#primul razboi mondial

[laivinduroriginal]

Ion Bura, românul care a stat cinci ani prizonier în iadul din Siberia

Un manuscris aflat în colecția Muzeului din Cugir descrie amintirile unui locuitor al satului Vinerea, Ion Bura, fost soldat timp de zece luni în armata austro-ungară, iar apoi, pentru o perioadă de cinci ani, prizonier în Rusia. Autorul povestește despre cele zece luni de război, dar insistă pe perioada de viață  îngrozitoare, de prizonierat în mai multe lagăre de pe teritorul Rusiei. Născut…

[bartholomaus]

Am citit cartea lui Lucian Boia, aia cu Primul Razboi Mondial. E foarte ok. E un eseu pe tema vinovatiei si stigmatizarii (oare doar germanii si austro-ungarii au fost de vina?), a intrebarilor "cum ar fi fost daca...?" (daca Romania ar fi luptat alaturi de Puterile Centrale, ar fi castigat aceasta alianta razboiul? Sau daca ar fi ramas neutra pana la sfarsit. Dar ar mai fi castigat Transilvania? Probabil ca da, caci Imperiul austriac era pe duca oricum; poate chiar am fi castigat Transilvania fara nici un tribut de sange). Plus o repunere in discutie, a discursurilor traditionale-propagandistice post ww1, despre dreptate/nedreptate la Versailles, acum la 100 de ani distanta. Sunt discutate o multime de detalii gri de care marele public nu le discuta in mod curent. Ca de exemplu, romanii din armata austro-ungara, care jurasera credinta imparatului de la Viena, nici nu s-au gandit sa dezerteze la români pana cand acesta nu a murit si s-au simtit eliberati de juramantul fata de el. Cum ca in 1918, Trasilvania NU era doar o provincie locuita de români. Era româneasca (54%), Maghiara (30%) si germana (10%). Romanii erau majoritari, dar nici minoritarii nu erau chiar atat de minoritari. Plus ca la orase minoritarii erau net majoritari. Plus ca actul de la 1 dec 1918 (decizia Marii Adunari Nationale) nu inlocuieste un referendum. Armata romana ocupase Ardealul iar 46% din populatia Transilvaniei nu a fost intrebata daca doreste unirea cu Regatul Romaniei. Nici nu e sigur daca TOATA populatia romaneasca si-a dorit acest lucru. Poate ca ardelenii sa-si fi dorit un statut de autonomie in cadrul Regatului, indiferent de etnie. Fiindca liderii romanilor ardeleni asta au dorit initial, deoarece simteau si ei ca Ardealul era oarecum altceva decat Romania cu care urmau sa se uneasca. E clar ca profilul romanilor ardeleni de deosebea de al celor din România. Regăţenii voiau cu toţii unirea cu Ardealul. Ei aveau numai de câştigat şi nimic de pierdut. Dar ardelenii? Ajungeau printre români, scăpau de dominaţia ungurească...dar aveau şi de pierdut.Ce? Destule... Insa orice comentarii s-ar face, istoria nu poate fi data inapoi. Romania de azi e profund diferita de cea de acum 100 de ani. Azi, românii sunt total majoritari pe (aproape) întreaga suprafaţă a ţării. Tocmai de aceea ar trebui discutată istoria fără patimi şi fără a încerca ascunderea unor adevăruri certe dar incomode. E incredibil cum, citind istoria scrisa de Boia, iti dai seama cum am fost cu totii indoctrinati, generatii la randul, pavlovian, cu niste "adevaruri" pe care le-am considerat in afara oricarei discutii. De aceea si atitudinea multor oameni asemanatoare cu a unui dependent caruia i se ia drogul, de sevraj, precum reactia lui Neo, care descopera ca a trait in Matrix si ca realitatea e alta. Nu accept comentarii de dragul conversatiei de la persoane care nu au citit macar 2 carti de ale lui Boia... Am zis!

[stiridinromania]

VIDEO. Diana Sosoaca - "Datorile istorice ale Germaniei fata de Romania"

Diana Sosoaca. Declaratia politica a doamnei senator susţinută în cadrul şedinţei din data de 12.10.2022, intitulata: "Datorile istorice ale Germaniei fata de Romania" https://youtu.be/hdSe-BR9Iis "Stimati colegi senatori,Se vede ca aveti un presedinte tradator, agent al serviciilor altei tari, cel putin, un sclav al tarii a carei limba o cunoaste mai bine decat limba romana, care a ajuns Presedinte al Romaniei cu ajutorul unor tari cu interese in tara noastra si care, fara mandat din partea poporului roman, renunta la datoriile Germaniei fata de Romania. Mai mult, nu face niciun demers pentru apararea intereselor cetatenilor romani, care cer ajutor pentru ca li se iau copiii abuziv, în timp ce ambasadori ai altor tari au tupeul sa se implice în anchetele penale din Romania si sa dispuna în locul procurorilor. Nu mai cereti, Herr President, sa se cerceteze la sange si datoriile Germaniei catre Romania, ca atunci cand aveti ordine de la oculta mondiala impotriva celor care sunt antisistem si lupta pentru libertate si sunteti primul care le îndeplineste?Radu Golban este economistul de origine romana care a descoperit ca Germania ne datoreaza 19 miliarde de euro din acordurile comerciale bilaterale incheiate înainte si in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. A trait si studiat n Germania, Elvetia si Romania, iar acum locuieste în Elvetia. In prezent, este lector la Colegiul National de Comert si Diplomatia Relatiilor Economice din Bucuresti. Acesta a declarat într-un interviu ca în cadrul cercetrilor la lucrarea sa de doctorat - care nu a fost un plagiat, nene Ciuca si nene Cîmpeanu, hotilor de idei si infractorilor de plagiat, devalizatorilor de bogatii si distrugatori de învatāmant - cu privire la politica monetara si europeana a fost interesat sa gaseasca si o alta metoda de colaborare monetara în Europa.Asa a descoperit ca, începand cu anii '30, „a existat pana in 1944 o uniune de clearing (sistem de decontare între state prin intermediul bancilor, prin compensarea reciproca a creantelor si datoriilor în scopul echilibrarii schimburilor comerciale). Care a fost modalitatea de functionare a acestei uniuni monetare conduse de Berlin, care avea centrul in Germania la Casa de Compensatie?Studiind materiale din arhivele germane si elvetiene de stat - care sunt disponibile la Banca Reglementelor Internationale, cu sediul la Basel ,am vazut ca în aceasta uniune de clearing, la care a aderat si Romania începand cu anul 1936, au ramas, la sfarsitul rāzboiului, anumite sume necompensate. Un disponibil au avut si Franta, Olanda si Danemarca.Germania, începand cu anii '30, a încercat sa preia din nou o pozitie dominanta pe piata economica europeana. Problema era ca exista o lipsa acuta de valuta, Berlinul find obligat sa-si plateasca despagubirile din Primul Razboi Mondial, lucru care ingreuna comertul european. Guvernatorul Bancii Centrale a Germaniei a avut idea sa creeze un sistem bazat pe barter.Astfel, fiecare tara a trebuit sa-si plateasca in avans exporturile. In consecinta, pentru exporturile romanilor in Germania, de exemplu de produse agricole, banii erau platiti de Banca Nationala a Romaniei, nu de Germania.Exista zvonul ca Germania era un forte bun platitor si nu era asa. Germania a fost o tara foarte buna din punctul de vedere al achizitiei de marfa, însa banii au fost platiti de Banca Nationala a Romaniei.Aceasta este idea care sta la baza eurosistemului si astazi. Modelul de functionare în eurosistem este ca fiecare banca centrala sa plateasca în avans exporturile fiecarui stat. Exporturile germane catre alte state din UE sunt platite in avans de Banca Centrala a Germaniei.Atat timp cat pentru schimburile comerciale dintre Germania si Romania au fost stabilite cote in fiecare an, emisiunile monetare ale BNR pentru exporturile romanesti au fost compensate prin ceea ce Banca Centrala primea de la exportatori, in urma masurilor introduse de catre Germania. Insa schimburile comerciale cu Germania nu au mai fost echilibrate, tocmai din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial.Incepand cu septembrie 1939, Germania a ajuns într-o situatie precara si nu a mai fost in stare sa-si onoreze angajamentele pe care si le asumase fata de Romania si alte state membre ale uniunii de clearing. Romania încerca sa diminueze cotele de export catre Germania tocmai ca sa redreseze schimburile comerciale si ca sa reduca emisiunea monetara, pentru ca inflatia noastra crestea. Inflatia galopanta care s-a produs datorita clearingului cu Germania a fost suportata de cetateni.Pentru ca Germania nu mai putea sa exporte în masura în care se angajase, iar tara noastra era in continuare obligata sa-si onoreze cotele negociate cu Germania, care cresteau de la un an la altul, ajunsesem ca inflatia galopanta de la noi sa fie tributul pe care îl plateam indirect Germaniei naziste, sub forma unui ban de ocupatie.Din uniunea de clearing au facut parte si tari precum Afganistanul sau Elvetia, care nu erau tari aliate. In consecinta, faptul ca am fost aliati militari nu are nicio legatura cu obligatiile care vin in urma acordului de clearing încheiat de Romania si Germania în 1936.Germania i-a platit Elvetiei 60% din datorie. De ce Elvetiei i-a achitat banii si celorlalte state nu? Elvetia a cautat sa legalizeze averea cetatenilor germani, blocata acolo.Sumele fabuloase de bani care au fost depuse de cetatenii germani au fost blocate datorita sanctiunilor împotriva Reichului, la fel cum au fost blocati si banii romanilor în Elvetia.Deblocarea banilor cetatenilor germani din Elvetia a avut loc în mai multe etape. Pe de o parte, bancile elvetiene s-au obligat sa impoziteze la sursa acesti bani si sa plateasca o suma de 50% fiscului german. Acesta, prin Acordul de la Washington, trebuia sa fie in stare sa plateasca o parte din despagubirile de razboi, fiind astfel o situatie de win-win. De cealalt parte, Elvetia, avand posibilitatea sa negocieze si sa impuna bancilor elvetiene legislatia care a favorizat atat fiscul german, cat si pe cel american, a avut si posibilitatea sa negocieze cu Germania plata acelei datorii.Noi nu am fost in aceasta situatie. Cu cat crestea disponibilul nostru la fonduri si cu cat mai putin Germania putea sa-si onoreze exporturile spre Romania, cu atat mai mult Casa de Compensatie a încercat sa se foloseasca de instrumente de inginerie financiara ca sa ne diminueze disponibilul. De pilda, am fost obligati sa platim o parte din stationarea trupelor germane in Romania din disponibilul de la Casa de Compensatie. Am fost obligati sa achizitionam o serie de produse de care nu aveam nevoie, de la proteze la agrafe, la suprapret, ca sa reducem din disponibil. Aceste mijloace au fost efectiv la cheremul Germaniei, care a avut posibilitatea sa taie din disponibilul Romaniei cat a dorit.Despre aceste practici a publicat chiar Banca Reglementelor Internationale în rapoartele de lucru din anii '42 si '43, care se gasesc pe internet.Acel miliard de marci datorat tarii noastre este rezultatul exercitiului bugetar al Casei de Compensatie, dupa toate eforturile Germaniei de a reduce disponibilul. Atat a mai ramas dupa toate presiunile exercitate asupra Romaniei. In urma interventiilor publice pe care le-am avut în emisiuni, Banca Nationala a Romaniei a exprimat un punct de vedere conform caruia tara noastra, sub conducerea lui Ion Antonescu, ar fi insistat asupra Germaniei sa plateasca exporturile Romaniei in aur, dar noi am vrut sa primim numai aur de la Germania, pentru ca nu am mai avut încredere in clearing.Banca Reglementelor Internationale a criticat Romania pentru cererea de pe vremea lui Antonescu si i-a solicitat sa nu accepte din partea Germaniei aur, pentru ca este unul patat.Pentru mine este interesant ca disponibilul de un miliard de marci germane de la Casa de Compensatie se regaseste si într-un material din 2002 - 2003 al Academiei Romane publicat de Victor Axenciuc - „Istoria monetara a Romaniei". Aici, Academia Romana a publicat bilantul BNR din anul 1944, unde gasim rezervele noastre. Erau rezerve în aur si în valuta, iar rezervele de clearing erau în suma de 55 de miliarde de lei, care atunci erau exact un miliard de marci germane. Academia Romana a publicat din studiul arhivelor BNR aceasta suma, 55 de miliarde de lei, care acum valoreaza 19 miliarde de euro, inclusiv dobanzile aferente. BNR stia ca în 1944 ei aveau în rezervele lor disponibilul de la Berlin, deci cifra nu-mi apartine. Este publicata de Academia Romana, care a preluat-o din arhivele BNR. Cand am cerut aceste arhive, mi s-a spus ca nu le gasesc. In aprilie 2013 au organizat un simpozion la BNR si au spus ca banii au fost scosi din evidenta pentru ca Germania a fost considerata un stat incapabil de plata în 1944. Asta nu înseamna ca Germania nu este astazi capabila sa-si achite datoria.La Conferinta de la Londra din 1953, articolele 4 si 5, s-a reglementat statutul Romaniei si acolo se face trimitere la Tratatul de Pace de la Paris, unde in art.28 alin. (4) se spune clar ca Romania renunta la toate pretentiile de despagubire de la Germania si de la cetatenii germani, cu exceptia drepturilor dobandite din tratate si contracte anterioare datei de 1 septembrie 1939. Motivul pentru care aceasta datorie nu este stinsa astazi este ca Romania nu a renuntat explicit la acesti bani, dreptul dobandit al Romaniei în urma datoriei de clearing fiind din 1936, adica nu se incadreaza în ceca ce s-a decis la Conferinta de la Londra.Noi am renuntat la tot ce ne-am angajat în timpul razboiului, dar acest contract de tip barter încheiat cu Germania este din 1936. Tratatul semnat la Paris trebuie studiat cu atentie, iar daca Romania nu a renuntat într-adevar la acesti bani, atunci nu as vedea de ce sa nu-i cerem acum.In final, au organizat un eveniment-fantoma in 2012, in care au spus ca datoria este mult mai mica, adica 25% din cele 19 miliarde de euro. Nu puteau spune ca datoria nu exista, pentru ca au fost confruntati cu materialul Academiei Romane.Nicolae Ceausescu a initiat in 1974, în estul Europei, un grup de lucru care sa se ocupe de problema despagubirilor de razboi si sa deschida negocieri cu Germania. Negocierile de la Berlin au fost purtate de George Macovescu, ministru de externe la acea vreme. Romania a enuntat explicit diferenta dintre despagubiri si un credit fortat, cum a fost cel de clearing. Acesti bani nu sunt în contul unei despagubiri de razboi. Noi am renuntat la despagubiri in mod explicit. Nu putem sa cerem bani pentru atrocitatile si jafurile comise de armata nazista dupa 23 august '44, nu avem dreptul la asa ceva.Dar aceasta suma nu reprezinta o paguba de razboi. Este rezultatul unei relatii comerciale.Economistul roman stabilit in Elvetia spune ca s-au facut presiuni internationale asupra Romaniei pentru a renunta la aceste creante, de vreme ce o eventuala recuperare a lor ar putea crea un precedent, iar astfel mai multe tari ar putea cere Germaniei sa-si onoreze datoriile istorice.Art.28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede ca Romania renunta la toate pretentiile fata de Germania, „cu exceptia celor care rezulta din contracte si alte obligatii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum si din drepturi dobandite înainte de aceeasi data".In timp ce BNR a declarat ca nu detine dovezi privind aceasta datorie, Bundestagul german confirma în raspunsul oficial trimis ca exista intr-adevār un sold în favoarea Romaniei de 1,126 miliarde de marci imperiale, care ar avea acum o valoare de 99 de miliarde de euro, putin mai mult decat jumatatea datoriilor Romaniei.Doctorul în economie Radu Golban a confirmat faptul ca nemtii stiu despre datoria Germaniei catre Romania si acest subiect a fost discutat in Parlamentul german, însa nu au niciun interes sa recunoasca faptul ca, la un moment dat in istorie, au fost ajutati de catre o alt tara, mai slaba, precum Romania.Cand veti cere, lasilor, drepturile tarii noastre? Cand veti învata ca se poate negocia orice in beneficiul Romaniei? Cand veti învata sa va slujiti tara si poporul, iudelor?Va multumesc.Senator Diana Iovanovici-Sosoaca, Partidul S.O.S. Romania" Read the full article

[d-razvan]

Motorhead – 1916 Un Centenar universal, poate mai însemnat decât Rahatul-din-curtea-proprie: 11 noiembrie 1918, ziua când la Compiegne…

[momenteistorice]

7 inventii din Primul Razboi Mondial

Anul acesta, pe 28 iulie, se implinesc 104 ani de la izbucnirea Primului Razboi Mondial, asa ca ne-am gandit la 7 inventii din acea vreme care au schimbat lumea. Scanteia care se pare ca a declansat marea conflagratie este asasinarea urmasului la tronul Imperiului Austro-Ungar, Franz Ferdinand....

Citeste mai mult: https://momenteistorice.ro/7-inventii-din-primul-razboi-mondial/

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2rUsul4

ActiveNews.ro - 4 iunie 1920 : 97 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon.

Ce înseamnă ‘Nem, nem, zoha’, strigătul de luptă al maghiarilor

De Tudor Matei

  Articole relaționate

Atacuri teroriste la Londra: Șase morți și zeci de răniți, poliția a ucis trei teroriști

29 mai: Căderea Constantinopolului, capitala spirituală a românilor. O istorie care nu se învață la școală

Academician Florin Constantiniu: La Nurnberg, criminalii naziști au fost judecați de criminalii sovietici, secondați de complicii lor, anglo-americani

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).

CONTEXT

În raportul prezentat în cadrul Conferinței de Pace, la 1 februarie 1919, I.I.C. Brătianu a relevat faptul că intrarea țării noastre în primul război mondial alături de Puterile Antantei a avut ca scop fundamental eliberarea Transilvaniei și Bucovinei de sub dominația Austro-Ungariei și a demonstrat totodată aportul său economic, politic și militar la obținerea victoriei Aliaților asupra Puterilor Centrale.

De asemenea, el a probat cu argumentele istorice și etno-demografice că Transilvania și Banatul sînt teritorii românești, reamintind că statisticile ungare, deși totdeauna falsificate, îi menționau, totuși, pe români ca fiind populația majoritară a acestor ținuturi. „Populația română din aceste teritorii, sublinia raportul, reprezintă mult peste două treimi din întreaga populație”. I.I.C. Brătianu a ținut să pună în relief faptul că „înainte ca armata română să pătrundă în Transilvania, deputații români din toate județele acestei provincii, în virtutea dreptului la autodeterminare, s-au întrunit la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia,  unde au hotărît unirea definitivă a Transilvaniei și a regiunilor (românești) din Ungaria cu România”.

Consiliul Suprem Interaliat a hotărât, în cadrul ședințelor din 1 și 18 februarie 1919, formarea unei Comisii de experți (francezi, englezi, americani și italieni) care să studieze problemele teritoriale expuse de primul ministru al guvernului român în Raportul prezentat în 1 februarie  și să prezinte propuneri pentru delimitarea frontierele cu Ungaria „pe terenul etnic, geografic și al necesității economice.” Pe baza acestor criterii, Comisia de experți a supus discuției Consiliului miniștrilor de externe ai Conferinței, întruniți în ședința din 11 iunie 1919, linia de frontieră româno-ungară. La rîndul său, Consiliul Suprem  a analizat la 21 iunie 1919 și frontierele dintre România și Iugoslavia în zona Banatului.

La 11 iunie 1919, Consiliul Miniștrilor de Externe ai Conferinței de la Paris  i-a convocat pe reprezentanții României și Cehoslovaciei pentru a le comunica frontierele lor cu Ungaria, care urmau să fie introduse în Tratatul de Pace. Frontiera dintre România și Ungaria indicată de Consiliu era, în esență, frontiera actuală și a fost acceptată de guvernul României. Dar nu era cea promisă prin Tratatul de Alianță din 1916, adică de-a lungul întregului curs al Tisei, de la Szeged, la sud, la Vasaros-Nameny, în nord. La Trianon s-a stabilit României un teritoriu mai mic decît acela la care avea dreptul, conform principiului autodeterminării, formulat de președintele SUA, Wilson.

Toate hărțile etnografice elaborate de geografi, indiferent dacă erau unguri, germani, francezi, englezi sau italieni, pun în evidență faptul că granițele etnicității românești spre Apus depășesc frontiera trasată prin Tratatul de la Trianon.

Ion I.C. Brătianu explică de ce guvernul României a acceptat frontiera cu Ungaria stabilită la Conferința de Pace de la Paris. Pentru dezamorsarea lucrărilor Conferinței de Pace, blocate la un moment dat de protestele și obstrucția delegației ungare, delegația română, în interesul păcii, a renunțat să mai revendice teritoriile locuite de români la sud de Dunăre, precum și cele din regiunea Tisei. La stabilirea frontierelor României, Conferința de Pace de la Paris a luat de bază Tratatul din 17 august 1916, încheiat între România și Antantă, în care nu se specifică nimic privind frontiera nordică a țării, a Maramureșului.

În condițiile destrămării Imperiului austro-ungar, la 28 noiembrie 1918 se ține la Sighet o impunătoare Adunare națională, la care participă peste 10.000 de țărani maramureșeni, în frunte cu intelectualii lor, unde s-a cerut unirea cu România a întregului Maramureș istoric, inclusiv cel din dreapta rîului Tisa. Același deziderat național s-a cerut de către delegații maramureșeni și la istorica Adunare națională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Aici, la Alba Iulia, cînd bătrînul Ștefan Cicio-Pop și-a terminat cuvîntarea, strigînd „Trăiască România Mare, de la Nistru pînă la Tisa”, maramureșenii au protestat, spunînd că ei nu au venit la Alba Iulia pentru a pune hotar pe Tisa, ci au venit să-l împingă pînă la granița Galiției, ca România să cuprindă între hotarele sale și Maramureșul românesc de peste Tisa.

În preajma Crăciunului din 1919, Maramureșul a fost invadat și ocupat de trupele ucrainiene și de grupări bolșevice înarmate, formate din ucrainieni și ungurii lui Béla Kun. În 1920, la cererile repetate ale maramureșenilor, Consiliul Dirigent, de comun acord, a hotărît ca Armata a 8-a română, condusă de generalul Avramescu, să ocupe întregul Maramureș istoric (din dreapta și stînga rîului Tisa). După ce a fost zdrobită rezistența ucrainiano-ungară, s-a instaurat administrația românească în toate localitățile, astfel realizîndu-se un mare ideal și o mare dreptate istorică.

În vara anului 1920, guvernul Averescu, în loc să continue tratativele, să ducă la bun sfîșit demersurile guvernului anterior, condus de Vaida Voevod, la finele lunii iulie a ordonat, cu o grabă nejustificată, retragerea trupelor române dincolo de Tisa. Această dispoziție a fost considerată de cercurile internaționale ca o renunțare de bună voie a României la teritoriul Maramureșului de peste Tisa, care la scurt timp a fost ocupat de trupele cehe.

În noua situție, s-a stabilit frontiera României cu Cehoslovacia prin vechiul Maramureș ce cuprindea, în 1920, un teritoriu de 10.354 km2, cu o populație de 400 mii de locuitori, iar României i-a revenit abia o treime, 3381km2, cu orașul Sighetul Marmației și împrejurimile sale locuite în majoritate de români, iar restul de două treimi, adică întreg Maramureșul din drepta Tisei, a fost atribuit de Conferința de Pace Cehoslovaciei, cu toate că aveau acolo 40.000 – 50.000 de români și circa alți 80 mii frați care au fost rutenizați de vitregia vremurilor. Mai multe localități pur românești (Apșa de Sus, Apșa de Mijloc, Apșa de Jos, Biserica Albă și Slatina) au rămas la Cehoslovacia pe malul drept al Tisei.

Delimitarea graniței dintre România și Iugoslavia, în zona Banatului, a întîmpinat numeroase dificultăți. Ion I.C. Brătianu cerea ca întreg Banatul să fie încorporat în Regatul României, promis de Aliați în 1916, considerînd că existența unei granițe naturale puternice cu statele slave, Dunărea și Nistru, era o necesitate strategică pentru România. Ulterior, în urma demersurilor diplomatice ale Serbiei și altor cercuri politice occidentale care o sprijineau, Conferința de pace a impus României renunțarea la Banatul de sud pentru a fi cedat Iugoslaviei, îndeosebi din rațiuni strategico-militare.

Șeful guvernului român, Ion. I. C. Brătianu, nu a acceptat niciun compromis în problema cedării Banatului de sud. În imposibilitatea de a face acceptată poziția României, Brătianu a părăsit Parisul și s-a angajat în politica de rezistență față de cei „Patru mari”, pînă la 12 septembrie 1919, cînd a demisionat.

În cele din urmă, semnarea Tratatului între puterile aliate și asociate, printre care și România, pe de o parte, și Ungaria, pe de altă parte, a avut loc la 4 iunie 1920, ora 1630, în clădirea Marelui (palat) Trianon din Versailles, prin el recunoscîndu-se valabilitatea juridică internațională a Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. El a fost parafat din partea României de dr. Ioan Cantacuzino și Nicolae Titulescu. Ungaria a fost reprezentată de G. de Benard și A. Torda.

Tratatul de la Trianon a fost întărit prin 37 de semnături ale președinților de consiliu de miniștri, miniștrilor de externe, ambasadorilor, înalților comisari, miniștilor plenipotențiari, reprezentînd 23 de țări din Europa, Asia, America Latină, America de Nord, Africa și Australia. Aceste semnături confereau Tratatului temeiuri de nezdruncinat, pecetluind drepturile istorice și etno-demografice ale poporului român și anume, Unirea Transilvaniei pe veci cu Patria Mamă, România.

Referindu-ne la Tratatul de la Trianon, trebuie reținut că el nu a avut numai menirea de a trasa frontierele dintre Ungaria și țările vecine (România, Cehoslovacia, Iugoslavia și Austria), cum apare simplificat în publicistica interesată în a sugera că el a fost o „reglare de conturi” impusă de țările vecine Ungariei, dornice să beneficieze de pe urma înfrîngerii ei în primul război mondial și de pe urma „nedreptăților istorice” a cărei victimă ar fi fost ea.

Tratatul de la Trianon a fost un act complex, care, în cele 14 părți și 364 de articole, a reglementat mult mai multe probleme. El a fost un tratat între Ungaria și peste 20 de state din Europa și alte continente, cu care, în timpul războiului, ea ajunsese într-un conflict declarat oficial. Fiecare dintre aceștia s-a folosit de poziția lui de partener la victorie pentru a formula pretenții specifice față de cel învins. Tratatul de la Trianon a fost un inventar complex și detaliat al tuturor acestora.

Tratatul de la Trianon a confirmat dezmembrarea „Ungariei Mari” și alipirea părților locuite de alte naționalități decît cea maghiară la statele care s-au format atunci ori și-au desăvîrșit unitatea națională. Articolele 27-35 ale Tratatului consfințesc includerea teritoriului Croației și Sloveniei (partea de nord a Republicii Croația) și Voivodina (inclusiv o treime din vestul Banatului) în cadrul Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și Ruteniei (azi Republica Slovaciei și Regiunea Transcarpatia din Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austria. 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) și 63% din populație, aceasta din urmă în majoritate zdrobitoare fiind alcătuită din etnici ne-maghiari, au trecut către statele succesoare. Trinanonul a consfințit existența unui stat ungar independent, în care, pentru prima dată în istoria sa, poporul ungur devenea majoritar și stăpîn pe propria sa țară.

Cu toate acestea, Tratatul a fost și continuă să fie perceput, în mentalul colectiv maghiar, drept o mare catastrofă. Adepții hungarismului refuză să accepte că Tratatul de la Trianon reprezintă doar actul care a consfințit sfîrșitul regatului Sfîntului rege Ștefan, regat care de facto dispăruse în sec. al XVI-lea, prin înfrîngerea de la Mohács și divizarea teritoriilor sale între Imperiul otoman și Sfîntul Imperiu Roman (devenit ulterior Austria și, din 1867, Dubla Monarhie Austro-Ungaria), dar care formal a continuat să existe, împărații de la Viena purtînd pînă la sfîrșit titlul de regi apostolici ai Ungariei.

Participanții la Conferința de Pace de la Paris erau, în mare parte, conștienți de faptul că Imperiul Austro-Ungar  încetase să mai existe, cu mult înainte de deschiderea lucrărilor Conferinței, și că popoarele oprimate își hotărîseră singure destinul. Charles Seymour, expert al Comisiei americane pentru Austro-Ungaria, arăta că, atunci cînd s-a deschis Conferința de Pace, „Monarhia habsburgică nu mai era decît o instituție ce aparținea trecutului, așa încît cea mai mare parte a sarcinii pacificatorilor a constat în determinarea, pur și simplu, a detaliilor frontierelor”.

Chiar și premierul britanic, Llyod George , aprecia că „înainte ca puterile să ajungă să examineze pacea austriacă, ele erau confruntate cu fapte săvîrșite și ireversibile. Ceea ce prevăzuse cu multă vreme înainte prăbușirea Imperiului jefuitor austro-ungar, se realizase în practică, dar într-un ritm neașteptat de rapid și într-un mod complet imprevizibil și ireparabil”.

Harmworth, secretar de stat în Ministerul de Externe al Marii Britanii în 1920, declara: „Regatul Ungariei s-a descompus într-o largă măsură în părțile sale componente, înaintea începerii Conferinței de Pace, căci această țară nu a fost decît un conglomerat artificial și forțat de rase, neasemănătoare și, în unele cazuri, ostile”.

Numai că, pentru regimul revizionisto-horthyst de la Budapesta, Istoria nu a însemnat niciodată „magistra vitae”. Tocmai în ziua ratificării în Parlament a Tratatului de la Trianon, deputații revizioniști jurau că nu-l vor respecta niciodată, că vor lupta prin toate mijloacele pentru refacerea Ungariei Mari. Ei depuneau următorul jurămînt: „Cred în Dumnezeu. Cred în patrie. Cred în reînvierea Ungariei milenare”. Sloganul „Nem! Nem! Soha! (Nu! Nu! Niciodată), scandat cu obstinență de parlamentarii unguri și reluat ulterior de întreaga propagandă revizionistă, exprima hotărîrea de nerecunoaștere și nerespectare a Tratatului de la Trianon, ca și a celorlalte tratate adoptate pe cale democratică de către Conferința de Pace  de la Paris.

Începînd cu acest moment, al ratificării formale a Tratatului de la Trianon, cercurile revizioniste maghiare au pus bazele unei ample mișcări anti-Trianon, care acționează și în zilele noastre, pe plan intern și internațional, folosind un veritabil arsenal de mijloace politico-diplomatice și propagandistice pentru convingerea opiniei publice și forurilor de decizie mondiale, asupra pretinsului caracter inechitabil, „dictatorial”, „imperialist” al tratatului susmenționat, adoptat în 1920 și reconfirmat prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947, prin Actul final al Conferinței de la Helsinki din 1975 și alte acte și tratate internaționale din perioada postbelică.

Mișcarea anti-Trianon, inițiată și propulsată de revizionismul maghiar, timp de peste trei sferturi de veac, nu a cunoscut niciun moment de pauză, fiind îndreptată fără reticențe împotriva statului național unitar român. Ea vizează rectificarea graniței de Vest a României, prin încorporarea la Ungaria a Transilvaniei.

Sursa: Ziarul Făclia

[centrulculturalreduta2019]

Serile Filmului Românesc la Centrul Cultural Reduta. Invitați speciali: regizori, actori, autori, jurnaliști. Invitată de onoare: Marina Constantinescu, eminent critic de artele spectacolului.

Proiecție specială și Q&A „#newTogether” Serile Filmului Românesc la Centrul Cultural Reduta vor fi organizate în perioada 24-26 septembrie 2021. 

Prima zi, 24 septembrie este dedicată spectacolului inedit de TEATRU - FILM cu actori  în „carne și oase”: COMPLET NECUNOSCUȚI. 

În spectacolul de teatru vor urca pe scenă: Anca Dumitra, Leonid Doni, Alexandru Conovaru și Octavian Strunilă, însă îi veți întâlni și pe actorii  Andreea Grămoșteanu, Ada Galeș, Adrian Ștefan și Gabriel Răuță. 

Dacă ați vazut filmele Perfetti Sconosciuti, Le Jeu sau  Perfectos Desconocidos și v-au plăcut, cu siguranță veți râde copios și la COMPLET NECUNOSCUȚI, deoarece într-o singură seară veți trăi două experiențe senzoriale diferite: teatru și film și veți simți vibrația artiștilor invitați pe scena Centrului Cultural Reduta !

În cea de-a doua zi, în 25 septembrie va avea loc o  Proiecție specială și Q&A „Întregalde”, invitat special fiind regizorul Radu Muntean,  cel care a reprezentat  România la Cannes 2021, cu cel mai nou film al său. 

Întregalde este cel de-al şaptelea lungmetraj semnat de Radu Muntean și a doua participare la Quinzaine, după ce în 2008 a făcut parte din selecție cu filmul Boogie. Alături de Maria Popistașu, Ilona Brezoianu şi Alex Bogdan, din distribuţia filmului Întregalde fac parte şi Luca Sabin, Cuzin Toma, Carmen Lopăzan și Gabor Bondi. Filmul este produs de Multi Media Est cu sprijinul Centrului Național al Cinematografie.

Radu Muntean a absolvit Academia Română de Teatru și Film – Regie de Film în 1994. A debutat în lungmetraj cu filmul Furia (2002), distins cu premul Uniunii Cineaştilor din România pentru cel mai bun film de debut.

Evenimentul va fi moderat de lect. univ. Robert Elekes. 

În cea de-a treia zi, 26 septembrie, organizatorii vă oferă o  Proiecție specială și Q&A „#newTogether”. 

Vă invităm să interacționați după ce veți viziona această proiecție cu regizoarea Carmen Lidia Vidu, editoarea Cristina Baciu, autoarea dramatică Elise Wilk, actorul István Téglás. 

Documentarul #newTogether, regizat de Carmen Lidia Vidu şi produs de forumul cultural austriac, a fost prezentat în premieră absolută în competiţia românească a prestigiosului Astra Film Festival 2021 de la Sibiu. ,,Filmul s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea spectatorilor, numărându-se printre producţiile cu cele mai bune vânzări de bilete al acestui select eveniment internaţional specializat, cel mai mare de acest gen din România şi unul dintre cele mai importante din Europa.’’ ( Observatorul cultural)

Carmen Lidia Vidu este o regizoare română de teatru, de film și de evenimente. A devenit cunoscută pentru spectacolele de teatru experimental. Combină videoproiecțiile și mijloacele specifice filmului cu prezența live a actorilor. Este cel mai tânăr regizor care a montat pe scena Teatrului Național din București („Privighetoarea și trandafirul” de Oscar Wilde în anul 2007) și a câștigat în 2015 Premiul Gopo pentru cel mai bun scurt metraj documentar.

Invitata de onoare a evenimentului va fi Marina Constantinescu, eminent critic de artele spectacolului.

Marina Constantinescu este jurnalistă, realizatoare de emisiuni de televiziune și critic de teatru și film din România.

A publicat volumele: Danaidele - istoria unui spectacol şi A fost odată în România. Marina Constantinescu este membru fondator al Fundaţiei Teatrul Act şi al Teatrului Act, primul teatru independent din România, cât şi membru fondator al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Timp de 4 ani a fost profesor invitat la Academia de Teatru de la Limoges, predând două cursuri: Istoria cenzurii şi Istoria teatrului şi a spectacolului de după cel de-al doilea razboi mondial şi până astăzi, în Europa Centrala şi de Est.  Televiziune a început să facă în 2000, ca realizator al emisiunii Cabina de montaj, iar din 2001 povestea ei a continuat cu Nocturne.  A prezentat, alături de Cătălin Ștefănescu, seria de documentare "Gări de poveste".

Evenimentul va fi moderat de către poetul Robert Gabriel Elekes.

Serile Filmului Românesc la Centrul Cultural Reduta vor începe la ora 19.00. Biletele se găsesc  aici:

24 septembrie: Complet Necunoscuți: https://bit.ly/3zWusAR

25 septembrie: INTREGALDE: https://bit.ly/3zVreh6

26 septembrie: #newTogether”:  https://bit.ly/2WXSDjO

Nu vă rămâne decât să adresați întrebări invitațiilor și să aflați cât mai multe despre actori, locuri în care nu ați fost niciodată și despre cultura post-pandemie ! 

[laivinduroriginal]

Generalul Henri Mathias Berthelot: Un Arhitect al Succeselor Aliate

Primul Război Mondial a fost un conflict de o amploare și intensitate fără precedent în istorie, marcând o perioadă de schimbări majore în tactica și tehnologia militară. În acest context tumultuos, generalul francez Henri Mathias Berthelot a ieșit în evidență ca un lider militar remarcabil, având un impact semnificativ asupra cursului războiului. Acest eseu explorează viața și cariera lui…

[bartholomaus]

Tocmai mi-a atras atenția cineva asupra unei cărți extraordinare de memorii de război cu text însoțit de numeroase ilustrații, făcute chiar de autor (pictor fiind). Este vorba de Albert Reich, artist german, participant la luptele cu românii din 1916-1918. Totul însoțit de zeci de schițe sau desene mai elaborate, foarte interesante. În general istoriografia românească a WW1 s-a limitat doar la sursele românești, la panorama războiului văzută doar din tranșeele românești, ignorând cu desâvârșire cum a fost văzut războiul prin ochii inamicilor. Izvoare străine, germane, ungare, bulgare sau rusești ( aliați) nu au fost niciodată traduse (cu 1-2 mici excepții) și lipsesc aproape cu desăvârșire din bibliotecile noastre, românii cunoscând exclusiv punctul nostru de vedere. De aceea, mi se pare entuziasmant când descopăr o asemenea sursă. https://www.europeana.eu/en/item/2020601/https___1914_1918_europeana_eu_contributions_15696 Pe ai noștri îi interesează doar episoadele glorioase ale istoriei, care să-i facă mândri. Informațiile despre părțile întunecate, înfrângeri etc, nu interesează pe nimeni. -- Mai sunt foto tot de pe Valea Oltului facute de Jako Sitzmann, fotografii de pe valea Topologului (si nu numai) facute de Svoy Kalman si "clasicul" Fritz Ortlepp de pe Rucar-Bran-Campulung. Surse sunt multe insa sunt obscure si de obicei netraduse. Tre` sa sapi jumatate de internet ca sa dai de ceva.

-- (Depsre imagine) Sunt detalii interesante. De exemplu, sub trăsură este un bou de rasa Pinzgau, după linia albă caracteristică pe fond roșu de pe spate, care pornește de la baza cozii până spre cap; bou și nu taur pentru că este castrat, scrotul fiind de mici dimensiuni. Era, probabil, un animal de povară folosit de armata română. Rasa Pinzgau originară din Austria, a fost folosită din secolul XIX pentru ameliorarea bovinelor din Bucovina și ulterior a celor din zonele montane ale Moldovei. Grav e ca nu exista info mai detailate despre operatiunile germanilor din România. Exista dar nu au fost traduse. A mai publicat Humanitas o carte misto cu amintirile unui soldat german in România. --- Ne-au dat decisiva in 1916, armata romana comportandu-se dezastruos . Cine are curiozitatea sa wtudieze evolutia teatrului de razboi, pe zile, saptamani unitatile participante, planul operational inițial, va intelege realitatea dura. O imcompetenta crasa a corpului de ofiteri, o incompetenta crasa a statului major. Super faina ideea de a pune accent pe ww1. Poate asa afla si lumea dece nu cunoastem mai nimic, decat propaganda axata pe luptele de aparare duse in 1917, si aici succesul fiind evident datorat refacerii si pregatirii armatei in iarna de catre aliati. --

Sergentul care țipă (de fapt antrenamentul riguros) are 2 obiective. Cel mai important NU este să convingă soldatul să omoare. Ci să convingă soldatul să nu fugă.

Romanii și prusacii au fost excepționali la acest tip de antrenament. E foarte greu să te ridici în picioare și să începi să mărșăluiești cadențat în timp ce din față plouă cu gloanțe.

Nu știu care e procentul corect de oameni capabili să ucidă, dar da, în vremuri normale oamenii nu sunt criminali.

In vremuri normale, pozele astea ni se par atroce. Atât de atroce, încât este ilegal să apară în filme. De fapt asta este unul din motivele pentru care aceste poze ni se par atât de dureroase: că nu suntem obișnuiți cu ele. In filme nu apar scene cu morți și sânge, sunt doar aluzii. Ceea ce ne perpetuează un simț al pudorii fata de asemenea scene.

Dar războiul în asta constă: în zeci de milioane de oameni și cai sfârtecați.

Deci din nou: Evident că în vremuri normale, oamenii nu pot să omoare alți oameni.

DAR nu uitați de experimentul Stanford.

Oamenii pot fi condiționați surprinzător de ușor să considere aceste atrocități ca fiind normale.

De exemplu, în primul război mondial, preoții din toată Europa au început să predice in biserici că războiul este o datorie sfântă, că inamicul este Satana și trebuie eradicat. Statul și-a asumat oficial misiunea de a educa populația pentru a fi gata să meargă la război, să omoare și să fie omorâtă. Pentru cauze pe care, după război, nimeni nu a reușit să le mai înțeleagă. Nu uitați că englezii și nemții și rușii nu au plecat la război că să recupereze Ardealul - ei au plecat la război pentru că nu le plăcea cum erau împărțite niște bucăți din Africa și Asia, în principiu.

Peste încă vreo 50 de ani, când (sper) vor dispărea națiunile în sensul cunoscut azi, ne va fi la fel de greu sa înțelegem de ce s-au omorât și românii în acest război, desigur. ---

Dacă vă place istoria Primului Război Mondial și vreți să mergeți drept la țintă, recomand cea mai bună sinteză a subiectului, scrisă detailat, excelent documentată, fără parti-pris-uri, emoții, dulcegării sau alte asemenea, scrisă - desigur - de un istoric american, Glenn E. Torrey. Recomand să cumpărați și să citiți ”România în Primul Război Mondial” apărută la Meteor Publishing. Abia atunci veți putea discuta cât de cât avizat pe subiect.

O altă carte remarcabilă, care iese din canoanele memorialisticii din Primul Război Mondial din România este ”Marele Război, așa cum l-am văzut eu. Însemnările unui soldat german în România ocupată” de Gerhard Velburg, apărută la Humanitas. O frescă inteligentă și de foarte mult bun-simț a României în timpul războiului, scrisă de un mic intelectual (funcționar) din Jena, a, ajuns în România să păzească podul de la Fetești (printre altele).

Dacă chiar vreți să intrați în detalii și să priviți Războiul și prin ochii unui general neamț, recomand ”Campania Armatei a IX-a impotriva romanilor si rusilor 1916-1917” de Erich von Falkenhayn, comandantul armatelor germane care au învins armatele române din Transilvania și a cucerit Muntenia. Textul e simplu și fara detalii multe, puțin cam plictisitor. Dar e scurt. L-a publicat editura Saeculum. ->>> Indraznesc sa completez lista cu Prelude to Blitzkrieg a lui Michael Barret. Iar ca memorii, sunt fascinante cele ale lui Topârceanu, care ar trebui, după părerea mea, sa fie lectură obligatorie la liceu, pentru ca adolescenții belicoși si atrași de extremisme (cum, la rându-mi, am fost) să vadă adevărata față a războiului.

[dininimapentrumine]

Mulțumirea este esențială pentru a gusta FERICIREA!

Mulțumirea este esențială pentru a gusta FERICIREA!

„Imagineaza-ti ca te-ai nascut in anul 1900. Cand ai implinit 14 ani, incepe Primul Razboi Mondial care se termina cand tu implinesti 18 ani. 22 de milioane de oameni si-au pierdut vietile in acel razboi. Mai tarziu, in acelasi an, apare pandemia Gripei Spaniole care dureaza pana tu implinesti 20 ani. 50 de milioane de oameni si-au pierdut vietile in acea pandemie. Da, 50 de milioane. Cand tu…

[smartseo4you]

SUA au depășit 500 de mii de decese de Covid. Președintele Joe Biden a decretat cinci zile de doliu național: “Într-un singur an, au murit mai mulți americani decât în Primul Război Mondial, în Al Doilea Război Mondial şi în războiul din Vietnam la un loc.”

New Post has been published on https://reporterliber.ro/sua-au-depasit-500-de-mii-de-decese-de-covid-presedintele-joe-biden-a-decretat-cinci-zile-de-doliu-national-intr-un-singur-an-au-murit-mai-multi-americani-decat-in-primul-razboi-mondial-i/

SUA au depășit 500 de mii de decese de Covid. Președintele Joe Biden a decretat cinci zile de doliu național: “Într-un singur an, au murit mai mulți americani decât în Primul Război Mondial, în Al Doilea Război Mondial şi în războiul din Vietnam la un loc.”

Președintele Joe Biden a ținut un minut de reculegere în onoarea victimelor coronavirusului, după ce țara a devenit prima din lume care a depășit jumătate de milion de decese.

De la Casa Albă, pe ale cărei trepte au fost aprinse 500 de lumânări, președintele a spus că “trebuie să punem capăt politicii și dezinformării care a divizat familiile, comunitățile și țara și a costat deja prea multe vieți. Nu sunt în primul rând democrați sau republicani cei care mor din cauza virusului, sunt apropiați ai fiecăruia dintre noi. Trebuie să luptăm împreună ca un singur popor, ca Statele Unite ale Americii.”

Joe Biden a ordonat coborârea drapelului în bernă, în semn de doliu, pe toate clădirile și instituțiile publice, în unitățile militare și pe navele Statelor Unite, până vineri la apusul soarelui.

Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.

Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.

Susține echipa Biziday

[stiri-noi]

Utilajele agricole performante sunt principala sursa de putere in agricultura

Noile echipamente pentru agricultura au avut un impact semnificativ asupra modului in care fermierii sunt capabili sa-si cultive pamantul. In trecut, fermierii lucrau terenul manual sau cu echipamente trase de cai. Acest lucru necesita mult timp, motiv pentru care fermele erau mai mici, deoarece fermierii nu puteau lucra foarte mult teren. Caii nu erau foarte rapizi, oboseau si aveau nevoie de odihna pentru a se reface. Astazi, majoritatea fermierilor folosesc tractoare si alte echipamente motorizate pentru munca terenului. Tractoarele, combinele, plugurile sunt mult mai mari si se misca mult mai repede decat caii, astfel incat fermierii sunt capabili sa produca mai multe alimente intr-un timp mai scurt. S-a schimbat si modul in care sunt crescute si traiesc animalele de ferma. Prin cercetari efectuate pe animale, oamenii de stiinta au descoperit ce conditii de confort trebuie indeplinite pentru ca animalele sa ofere cel mai bun randament. Mai mult, in zilele noastre, exista, spre exemplu, nutritionisti care hranesc animalele cu diete speciale. Fermierii sunt preocupati de felul in care traiesc si se hranesc animalele lor, oferindu-le conditiile necesare ca acestea sa fie sanatoase, sa ofere randament maxim.

Masini agricole, dispozitive mecanice, inclusiv tractoare utilizate in agricultura pentru economisirea fortei de munca, includ o mare varietate de dispozitive cu o gama larga de complexitate specifice agriculturii mecanizate moderne. Operatiunile agricole pentru care sunt utilizate utilaje agricole sunt diverse. Pentru productia de culturi, acestea includ manipularea reziduurilor din culturile anterioare, prelucrarea solului primar si secundar, distribuirea si aplicarea ingrasamintelor, insamantare, plantare, cultivare, combaterea daunatorilor, recoltare, transport, depozitare, prelucrare, drenaj, irigarea si controlul eroziunii si conservarea apei. Productia de animale, care nu cu mult timp in urma depindea in primul rand de furca si lopata, utilizeaza acum multe masini agricole complicate si extrem de sofisticate pentru manipularea apei, furajelor si gunoiului de grajd, precum si pentru numeroasele operatiuni speciale implicate in producerea laptelui sau a oualor.

La inceputul secolului al XIX-lea, animalele erau principala sursa de putere in agricultura. In timpul primului razboi mondial, utilajele agricole comune erau tractoarele pe benzina, ca mai tarziu sa devina mai raspandite motoarele diesel. In tarile dezvoltate, numarul lucratorilor agricoli a scazut constant in secolul al XX-lea, in timp ce productia agricola a crescut datorita utilizarii masinilor agricole mai performante.

[magazinediverse]

Ce carti bune de citit ofera literatura contemporana tinerilor si care sunt cei mai apreciati autori?

Literatura contemporana ofera tinerilor numeroase carti bune de citit, opere scrise in perioada de dupa al Doilea Razboi Mondial care sunt foarte captivante pentru cititorii aflati la primul contact cu literatura. Tinerii par foarte atrasi de acest gen de lectura si cauta titurile nou aparute pe rafturile din librarii. Recomandarile de pe https://blog.printrecarti.ro  ii ajuta sa nu dea gres cu alegerile pe care le fac in acest sens.

De ce prefera tinerii carti bune de citit ce apartin literaturii contemporane?

Literatura contemporana este un mod e imbogatire culturala si spirituala, un mod de autoeducare, iar adolescentii sunt incurajat sa citeasca de catre dascali. Cu toate acestea, tinerii prefera sa nu parcurga operele marilor clasici cu atata drag cu care parcurg romanele ce apartin literaturii contemporane.

Din lista bogata de recenzii carti pe care tinerii o au la indemana in mediul online, cu siguranta acestia vor gasi ceva care sa se potriveasca cerintelor si preferintelor lor. Cartile din literatura contemporana sunt preferate de catre cititorii tineri pentru ca:

Exprima cel mai bine trairile si sentimentele lor si tinerii se pot identifica cu relatarile din aceste carti;

Autorii cartilor de literatura contemporana abordeaza teme noi, de actualitatel

Literatura clasica are un stil greoi si un limbaj dificil de inteles;

Abordarea autorilor contemporani este acesibila si cartile sunt usor de citit;

Operele contemporane sunt un fel de revolta sau manifest fata de anumite miscari ce se petrec in prezent;

Cartile scrise de autorii contemporani ii ajuta pe tineri sa se perfectioneze si sa se afirme.

Carti bune de citit | Recenzii carti | Blog.PrintreCarti.ro

Cei mai apreciati autori de litaratura contemporana

Cei mai cunoscuti si mai apreciati autori literari contemporani sunt: Neagu Djuvara, Dan Lungu, Gabriela Adamesteanu, Diana Adamek, Aurora Liiceanu, Doina Rusti, dar si Yasmina Khandra, Kazuo Ishiguro sau Mark Manson.

Literatura contemporana cupride numeroase opere de calitate, iar multi scriitori sunt apreciati de tineri pentru suflul nou pe care il aduc si pentru modul in care pot schimba perspectiva asupra vietii.  

[incomodtutorials]

Marile Epidemii din Istorie

• Anul 429 i.e.n. - Atena In timpul razboiului peloponesiac intre Atena si Sparta izbucneste o epidemie de tifos omoara 75 000 de atenieni, inclusiv pe Pericle.  In mod curios, spartanii sunt neafectati, iar unii istorici sustin ca ei au avut sistem imunitar mai intarit din cauza ca isi aruncau copii slabi, bolnavi si handicapati in prapastie pentru ca doar genele cele mai rezistente sa supravietuiasca.  Probabil ca epidemia provine din orient dupa ce grecii si persii au intrat in contact prin razboaiele medice.  Imperiul Persan transporta marfuri din Extremul Orient, inclusiv din China dinastiei Zhou. • Anul 165 - Roma Izbucneste epidemia de variola care omoara 10 milioane de locuitori ai imperiului roman. Sursa epidemiei ar fi din China dinastiei Han de pe Drumul Matasii sau ruta comerciala dinspre Oceanul Indian. Romanii erau atunci in razboi cu nord-germanicii. • Anul 541 - Constantinopol   Izbucneste o  epidemie de ciuma bubonica care omoara 50 milioane de locuitori din Imperiul Bizantin, din Imperiul Sasanid si provenea tot din China dinastiei Wei  pe Drumul Matasii caci bizantinii duceau atunci razboaie cu sasanizii. O alta epidemie de ciuma va mai izbucni in Ctesiphon, Persia, omorand 100 000, in Insulele Britanice in 664. • Intre anii 1331 - 1353 -  Kaffa, Ucraina Dupa expansiunea mongola din orient spre Asia Centrala,  Jani Beg , khanul Hoardei de Aur si oastea sa de mongoli ataca orasul Kaffa, o colonie genoveza. Pentru ca orasul rezista asediului, Jani Beg foloseste o tactica de razboi biologic: catapulteaza cu cadavre de vaci si oameni in orasul Kaffa, contaminate cu virusul Yersinia pestis cu mutatii genetice,   provenit  din China aflata sub dinastia mongola Yuan. Orasul este conaminat, multi genovezi mor, iar cei care pleaca pe Marea Neagra spre Europa transporta virusul  cu vasele lor, gazduit de purici si sobolani. Ciuma ajunge in Sicilia,  se raspandeste in Genova si Venetia si infesteaza toata Europa, ajungand si la Londra. Ciuma produce ravagii in Anglia si Franta aflate atunci in razboiul de 100 de ani. 200 de milioane de oameni sunt ucisi in Europa, Africa, Asia Centrala, Orientul mijlociu si Extremul Orient din cauza expansiunii mongole. Epidemia de ciuma a mai revenit din 1855 si a durat pana in 1960 cand a omorat inca 12 milioane de oameni in lumea a treia. • Anul 1545 - Mexico Colonistii europeni transporta virusul Salmonella enterica care omoara 20 milioane de azteci  si nimiceste civilizatia azteca pana in 1580 in urma razboaielor de cucerire si colonizare. • Anul 1629 - Italia Ciuma bubonica omoara 280 000 de oameni si e asociata cu razboiul de 30 ani. • Anul 1666 - Londra, Anglia Marea Ciuma omoara 100 000 de oameni, dar inceteaza brusc cand are loc marele incendiu al Londrei care omoara sobolanii. • Anul 1772 - Persia Epidemia de ciuma omoara 2 milioane de oameni. • Anul 1816 - Calcutta, India Izbucneste Marea Epidemie de Holera care se raspandeste din India, apoi  China si Japonia si se raspandeste in Rusia, Europa, Orientul Mijlociu  si America de Nord. Omoara 2 500 000 de oameni in toata lumea, dintre care 1 milion sunt rusi. Pandemia tine pana in 1923. • Anul 1889 - Saint Petersburg, Rusia O epidemie de gripa omoara 1 milion de oameni in toata lumea, raspandita din Rusia. • Anul 1860 - Anglia Turbeculoza, declansata de revolutia industriala si poluare, a omorat 100 milioane de oameni pana in prezent. • Anul 1918 - Asia de Est Gripa Spaniola omoara 100 milioane de oameni in toata lumea dupa primul razboi mondial.. O alta epidemie de gripa omoara 3 milioane de oameni in China prin anii 50-60.  In 2009 o alta epidemie de gripa omoara 200 000 de oameni pornita din Mexic. • Anul 1960 - Africa Declansata in Africa sub-sahariana,  HIV-SIDA omoara 30 milioane de oameni. Se transmite doar prin contact sexual. Insa niciuna dintre acestea nu se compara cu cea mai mare si  nimicitoare pandemie din istorie. Variola, din 1900 pana in 1980, a omorat 300 de milioane de oameni in Africa, America de Sud si Asia. Pojarul a omorat  200 milioane de oameni in ultimii 150 ani.. Malaria a omorat 300 milioane de oameni din 1900 incoace, desi cifrele s-ar ridica la 500 milioane sau chiar la 1 miliard daca ar fi adaugate victimele din antichitate incoace. Read the full article