marina Rodríguez)

OT 2018: Bormujos (Famous Oberogo, he's Nigerian)

OT 2023: Sevilla (Álvaro Mayo)

CÁDIZ:

OT 2018: San Fernando (Julia Medina), Sanlúcar de Barrameda (Dave Zulueta)

OT 2020: Barbate (Jesús Rendón, Javy Ramírez)

CEUTA:

OT 2020: Ceuta (Gèrard Rodríguez)

LAS PALMAS:

OT 2018: Gáldar (Marilia Monzón)

OT 2020: Las Palmas de Gran Canaria (Eli Rosex, Nia Correia - she's half Cape Verdian)

SANTA CRUZ DE TENERIFE:

OT 2017: San Cristóbal de La Laguna (Ana Guerra), Adeje (Agoney Hernández)

OT 2018: Adeje (Damion Frost, he's German)

OT 2023: San Cristóbal de La Laguna (Cris Bartolomé, he's half Equatorial Guinean), Santa Cruz de Tenerife (Suzete Correia, she's Sao Tomean)

[goodeevilgirlintentions]

1. Ne întâlnim în parcare, ai avut o zi naspa la cabinet, iar eu un zbor lung, ne zâmbim și te strâng în brate fără sa ne zicem prea multe. Urcam în lift și privindu-te în oglinda iti șoptesc la ureche "lasă-mă sa am eu grija de tine asta seara!", cu ochii închiși zâmbești și aprobi cu un "îhîm" super sexy.

Deschid usa apartamentului ne lasam gentile la întrare, te iau de mana și mergând spre baie iti dau în indiciu "o sa te răsfăț un pic dacă nu te deranjează😁"... Zâmbești lasandu-te purtata spre cada.

De data asta o oglinda și mai mare, eu un spatele tău, eliberând-te de uniforma deja sexy, descoper ca ai ales o lenjerie super sexy, semn ca aveai de gand sa ma rasfeti și tu azi când ajungeai acasă 😈," apreciez gestul dar eu am venit primul cu ideea, asa ca o sa scap ușor de lenjerie și o păstrăm pt data viitoare" aprobi din nou cu acel "îhîm" sexy iar eu te așez în cadă cu apa calda în care am pus un litru de lapte ca să mai cenzureze imaginea și sa ma ajute sa nu sar direct pe tine 😁. Lumina e difuza iar eu ma așez pe un scăunel lângă cada, având grija sa iti ud parul fără sa iti ajungă apa pe fata... Te privesc de acolo și trec prin fata ochilor toate imaginile partidelor noastre de sex dar îmi spun în mintea mea ca suntem amândoi obositi și n-are rost... 🙈

Iti aduc un pahar de vin, îmi torn și mie unul, după care cu puțin șampon încep sa iti masez capul la baza firelor de par bucurandu-ma de gemetele de relaxare pe care le aud 🥰

Spuma alba ii ascunde repede culoarea roșcată după care știi ca ma topesc asa, scad puțin nivelul apei și cu o mana în parul tău, iar cu excesul de spuma în cealalta încep sa iti masez umerii apoi pieptul, iar cum nivelul apei scade și îți descoperă sanii, încep sa dau le târcoale ❤️. Sunt frumoși foc, rotunzi și mari ca doua prăjituri cu cireșe în vârf 🤤. Ii masez pe rand și ma minunez cât de frumoasa ești... Asa uda cu parul ud și ochii închiși cu capul lăsat pe spate "ești a mea în seara asta" îmi scapa printre buze... Răspunzi cu "și în cele ce vor urma" și mai sorbi o gura de vin...

Cada aproape se golește iar mana mea iti mângâie interiorul coapselor, de la genunchi pana aproape de fagurele cu miere 😁😈... Iti musti buza și iti pui o mana pe sanul pe care îl strângi lăsând sfârcul deja întărit de placere sa iasă printre degete 🤤...

Atunci știu ca e momentul sa ma apropii cu degetele de labii pe care le ating ușor de sus in jos când cu vârful degetelor când cu unghiile. Indraznesc și ating pe interiorul lor simțitnd clitul din ce în ce mai pronunțat pe care nu pot sa îl ignor și îl salut politicos cu mișcări circulare în același timp despărțindu-ti labiile ca să îl pot accesa mai bine...

Lasi capul și mai pe spate arcuindu-ti corpul și mai mult. Ma apuci de încheietura mâinii și îmi soptesti "Edd... de ce ma amagesti cu degetele când pantalonii tai stau sa explodeze? "... Înnebunesc cu gândul ca as putea fii în tine, dar ador sa te vad excitata doar de mâinile mele 🥰...

Apa s-a scurs asa ca te ridic și te infasor într-un prosop, tamponand ușor apa de pe tine. Ma iei de mana și după ce ieși din baie ma tragi spre dreapta în dormitor... Ma opresc și îți zic "asta seara facem stânga 😁" în stânga e living-ul cu geamul imens de la terasa pe care se vad luminile orașului...

Te aduc în fata lui, ma așez în spatele tău, iar timp ce iti sărut lobul urechii și gatul, prosopul tău cade pe parchet. Îl dau cu piciorul la o parte, îți iau mâinile și ți le lipesc de geam... Iar tu ca o fata cuminte iti împingi fundul bombat spre mine ferindu-te de geamul rece.

Cobor ușor acoperindu-te în sărutări pe spate spre fundul ala rotund, zgâriindu-te ușor pe spate. Te arcuiesti și mai mult lipindu-ti fruntea de geam pentru ca mâinile tale sa coboare pe fund despărțind bucile imense asta e felul tău de a ma invita la masa 🤤... Limba mea da târcoale cercului maro de câteva ori și apoi își face loc inauntru câțiva cm. Esti în extaz, iar eu sunt în tine chiar dacă doar cu vârful limbii... Esti delicioasa dar știu ca mierea e puțin mai jos... Ma abțin cu greu, fac un pas în spate și atunci vad cât ești de uda... O picătură imensa de lichior is dripping down from your pussy asa ca ma reped sa o prind cu limba înainte sa se desprindă... Si dintr-o mișcare o iau, o sa savurez, iar limba mea aterizează direct pe clit, îl simt excitat și îl înconjor de câteva ori cu limba în timp ce varful nasului meu întra în tine 🥰... Il amăgesc ușor cu dinții iar mâinile tale ma prind de par și ma trag și mai mult in tine... Salivez ca o hiena... "Edd... Fute-ma acum!" se aude ordinul și cum știu clar de la munca ca instrucțiunile trebuie respectate ma ridic și înfig o mana în parul tău... Iti lipesc fata de geam apoi îți împing și sanii ca sfarcurile tale sa atingă geamul rece. O potrivesc cu câteva mișcări în jurul clitului și o împing inauntru urmarinduti reacția... Zâmbești și pui mâinile pe geam. Partea în care ma mișc ușor nu durează mult pt ca ești flamanda de mine și îți împingi fundul și mai mult spre mine ca să simți fiecare impunsatura... Suntem animalici... Continuam asa câteva minute bune... Am o priveliște de vis... Spatele tău și parul ud din care se preling picaturi peste bucile roșii de la câteva palme care se tot lovește de pelvisul meu... Iar respirația ta calda pe geam creează un condens care îmi spune ca ai terminat deja de doua ori 😈🥰...

Nu ma rezist și ma trag afara din tine... Iei prosopul și îngenunchezi lipindu-ma pe mine de geam cu spatele rece care nu face decât sa amplifice și mai mult senzația de extaz pe care o am când îmi iei pula în gura și cu o mana o freci nebunește iar cu cealaltă iti strângi puternic un san... Simți ca explodez și scoți limba astfel încât sperma mea se asterne pe ea și din câteva zvacnituri își umple gura🤤🥰... Imi tremura genunchi de mor dar sunt curios ce faci mai departe și te privesc... Azi te-ai decis sa nu te bucuri ca de obicei de crema și o lasi să îți curgă din gura peste piept și sâni... Se prelinge în picături mari acoperindu-ti sanii ca un colier de perle 😁...

Esti de vis... Ma aplec și te sărut nebunește simțindu-mi gustul... Iti curat buzele cu limba iar apoi las sa îmi curgă câteva picături din gura înapoi în gura ta... Porția asta o savurezi printr-o înghițitura...

Ma aplec peste tine pentru ca genunchii mei tremura ca doua paie și adormim îmbrățișați pe parchet.

De abia astept sa vina dimineața

[kittycarabiner]

I listen to pretty much anything (famous

last words) (u are gonna eat well hahaha)

Hmmmm..... let's see....

Daniel Nunnelee - listening/Oak trees/Put

me in the ground ft. Austin Sawyer/

Colorado (the first time)

Noah Kahan-She calls me back. Kacey

Musgraves/Northern Attitude ft. Hozier/

Call your mum ft. Lizzy McAlpine/Dial

Drunk ft. Post Malone

Dijon - Nicos red truck

Henry Jamison - Dallas love field

Drumming bird - American spirits

Cece Coakley - Listerine/Monday

Morning

Radical Something - Cali go down/step

right up/Say yes

Let's go international! A lil bit! (Can't find my list, RIP my iPod)

🇦🇺The Cat Empire - Hello

🇬🇧Dan Croll - Home

🇬🇧Roo Panes Indigo Home/Know Me

Well

🇬🇧The Daydream Club - soundwaves of

gold/found/mountain

🇬🇧One night only - Bring me down/just

for tonight/Say don't want it/ (all of their

work)

🇬🇧Marika Hackman - Mountain Spines/

Here I lie/Lay me down (all her work)

Sampa the Great - energy/final form

🇬🇧Tom Odell - Long Way Down/Black

Friday/heal (all his work)

🇬🇧Pegasus Bridge (RIP)- Yoko/ribena/like dogs

🇿🇲 Sampa the Great - energy/final form

🇰🇷 BTS - Run bts/boy with luv(ft. Halsey)/We Are Bulletproof/Mic Drop (ft. Steve Aoki)/Home/Idol (ft. Niki Minaj)/Fire/butter (ft. Megan thee Stalion)

Don't want to listen to them as a group, listen to their solos

🇰🇷 Agust D - haegeum/daechwita/blueberry eyes (not his but he's featured)

🇰🇷 V - Slow dancing/fri(end)s/rainy days

🇰🇷 J-hope - Arson/Neuron/more

🇰🇷 Taeyang - vibe

🇰🇷 RM - his album Indigo is gorgeous

Let's do Spanish songs now..let's put

your Duolingo to the test

🇲🇽Luis Miguel- ahora te puedes marchar/será que no me amas/la incondicional/no me puedes dejar asi/culpable o no/la media vuelta/que nivel de mujer/sabes una cosa

🇲🇽Timbiriche - Ámame hasta con los dientes/Soy un desastre/corro vuelo me acelero acelerar/me estoy volviendo loca/amor primero/besos de ceniza/mírame

🇲🇽Mijares - soldado del amor/el privilegio

de amar/si me tenias/para amarnos más/

bella

🇲🇽Emmanuel - la chica de humo/rey azul

🇲🇽OV7 - shabadabada/enloqueceme

🇲🇽Kabah -la calle de las sirenas (you can

do the English rap part hahahha)/al pasar

🇲🇽Juan Gabriel (RIP)- porqué me haces Ilorar?/abrázame muy fuerte/querida/hasta que te conoci/no tengo dinero

More recent artist:

🇪🇸Alba Reche - La posada/la culpa/pido tregua/escuchala/flor alta/ el desarme/ qué bailen/niña/medusa/quimera

🇲🇽 Natalia Lafurcade - Hasta la raíz/Nunca es suficiente/Lo que construimos/En el 2000/Ella es bonita

🇪🇸Amaia - última vez/el relampago/nuevo amor/nadie podría hacerlo/quiero que vengas/tu canción ft. Alfred

🇦🇷Bizarrap - bzrp music sessions 39 (Snow the product🇲🇽)/ bzrp music sessions 51 (Villano Antillano🇵🇷)/bzrp music sessions 52 (quevedo🇪🇸)/bzrp music sessions 53 (Shakira🇨🇴)/bzrp music sessions 48 (Tiago🇦🇷)/bzrp music sessions 58 (Young Miko🇵🇷)

🇵🇷Young Miko - Lisa/Offline/Classy 101

🇵🇷Bad bunny - Mia/Caro/Perrott Negro/Después de la playa/Me porto bonito/titi me pregunto/qué pasaria/neverita/ojitos lindos/callaita/Mónaco/la noche de anoche

🇪🇸Rosalia - despecha/beso/soako/bizcochito

Goodluck :)

damn that's a lot of recs 👁👁 it'll take me a while to sort through them.

though, i am familiar with bts and a lot of different kpop groups/soloists. i do like their music, so i can at least say that's perfect haha

thank you !!

[zombiechantilly]

¿Cuál ha sido el libro con el final más desgarrador que han leído? Para mí es "Agapi Mu" de mi amado Luis González de Alba. Te cuento un poquito más de el en mi más reciente vídeo, les dejó aquí el link:

🤍🤍🤍🤍🤍🤍🤍🤍🤍🤍

[multiverseofseries]

L'amica geniale 4, episodi 3 e 4: Lila e Lenù, donne e madri insieme

L'ultima immagine del secondo episodio de L'amica geniale 4 ci ha mostrato Lenù tornare con le sue due figlie, Dede ed Elsa, nel rione di Napoli che l'aveva vista nascere e che si era lasciata alle spalle anni prima. Il terzo episodio riparte proprio da quelle strade, rumorose e piene di macchine. Sei anni senza essere lì, indirizzata verso un'altra vita che ha deciso di lasciare per amore di un uomo, Nino Sarratore, che vive una vita parallela. O meglio, che ha una vita, un lavoro, una moglie e dei figli. E poi ha anche Lenù da cui ritorna la sera tardi, a pancia già piena, fingendo che quella sia la loro quotidianità, tra le bambine da mettere a letto e il letto da condividere.

Capitolo 27, Compromessi

Irene Maiorino e Alba Rohrwacher

Il terzo episodio, intitolato Capitolo 27, Compromessi, vede Lenù fare ritorno anche tra le mura domestiche, in quella casa modesta dove era stata bambina, e dalla madre la cui salute è sempre più cagionevole. La colpa per Immacolata è della figlia che l'ha fatta ammalare quando ha deciso di lasciare Pietro per un altro e mandare in frantumi la facciata di rispettabilità che il matrimonio dava a lei e, per osmosi, alla sua famiglia. "Non è più come una volta. Puoi essere una persona per bene pure se lasci tuo marito e ti metti con un altro", cerca di spiegarle invano la figlia. Ma per la madre quelle sono parole al vento e non fa altro che confrontarla con Lila che, negli anni, è diventata una donna da rispettare e temere. L'unica che è riuscita a mettere sotto scacco i fratelli Solara e costruirsi una sua professione redditizia.

L'amica di sempre e la spina nel fianco di Lunù. Perché "il rione prima ancora che i parenti era Lila". Un rapporto complesso, viscerale, conflittuale. Così vero che Lenù per un anno scompare da lei per non esserne assorbita, perché ancora impossibilitata a ricongiungersi con il passato. Ma il rione è un microcosmo e non inciampare l'una nell'altra è impossibile. E come sempre la schiettezza di Lila non si fa attendere ricordandole che quella che vede dalla finestra dell'appartamento di via Petrarca è acqua impestata. Lenù deve solo guardare più da vicino per rendersene conto.

Lino Musella è Marcello Solara

Ma Nino l'affabulatore ha un'ascendente troppo forte e riesce a riportarla via per un viaggio a New York, complice anche una piccola casa editrice che ha deciso di pubblicare il suo libro. Così Lenù torna dall'amica per chiederle di tenere le sue bambine mentre i due sono dall'altra parte del mondo. Quello che accade al suo rientro le legherà ancora più profondamente. Entrambe le donne scoprono di essere incinte. E questo diventa un altro momento all'interno della serie per tornare alla riflessione sui cognomi dei figli e sull'appartenenza. L'aspetto più interessante è che ad aprire il discorso sia Dede, ancora bambina e simbolo di una generazione futura che, si spera, abbia più diritti e consapevolezza delle donne e madri che l'hanno preceduta.

Alla notizia della gravidanza Nino si dice entusiasta. "Fidati di me" dice a Lenù spaventata da quella che poteva essere la sua reazione. I due arrivano a festeggiare nella casa della famiglia di lui dove la donna si ritrova faccia a faccia con Donato Sarratore, padre di Nino e uomo con il quale Lenù, ancora ragazzina, perse la verginità su una spiaggia di Ischia in una delle sequenze più difficili da metabolizzare di tutta la serie. Un incontro capace di mettere a disagio noi spettatori così come la donna che si sente ancora gli occhi di quell'uomo addosso.

E mentre la storia dell'Italia continua a puntellare il racconto e a darci le coordinate temporali - in questo episodio con la strage alla stazione di Bologna - il privato dei personaggi ci riporta a mamma Immacolata che, in un corridoio di ospedale, confida a quella figlia così tanto giudicata e spesso trattata con durezza che è "la sua unica vera figlia". Ma fa di più: le dice che si è fermata. E ha ragione. Dopo la pubblicazione del romanzo, il successo, gli attestati di stima, Lenù ha perso la sua bussola interiore mandata in tilt dall'arrivo di Nino Sarratore nella sua vita.

Capitolo 28, Terremoto

Una scena dell'episodio 4

Con il quarto episodio, Capitolo 28, Terremoto, entriamo in un'altra fase della vita e dell'amicizia di Lila e Lenù. Le pance che crescono insieme e le due amiche hanno ripreso a condividere un rapporto stretto su base quotidiana. Ma per Lila l'amica si cela dietro una doppia identità: una per lei e una per la sua famiglia, da intendersi principalmente come Nino. L'uomo amato da entrambe in momenti diversi delle loro vite e osteggiato da Lila che ne riconosce il marcio da lontano. "Cosa sapeva Lila di Nino che io non sapevo?" è la domanda che ossessiona Lenù alla quale cercherà di dare una risposta.

Un episodio in cui ritroviamo le due amiche fianco a fianco sullo schermo assistendo alle dinamiche che abbiamo imparato a conoscere nel corso delle precedenti stagioni. La complicità da un lato e lo scrutarsi continuamente dall'altro. Lenù assiste al potere di Lila nel rione e come quel cumulo di strade che chiamano casa si stia trasformando ancora una volta con l'arrivo della droga introdotta da Marcello Solara (Lino Musella).

Renato De Simone e Irene Maiorino

Ma è la seconda parte dell'episodio a rapire per la sua violenza e bellezza. La storia entra prepotentemente nel racconto con il terremotò dell'Irpinia del 1980. Lila e Lenù, insieme, si ritrovano in un appartamento in cui tutto inizia a tremare. Una scossa lunga, apparentemente infinita, e il tentativo di lasciare il palazzo. Ma Lila sembra impietrita e solo con l'aiuto dell'amica riesce a scendere le scale e mettersi in salvo. Sedute al riparo in un auto, le due vedono i volti che affollano il rione disperarsi, cercare riparo, farsi forza a vicenda. E in quell'abitacolo arriva il punto finora più alto della stagione. Il monologo/confessione di Lila.

La donna, che già aveva manifestato problemi in gravidanza secondo la ginecologa dettati dalla sua testa, si confida con Lenù. E l'interpretazione di Irene Maiorino è di quelle difficili da dimenticare. "I contorni delle cose e delle persone sono delicati, si spezzano come fili di cotone", racconta Lila. E allora per arginare quei momenti è costretta a "coperture grandi e piccole" tutte fatte per restare nascosta, per non fermare la sua testa. Lila "deve fare, disfare, coprire, ricoprire e poi alla fine rompere, spezzare". La granitica Lila mostra la sua fragilità all'amica che le promette di restarle accanto.

Superata quella notte di terrore le due vanno alla ricerca di notizie di Nino. Arrivano fino al palazzo in cui abita con la sua famiglia. E il portiere spiega loro che se ne sono andati. Quando Lenù riuscirà a sentirlo al telefono, l'uomo confessa di essere scappato con i suoi figli. Quella frase, tagliente come una lama, trafigge in due la donna, come la crepa che il terremoto ha lasciato impressa sul soffitto della sua casa. "Il mondo è tornato al suo posto".

L'amica geniale: due episodi che parlando di maternità e identità

Sono fatti di contrasti Compromessi e Terremoto. Lenù, piena di sensi di colpa eppure consapevole che la sua identità di donna non può essere soffocata dalla maternità, torna ad essere figlia di una madre che la tiene a distanza. Non per mancato amore, ma per la consapevolezza che quella figlia speciale che è riuscita ad affrancarsi dal rione e dare un lustro al loro cognome si è impantanata nelle sabbie mobili di una relazione che non può andare né avanti né indietro.

Lenù e Lila

E proprio il cognome tramandato di padre in figlio torna ad essere al centro della conversazione. Dede, grazie alle parole di Lila, riflette sull'eredità che passa anche attraverso la linea tratteggiata dei documenti e riconosce, ancora bambina, la necessità di includere la madre - così come tutte le madri - in quell'atto dalla forte valenza simbolica. Un racconto personale ed intimo che coinvolge gli Airota e i Greco, ma che si fa universale e quindi politico.

La doppia gravidanza delle due protagoniste le riavvicina dopo anni di silenzi, tensione e risentimenti. E diventa anche la cartina di tornasole per testare la presenza e l'impegno di Nino nella vita di Lenù. Ma Lila nel mettere la pulce nell'orecchio all'amica circa il suo compagno continua a scavare al suo interno come una goccia. L'arrivo del terremoto e la sua ondata di distruzione è anche una metafora di ciò che si agita all'interno delle due donne. Un tumulto di emozioni e paure che lasciano segni indelebili nelle loro vite. Un caos interiore a lungo tenuto a bada e finalmente liberato con tutta la sua veemenza.

Conclusioni

Gli episodi tre e quattro della stagione finale de L'amica geniale, Compromessi e Terremoto, ci regalano una ritrovata complicità e vicinanza tra Lila e Lenù. Merito anche della scoperta delle rispettive gravidanze. E il tema della maternità continua ad essere fortemente esplorato nella stagione grazie al rapporto tra Lenù e sua madre Immacolata, la riflessione sui cognomi dei figli e l'appartenenza. La storia lasciata sullo sfondo emerge di volta in volta con avvenimenti più o meno determinanti nelle vite delle protagoniste, dalla strage di Bologna al terremoto dell'Irpinia. Infine, nel quarto episodio Irene Maiorino è protagonista di un monologo/confessione in cui dimostra tutta la sua bravura.

👍🏻

Il rapporto tra Lenù e sua madre Immacolata.

La riflessione sui cognomi dei figli e l’appartenenza.

La ritrovata complicità di Lila e Lenù.

Il monologo/confessione di Lila.

👎🏻

[ochoislas]

OFELIA

I

Sobre la linfa negra en que los astros duermen, flota la blanca Ofelia como una azucena; solevada en sus velos, flota muy despacio. En los bosques resuena una lejana cuerna.

Son ya más de mil años que la triste Ofelia discurre, blanco espectro, por el negro río. Son ya más de mil años que su tierna insania murmura su romance al viento vespertino.

Besa el aura sus pechos y en cáliz distiende vastos velos que mece laciamente el agua. El sauce estremecido sobre su hombro llora, la soñadora sien se inclina a espiar la caña.

Suspíranle en redor las rozadas ninfeas. Y tal vez sobresalta en un aliso quieto un nido del que escapa un parvo repeluzno. Los astros de oro vierten su cantar secreto.

II

¡Pálida Ofelia, ay, como un ampo de nieve, niña fuiste a morir, raptada por un río! Un viento que caló de montes de Noruega de aceda libertad te suspiró al oído.

Desconocido soplo, azotando tu pelo, tu genio soñador llenó de extrañas voces; tu atento corazón la Natura escuchaba si el árbol se quejaba, espiraba la noche.

Como inmenso estertor, la voz de los océanos, tu pecho niño hendía, humano y vulnerable; y tal alba de abril un trasojado príncipe, fue a sentarse a tus pies… y calló, pobre orate.

Cielo, Amor, Libertad: ¡fueron sueños de loca! Te fundías en él como nieve en el fuego. Ligaban tu garganta visiones grandiosas… y espantó tu ojo azul el Infinito horrendo.

III

Y refiere el cantor que a la luz de los astros, flores de tu corona vas buscando a tientas… y que ha visto en el agua, acostada en sus velos, flotar la blanca Ofelia, igual que una azucena.

*

OPHÉLIE

I

Sur l'onde calme et noire où dorment les ��toiles La blanche Ophélia flotte comme un grand lys, Flotte très lentement, couchée en ses longs voiles… — On entend dans les bois lointains des hallalis.

Voici plus de mille ans que la triste Ophélie Passe, fantôme blanc, sur le long fleuve noir ; Voici plus de mille ans que sa douce folie Murmure sa romance à la brise du soir.

Le vent baise ses seins et déploie en corolle Ses grands voiles bercés mollement par les eaux ; Les saules frissonnants pleurent sur son épaule, Sur son grand front rêveur s'inclinent les roseaux.

Les nénuphars froissés soupirent autour d'elle ; Elle éveille parfois, dans un aune qui dort, Quelque nid, d'où s'échappe un petit frisson d'aile : — Un chant mystérieux tombe des astres d'or.

II

Ô pâle Ophélia ! belle comme la neige ! Oui tu mourus, enfant, par un fleuve emporté ! C'est que les vents tombant des grand monts de Norwège T'avaient parlé tout bas de l'âpre liberté ;

C'est qu'un souffle, tordant ta grande chevelure, À ton esprit rêveur portait d'étranges bruits ; Que ton cœur écoutait le chant de la Nature Dans les plaintes de l'arbre et les soupirs des nuits ;

C'est que la voix des mers folles, immense râle, Brisait ton sein d'enfant, trop humain et trop doux ; C'est qu'un matin d'avril, un beau cavalier pâle, Un pauvre fou, s'assit muet à tes genoux !

Ciel ! Amour ! Liberté ! Quel rêve, ô pauvre Folle ! Tu te fondais à lui comme une neige au feu : Tes grandes visions étranglaient ta parole — Et l'Infini terrible effara ton œil bleu !

III

— Et le Poète dit qu'aux rayons des étoiles Tu viens chercher, la nuit, les fleurs que tu cueillis ; Et qu'il a vu sur l'eau, couchée en ses longs voiles, La blanche Ophélia flotter, comme un grand lys.

Arthur Rimbaud

di-versión©ochoislas

[waltfrasescazadordepalabras]

Los gauchos Quién les hubiera dicho que sus mayores vinieron por un mar, quién les hubiera dicho lo que son un mar y sus aguas. Mestizos de la sangre del hombre blanco, lo tuvieron en poco, mestizos de la sangre del hombre rojo, fueron sus enemigos. Muchos no habrán oído jamás la palabra gaucho, o la habrán oído como una injuria. Aprendieron los caminos de las estrellas, los hábitos del aire y del pájaro, las profecías de las nubes del Sur y de la luna con un cerco. Fueron pastores de la hacienda brava, firmes en el caballo del desierto que habían domado esa mañana, enlazadores, marcadores, troperos, capataces, hombres de la partida policial, alguna vez matreros; alguno, el escuchado, fue el payador. Cantaba sin premura, porque el alba tarda en clarear, y no alzaba la voz. Había peones tigreros; amparado en el poncho el brazo izquierdo, el derecho sumía el cuchillo en el vientre del animal, abalanzado y alto. El diálogo pausado, el mate y el naipe fueron las formas de su tiempo. A diferencia de otros campesinos, eran capaces de ironía. Eran sufridos, castos y pobres. La hospitalidad fue su fiesta. Alguna noche los perdió el pendenciero alcohol de los sábados. Morían y mataban con inocencia. No eran devotos, fuera de alguna oscura superstición, pero la dura vida les enseñó el culto del coraje. Hombres de la ciudad les fabricaron un dialecto y una poesía de metáforas rústicas. Ciertamente no fueron aventureros, pero un arreo los llevaba muy lejos y más lejos las guerras. No dieron a la historia un solo caudillo. Fueron hombres de López, de Ramírez, de Artigas, de Quiroga, de Bustos, de Pedro Campbell, de Rosas, de Urquiza, de aquel Ricardo López Jordán que hizo matar a Urquiza, de Peñaloza y de Saravia. No murieron por esa cosa abstracta, la patria, sino por un patrón casual, una ira o por la invitación de un peligro. Sus cenizas están perdidas en remotas regiones del continente, en repúblicas de cuya historia nada supieron, en campos de batalla, hoy famosos. Hilario Ascasubi los vio cantando y combatiendo. Vivieron su destino como en un sueño, sin saber quienes eran o qué eran. Tal vez lo mismo nos ocurre a nosotros. Fuente de libro y Poema de Jorge Luis Borges:

Elogio de la sombra (1969) / Borges /

Ilustración, Juan Carlos Castagnino.