#realitatea

[un-suflet-anonim]

Treptat, am învățat că singura persoană de la care și față de care să-mi cer iertare sunt eu însumi și atât.

@un-suflet-anonim

[irobbert]

Nu ne dam seama pe moment insa maturitatea asta vine cu o greutate pe sufletul nostru de copil. Greutate care doar ne lasa un gust amar al vietii.

[i-gwarth]

Realitatea Ilustrată ("Reality Illustrated, or Things As We See Them")

This is the (I think) February 20th, 1927 issue of a long-running Romanian illustrated newspaper. Ever since I found a December 1934 issue in an antique shop years ago, perusing old issues of illustrated newspapers has become a hobby of mine. It delights me to no end that these talked of exactly what you'd think an early 20th century Balkan newspaper might be talking about.

"God, that war in China sounds like a catastrophe", " Isn't it weird that people still believe in strigoi (vampires)?" and, of course "Hey uhh... what's going on over in Italy? Guys? It sounds like we should be concerned about that stuff."

It also has a lot of stuff like this:

Long, moralizing thinkpieces trying to figure out and explain the perils of the world to a population that was hungry for knowledge despite not being fully literate. In "The eternal peril - war" the writer tries his hand at broad historical analysis, to explain how the insincerity of conniving politicians and the failures of educated elites (here named "philosophers", but broadly referring to the intelligentsia of the time) will inevitably lead to revolution and war. He even expresses a hope that a brighter future lies ahead, where universal literacy and education will make people less prone to violence and more able to settle disputes through negotiation and compromise.

Looking around today, it's a quaint perspective. Almost 100 years later, we both have and have not arrived at that prophesized, hopeful future. Political violence on the scale of 1920's Europe is nearly unthinkable today (as in, trains loaded with veterans no longer machinegun communist revolutionaries by the score in the streets - that's the atmosphere of the 20s), but it has been replaced with stuff that's alienating, dehumanizing, isolating and corrosive to the soul. We joke about what modern things would blow a medieval peasant's mind but explain the concept of social media and the rise of Qanon to a poor 1920s Balkan gazetteer and he will buy a ticket to the big city just to find a tall building to leap to his death from.

If you want to imagine the future, imagine today's problems persisting in a reduced, mutated form and supplanted by greater, stupider, more incomprehensible problems.

[crossbordercroniclesro]

Românii din diaspora: Captivi ai iluziei progresului, hrăniți de știrile triumfaliste de acasă?

Se spune că ochii care nu se văd, se uită. Dar ce te faci când ochii diasporei, cei care nu mai trăiesc realitatea din România, sunt fixați pe ecranele canalelor de știri românești? Din confortul străinătății, românii noștri de peste hotare privesc în fiecare seară televiziunile pline de breaking news-uri pozitive și rapoarte de succes, convinși că, în țară, lucrurile merg din ce în ce mai bine.…

[ciochinaflorin]

13 I 2024. APARENȚA ȘI REALITATEA [Luca 3.23 I Judecători 8.11 I Iov 18.14]

13 I 2024. APARENȚA ȘI REALITATEA I Podcast I Pasaje Biblice : Luca 3 : 23 I Judecători 8 : 11 I Iov 18 : 14 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 13 Ianuarie 2024 I Este o foarte mare diferență între aparență și realitate. Între ce pare a fi cineva și cine este el în realitate. În studiul anterior s-a menționat faptul că Domnul Isus era un semn, adică o minune. Domnul Isus era și este…

[arhitectul]

M-ascund deseori in voliera porumbeilor atunci când vreau să fug de propriile gânduri sau când simt că-mi trebuie o fărâmă de energie pe care nu o găsesc altundeva. Chiar și aproape de miezul nopții, mă cațăr pe scara cu treptele rare, aprind becul acela chior și le perturb somnul pentru ca eu să-mi găsesc liniștea. Acolo, într-un pod de 16 metri pătrați, nu mai contează nimic din afara lui. Gândesc împerecheri, iau în mână porumbeii, sau doar îi privesc de pe un scaun prea uzat de timp. Acolo îmi fac visuri și speranțe despre care știu că nu voi ajunge să simt dezamăgirea. În acel pod mi se descompun toate gândurile și intru într-o bulă în care nu pot fi atins de realitatea aspră uneori.

@arhitectul - despre pasiunea nespusă.

[statusurisimple]

„Niciun artist nu tolerează realitatea.” Friedrich Nietzsche

Urmărește-ne pe Instagram: statusuri.simple

[panorama2024aaaa]

الواقع والحقيقة يَقولان أن الأشخاص الأكثر إنسانية والأعمَق شُعوراً يُحبُّون التَخَفِّي ، يُفَضِّلون التَوحُّد مع ذواتهم على الظُهور والمُخالطة ! ويَقولان أيضاً أن الأشخاص الفارغين الزائفين والحمقى يُحِبُّون التباهي ، ويُفَضِّلون الظُهور ويَعشَقون الخروج للنُور والإحتكاك بالآخرين!

Realitatea și adevărul spun că cei mai umani și cei mai adânci în simțire preferă să se ascundă, să fie singuri cu gândurile lor în loc să iasă în evidență sau să interacționeze! De asemenea, spun că cei goi de conținut și cei prosti își iubesc îngâmfare, preferă să iasă în evidență și adoră să iasă la lumină și să intre în contact cu ceilalți!

Gerçeklik ve gerçeklik, en insanı ve en derin hissedenleri gizlenmeyi tercih etmeleri, dikkat çekmek veya etkileşimde bulunmak yerine düşünceleriyle yalnız kalmayı tercih etmeleri konusunda konuşur! Ayrıca, içeriği boş olan ve aptal olanların gösteriş sevdiklerini, dikkat çekmeyi tercih ettiklerini ve ışığa çıkmayı ve diğer insanlarla etkileşime girmeyi sevdiklerini söyler!

[vagabondareamintii]

Ce este "eroarea cognitivă" / "prejudecata cognitivă" pe înțelesul tuturor:

Biasul cognitiv este ca o "scurtătură" pe care creierul nostru o folosește pentru a lua decizii mai rapid. În loc să analizeze totul pe îndelete, creierul simplifică lucrurile, dar asta poate duce la greșeli de gândire. Adesea, nici nu ne dăm seama că suntem influențați de aceste scurtături. Sunt ca niște "capcane" pe care creierul le folosește pentru a simplifica realitatea. Ele ne ajută să gândim rapid, dar uneori ne fac să luăm decizii greșite fără să ne dăm seama.

Exemple simple de bias cognitiv:

Biasul de confirmare:

Căutăm doar informații care ne dau dreptate și ignorăm ce ne contrazice.

Dacă tu crezi că ciocolata este sănătoasă, vei căuta articole care spun că este bună și vei ignora articolele care spun că nu e chiar așa de sănătoasă.

Biasul de negativitate:

Ne concentrăm mai mult pe lucrurile rele decât pe cele bune.

Dacă primești zece comentarii la o postare pe internet, dintre care nouă sunt pozitive și unul e negativ, te vei gândi toată ziua doar la acel comentariu negativ.

Biasul de disponibilitate:

Creierul nostru crede că lucrurile care ne vin ușor în minte sunt cele mai comune.

Dacă auzi la știri că a avut loc un accident de avion, s-ar putea să te gândești că accidentele de avion sunt foarte frecvente, chiar dacă ele sunt, de fapt, rare.

Efectul de ancorare:

Prima informație pe care o auzim ne influențează toate deciziile viitoare.

Dacă mergi la cumpărături și vezi un telefon scump redus de la 5000 la 4000 de lei, s-ar putea să crezi că e o afacere bună, chiar dacă prețul redus e tot mare.

26.09.2024

[officialromaniantranslatiuni]

Daca se face un serial adolescentin ar trebui sa refkecte realitatea romaneasca. Nu kkturi americane gen majorete si echipa de bachet. Nu. Cafeaua de la prima oră, tigara din pauza, chiulitu in draci, alea care se păruiau si ăia care mereau la pacanele si evident clubareala la un club de kkt (sau majuri) in fiecare weekend. Asta vrem

Adolescenta mea nu a fost asa 🥺🫣 votez pentru nerdie girl care sta acasă și citește fanficuri

[un-suflet-anonim]

Ne dorim să fim iubiți de parteneri, dar noi nu știm să iubim și nici nu vrem.

Ne dorim să fim prețuiți de partener, dar noi nu vrem să prețuim ce avem.

Ne dorim să întemeiem un cămin călduros și liniștit, dar nu vrem să-l facem călduros și liniștit.

Vrem o relație armonioasă, dar nu vrem să construim una.

Vrem o relație stabilă, dar nu vrem să luptăm pentru ce avem.

Vrem de toate, dar renunțăm mult prea repede, prea ușor, la jumătatea drumului.

Vrem totul sau nimic, și de fiecare dată alegem să pierdem totul și să rămânem cu nimic.

#realitate_în_fapte

@un-suflet-anonim

[inabusire]

Și deodată se opri. Neanunțat, pe nesimțite, rostogolirea clipelor se aținti într-un singur punct, ca și cum un aparat fusese scos din priză: exact aceeași ultimă străfulgerare de dinaintea stingerii. Lumea încremeni, în ciuda tuturor profețiilor, tuturor învățăturilor care portretizau sfârșitul - nimeni nu și-a închipuit că astfel se va trage linia. Își amintea ce văzuse de dinainte, presimțirile pe care spiritele bolnăvicios de sensibile le au aproape involuntar, le resimt ca pe-o intoxicație fără să știe ce anume o provoacă și cum să scape. Autobuzul se mișca rapid pe asfalt, spintecând bălțile răzlețe lăsate de ploaie, cu viraje ferme și nonșalante. Stătea pe scaun, undeva pe la mijlocul autobuzului, cu geaca udă lipită de vecinul din stânga, cu geanta trasă aproape de bazin, aproape ținută la piept, încă foarte atent ca umezeala să nu fi pătruns până la laptopul dinăuntru. În față, doi elevi aplecați plini de interes asupra dispozitivelor, tastând frenetic în încercarea de a câștiga vreun joc. Avea senzația, uneori, că nu-i mai înțelege. Că deși a prins mai demult, în adolescență, o perioadă asemănătoare, adulții n-au luat în serios poziția chircită, atenția suprasolicitată de culori, sunete și gesturi. Li s-a părut, probabil, că totul e doar o glumă, păcăliți de mirajul a ceva ce era mult prea frumos ca să fie adevărat. Îi privea absent, obosit să tot analizeze, să se simtă de parcă se împușcă singur în picior sabotându-și liniștea. Își impusese să uite, ca pe un fel de igienă a minții, deși adormea de cel puțin jumătate de an cu sunet de fundal. Când liniștea se așternea, apăreau întrebări, priviri și vorbe pe care și-ar fi dorit să le poată amuți. Și-a întors la un moment dat privirea spre parbriz, în locul în care ștergătoarele se intersectau și ploaia era dată deoparte, concentrându-se pe mișcarea repetitivă - deși mult prea deznădăjduit, deși labil și înfricoșat, avea senzația latentă că, totuși, nu se înșeală. Că e ceva ce nu se potrivește: poate amenințarea viitorului care îți displace, presimțirea unei schimbări iluzorii, a unei noi orchestrații care să ascundă în spatele ei, de fapt, aceleași forme de distrugere. Că oamenii nu realizează spre ce se îndreaptă, iar dacă realizează, se retrag bulversați în bula lor protectivă, insistând să picteze în roz niște pereți arși. Se-ntreba în unele nopți ce mai înseamnă liniștea. De ce e dragostea doar neputință. Cum de-a ajuns să fie atât de greu să păstrezi normalitatea. Dintr-o singură clipire, totul se năruise: nimeni n-a scos niciun geamăt, fără urlete de durere, fără lacrimi și isterii, fără groază și fugă. O lume încremenită, moartă. O lume curată, goală, prăbușită-n golul din care s-a ivit. Un Dumnezeu dezamăgit și frânt, sătul să-și vadă creația autodistrugându-se.

-

Unde-am fost laș, până la urmă? N-am făcut decât să mă atac de unul singur și să tac, să tac, să tac, atunci când aș fi vrut să le sparg țestele prin cuvintele mele. M-am izbit de ei ca de o oglindă, văzându-mi în reflexia lor vicii și slăbiciuni, micșorându-mă până la a fi vag diferențiabil într-o mare de oameni. M-am camuflat din frică, străpuns de durerea singurătății, și-am ciopârțit aripile mele cu ciudă. Am răsucit lumea în jurul meu și-am definit totul prin urechile și ochii mei, prin atingerea fragilă a degetelor mele, căci: "Sfârșitul tău este sfârșitul lumii" și nu pot cunoaște realitatea altfel decât prin prisma minții și-a simțurilor mele.

N-am scris nimic nou, și totuși am fost martorul graniței, așteptând, sperând.

[qq4rooms]

pentru tine

am creat un poem pe jumătate

dar m-a lovit realitatea în față

deschizând ușa casei

crezând ca te-ai întors

dar nu erai tu

nici măcar umbra pașilor tăi

nu-mi dădeau târcoale

dar cine putea veni

dacă nu propriul meu poem

zâmbindu-mi melancolic

din tocul ușii

cu lacrimi de cerneală

și fără suflare în cuvinte

n-am putut decât să complotez

cu propriile mele cuvinte

crezând că doar așa

capriciul de a visa s-ar risipi de la sine

căutând prin minte

un dicționar ruginit

dar n-am găsit

nimic viu.

@qq4rooms

[everythingwithpassion]

Realitatea bate filmul, in fiecare zi..

[confesiunianonime]

Cateodata am impresia ca nu am constiinta sau alegeri ci pur si simplu merg in vid fara a constientiza pasii pe care ii fac.

Realitatea este influentabila de atat de multi factori incat nu ii pot controla pe toti

#confesiunianonime

[arhitectul]

Când credeai că lucrurile nu se vor mai așeza la locul lor vreodată, ele tot au făcut-o după o trecere de timp. Acum ai o femeie care te iubește lângă tine, ai obiective de atins, ai o viață de trăit și atâtea de făcut, vrei o casă, vrei copii, vrei să faci de toate. Uneori realitatea te zdruncină, însă de fiecare dată îți regăsești echilibrul și liniștea. Când sunteți unul în brațele celuilalt, restul nu mai are importanță și când nu sunteți împreună aveți un gol pe undeva prin suflet. Îți place s-o vezi când râde, îți place și mai mult când o faci tu sa râdă și te condamni când nu ești lângă ea în momentele în care aruncă lacrimi într-o cameră goală. Vrei sa vezi lumea cu ea la braț și să lași câte o urmă în fiecare colț de univers, iar peste ani să spui, am fost acolo, ne-am sărutat sub cerul plin de stele și ne-am luat în brațe la capătul lumii. Și ești conștient că deși n-ai vrut să mai iubești, ea ți-a pus iubirea înapoi în piept și-a zis să o simți. Și ai simțit, încât atunci când ți-ai dat seama că iubești ai vrut să fugi. Dar s-a prins de schema ta de doi lei și te-a ținut de mână încât acum parcă nu vă mai saturați unul de celălalt. Încât acum vă iubiți fără piedici. Doi nebuni într-o lume nebună.

@arhitectul