#dezamăgire
Explore tagged Tumblr posts
Text
Nu plec atunci când e greu, plec când totul devine lipsit de respect...
22 notes
·
View notes
Text
ironie! mi-am făcut un tricou care spune "habar n-am" cu font instagram și habar n-am unde e
#it's true#nimeni nu m-a întrebat ce înseamnă#mi-e nedreptate#mi-e dezamăgire#e blogul meu pot să folosesc dativul în mod greșit daca vreau#>:)#go to bed cal
1 note
·
View note
Text
Am avut atât de multe trăiri
Trăiri pline de suspine și amăgiri
Multe lipsuri și goluri fără înțeles
O lume întreagă nu m-a priceput
Căci sufletul meu nu mai avea curajul să îndrăznească
Oricât de greu am țintit, a fost cu urcușuri și coborâșuri
Chiar dacă am simțit dezamăgire de la oamenii dragi
Am înțeles că cei ce te iubesc, nu te vor părăsi niciodată!
2 notes
·
View notes
Text
Îmi vine să le șterg pe toate, să ard caietele și tot ce-am simțit în ultimii 3-4 ani, să le las în urmă. Să accept că nu e vina nimănui. Că așa funcționează - și viața lasă urme de neșters pe noi, peste care nu ne rămâne decât să creștem iarăși carne, să oprim pârjolul și să privim cu milă tot sângele scurs. Regret că am suferit atât de mult, că m-am încăpățânat la nesfârșit să zgândăr cicatrici, să rup cu ură coaja doar ca să mai simt iarăși ceva, să nu pic în golul din inima mea, în inerție. Am preferat mereu să sufăr decât să nu simt nimic, dar la ce bun? De ce să tot stai într-un loc sufletesc ce ți-a devenit mai mult iad decât refugiu? Regret că am lovit orbește în mine, că am vrut să mă anihilez, să nu mă mai simt greșită simțind mereu mult prea mult; am urât că sunt om, că simt, că m-a pricopsit Dumnezeu cu o armă cu două tăișuri, pe care am ajuns s-o folosesc tot contra mea. Mă uit spre el și nu mai am nimic de zis, privind cu ochi goi, triști, cu dezamăgire, n-a fost niciodată acolo ceva ce m-ar fi putut mângâia. Am crescut prin durere, devenind una cu monstrul pe care l-am urât atât, de care am fugit și m-am temut. L-am privit în ochi, nu mă mai înfioară, i-am strâns mâna cu forță, sfidându-l; ce putere ar mai avea în fața mea, copil crescut într-o casă scăldată în flăcări? Am obosit să urăsc, vreau curajul de a ieși din casă, de a păși pe prispă, inspirând aerul nocturn, să-mi clătesc plămânii de fum și-apoi să calc timidă iarba, cu pași strâmbi, de om obișnuit cu teroarea; să plec, lăsând în urmă scânduri pârjolite, scântei și table ce pocnesc arzând. N-am avut curajul să sper că-mi va fi bine. Am așteptat să-mi garanteze alții asta. Am plătit câteva clipe sporadice de iluzorie iubire cu zeci de nopți crunte, în care simțeam că mă sfâșii, cu depresii și fantezii sinucigașe, cu ambiții alimentate de ură. Pentru ce atât tumult, atâta agitație? Nici nu mai contează cine pe cine și de ce, răspunsul e simplu și vreau doar să... iert și să uit. Să pot zâmbi, să pot râde, căci am trăit atât de mult purtând un zâmbet vag, înveninat. Am îmbrăcat mantia tristeții și mi-am făcut o casă din ea. E 2:22. E-o liniște stranie în mine, și toate parcă se sting. A fost frumos, într-un fel. Mă uit la el, cel în care am crezut și căruia i-am dat puterea de a mă modela; ce mai poți face tu acum din mine? Ce din tine ar mai putea fi vreodată pe măsura mea? Ce cuvânt, ce promisiune?
13 notes
·
View notes
Text
Doi oameni care se iubesc chiar se pot pierde .
Trist, dar adevărat. Când eforturile pentru relație nu sunt egale din ambele părți, balanța se dezechilibrează, iar persoana care luptă mai mult, in timp, eforturile se transformă in frustrări, regrete, resentimente. Și aici începe să se destabilizeze relația. Cel mai trist este faptul că o lume întreagă se ruinează, acolo, în suflet, rămânând doar ruine. Cum paharul se umple picătură cu picătură, fiecare dezamăgire, chiar dacă la timpul ei crezi că ai uitat-o, și mai urmează una, și încă una, și încă una... Iar când se adună toate astea, înțelegi că nu mai are rost.
Și în momentul în care te convingi să renunți la omul care înseamnă totul pentru tine, s-a ruinat totul... Și sufletul, și inima, și toate visele pe care le-ai legat de acel om.
2 notes
·
View notes
Video
youtube
Este rugăciunea cea care-ți permite...
CHEIA PENTRU A-I VEDEA MINUNATIILE SALE : NOI Binecuvântări îți vor invada viața ÎN TIMP CE ÎTI AMINTESTI și ÎI MULȚUMESTI Unele situații pot părea atât de teribile și fără nici o ieșire încât dezamăgirea și durerea ar vrea sa ne copleșeasca. Dar tocmai acela este momentul să ne amintim că Domnul a făcut întotdeauna lucruri mari, și le va face din nou, chiar și mai mari: nu a încetat niciodată să le facă, nu a uitat cum să le facă și nu va înceta niciodată să facă pentru tine miracole peste miracole. În perioada de timp de la momentul în care ne-am rugat și până la momentul în care vedem rezultatul transformând situația, izbucneste în mintea noastră bătălia în care inamicul vrea să insinueze orice fel de îndoiala, descurajare, minciuna, înfrângere, capitulare, dezamăgire, imagini distructive. Deci ce fac? Mă uit la circumstanțe sau mă uit la promisiune? Mă focalizez pe ceea ce văd sau cred ceea ce Dumnezeu a implinit deja în locurile cerești? Ioel 2:21 21. Nu te teme, pamantule, ci bucura-te si inveseleste-te, caci Domnul face lucruri mari! Lucruri mari au fost deja implinite în favoarea ta înainte de a te naște! Calea era pregătită inca înainte ca această situație să se întâmple! Soluția a fost stabilită din veșnicie! ESTE Rugăciunea cea care îți permite să vezi că soluția deja pregatita ia atitudine în situație . Este Rugăciunea cea care iti permite să vezi perfecțiunea pe care Dumnezeu a pregătit-o . Este Rugăciunea cea care iti permite să vezi mâna lui Dumnezeu acționând. Este rugăciunea cea care ITI permite să ierți dincolo de imaginabil. Este Rugăciunea cea care iti permite să ai pace și să te bucuri chiar acum în mijlocul situației. Rugăciunea este SA-L ASCULTI PE DUMNEZEU, SA AI INCREDERE IN DUMNEZEU, sa PUI ÎN PRACTICĂ CEEA CE IȚI SPUNE DUMNEZEU, SA TE BUCURI DE REZULTAT, SA Sărbătorești și sa triumfezi, sa VEZI SOLUȚIA, Roagă-te cu mine: Doamne,TU ai făcut întotdeauna lucruri mărețe și supranaturale, TU continui să faci lucruri mărețe și supranaturale chiar și în viața mea și în situația mea. Ți-am expus cauza. I-am iertat cu toata inima pe toți cei care mi-au facut rău. Mă rog pentru ei ca Tu să-i binecuvântezi fara măsura. Voi vedea miracolul supranatural. Chiar dacă nu înțeleg pe deplin totul, am pace și mă bucur. Am încredere în tine. Pentru că TU mă iubești și ești gelos pe mine. În Numele lui Isus, Amin. @Cristina Ricci Ministries montaj: Any Petrov
0 notes
Text
Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokki | Recenzie
Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokki a fost o dezamăgire literară cum nu am mai simțit de mult. Până acum, toate cărțile publicate la Alice Books m-au încântat și abia așteptam să o citesc pe aceasta, datorită titlului și subiectului abordat. Încheierea nu a fost mai pe placul meu decât începutul, din păcate. Detalii tehniceDespre ce este Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokkiCe nu…
0 notes
Text
~Permite-ți o cădere, o lacrimă, un "nu mai pot”… permite-ți o zi de dezamăgire… asta face parte din viață. Exact în aceste zile învățăm să ne iubim pe noi înșine pentru a trece peste luptele interioare, este locul unde prețuim cel mai mult un zâmbet, o îmbrățișare, o persoană și viața..~
1 note
·
View note
Text
Ion Cristoiu, despre cartea lui Ciucă: Nu trebuie să provoace nicio dezamăgire. Gândiţi-vă că în locul cărţii făcea o lingură de lemn şi o folosea în campanie
Ion Cristoiu afirmă că volumul “În slujba ţării”, scris de liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi lansat duminică este o combinaţie între cartea Pas cu Pas a lui Iohannis şi cea lui Burduja, Un plan pentru România. Publicistul spune că lansarea cărţii lui Nicolae Ciucă în cadrul unei emisiuni culinare dezvăluie un nou tip postedecembrist de candidat la Preşedinţie, candidatul-clip publicitar, care vinde…
0 notes
Text
De ce tot timpul îmi doresc sa fie un ultim mesaj ?? Cu mulțumiri cu vorbe ce dor ..de adio ..sunt asa dezamăgită de mine ..o doamne ..de ce mi-am dat voie iar sa fiu naiva ..când Dumnezeu mi-a arătat de atâtea ori răspunsul și am refuzat sa îl vad sa îl cred ...de ce inima câteodată o ia razna? ..de ce nu avem control inimii ..oare o fi toxicitate ? ...nu îmi găsesc răspunsuri..tot ce simt acum este supărare și dezamăgire pentru tot ce s-a întâmplat și se întâmpla ...doare când știi adevărul dar ți se pune alta poveste 🫠doar pentru a fi jucat din nou ...de ce ?
Când eu defapt doar mi-am dorit sa fiu fericita atât..
De ce atâta răutate și răzbunare..care este câștigul?.
Caut în disperare acum focusul pe mine ..sa fiu eu bine ..pentru ca nu mai știu cum e sa fi bine 🙃 nu mai cunosc sentimentul asta ..viata mea de multi ani este un carusel datorita alegerilor ce le-am făcut viata ..și orice alegere vine cu repercusiuni în bine și in rău...întotdeauna trebuie sa învăț ,m-am saturat de lecții..cred ca aceasta oboseala face parte din mine și nu știu cum sa mai scap de ea ..nu știu ...
Am învățat sa trăiesc din păcate agitata cu o frica permanenta de abandon ..din cauza anumitor traume din copilărie..unde îmi este liniștea dupa care tânjesc de atâta timp ? ..
Urat când alții se bucura de raul altuia ����🙉🙊..nu mai vreau sa cred ca sunt oameni falși lângă mine ..refuz sa cred ca atât de naiva am ajuns ...când m-am pierdut? ..
De ce simt frica acum ? Frica de oameni ...
#gandurideseara
0 notes
Text
Am o stare ciudată. Nici rece, nici fierbinte, și totuși ceva mă roade. „Cerurile se cuceresc”. Așteptând să găsești sensul binelui, având mintea atât de tulbure și îmbâcsită încât totul pare cu susul în jos, cu sufletul scăldat în sânge, cu mâinile întinse spre avuție și ochii tulburi de gol și pustiu. Ce sper? Ce visez? Ce-mi doresc sincer, adânc? Am senzația că nu știu. Mintea nu știe, probabil, dar am inima mută, izbită de zid ca un copil netrebnic. Și inima ce să-mi mai zică, ce să-mi mai ceară în amalgamul ăsta de izolare și dezamăgire? Cred într-o misiune pe pământul ăsta? Cred în luptă? Fiindcă simt că nu am voce și sunt prea m��runtă – și mă dau la fund, fugind ca o ipocrită lașă, refuzând să acționez zilnic pentru ceva, orice. (așa m-am simțit în copilărie, atunci când țipam spre tata s-o lase pe mama, iar el mă reducea la tăcere și continua scandalul. Așa mă simțeam atunci când dorindu-mi divorțul, ei doi continuau să se împace, iar în mintea mea încolțea ironia care mai târziu a devenit călăul meu, judecătorul mental care mă poate reduce oricând la nimic.) Sunt atât de mediocră încât nu fac nici binele, nici răul – atârnând într-o suspendare de intenții bune care îmi pâlpâie timid în inimă, dar pe care le sufoc cu o sete absurdă de durere. În unele momente mi-aș dori să pot frânge barierele și să duc până la capăt ce jinduiesc – dar sângele care se scurge din alții îmi lasă un gust amar, de leș. E din nou o schimbare în mine pe care nu pot s-o prevăd, să-i intuiesc etapele sau finalitățile. Am devenit inaccesibilă, într-un fel, lumii, fiindcă nu vreau să vorbesc, nu vreau să explic, nu vreau să simt (și mă simt atât de singură, singură cum parcă n-am fost niciodată, încătușată de dementa asta care îmi ține predici stupide). Estetizez mesajul. Egoistă și eu, exact ca toți ceilalți. Dacă eu tac, dacă o să continui să-mi torn cenușă în cap, n-o să mă deosebesc de nimeni prin nimic – cu atât mai puțin prin sufletul ăsta pe care îl ignor. Vorbesc despre el ca despre o entitate desprinsă de întregul din mine, ca ceva prefabricat bun, iar asta mă face să simt rușine. Mă rușinez de micimea mea, de găurile căscate în mine, de lașitate, de faptul că aș trăda. Oameni condamnați să fie orbiți de urâtul din ei, uitând că sunt o creație formată din combinații contradictorii: nu ești nici pur bun, nici pur rău, nu ești un pahar în care e mai mult din ceva și mai puțin din altceva.
2 notes
·
View notes
Link
0 notes
Text
Când necazul te cuprinde, CERE ajutor!
Uneori și creștinii trec prin momente dificile, delicate, dureroase, când trebuie să gustăm din dezamăgire, când avem momente de depresie. Trebuie să recunoaștem că nu ne este ușor!-nu mai poți să te rogi, ești fără vlagă, nu mai ai cuvinte…-sunt zile când nu mai vrei să mai auzi de nimeni, nici de sfinți, nici de părtășie, nici de biserică… Durerea e prea mare, necazul ne copleșește și nu mai…
View On WordPress
0 notes
Video
youtube
Momentul dintre Rugăciune și Rezultat
CHEIA PENTRU A-I VEDEA MINUNATIILE SALE : NOI Binecuvântări îți vor invada viața ÎN TIMP CE ÎTI AMINTESTI și ÎI MULȚUMESTI Unele situații pot părea atât de teribile și fără nici o ieșire încât dezamăgirea și durerea ar vrea sa ne copleșeasca. Dar tocmai acela este momentul să ne amintim că Domnul a făcut întotdeauna lucruri mari, și le va face din nou, chiar și mai mari: nu a încetat niciodată să le facă, nu a uitat cum să le facă și nu va înceta niciodată să facă pentru tine miracole peste miracole. În perioada de timp de la momentul în care ne-am rugat și până la momentul în care vedem rezultatul transformând situația, izbucneste în mintea noastră bătălia în care inamicul vrea să insinueze orice fel de îndoiala, descurajare, minciuna, înfrângere, capitulare, dezamăgire, imagini distructive. @Cristina Ricci Ministries montaj: Any Petrov
0 notes