#dezamăgire

[ella07]

Nu plec atunci când e greu, plec când totul devine lipsit de respect...

[calandrinon]

ironie! mi-am făcut un tricou care spune "habar n-am" cu font instagram și habar n-am unde e

[ioana-emilia]

Scrisoare pentru viitor

Te-ai gândit vreodată că anul nu are cum să fie bun sau rău, ci doar așa cum ți-l faci?

Într-un final nu suntem decât suma alegerilor noastre, iar aceste alegeri ne umple viața de culoare sau de un doliu proeminent. Însă prin acestea, ne maturizăm...sau cel puțin așa continui să mă mint.

Anul meu nu a fost nici bun, nici rău. A fost exact așa cum am ales să fie. Poate nu am trăit cu adevărat decât o zi, deoarece alegerile mele atât mi-au permis. Iar în acea zi de viață, ați trăit și voi cu mine și vă mulțumesc.

În acest an ați avut grijă să înțeleg ce înseamnă prietenia, iubirea și dezamăgirea. M-ați văzut înflorind, iar mai mult sau mai puțin ofilindu-mă. Mi-ați fost aproape și ați avut grijă de mine. Sper din suflet că am reușit, asemeni vouă, să am grijă de voi și să vă fiu alături, căci știți bine că sunt mămica grupului și încerc să am grijă de copiii mei. ❤️

Prietenia: aceasta odată ce se naște, rămâne mereu vie în viețile noastre. Se poate opri pentru o perioadă, însă să fie reluată din același punct precum separarea să nu fi existat. Ni s-a întâmplat și nouă. M-am simțit singură o perioadă, chiar părăsită și a durut. Însă priveam totul din perspectiva mea, neînțelegând-o pe a ta. După un timp, am înțeles-o. Vreau să știi că nu te-am judecat, din perspectiva mea, niciodată. Îți mulțumesc că ești prietena mea.

Am mers mereu spre tine cu dramele mele, iar tu m-ai ascultat, deși aveai nevoie să fii tu cea ascultată. Ai trecut prin multe anul acesta și îmi cer scuze că nu am făcut mai mult să-ți fiu alături.

Iubirea: mi-e teamă că nu am să înțeleg vreodată adevăratul sens al acestui cuvânt. Însă am ajuns la concluzia că doar toxicitatea mă face să mă îndrăgostesc obsesiv – anul acesta n-a fost nimic obsesiv, poate doar felul în care ascultam vreo melodie care-mi plăcea. Nu am să adresez prea multe cuvinte, am înțeles, totodată, că există doar aparențe, iar în spatele acestora e un zid pe care scrie   

„i n t e r z i s   v i z i t a t o r i l o r”.

Dezamăgire: am făcut un clasament în ceea ce privesc persoanele care m-au dezamăgit: eu locul 1, iar tu 2. Tu ai avut cea mai mică implicație, anume absurditatea ta de-a nu-mi spune nu, și meriți să fii exclus. Iar eu m-am dezamăgit lăsându-mă să aștept în zadar. Am lăsat emoțiile să mă copleșească. Am insistat în mai multe aspecte și în toate am dat-o în bară: scrierea volumului 2, încercarea de-a publica volumul 1 - ideea de-a fi scriitoare și, poate, chiar în legătură cu tine.

A fost un an din câți mai urmează, dar, repet, mulțumesc că ați trăit o zi cu mine.

[inocenta2]

..mi-am dat seama că nicio durere fizică nu doare la fel de mult cum doare o dezamăgire de la persoana la care nu te așteptai…🙃

[lady-in-blacks-blog]

Am avut atât de multe trăiri

Trăiri pline de suspine și amăgiri

Multe lipsuri și goluri fără înțeles

O lume întreagă nu m-a priceput

Căci sufletul meu nu mai avea curajul să îndrăznească

Oricât de greu am țintit, a fost cu urcușuri și coborâșuri

Chiar dacă am simțit dezamăgire de la oamenii dragi

Am înțeles că cei ce te iubesc, nu te vor părăsi niciodată!

[qq4rooms]

mă dedic mie, ca un scriitor pierdut

să te pot găsi dincolo de moarte

în tăcerea ce îmbrățișează amintirile

pe care noi le-am aruncat în foc

și s-au transformat într-un mormânt de cenușă

ne-am distrus teleportându-ne acolo unde fiecare

umbră devine o poveste fără început de înțeles

ne-am obligat mințile să înțeleagă

o călătorie prin colțurile uitate

acolo unde timpul se oprește și suspină

drept dezamăgire pentru noi

iar ecourile rămân prinse în aer

bătute-n cui de perdeaua trasă

ca un vis ce refuză

să se ridice în picioare pentru noi

încercând să deschidă porțile trecutului

să aducă la lumină ceea ce a fost

pierdut fără a căuta răspunsuri

ci doar să simtă pulsul unei existențe

fără de margini inconștiente.

@qq4rooms

[black-in-life]

~Permite-ți o cădere, o lacrimă, un "nu mai pot”… permite-ți o zi de dezamăgire… asta face parte din viață. Exact în aceste zile învățăm să ne iubim pe noi înșine pentru a trece peste luptele interioare, este locul unde prețuim cel mai mult un zâmbet, o îmbrățișare, o persoană și viața..~

[fata-cu-visele-ei]

Îndrăgostitul este o dezamăgire.

[inabusire]

Îmi vine să le șterg pe toate, să ard caietele și tot ce-am simțit în ultimii 3-4 ani, să le las în urmă. Să accept că nu e vina nimănui. Că așa funcționează - și viața lasă urme de neșters pe noi, peste care nu ne rămâne decât să creștem iarăși carne, să oprim pârjolul și să privim cu milă tot sângele scurs. Regret că am suferit atât de mult, că m-am încăpățânat la nesfârșit să zgândăr cicatrici, să rup cu ură coaja doar ca să mai simt iarăși ceva, să nu pic în golul din inima mea, în inerție. Am preferat mereu să sufăr decât să nu simt nimic, dar la ce bun? De ce să tot stai într-un loc sufletesc ce ți-a devenit mai mult iad decât refugiu? Regret că am lovit orbește în mine, că am vrut să mă anihilez, să nu mă mai simt greșită simțind mereu mult prea mult; am urât că sunt om, că simt, că m-a pricopsit Dumnezeu cu o armă cu două tăișuri, pe care am ajuns s-o folosesc tot contra mea. Mă uit spre el și nu mai am nimic de zis, privind cu ochi goi, triști, cu dezamăgire, n-a fost niciodată acolo ceva ce m-ar fi putut mângâia. Am crescut prin durere, devenind una cu monstrul pe care l-am urât atât, de care am fugit și m-am temut. L-am privit în ochi, nu mă mai înfioară, i-am strâns mâna cu forță, sfidându-l; ce putere ar mai avea în fața mea, copil crescut într-o casă scăldată în flăcări? Am obosit să urăsc, vreau curajul de a ieși din casă, de a păși pe prispă, inspirând aerul nocturn, să-mi clătesc plămânii de fum și-apoi să calc timidă iarba, cu pași strâmbi, de om obișnuit cu teroarea; să plec, lăsând în urmă scânduri pârjolite, scântei și table ce pocnesc arzând. N-am avut curajul să sper că-mi va fi bine. Am așteptat să-mi garanteze alții asta. Am plătit câteva clipe sporadice de iluzorie iubire cu zeci de nopți crunte, în care simțeam că mă sfâșii, cu depresii și fantezii sinucigașe, cu ambiții alimentate de ură. Pentru ce atât tumult, atâta agitație? Nici nu mai contează cine pe cine și de ce, răspunsul e simplu și vreau doar să... iert și să uit. Să pot zâmbi, să pot râde, căci am trăit atât de mult purtând un zâmbet vag, înveninat. Am îmbrăcat mantia tristeții și mi-am făcut o casă din ea. E 2:22. E-o liniște stranie în mine, și toate parcă se sting. A fost frumos, într-un fel. Mă uit la el, cel în care am crezut și căruia i-am dat puterea de a mă modela; ce mai poți face tu acum din mine? Ce din tine ar mai putea fi vreodată pe măsura mea? Ce cuvânt, ce promisiune?

[sad-souls-things]

Doi oameni care se iubesc chiar se pot pierde .

Trist, dar adevărat. Când eforturile pentru relație nu sunt egale din ambele părți, balanța se dezechilibrează, iar persoana care luptă mai mult, in timp, eforturile se transformă in frustrări, regrete, resentimente. Și aici începe să se destabilizeze relația. Cel mai trist este faptul că o lume întreagă se ruinează, acolo, în suflet, rămânând doar ruine. Cum paharul se umple picătură cu picătură, fiecare dezamăgire, chiar dacă la timpul ei crezi că ai uitat-o, și mai urmează una, și încă una, și încă una... Iar când se adună toate astea, înțelegi că nu mai are rost.

Și în momentul în care te convingi să renunți la omul care înseamnă totul pentru tine, s-a ruinat totul... Și sufletul, și inima, și toate visele pe care le-ai legat de acel om.

[lovedaiana17]

,,Marea artă a vieții este să te trezești după un vis, să te ridici după o cădere, să zâmbești după o dezamăgire și să nu te descurajezi niciodată. Să privești înainte cu speranța de a învinge mereu".

Bună dimineața!

[euvincurand1]

Este rugăciunea cea care-ți permite...

CHEIA PENTRU A-I VEDEA MINUNATIILE SALE : NOI Binecuvântări îți vor invada viața ÎN TIMP CE ÎTI AMINTESTI și ÎI  MULȚUMESTI Unele situații pot părea atât de teribile și fără nici o ieșire încât dezamăgirea și durerea ar vrea sa ne copleșeasca. Dar tocmai acela este momentul să ne amintim că Domnul a făcut întotdeauna lucruri mari, și le va face din nou, chiar și mai mari: nu a încetat niciodată să le facă, nu a uitat cum să le facă și nu va înceta niciodată să facă pentru tine miracole peste miracole. În perioada de timp de la momentul în care ne-am rugat și până la momentul în care vedem rezultatul transformând situația, izbucneste în mintea noastră  bătălia în care inamicul vrea să insinueze orice  fel de îndoiala, descurajare, minciuna, înfrângere, capitulare, dezamăgire, imagini distructive. Deci ce fac? Mă uit la circumstanțe sau mă uit la promisiune? Mă focalizez pe ceea ce văd sau cred ceea ce Dumnezeu a implinit deja în locurile cerești? Ioel 2:21 21. Nu te teme, pamantule, ci bucura-te si inveseleste-te, caci Domnul face lucruri mari! Lucruri mari au fost deja implinite în favoarea ta  înainte de a te naște! Calea era pregătită  inca înainte ca această situație să se întâmple! Soluția a fost stabilită din veșnicie! ESTE Rugăciunea cea care îți permite să vezi că soluția deja pregatita ia atitudine în situație . Este Rugăciunea cea  care iti permite să vezi perfecțiunea pe care Dumnezeu a pregătit-o . Este Rugăciunea cea care iti permite să vezi mâna lui Dumnezeu acționând. Este rugăciunea cea care ITI permite să ierți dincolo de imaginabil. Este Rugăciunea cea care iti permite să ai pace și să te bucuri chiar acum în mijlocul situației. Rugăciunea este SA-L ASCULTI PE DUMNEZEU, SA AI INCREDERE IN DUMNEZEU, sa PUI ÎN PRACTICĂ CEEA CE IȚI SPUNE DUMNEZEU, SA TE BUCURI DE REZULTAT, SA Sărbătorești și sa triumfezi, sa VEZI SOLUȚIA, Roagă-te cu mine: Doamne,TU ai făcut întotdeauna lucruri mărețe și supranaturale, TU continui să faci lucruri mărețe și supranaturale chiar și în viața mea și în situația mea. Ți-am expus cauza. I-am iertat cu toata inima pe toți cei care mi-au facut rău. Mă rog pentru ei ca Tu să-i binecuvântezi fara măsura. Voi vedea miracolul supranatural. Chiar dacă nu înțeleg pe deplin totul, am pace și mă bucur. Am încredere în tine. Pentru că TU mă iubești și ești gelos pe mine. În Numele lui Isus, Amin. @Cristina Ricci Ministries montaj: Any Petrov

[cristinaboncea]

Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokki | Recenzie

Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokki a fost o dezamăgire literară cum nu am mai simțit de mult. Până acum, toate cărțile publicate la Alice Books m-au încântat și abia așteptam să o citesc pe aceasta, datorită titlului și subiectului abordat. Încheierea nu a fost mai pe placul meu decât începutul, din păcate. Detalii tehniceDespre ce este Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokkiCe nu…

[leontiucmarius]

Ion Cristoiu, despre cartea lui Ciucă: Nu trebuie să provoace nicio dezamăgire. Gândiţi-vă că în locul cărţii făcea o lingură de lemn şi o folosea în campanie

Ion Cristoiu afirmă că volumul “În slujba ţării”, scris de liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi lansat duminică este o combinaţie între cartea Pas cu Pas a lui Iohannis şi cea lui Burduja, Un plan pentru România. Publicistul spune că lansarea cărţii lui Nicolae Ciucă în cadrul unei emisiuni culinare dezvăluie un nou tip postedecembrist de candidat la Preşedinţie, candidatul-clip publicitar, care vinde…

[hiddenfeelings02l]

De ce tot timpul îmi doresc sa fie un ultim mesaj ?? Cu mulțumiri cu vorbe ce dor ..de adio ..sunt asa dezamăgită de mine ..o doamne ..de ce mi-am dat voie iar sa fiu naiva ..când Dumnezeu mi-a arătat de atâtea ori răspunsul și am refuzat sa îl vad sa îl cred ...de ce inima câteodată o ia razna? ..de ce nu avem control inimii ..oare o fi toxicitate ? ...nu îmi găsesc răspunsuri..tot ce simt acum este supărare și dezamăgire pentru tot ce s-a întâmplat și se întâmpla ...doare când știi adevărul dar ți se pune alta poveste 🫠doar pentru a fi jucat din nou ...de ce ?

Când eu defapt doar mi-am dorit sa fiu fericita atât..

De ce atâta răutate și răzbunare..care este câștigul?.

Caut în disperare acum focusul pe mine ..sa fiu eu bine ..pentru ca nu mai știu cum e sa fi bine 🙃 nu mai cunosc sentimentul asta ..viata mea de multi ani este un carusel datorita alegerilor ce le-am făcut viata ..și orice alegere vine cu repercusiuni în bine și in rău...întotdeauna trebuie sa învăț ,m-am saturat de lecții..cred ca aceasta oboseala face parte din mine și nu știu cum sa mai scap de ea ..nu știu ...

Am învățat sa trăiesc din păcate agitata cu o frica permanenta de abandon ..din cauza anumitor traume din copilărie..unde îmi este liniștea dupa care tânjesc de atâta timp ? ..

Urat când alții se bucura de raul altuia 🙈🙉🙊..nu mai vreau sa cred ca sunt oameni falși lângă mine ..refuz sa cred ca atât de naiva am ajuns ...când m-am pierdut? ..

De ce simt frica acum ? Frica de oameni ...

#gandurideseara