d-razvan

[d-razvan]

Black Sabbath - Paranoid (Reunion 1998)

Mă trezesc aseară cu un mesaj de la amicul Daniel Păunescu: trebuie să vedem cum găsim timp să îți fac o terapie; bahică, bacoviană, eminesciană, plm. A fost ca atunci când Bill Ward, după un atac de cord (post-cocaină probabil), s-a trezit în salon cu Geezer Butler care-i adusese o carte poștală în interiorul căreia scria: congratulations for your new baby!. Râsul fantastic al lui Bill de atunci…

[d-razvan]

After Forever - Energize Me vs. Joe Dassin - Et si tu n'existais pas

Într-un C.V. onest, partenera cotidiană a unuia dintre puținii mei amici care mi-au mai rămas se poate lăuda cu faptul că a trecut niște decenii deși mă-sa a crăpat prin copilăria fetei. Desigur, se putea lăuda și dacă se spânzura de dor sau de durere. Ce vreau să subliniez acum e că ea, comparativ, n-a ajuns acum la anxietatea mea severă neurovegetativă, cu toate că ar fi fost probabil mai…

[d-razvan]

Black Sabbath - Children of the Grave 2 (2025)

Cea mai frumoasă chestie din ultimul concert Black Sabbath e tocmai răceala ce transpare pe formă dinspre scenă. Tony, Bill și Geezer cel mai probabil știau că Ozzy nu mai are mult. Totuși, n-au dat-o-n bunul stil occidental modern, nu s-au dedat la un fuck gratuit. Ei, membrii Black Sabbath, la ultima lor reprezentație, mai că nu s-au privit în ochi, încercând totodată să dea estetic cât mai…

[d-razvan]

tema Kenny Omega (live in Texas 2025)

Cică (și) serotonina e foarte alterată de pastilele de nebuni pe care le iau zilele astea. De fapt, potrivit documentației ANM (Administrația Națională a Medicamentului), în special serotonina e atunci… stimulată. Încă nu-mi dau seama, cert e că mai nou fac din ce în ce mai des diaree din aia emoțional-plăcută; acțiune care, de disconfort teoretic, vine mereu la pachet cu o greață acută. Fluturi…

[d-razvan]

Visions of Atlantis - Underwater (2024)

Printre destule texte delicioase scrise-n perioada comunistă pe care le putem azi savura, atâtea fragmente câte au mai rămas după arderile-unison din zorii lui 1990, regăsim două documente declasificate (catalogate Strict Secret la momentul redactării – 1965) ce-l vizează pe Emil Cioran. Sunt paragrafe care atunci, privind retrospectiv, păreau normale. Astăzi, paragrafe similare ne par cu totul…

[d-razvan]

Antipod - La vie au temps (2024)

Mor după cum pronunță Jemina Robineau passé și effacer! Iar cruntul din intonația fetei de la jumătatea celor două cuvinte-fatidice nu prea cred că se aliniază labirintărismului specific Loarei – de unde e originară actuala vocalistă Antipod. Dacă în rest balada asta se menține măcar în tiparele pe care Ioan Gyuri Pascu le descria ca fiind cele mai mișto (momente romantice) din moment ce-și trag…

[d-razvan]

AVKRVST - Waving at the Sky (2025)

Un articol care circulă cu succes (accesări) zilele astea în presa din România vorbește despre statisticile privind violența domestică la nivel european, capitol unde firesc ca nație suntem fruntași (lipsa de educatie, ortodoxism ultra-selectiv, securism frustrant etc.). Dar mai mult în analiza cu pricina mă interesează acum cifrele care o plasează și pe Finlanda în susul topului nefast. De…

[d-razvan]

Enbound - The foresight bleeding in your heart (2025)

Balaurul meu e cu două capete, cel mult trei. Mă gândesc acum că ar fi interesant să plusez și să mă apuc și de droguri crâncene doar ca să văd dacă pot vrea să ies și din alea, din stările alea specifice deosebite adică. Și a fost o perioadă când la modă era man(e!) în loc de boss. Când nu reușeam să-mi pun nicicum ideile cât de cât în ordine, îmi repetam la infinit zi, mă, mane, mă!. Probabil…

[d-razvan]

Fractal Sun - Dark Project I: Despair (2020)

Încă mă întreb dacă fata aia cântăreață din Astra Lost In Space s-a înrolat în misiunea aia suicidară din naivitate sau din enormă frustrare. Orianna, fata centrală din acest disc costarican, știm că pleacă-n univers mai degrabă din greață proprie, basculând între a găsi un echilibru între naivitatea sa inițială și un soi de penitență venită din candoarea ce progresiv se transformă în niveluri și…

[d-razvan]

Tema Will Ospreay

O platitudine zice totuși bine că e o diferență consistentă între circ și spectacol. De exemplu, e o mare diferență între show-ul pe care îl oferea Fabrice Santoro și dramoletele lui Gael Monfils. Sau între spectacolulul de tip Santoro și maimuțăreala cu băgatul mingilor în buzunar de tip Mansour Bahrami. Platitudinea însă nu pare la fel de evidentă și pe la mărețul Eurosport, Luminița Paul (de…

[d-razvan]

Roland Kovac - Birth Of A Saint (1971)

De mic mi s-a tot zis că ar fi bine să mă fac (orice) cadru medical. Am avut mereu un soi de negreață biologică probabil nativă. Mai mare fiind, confruntându-mă ca noi toți cu mult prea generalizata incompetență din domeniu, îmi intrase-n cap că poate n-ar fi rău dacă măcar la senectute m-aș reconverti profesional, în stil Victor Petrini lol. Ideea e că am o toleranță destul de mare la orice…

[d-razvan]

Cargo - Povestiri din Gară (2)

Azi ar fi fost o zi perfectă ca să mă sinucid. Deși, pe aici, după cum ar zice Cioran, zi de zi e un bun motiv, căci dacă înțelepciunea seculară, care spune că istoria nu face salturi, ar avea dreptate, atunci ar trebui să ne sinucidem cu toții pe loc. Iar cum istoria noastră dovedește că nu face salturile la care visa Chiru (după cum l-ar striga tovarășii), simbolistica ne e la îndemână oricând.…

[d-razvan]

Battle Beast - Circus of Doom (Live in Helsinki 2023)

Am stat azi la o trecere de pietoni lângă o fată ireală. Mă uitam la blugii ei complet albi de parcă răsfoiam iar Marea Călătorie a Omului de Alice Roberts. Iar la părul ei pe jumătate roz mă uitam cum se uita inițial Victor Petrini la cizmele peste genunchi ale Matildei. Noroc că după ce am traversat ea a luat-o-n dreapta, eu în stânga, altfel poate aș fi descoperit cu mare regret că îndeobște…

[d-razvan]

Imminent Sonic Destruction - Memento Mori (2025)

Cel mai sinistru mesaj declarativ public autohton din prezent cred că vine din partea mișcării rock din România. Pe lângă faptul că denominația cu pricina indică mai degrabă înfiptul unui băț monopolizator decât vreun ecou autentic, căci de exemplu și eu ascult rock și, după cum vom vedea, nu-s deloc pe frecvența respectivilor, fondul dă din plin seama mizerabilei noastre țări. Într-o scrisoare…

[d-razvan]

Melody - Esa Diva (Eurovision 2025)

Duminica asta vom putea vota și altceva, anume personajele prezente pe scena concursului Eurovision. Și oricât de ridicol ar fi votatul în artă, pare chiar și așa o alternativă cel puțin mai simpatică decât alegerea între războinicii diplomelor de BAC – nicidecum alegerea între cine știe ce tratate politice. Păi cum sună Y la musica es mi unica ilusion, cum sună Nicușor, George, Marcel,…

[d-razvan]

B.U.G. Mafia - Corina & Carmen Trandafir - Drumul (2025)

Știu parțial cine e Corina. Cu toții însă avem formele noastre de durere, nefiind pe fond mai speciali decât alții, deci nu Corina în sine mă interesează acum, ci mai degrabă faptul că această Corină se exprimă acum și aici prin cea de 9-a artă, manieră fabuloasă pe a cărei bogăție am fost cam singurii în țara asta ce-au ținut constant s-o citeze… de vreo 20 de ani încoace. Corina asta e un fel…

[d-razvan]

Amaranthe - 365

De 35 de ani încoace, mai ales atunci când sunt alegeri prezidențiale, în România se trezește mitul Ion Rațiu. De parcă Rațiu, presupunând că ar fi fost vreun neprihănit, ar fi dat alt curs istoriei. Sau, dacă monarhia ar fi fost (re)pusă în drepturi, Mihai ar fi făcut mare brânză. Drumul ar fi fost cam același pentru că în teritoriu – după cum ar spune paragrafiații de la Administrația Națională…