#suferință

[ella07]

Nu plec atunci când e greu, plec când totul devine lipsit de respect...

[camiiasmi-blog]

Nu voi avea niciodată încredere in oamenii

nimeni nu mă intelege ma prefac că nu ma doare dar ma doare mult..

[nemuritorinpoezie04]

Cum o făceai

Simt cum pierd jocul de-a “noi!

Cum tu nu mă alinți,

Cum o făceai cândva.

Cum tu nu mă săruți, 

Cum o făceai cândva.

.

Mă sting pe ale tale buze reci

Și îmbrățișări seci,

Simt că nu mă mai iubești...

Cum o făceai cândva.

[recluziune]

"Fusese foarte trist, de asta își aducea bine aminte, dar ce anume îl întristase atât de mult nu mai știa. Așa se întâmplă: trece și tristețea, trec și durerile și deznădejdile, aidoma bucuriilor, trec, pălesc, își pierd adâncimea și valoarea, și până la urmă vine o vreme când nu mai ești în stare să-ți aduci aminte ce anume te-a durut atât de rău. Și durerile pălesc și se veștejesc. (...) Nimic nu e trainic, nici suferința."

"Narcis și Gură-de-Aur" - Hermann Hesse

[goddess-of-hunting]

"I will not let them to hurt me again"

And it happens again...like I am addicted

But in same time I am sick of it.

It feels like I am consuming poison

I know is poison

I can't stop

And then the poison is doing its job...

It kills me slowly

[crossbordercroniclesro]

Tragedie la Cluj: Tânărul care nu a mai găsit o cale de ieșire din suferința iubirii neîmpărtășite

Cluj-Napoca, un oraș viu, animat de viață și speranțe, a fost martorul unei tragedii care a sfâșiat inimile celor care l-au cunoscut pe David, un tânăr de doar 25 de ani. Cu o oră înainte de a-și lua rămas-bun de la această lume, David a postat un ultim mesaj pe Facebook, care, deși părea calm, ascundea o suferință imensă: „Aveți grijă de voi și de alegerile/deciziile luate! Fericire multă…

[un-suflet-anonim]

Câte bătăi de inimă sunt într-un minut?

Câte zâmbete sunt într-un minut?

Câte iubiri sunt într-un minut?

Câte lacrimi sunt într-un minut?

Câte fericiri sunt într-un minut?

Câte tragedii sunt într-un minut?

Câtă durere și suferință este într-un minut?

Câte ”Te Iubesc!” sunt într-un minut?

Câte certuri și reproșuri sunt într-un minut?

Câte regrete sunt într-un minut?

Câte despărțiri sunt într-un minut?

Câte pierderi și câștiguri sunt într-un minut?

Câte lupte cu tine însuți sunt într-un minut?

Câte întrebări sunt într-un minut?

Câte răspunsuri sunt într-un minut?

Câte ecouri sunt într-un minut?

Și câte întrebări fără răspuns sunt într-un minut?

@un-suflet-anonim

[strainaprintredemoni]

Încă mă caut..

În adâncurile mele trăiește o oboseală apăsătoare, ca și cum aș fi cumpărat-o în rate de la suferință, plătind taxe în plus pentru a ascunde un zâmbet obosit și sfâșiat.

În zilele din urmă, fericirea mi-a scăpat din mână ca nisipul ce alunecă printre degete! Indiferent din ce unghi aș privi, fie că e vorba de relație sau de mine însămi, lumina fericirii s-a stins. Aleg să mă refugiez în singurătatea mea, fără să gust emoțiile sau să mă bucur de plăceri. Simt doar un fior uman, un impuls de tristețe și deznădejde. Parcă pandemia a revărsat în sufletul meu vechi răni pe care le credeam vindecate demult. Am cunoscut fericirea, și totuși, e ca și cum s-a evaporat, iar drumul înapoi pare îndepărtat și nesigur. Cât va dura acest vid? Nu știu! Uneori parcă trec luni întregi, alteori ani și ani.

Îmi doresc să strig, să îmi eliberez durerea, să scot la lumină toate frânturile sufletului meu! Să mă simt bine, să mă umplu din nou de încredere, să radieze iubire din fiecare privire. Dar adevărul e că mă sufoc într-un întuneric înspăimântător și durerea mea nu pare să aibă sfârșit, nici astăzi, nici mâine, niciodată sau cel puțin nu acum.În ciuda tuturor acestor furtuni interioare, încă există un răzvrătit foc al dragostei care arde în mine, chiar și în mijlocul acestei pustietăți sufletești.

Jurnalul lui Gi.

14.03.2024 @strainaprintredemoni

[tamurakafkaposts]

Orice urmă-i o rană,

Nu-ntoarce capul

Și nu zgîndări cu privirea

Amprentele inflamate

Pe care le-ai lăsat pe obiecte

Și plăgile, sîngerînd cu noroi,

Ale pașilor.

Orice urmă-i o rană

În carnea albă-a ratării,

Nu-ți mai lăsa visul

Să se răsucească

Avid de suferință

În trecut.

Treci înainte

Îmbălsămat în uitare,

Ana Blandiana, Ochiul de greier

[inabusire]

Îmi lipsesc orizontul tău, scăpările tale, fricile tale subjugate, ochii tăi ațintiți.

Îmi lipsesc eu mie, să fiu mai vie, mai altfel, nu atât de devorată de neîmpliniri și neajunsuri;

.

E atât de vie uneori, în mine, pornirea animalică care-mi cere sânge și sfâșiere. E atât de aprigă dorința. Trăiesc învăluită de himere. Mă hrănesc din iluzii și senzații.

Există o eu ce răcnește după noi experiențe, după noi gusturi, dar pare că sunt condamnată să trăiesc același tip de rană, să jinduiesc aceeași durere.

.

Și ochii-s blegi, m-aplec mergând - nu știu când am uitat ce rost mai are să încerci, ce-l înalță pe om, ce fel e zâmbetul curat, nestăvilit. Te tot întrebi, privind în gol, unde-i culoarea unor clipe, de ce-ți zvâcnesc rănile, de ce te roade frica... nu mai e vorba despre unde să pleci, ce zări noi s-atingi, ci cum s-aprinzi bezna din tine.

.

Să nu uit. Și când mă năpădește, să pot privi spre mine, să mă pot ierta; să recunosc că mi-e frică, că trupul meu strânge în cutele lui grămezi de suferință. Îmi lipsește asumarea, că trebuie să frângi un lucru-n două și să mergi mai departe, să-ndrăznești să accepți că sunt lucruri pe care... și tu le-ai vrut.

[anotheroneidk]

Uneori stau să mă gândesc ce este greșit la mine. Cu ce-am greșit vieții de îmi aduce în cale doar persoane care nu pot să mă iubească. Sau e doar vina mea? Că până la urmă eu îi aleg / atrag și ajung să iubesc cât pentru amândoi.

De ce nici măcar o firmitură de iubire nu pot "obține", deși eu dau pâinea întreagă, cu tot cu bucătărie...

E greșit că vreau să iubesc? Că îmi place să iubesc? Dar cât să o și fac când văd că abia primesc ceva înapoi?

"iubește, dar nu aștepta ceva în schimb"

N-am așteptat imposibilul... ci măcar câteva lucruri mici care să-mi arate că.. exist măcar în viața lor; contez puțin; nu sunt orice necunoscut...

Greșesc că ofer prea mult deși asta îmi place să fac? Așa iubesc eu. Intens.

Poate greșesc că am așteptări prea mici și nu plec la primul semn, ci aștept cu gândul că omul ăla o să vadă... cândva... câte am făcut pentru el.

Dar am rămas cu așteptatul și cu multe bucăți din inima date pe... nimic, din contră -suferință-.

M-am ales cu o inimă mai goală, cu un suflet care tânjea după o fărâmă de iubire, un corp mai rece... și veșnica întrebare:

Cu ce am greșit?

[nimrod-the-rebel]

Vei încerca o grea suferință, și în suferința aceea îți vei afla fericirea. Iată porunca mea: să cauți fericirea în durere

Feodor Dostoievski - Frații Karamazov

[ioan08]

Depresia clinică sau depresia majoră este o afecțiune afectivă caracterizată de cel puțin două săptămâni de sentimente reduse prezentate în majoritatea situațiilor.

Adesea este însoțită de o viziune de sine scăzută, pierderea interesului pentru activități plăcute în mod normal, energie scăzută și suferință emoțională fără o cauză clară.

Manifestările care persistă mai mult de două săptămâni și cu o gravitate care împiedică desfășurarea normală a activităților zilnice indică prezența unui episod depresiv major.

[goddess-of-hunting]

I just want to be a better person

*inhale exhale

[crossbordercroniclesro]

Lacrimi de Lumină: Descoperirea Căii Adevărului – Scopul Suprem al Vieții

Când privim adânc în noi înșine, întrebarea ne mistuie sufletul: de ce suntem aici? Ce căutăm, în acest labirint de suferință, iubire, greșeli și victorii mărunte? Căutăm un rost, o liniște, o lumină în bezna confuziei care ne apasă inimile. Și totuși, răspunsul a fost mereu lângă noi. Este scris, aproape șoptit, în fiecare cuvânt din Scriptură: „Vă rătăciți neștiind Scripturile, nici puterea lui…

[un-suflet-anonim]

Sunt momente în viață în care, oricât de multă lumină este în jurul tău, tu nu vezi decât întuneric, vină, suferință și durere.

@un-suflet-anonim