#pierdută prin gânduri

[nutraexperts]

GENFX: FĂ-ȚI TENUL SĂ STRĂLUCEASCĂ DIN NOU! ✨

Te-ai săturat de părul subțire și căzător?

Te înțeleg perfect, pentru că am fost și eu acolo.

Dar ce-ar fi dacă ți-aș spune că există o soluție care poate face minuni?

GenFX este un produs care promite nu doar să întârzie procesul de îmbătrânire, ci și să-ți redea vitalitatea părului.

Pe parcursul acestui articol, voi împărtăși beneficiile incredibile ale genfx și cum te poate ajuta să te simți din nou încrezător în propriul aspect.

Hai să descoperim împreună ce poate face pentru tine!

👉 CUMPĂRĂ GENFX DE PE SITE-UL OFICIAL

Genfx: O Soluție Eficientă pentru Anti-Îmbătrânire

Cine nu vrea să se simtă tânăr și plin de energie?

Îmbătrânirea e o parte naturală a vieții, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm pradă efectelor ei.

Genfx vine ca un răspuns la această provocare.

Hai să vedem ce face acest produs special.

Ce Este Genfx?

Genfx este un supliment care ajută la stimularea producției de hormon de creștere uman (HGH) în organism.

Acest hormon joacă un rol esențial în menținerea tinereții și vitalității noastre.

Pe măsură ce îmbătrânim, nivelurile de HGH scad, ceea ce poate duce la oboseală, pierderea masei musculare și chiar probleme cu pielea.

În acest context, Genfx devine aliatul nostru în lupta împotriva semnelor îmbătrânirii.

Beneficiile Utilizării Genfx

Crește Energia M-am simțit mai energic și mai activ după ce am început să folosesc Genfx. Multe persoane au observat o îmbunătățire a stării lor generale de bine.

Îmbunătățește Aspectul Pielii Cu utilizarea constantă a Genfx, pielea mea a devenit mai fermă și mai elastică. Chiar am primit complimente despre cum arăt!

Susține Masa Musculară Dacă te antrenezi regulat, Genfx te poate ajuta să păstrezi masa musculară pe care ai muncit atât de mult pentru a o construi.

Ajută La Recuperare Rapidă După antrenamente intense, recuperarea este esențială. Am observat că mușchii mei se recuperează mult mai repede datorită acestui supliment.

Cum Funcționează Genfx?

Aici e partea interesantă: Genfx folosește ingrediente naturale care stimulează glanda pituitară pentru a produce HGH.

Nu e vorba doar de o pastilă magică; e vorba despre știință!

Ingredientele din formula sa sunt atent selectate pentru a maximiza eficiența:

L-arginină

L-glutaminină

Glicină

L-tirozin

Acestea contribuie la creșterea producției naturale de HGH fără efecte secundare nedorite.

Experiențe Reale cu Genfx

Am întâlnit mulți oameni care au încercat Genfx, iar poveștile lor sunt inspiraționale:

"La 45 de ani am început să mă simt obosit tot timpul. După câteva luni cu Genfx, energia mea s-a întors! Merg la sală cu plin de entuziasm acum." — Andrei, 45 ani

"Pielea mea era ternită și fără viață. Acum, după ce folosesc Genfx, toată lumea mă întreabă ce fac diferit!" — Maria, 38 ani

Aceste testimoniale arată clar impactul pozitiv pe care îl poate avea acest produs asupra vieții tale.

De Ce SĂ Alegi Genfx?

Într-o piață plină de produse anti-îmbătânire, Genfx se distinge prin:

Formula sa bazată pe ingrediente naturale.

Efectele vizibile rapid.

Recenziile pozitive ale utilizatorilor reali.

Dacă vrei să te simți tânăr din nou și să îți recapeți energia pierdută, nu mai sta pe gânduri!

Cum SĂ Folosești Genfx?

Folosește-l conform instrucțiunilor furnizate pe ambalaj pentru cele mai bune rezultate.

De obicei, este recomandat să iei capsulele înainte de mese sau înainte de antrenamentele fizice.

Fii consecvent! Suplimentele necesită timp pentru a da rezultate vizibile.

Concluzie

Dacă îți dorești un mod natural și eficient de a combate semnele îmbatrânirii,

îți recomand cu căldură să încerci Genfx.

Energia ta va reveni,

pielea ta va strãluci,

iar tu vei fi pregătit să faci față oricăror provocări!

Nu lansa această oportunitate!

Acum este momentul perfect pentru tine!

👉 COMANDĂ ACUM GENFX DE LA SURSA OFICIALĂ

FAQ

Ce este GenFX?

GenFX este un supliment care susţine producţia naturală de hormon de creştere uman (HGH). Este destinat persoanelor care doresc să îmbunătăţească aspectul tineresc al pielii, să aibă mai multă energie şi să sprijine sănătatea generală.

Cum funcționează GenFX?

GenFX acţionează prin stimularea glandei pituitare pentru a produce mai mult HGH. Aceasta poate ajuta la reducerea semnelor de îmbătrânire, cum ar fi ridurile şi pierderea masei musculare.

Care sunt ingredientele din GenFX?

GenFX conţine o combinaţie de aminoacizi esenţiali, vitamine şi minerale. Aceste ingrediente sunt cunoscute pentru rolul lor în susţinerea sănătăţii generale şi a nivelurilor de HGH.

Există efecte secundare asociate cu GenFX?

De obicei, GenFX este bine tolerat. Totuşi, ca orice supliment, pot apărea reacţii adverse minore. E întotdeauna bine să discuţi cu medicul înainte de a începe un nou supliment.

Cât timp durează până când observ rezultatele cu GenFX?

Rezultatele pot varia de la o persoană la alta. Unii utilizatori încep să observe îmbunătăţiri după câteva săptămâni, în timp ce alţii pot necesita câteva luni pentru a vedea schimbări semnificative.

Cum se administrează GenFX?

Se recomandă administrarea a două capsule pe zi, preferabil cu un pahar mare de apă. Poţi lua capsulele dimineaţa sau seara, în funcţie de programul tău.

Este GenFX potrivit pentru toată lumea?

Deşi multe persoane pot beneficia de la utilizarea lui, nu este recomandat femeilor însărcinate sau celor care alăptează. Persoanele cu afecţiuni medicale ar trebui să consulte un medic înainte de utilizare.

Pot combina GenFX cu alte suplimente sau medicamente?

În general, poţi combina GenFX cu alte suplimente. Totuşi, e bine să te consulţi cu medicul tău pentru a evita eventualele interacţiuni nedorite.

Unde pot cumpăra GenFX?

GenFX poate fi achiziţionat direct de pe site-ul oficial sau din magazinele online autorizate. Verifică întotdeauna sursa pentru a te asigura că primeşti un produs autentic.

Care este politica de returnare pentru GenFX?

Politica de returnare variază în funcţie de retailer. De obicei, există o garanţie satisfacţie 100%, dar verifică termenii specifici ai vânzătorului înainte de achiziţie.

👉 DESCOPERĂ GENFX PE PAGINA OFICIALĂ

[scrierileuneifetetimide]

“Și când eram copil iubeam foarte mult stelele. Bunicul zicea...stelele strălucesc ca să nu se teamă copii de întuneric. Nu numai copii se tem de întuneric. Toți au întunericul lor în adâncurile sufletului, în locurile cele mai îndepărtate de priviri. Toți au un întuneric pe care îl ascund de toți. Întunericul unora este fără stele, fără lumină. Beznă... Unii întemnițează în întuneric toată lumina din lume, fiindcă văd mai bine pe întuneric. Dar în orice întuneric e ascunsă o mică stea. Unii se tem de lumina ei și de ceea ce scoate ea la lumină din ei. Numai de frică își sting cu mâna lor steaua. Fiindcă unii se ascund în întuneric, în întunericul din ei. Se tem de ceea ce ar vedea acolo, dacă ar pătrunde vreo rază de lumină. Unii știu. Știu că nimeni nu i-ar vedea în întuneric.”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[stardustprincess7]

Azi

Scrollez si mă las purtată de gânduri. Cred că săptămâna asta mi te-ai rostogolit prin minte mai des decât orice alt gând. Îmi place și mă sperie în același timp. Te insinuezi ușor dimineața când mă trezesc. Câteodată ești amintirea obscură a unui vis care mi-a colorat noaptea. Alteori ești pur și simplu un nume șoptit de corpul meu care tânjește după tine.

La prânz când beau eu prima cafea, o las puțin mai mult pe buze înainte să alunece ușor pe gât în jos, la fel ca tine. Dacă e două probabil m-a apucat foamea, așa că mă duc să verific frigiderul de 7 ori, echivalentul vizitelor pe profilul tău de când am deschis ochiii. Aveți multe în comun - tu și frigiderul, îmi stârniți curiozitatea după care mă lăsați în burta goală. O glumă - proastă evident… de câțiva ani singurul lucru amuzant la mine e viața mea sentimentală. Înainte mai făceam o gafă, două, dar acum de unde energie?

Și apropo de asta, între două angoase a venit seara, așa că du-te și apride-mi lumina. Acum lasă-mă să mă pierd printre paginile unei cărți roșii pe care o tot citesc de o lună și ceva. Lasă-mă să intru în mintea altcuiva, să-i citesc gândurile și să-i dezleg misterele, pentru că din a mea nu mai înțeleg nimic. Am avut o afinitate pentru lectură din totdeauna. Nu citesc orice, citesc doar cărți care ating o parte mai mică sau mai mare din sufletul meu. În mare parte, oscilez între romane siropoase și povesti cu crime pasionale - încă nu m-am hotărât dacă iubirea sau monștrii pe care îi creează sunt mai fascinante. Beletristica mi-a fost mereu cea mai dulce scăpare din lumea asta care părea gri până la tine. Dar când emoțiile devin prea copleșitoare și povestea îmi devine realitate, brusc mă lovește logica, gândirea și simțul rațiunii așa că apelez la Freud și alții cu renume, ca să-mi echilibrez perspectiva idealistă asupra experiențelor subiective din irealistele povesti citite.

Asta s-a întâmplat acum, când m-am trezit alterând litere și schimbând semnficații doar că să găsesc o parte din tine printre rânduri, în timp ce luna aluneca lin printre cele două stele apărute. Printre rozuri si bleuri ți-am simțit parfumul și m-am întors la bibliotecă, enervată de contextul distanței. M-am uitat la cana de ceai care nu mai era de mult fierbinte și m-am gândit că nu o să mă duc în Japonia, stupidă țara. De fapt, stupide tradițiile că cireșii japonezi sunt frumoși. Am auzit o dată că japonezii aruncă ceaiul dacă se răcește și nu te lasă să îl bei așa. Personal, am o memorie atât de bună încât am ajuns să am o afinitate pentru ceaiul rece. Cine sunt ei să îmi zică “nu e politicos”?

Între alte două gânduri îmi alunecă mâna pe cartea lui Jung - “măcar să citesc despre vise, dacă încă nu e momentul să dorm”. Puțină psihanaliză și un pic de interpretare sunt singurele lucruri mai fascinante decât gândul la buzele tale care se deșiră pe coloana mea. Pierdută printre conștientizări mă trezesc că e ora nouă. Frigiderul o să mă dezamăgească iar și cărți au obosit să le citesc.

Așa că mă bag a șaptea zi la rând în cadă - nu pot să cred că a trecut o săptămână de când încerc să mi te șterg de pe piele. Sub apă, ca să nu-mi citești gândurile de la distanță, rulez iar filmul. Parțial cred că memoria mea a rămas fără spațiu din cauză că încearcă să păstreze toți stropii detaliilor serii ăleia de luni, dar se poate să o supra-apreciez.

Două ore de logică au părut să fie suficiente, pentru că atunci când maroul ochilor tăi în apare pe sub pleope mă scufund și mai adânc în cada care, brusc e un portal de trecere între două stări. Inteligența mea cristalizată nu e deloc de acord cu ce se întâmplă, iar cea fluidă a preferat să mă părăsească decât să mai asiste la un alt fiasco. Le-am promis amândurora că nu mă mai îndrăgostesc și n-o s-o fac! Dar fluturii din stomac mă dau de gol la fel ca debaraua subconștientului care rulează filmul. Din boxele minții se aud dintr-o dată toate reacțiile involuntare pe care mi le-ai provocat și realizez că m-am dus dracu.

O scuză bună ar fi să repet ce îmi spun de când te-am cunoscut - că nu am nici măcar o șansă să mă vezi și să mă vrei. Dar e diferit nu-i așa? Pentru că deja faptul e consumat și cel puțin câteva ore mi-ai arătat ce vrei. Mai trebuie doar să mă vezi… trebuie… nu trebuie nimic!

Dar poți alege asta iar eu promit că o să-mi placă să te uiți puțin prin inima mea. Să urci ușor prin ventricolul stâng până la artera aortă după care să te așezi la o cafea și o țigară în camera 4 cu globulele albe discutând despre permanenta lipsă de globule roșii din sângele meu. În final să înțelegi că între anemie și anxietatea, nu mai am energie să mă consum pentru fiecare val de energie care îmi izbește corpul așa că tu o să te decizi că merit protejată. Și de aici pornind, poate treci și prin minte, să vezi rolele de film vechi pe care le ascunde inconștientul. Dacă pornești vreunul, evită perioada 15-22 și concentrează-te pe copilăria fericită pe care nu am avut-o. Dacă te captivează firul narativ abia atunci am să înțeleg că la fel ca mie, nu judeci oamenii după crăpături. Poți să colinzi mai departe atâta timp cât ai grijă să nu cobori în tenebrele minții acolo unde mi-am potolit demonii. Una din realizările mele cele mai importante - să-i fac să tacă.

I-am înecat într-un ocean de scuze, griji, frici și lacrimi pe care le-am strâns pe drum. Dacă vrei să înnoți nu te lăsa păcălit de calmul apei sau absorbit de culoarea neagră a ochilor mei care se oglindesc în el. Numără până la trei și sari. Cu cât o să te ridici mai ușor la suprafață cu atât o să înțeleg că amândoi înnotăm în aceleași ape. Dacă te scufunzi în schimb, poți să revii și singur la realitate și să uiți experiența asta deprimantă. Însă cu puțin noroc și un strop de curaj poate o să te fascineze mai tare complexitatea gândurilor decât o să te sperie bezna din jur și atunci o să știu că putem să ne bucurăm împreună de întuneric.

[david7daniel]

M-a sunat după aproape un an de zile, mi-a spus că vine în oraș, că va fi în gară la 7 seara și vrea să mă vadă. Doar am acceptat. Când am ajuns în gară am văzut-o.

La fel de frumoasă, poate mai frumoasă, însă nu m-a mai făcut să-mi tresară inima, ci gândurile pline de amintiri care m-au întristat pe loc. A venit spre mine, avea ochii la fel de profunzi și de calzi, blânzi cum mi-au rămas întipăriți în minte. Dar ai mei?

Ai mei erau triști, aveam privirea goală și pierdută ca și când mă uit la străina care are ceva ce-mi aparține și nu dorește să mi-l înapoieze nici în ruptul capului. Știa c-o privesc diferit, dar și-a mascat presimțirea într-o îmbrățișare. Și-a pus brațele în jurul gâtului meu și m-a strâns ferm, eu aveam brațele întinse pe lângă corp, n-am îndrăznit s-o ating. Ea m-a simțit și s-a retras încet privindu-mă-n ochi știind că nu mai sunt cine eram.

S-a uitat la mine și mi-a spus: "Tu.. Nu mă mai..iubești, nu?..".

Atunci am luat-o de mână și ne-am așezat. S-a uitat în ochii mei, era tristă, îi era teamă de răspuns, s-a apropiat de mine încet și m-a sărutat scurt, ca și când ar insista să-i răspund la întrebare.

Am stat puțin pe gânduri și i-am spus: "Încă te iubesc ca și când nu ne-am fi despărțit niciodată, ca și când nu m-ai fi rănit niciodată, ca și când nu mi-ai fi înșelat încrederea și sufletul niciodată, ca și când n-ai fi îndrăznit vreodată să mă distrugi și nici n-ai făcut-o. Încă te iubesc fără margini.. ", ochii mei se umpleau treptat de lacrimi și vocea-mi tremura din ce în ce mai alert,".. dar asta nu mă face să revin pe vechiul drum. M-am oprit din a aștepta la nesfârșit dragoste dintr-o inimă care nu poate să bată pentru mine, o inimă pe care.. pe care n-am avut-o niciodată în ciuda tuturor vorbelor tale dulci, a nopților împreună, a orelor pierdute de amândoi în tren pentru a ne întâlni..", nu te pierde cu firea, îmi spuneam în sinea mea,".. a banilor strânși cu greu de care am făcut rost devenind unul pentru celălalt o plăcere sinceră. Am inspirat adânc.. Parcă vorbele acelea îmi oboseau sufletul pe măsură ce le rosteam. "Nu mai am timp să aștept să mă iubești. Iar tu nu-mi poți oferi iubire pură. Tu ai ales atunci, acum eu aleg să fiu fericit departe de tine, așa cum ți-am promis când am realizat c-ai dispărut definitiv." Ești amintirea mea plină de himere. Un vis dulce care s-a transformat în coșmarul crâncen de luni de zile, ce m-a construit drept bărbatul de azi. Bărbatul care acum își dorește mai mult decât ai putea tu să-i oferi într-un sezon până te-ar vedea din nou de la depărtare simțindu-și sufletul amorțit.. "

M-am ridicat ușor abătut și încărcat de ea, de prezența ei ce mă sufoca de-a dreptul din pricina tuturor sentimentelor pe care le stârnea în mine. Era 19:10, ea ultima dată plecase din aceeași gară la 07:10, acum era rândul meu.

Mi-a prins mâna, nu-și dorea să plec, avea ochii înlăcrimați, s-a apropiat de mine și simțeam că vrea să mă sărute din nou, dar de data asta ca un rămas bun, am închis amândoi ochii și...

*ring* *ring*

Trezește-te David, e ora 09:00. Astăzi e o nouă zi în care trebuie să te prefaci c-ai uitat-o. O zi bună!

Fuck..

@david7zorro

[arhitectul]

până când te voi strânge din nou în brațe.

Simt uneori ca nu mai trebuie să scriu, ca nu-mi mai este necesar sufletului, că dacă aș vrea sa pun pe foi ce gandesc, ar interveni un blocaj. Pe bună dreptate, se întâmplă să întâmpin dificultăți, dar cine sunt eu ca să îmi fie totul ușor? De ce mi-aș permite să pierd satisfacția triumfului rezultat din bătălia cu propria minte?

Totusi, ma hrănesc prin texte, scrise de mine, primite de la tine, e totul un fel de creștere emotivă de moment, până la saturație, fără a o depăși si a ajunge în risipă. Ne dezvăluim cele mai adânci gânduri, cele mai ascunse sentimente, scoatem dorul din inima si îi găsim corespondență in vocale, ne căutăm unul pe altul, după fiecare mod specific de scriere..

Atât despre început, căci nu despre asta am intenționat să scriu. După cum stii, în cuvinte sunt sincer, sunt descoperit, nu mai am scuturi sau măști, în cuvinte ma dezbrac până la esență, până nu mai raman decât o pată rosie de sânge pe un cearșaf. Am pierdut oameni, parca voind să-i pierd, căutând singurătatea absolută, ce-mi zace acum sub forma unei bestii dezlănțuite in interior. Am renuntat de multe ori, am ignorat, nu am mai acordat șanse. Dar, din toate astea s-au adunat învățături, mai multe decât as fi sperat. Am învățat că poți lupta, dar doar pentru cel ce se zbate alături de tine, în ape tulburi si agitate, si nu pentru cel ce stă mereu in pragul ușii. Am învățat să renunț la ce nu am nevoie, la ce renunță la mine. Si multe altele.

Ai aparut tu, din nou, ca o umbră din trecut, o umbră căreia acum i-am dat culoare cu o simplă atingere pe buze. Am văzut nopți nedormite, monștri nesătui, labirinturi, cuvinte rătăcite si nespuse, toate ca o furtună în ochii tăi. Încă confuz de cele recent întâmplate, totuși stărui să mă gândesc la tine. E bun? E rau?

Ce am simțit in acele îmbrățișări, a fost fără să exagerez, o urmă de iubire, poate chiar pierdută cândva si regăsită acum in tine. Felul în care brațele tale m-au înconjurat, modul în care capul tău s-a așezat pe pieptul meu, stimulând inima sa forțeze încă câteva bătăi, înainte ca trenul să se desprindă din brațele gării, sa plece, si inima mea sa rămână fără suflu, înghețată și conservată. Buzele tale, le-am gasit altfel, mai moi, am citit o altă pasiune, o altfel de urmă de dorință. Te-am lăsat doar cu atât, neștiind dacă îți va fi de ajuns. Tu m-ai lăsat doar cu o agrafă de păr, o altă agrafă după ce pe prima am supus-o procedeului de distrugere prin ardere. Mi-ai spus sa am grija de ea, de mine, de noi, să nu mai fac prostii si sa o tin acolo, aproape de mine, ca să nu uit că de data asta timpul nu ne înstrăinează. Oamenii ne-au privit, n-au înțeles nimic din haosul nostru si au plecat de lângă noi frustrați că nu rezolvăm o cauză deja pierdută. Cu ce folos? ce e stricat, trebuie înlocuit, nu reparat. Așa ne-am redescoperit propria noastră singurătate in doi, în timp ce linii paralele se întindeau până la orizont, fără a se bucura vreodată de o îmbrățișare, fie ea și într-un singur punct al întregii lor existențe, sau de scurtă durată.

Mai lasă-mă să cad încă o dată în gol, știind că mă vei prinde înainte să mă autodistrug. Mai dă-mi onoarea să te am in dreapta mea pe stradă și oprește-mi vocile interioare cu o privire capabilă să țină locului și timpul.

Poate ca e greu fără mine si te simti singură, dar imi voi trimite câte un porumbel pe zi sa vadă dacă mai zâmbești, dacă pierzi nopți pe netflix sau dacă te gândești la mine, până când te voi strânge din nou în brațe.

@arhitectul

[dariaelenaaa]

Cine sunt eu acum VS Cine vreau sa fiu

Sunt 2 întrebări care par destul de simple la prima vedere, corect? Te gândești că astăzi ești elev, mâine student ; astăzi ești contabilă, având meseria asta de 3 ani și ulterior îți dai seama ca ai urmat drumul greșit pentru tine, așa că spui că de mâine mergi la Drept, să aperi pe alții, prin meseria de avocat. Dar întrebarea este, cât este de ușor să facem această schimbare pentru noi ca să ne fie bine? Topica mea de astăzi se referă mai mult la cine suntem noi defapt “inside” , dacă știți ce vreau să spun. La început am vrut să vă bag puțin în temă, ca să nu vă aburesc. Sau poate am făcut-o deja, who knows. Of, rom-engleza asta a mea! Ce să faci, asta mă definește într-un fel, așa cum și pe voi vă definesc anumite lucruri care vă fac pe voi.. ei bine, VOI! Ca să o luăm cu un fresh start, cei care mă urmăriți pe rețelele de social media, ca Instagram-ul, că Facebook-ul deja e lame pentru unii și totodată cei care îmi sunteți cunoștiințte, respectiv prieteni, ați spune despre mine că sunt o tipă de treabă, amuzantă, știe să se manifeste și e spiritul fiecărui party la care merge. Bine, asta mai aud și eu pici pe colo, dar ați înțeles. Mai aud și de rău, bineînțeles, cum ar fi “Mai dă și tu vreo 2-3 kile jos, că ai cam pus de la o vreme.” , “Uite-o și pe urâta aia” sau “Mai lasă aroganțele astea că nu te duc nicăieri.”, vorbe scoase de niște persoane care cu siguranță sunt mai “damaged inside”, din moment ce aruncă asemena insulte și tot așa. Always a pleasure! La fel, mi s-a spus că sunt o persoană destul de overthinking și că nu mai trebuie să fiu așa, pe când o persoană recentă mi-a zis ca e bine să fiu așa, fiindcă în final doar pe tine te ai și trebuie să te gândești clar și bine la acțiunile pe care le vei face. Mereu vor exista perspective diferite, trebuie doar să iei câte o bucățică mică din fiecare, ca să faci un puzzle echilibrat. Acum ar trebui să vă răspund la întrebare, din moment ce aboredez aceasta temă. Cine sunt eu acum? Răspuns sincer, nici eu nu stiu! Ironic, nu? “Umm, ești Daria Dimache, ai 18 ani și ești dintr-o comună micuță din apropierea Slanicului.”.. da, asta e ușor de zis și complet adevărat, dar nu asta este ideea. Am impresia că am ceva de învățat în fiecare zi, de aceea spun că încă nu mă cunosc. Toată lumea se așteaptă ca atunci când ai împlinit vărsta de 18 ani, sa fii gen “Gata, merg la facultate, fac acolo ceva buisness și îmi întemeiez o familie imediat cum termin cu vreo 5 copii.” sau cum gândește bunica, direct te ia “Cu primul cu care o sa fii, te măriți!”.. umm not anymore. Este o concepție de-a dreptul veche și trebuie să ne trezim. Instinctul este cel care trebuie să ne ghideze, it will never fail, trust me. Eu vă zic pe față, până sâmbăta care a trecut, data de 19 octombrie mai exact, nu știam nici pe ce drum să o apuc.. până când am mers la RIUF, un eveniment super smecher organizat la Sala Palatului in București *give it a shot next year* și care m-a orientat si mai mult spre FJSC, mai pe românește, Jurnalismul și Științele Comunicării, la UniBuc. La ramură trebuie să mă mai gândesc, dar am destule target uri. Mă bate și Brașovul pe gânduri, dar totul necesită timp și gândire. Și datorită acestui event ,astăzi când m-am întors spre casă cu autobuzul, eu eram pierdută în muzică,in my own world, în timp ce ceilalți râdeau și glumeau după o zi full de ore.. cand *boom* : m-am decis să-mi deschid propriul blog. Un blog personal, unde cam toți adolescenții o să se regăsească în anumite teme pe care o să le abordez. Interesting, huh? Dacă simți că nu suntem pe aceași lungime de undă, poti să dai “close” si să-ți vezi de scroll ul de pe Insta, deși mi-ar plăcea să nu o faci. O să fie niște *baby steps*, dar simt că am o voce ce trebuie să se facă auzită. Așa fac și practică pentru facultate : 2 în 1. Acum să vă raspund la cealaltă întrebare : Cine vreau sa fiu? Răspuns : cu siguranță nu cineva care trebuie să fie într-un anume fel fiindcă societatea asta de *beep* îi impune, ci cineva autentic, cineva cu o personalitate unică și dezvoltată bazată pe experiențtele trăite si pe ceea ce simte. Ce dacă ai câteva kile în plus, celulită pe corp și un temperament mai diferit? Nu are nimic, te asigur! Eu mă asigur că sunt eu însămi în fiecare zi. Da, și mie ��mi este greu uneori, este ceva perfect normal să te mai pui la îndoială uneori, dar mereu trebuie să te ridici de jos și mai puternic și să descoperi step by step cine vrei sa devii, atat pe plan personal, în carieră, cât și pe plan moral, cum vei fi tu ca persoană care are multe de înfruntat, pentru că ghiciți ce : Viața abia începe. Ce a fost până acum a fost doar încălzirea pentru ce va urma. My advice : Always love yourself first. Pune-te pe tine pe primul loc. Toți vor pleca la un moment dat și vei rămane doar cu niște amintiri și clipe care te vor forma ca și om! Și crede-mă că le vei mulțumi mai târziu că au plecat din viața ta sau că i-ai depărtat, totul pentru al tău bine. - Cu mult drag, Daria. :3

[o-umbra-in-suflet]

Regret!

Am fost mandra de mine în foarte puține momente... dar am regretat înzecit pentru fiecare. Nu ma pot bucura de reușitele mele.. Mi se par prea banale acum. Nu mai simt bucuria împlinirii ci doar tumultul nemulțumiri.

Nu cu mult timp în urmă devoram tot ce îmi placea: cărți, muzica, filme, momente. Acum, în schimb, nu mai sunt asa. Parca sunt prinsa în mrejele unei iluzii. Nu mai simt satisfacția și nu mai vad rostul.

Pot afirma ca am sufletul obosit, când călătoria nici nu a început. Am ochii goi și privirea pierdută. Privesc prin lucruri și oameni de parca nu ar exista.

Simt cum mi se scurg din venele toate ideile, amalgamul de gânduri și sentimente. Simt cum îmi pierd lumina.

Continui sa sper.

Continui sa îmi repet ca m-am saturat de atâta întuneric. Nu mai vreau.

Acum în miez de noapte, când se scurge timpul unei alte nopți de iarna, regret sa mi-am oferit sufletul pe-o tava persoanelor care m-au distrus.

Vreau liniște. Sufletul meu zbuciumat nu vrea mai mult de un strop de liniște. E satul sa fie sfâșiat de fiecare data când privesc în oglindă. Nu mai sunt ceea ce eram și știu ca nu voi mai fi. Răutatea începe să pună stăpânire pe voința mea.

Si regret...

[dininimapentrumine]

Mărturie: de la ateism și depresie la o viață transformată prin credința în Hristos

Mărturie: de la ateism și depresie la o viață transformată prin credința în Hristos

Adrienne Johnson a fost cândva o atee feroce care a ajuns o persoană pierdută, luptându-se pentru existență, deprimată și cu gânduri de suicid, iar viața ei s-a scufundat tot mai adânc până s-a lovit de fundul prăpastiei când l-a descoperit pe Isus și și-a văzut viața transformându-se în fața ochilor ei. „Am fost o atee […]Mărturie: de la ateism și depresie la o viață transformată prin credința…

[b-ip-o]

~Concepții bolnave..~

T.M.M.

Viața? O clipă de neatenție şi eşti ca şi mort. De-a lungul timpului fiecare dintre noi trecem prin nişte schimbări semnificative, dar care parcă ar dura o eternitate. Suntem nişte bucăți neînsemnate, decupate dintr-o carte ce poartă titlul de "Viață".

Suntem pierduți în ceața cumplită, parcă fără cale de intoarcere.

Eu cel putin,mă simt pierdută ,uitată şi nedorită,chiar daca cei din familie mă contrazic şi îmi spun că sunt aberantă şi fără minte. Mereu mă critică şi nu au aşteptări prea mari de la mine. Chestia asta doare ca naiba. Numai eu ştiu cu adevărat, ce este în mintea şi sufletul meu,chestii care nu pot fi explicate. Este foarte complicat..să explici unei persoane ce este în mintea ta, când de fapt nici tu nu mai ştii ce este cu tine. Nu ştiu..sunt prea multe idei amestecate în mintea mea bolnava. Da..aş putea spune că am o minte bolnavă..dar nu este vina mea. Oamenii din jurul meu m-au facut aşa. Monștrii ai societății din ziua de azi.

Am prieteni din multe categorii şi am constatat cu stupoare că fiecare are o 'piatră' pe suflet. Toți avem un lucru în comun şi anume suferința. Dar cel mai dureros este faptul că nimeni nu scoate nici un sunet. Nu spunem niciodată cum ne simțim,sau o spunem,dar mereu mințim. Mintea noastră trebuie să suporte totul fără să poată riposta. Exact ca un condamnat care nu poate face nimic,aflându-se în spatele gratiilor reci ,din fierul nemilos care işi așteaptă prada.

Spre exemplu,am prieteni ce au suportat toată umilința posibilă chiar şi bătăi (cel mai probabil zilnice) pentru anumite fapte care nu puteau fi explicate,făcute probabil fără intenție. Părinții nostri au vrut asta. Ne-au creat pentru a ne distruge în final fizic şi mai ales psihic. Doare al naibii de tare să fii mereu motivul pentru care proprii tăi părinți te jignesc aproape zilnic. Urăsc tot ce ține de 'morala' lor,deoarece această morală bolnavă ar trebui să fie închisă într-un glob de sticlă murdar. Mereu să te întorci în acelasi loc,unde nimic nu se schimbă. Aceleași observații,certuri sau chiar injurii aduse la adresa noastră. Hm..şi lumea se mai întreabă de ce adolescenții din ziua de azi,sunt depresivi,trişti sau lipsiți de viață. Uite de aceea. Văd frecvent fete/băieți de vârsta mea aflându-se în situații care mai de care,care îi determină mai târziu să ajungă în patima drogurilor sau mai rău,chiar la gânduri de suicid. Este o situație alarmantă,aş putea spune. Tot din cauza lor ajungem aşa,mai ales cei cu un caracter slab. Cunosc persoane,prieteni,care au fost puternici prea mult timp. Dar gata..sunt momente în care clachezi şi te detaşezi de toți şi toate şi îți dorești să rămâi singur,doar tu împreună cu gândurile tale..

Acum ce ne-a mai ramas? Suntem doar nişte suflete triste care acum îşi astern gândurile pe foi,lacrimi de ingeri curgând peste ele.

Ma simt murdară,instabilă psihic,nu ştiu ce ar putea sa mă facă să ies din întuneric .

Acum..oamenii din jur îmi spun că sunt nepăsătoare şi rece. Pai..cum ar vrea sa fiu? Toți m-au facut să ajung in punctul în care nimic nu mai conteaza. Prietenii false,trădări,minciuni,bârfe. Acum sunt doar un suflet într-un trup neînsemnat. Atât. Nimic mai mult. Oricum..cui ii pasă ? Toți întreabă din pură curiozitate.

Pe parcursul adolescenței realizezi cu adevărat cine sunt oamenii care vor fi acolo pentru tine,indiferent de vreme sau de circumstanțe. Am învățat să nu mai sar şi să ofer din prima ajutor persoanelor. Aşa este..am devenit nepăsătoare. Nu e vina mea..nu mai condamnați aiurea. Dacă nu stiți povestea adevărată şi traumele celui/celei care a trecut printr-o situație deranjantă,nu mai judecați. Din păcate,asta ştim să facem cel mai bine. Nu ne întrebăm 'de ce'? şi imediat aruncăm cu noroi în respectivii fără să ne pese de consecințe.

Viața este un film fără subtitrare iar dacă nu o intelegi,eşti un om pierdut,lăsat la voia întâmplării.

Din păcate,puțini mai sunt cei care înțeleg problemele adevarate şi incearcă să aplaneze situația în aşa fel încât să iasă totul bine.

Dar în final totul iese bine. Să fie într-adevăr aşa?..

[drogat-cu-sentimente]

Numai una

Mi-am luat palme, am întors și celălalt obraz. Am fost călcat în picioare, m-am ridicat, m-am scuturat și am plecat. Mereu am fost un laș, mereu am dat înapoi. Am fost slab, poate încă mai sunt. Nu am luptat pentru ceea ce am iubit și am pierdut. Îmi privesc mâinile, sunt păgâne prin atingerea omului ce mi-a inundat sufletul de gânduri. Nu atingeri erotice să declanșeze doar plăcere trupească. Atingeri emoționale.

Pe frunte, pe obraji, pe mâini. Niciodată nu am luptat și când am făcut-o a fost prea târziu. Eu vreau să lupt, dar dacă nu își dorește asta? Nu riști, nu câștigi. Dar dacă va fi ultima miză pierdută vreodată fiindcă nu va mai exista o altă ocazie? Am ajuns să-mi pansez cicatricile cu alcool și țigările să le înâbușesc în lacrimi. Dacă va fi o luptă în van' din care, indiferent de final, tot un pierzător aș fi. Dacă nu trebuie să iau parte la bătălia aceasta?! Crezul meu: nu renunța, dar am ajuns să mă îndoiesc de mine și în prealabil de el.

Indiferen��a ucide oameni.Indiferența mă ucide. "Bun, nu o mai căuta. Nu îi mai da mesaj!" Dar nu pot. Dorința de ai simții prezența este asemeni unui drog. Câteva cuvinte rostite de ea îmi pot clădi un întreg univers. Asta dacă mi le-ar spune. Un simplu "Bună. Ce faci?" saltă inima în mine. Acum inima îmi este săltată doar de alcool. Îmi doresc oare să câștig lupta asta? Sau... este dusă doar în capul meu.

[nutraexperts]

HERSOLUTION: REDESCOPERĂ PLĂCEREA! 🌸💖

Te-ai întrebat vreodată de ce unele zile pare că părul tău nu vrea să coopereze?

Sau poate ai observat că firele de păr devin tot mai fragile, iar volumul lipsește cu desăvârșire.

Aici intervine hersolution.

Acest produs promite să aducă înapoi strălucirea și sănătatea părului tău.

Fie că te confrunți cu pierderea părului sau pur și simplu vrei un boost de vitalitate, hersolution ar putea fi soluția pe care o cauți.

Rămâi alături pentru a descoperi cum poate transforma rutina ta de îngrijire a părului!

👉 CUMPĂRĂ HERSOLUTION DE PE SITE-UL OFICIAL

Hersolution: Îmbunătățește-ți Viața Sexuală

Cine nu vrea să se simtă bine în pielea lui, mai ales când vine vorba de intimitate?

Mulți dintre noi ne confruntăm cu provocări în sfera sexuală.

Poate că te-ai simțit uneori lipsită de dorință sau poate ai observat o scădere a plăcerii în relația ta.

E normal să ai asemenea gânduri și întrebări.

Dar ce ar fi dacă ți-aș spune că există soluții?

Ce Este Hersolution?

Hersolution este un produs creat special pentru femei care doresc să îmbunătățească sănătatea lor sexuală.

Este formulat din ingrediente naturale, menite să stimuleze dorința și plăcerea.

Nu e doar o pastilă; este un ajutor real pentru a redescoperi bucuria intimității.

Beneficiile Hersolution

Crește Dorința Sexuală Dacă simți că ai pierdut acea scânteie, Hersolution poate fi exact ceea ce ai nevoie.

Multe femei au raportat o creștere semnificativă a dorinței după câteva săptămâni de utilizare.

Îmbunătățește Lubrifierea Uscarea vaginală este o problemă comună, dar cu Hersolution, poți experimenta o lubrifiere mai bună și mai naturală.

Intensificarea Placerii O experiență sexuală satisfacătoare este esențială într-o relație sănătoasă.

Cu Hersolution, multe femei au descoperit că orgasmele devin mai intense și mai frecvente.

Îmbunătățirea Stării de Spirit Nu doar viața ta sexuală va beneficia; starea ta generală de bine se va îmbunătăți.

Ingredientele din compoziția sa pot contribui la reducerea stresului și anxietății.

Cum Funcționează Hersolution?

Hersolution acționează prin stimularea fluxului sanguin către zona pelviană și prin echilibrarea hormonilor care influențează dorința sexuală.

Ingredientele active sunt atent selectate pentru a oferi rezultate rapide fără efecte secundare neplăcute.

Iată câteva dintre ingredientele cheie:

Maca - Un adaptogen cunoscut pentru creșterea energiei și a libidoului.

Ginseng - Ajută la îmbunătățirea circulației sângelui.

Tribulus Terrestris - Folosit tradițional pentru a spori dorința sexuală la femei.

Experiențe Reale

Sunt multe povești despre cum Hersolution a schimbat viețile unor femei:

"Am început să folosesc Hersolution acum două luni și totul s-a schimbat! M-am simțit din nou ca pe vremuri." — Andreea, 34 ani

"După naștere, am avut dificultăți în a-mi recâștiga dorința sexuală. Cu Hersolution, m-am simțit revitalizată!" — Maria, 29 ani

Aceste mărturii subliniază impactul pozitiv pe care acest produs îl poate avea asupra vieților noastre intime.

De Ce Subliniez Importanța Acestui Produs?

Pentru mine, sănătatea sexuală nu e doar un aspect al vieții; e esențial pentru fericirea generală.

Hersolution nu este doar un supliment; este o oportunitate de a redescoperi plină satisfacția în viața noastră intimată.

Dacă te gândești la o soluție care să te ajute să te simți din nou sexy și dorită, atunci nu trebuie să cauți mai departe.

Unde Poți Gasi Hersolution?

Îl poți găsi ușor online!

Este disponibil pe site-uri specializate unde poți comanda direct fără bătăi de cap.

Asta îți oferim comoditate și discreție total!

Nu lansa această oportunitate!

Fiecare zi în care amâni decizia e o zi pierdută din viața ta intimată!

Începe astazi transformarea ta personalizată cu hersolution!

👉 AFLĂ MAI MULTE DESPRE HERSOLUTION AICI

FAQ

Ce este HerSolution?

HerSolution este un supliment creat pentru a sprijini sănătatea sexuală feminină. Este formulat cu ingrediente naturale care ajută la creșterea libidoului și îmbunătățește starea generală de bine.

Cum funcționează HerSolution?

HerSolution acționează prin stimularea fluxului sanguin și echilibrarea hormonilor, ceea ce poate duce la o dorință sexuală mai mare. Ingredientele sale sunt concepute să susțină energia și vitalitatea.

Este HerSolution sigur de utilizat?

Da, HerSolution este considerat sigur pentru majoritatea femeilor. Totuși, dacă ai vreo afecțiune medicală sau iei medicamente, e bine să discuți cu medicul tău înainte de a-l folosi.

Cât timp durează până văd rezultate cu HerSolution?

Rezultatele pot varia de la o persoană la alta. Multe femei observă îmbunătățiri după câteva săptămâni de utilizare constantă.

Pot lua HerSolution împreună cu alte suplimente?

În general, poți combina HerSolution cu alte suplimente. Dar din nou, cel mai bine este să te consulți cu un specialist în sănătate pentru a fi sigur.

Care sunt ingredientele principale ale HerSolution?

HerSolution conține ingrediente naturale precum ginsengul și maca, care sunt cunoscute pentru efectele lor benefice asupra energiei și dorinței sexuale.

Există efecte secundare asociate cu HerSolution?

Efectele secundare sunt rare, dar unele femei pot experimenta ușoare disconforturi digestive sau reacții alergice. Dacă simți orice neplăcere, oprește utilizarea și consultă un medic.

Cum se administrează corect HerSolution?

Se recomandă să iei două capsule pe zi, preferabil cu apă și la o masă. Astfel asiguri o absorbție optimă a ingredientelor active.

De unde pot cumpără HerSolution?

Poți achiziționa HerSolution direct de pe site-ul oficial sau de la distribuitori autorizați. Asigură-te că alegi surse de încredere pentru a evita produsele contrafacute.

Este nevoie de rețetă pentru a cumpără HerSolution?

Nu, nu ai nevoie de rețetă medicală pentru a cumpără HerSolution. Este un supliment disponibil fără prescripție medicală.

👉 VIZITEAZĂ SITE-UL OFICIAL PENTRU HERSOLUTION

[scrierileuneifetetimide]

„Există oameni care sunt întotdeauna îndrăgostiți de cer, indiferent de vreme. Într-o zi vei găsi pe cineva care te va iubi la fel. ”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Capitolul 27

Purtarea oamenilor nu M-a impresionat niciodată și nici nu M-a frapat ca fiind valoroasă. În ochii oamenilor, Eu îi tratez întotdeauna foarte strict și întotdeauna Îmi exercit autoritatea asupra lor. În toate faptele oamenilor, nu prea există ceva care să fie făcut de dragul Meu, nu prea există ceva care să stea ferm în ochii Mei. În cele din urmă, tot ce are legătură cu omul se va fi năruit pe nesimțite înaintea Mea și abia după aceea Îmi voi face Eu acțiunile evidente, făcându-i pe toți să Mă cunoască prin eșecul lor. Natura omenească rămâne neschimbată. Ce este în inimile lor nu este în concordanță cu voia Mea – nu este ceea ce am Eu nevoie. Ceea ce detest cel mai mult este îndărătnicia și recidivismul oamenilor, însă care este forța care provoacă omenirea să continue să eșueze în a Mă cunoaște, să Mă țină mereu la distanță și să nu acționeze niciodată potrivit voii Mele înaintea Mea, ci mai degrabă să Mi se împotrivească pe la spate? Aceasta le este loialitatea? 

Aceasta le este iubirea pentru Mine? De ce nu pot să se căiască și să se nască din nou? De ce sunt oamenii veșnic dispuși să trăiască în mlaștină în loc să trăiască într-un loc fără noroi? Oare să Mă fi purtat rău cu ei? Oare să îi fi îndrumat în direcția greșită? Oare îi conduc Eu spre iad? Toți sunt dispuși să trăiască în „iad”. Când se face lumină, ochii lor orbesc pe loc, căci tot ce au în ei vine din iad. Dar omenirea, neștiind aceasta, pur și simplu se desfată cu „binecuvântările infernale”. Ba chiar le țin la pieptul lor ca pe niște comori, temându-se ca nu cumva Eu să-i lipsesc de ele, lăsându-i fără „sursa existenței” lor. Oamenii se tem de Mine, de aceea, când vin pe pământ, ei stau departe de Mine, displăcându-le să se apropie de Mine, căci nu sunt dispuși să „aducă necazul asupra lor”, dar dorind în schimb să păstreze armonia în familie, astfel încât să poată să se desfete cu „fericire pe pământ”. Și totuși, Eu nu pot îngădui ca omenirea să facă precum dorește, deoarece distrugerea familiei omului este exact lucrul pe care sunt aici să-l fac. În clipa în care voi veni, pacea va dispărea din căminele lor. Voi face fărâme toate națiile, pe lângă familia omului. Cine va putea să scape din strânsoarea Mea? E oare cu putință ca cei care capătă binecuvântări să poată să scape în virtutea reticenței lor? E oare cu putință ca cei care îndură mustrare să poată să-Mi câștige mila în virtutea fricii lor? În toate cuvintele Mele, oamenii au văzut voia Mea și acțiunile Mele, dar cine se poate elibera din confuzia propriilor gânduri? Cine poate găsi vreodată o cale de ieșire fie dinăuntrul, fie dinafara cuvintelor Mele?

Omenirea a simțit căldura Mea, M-a slujit cu onestitate și Mi s-a supus cu onestitate, făcând totul pentru Mine în prezența Mea. Dar oamenii de azi, cumva, nu pot să izbutească să ajungă la acest fel de a fi și nu pot decât să jelească în spiritul lor ca și cum ar fi căzut pradă unui lup hămesit. Ei nu pot decât să privească neajutorați la Mine, strigându-Mă neîncetat să le vin în ajutor, dar la sfârșit nu vor putea să scape din situația lor grea. Mă gândesc cum oamenii din trecut au făcut promisiuni în prezența Mea, jurând pe cer și pământ în prezența Mea să-Mi răsplătească bunătatea cu iubirea lor. Au plâns cu mâhnire înaintea Mea și sunetul plânsetelor lor a fost sfâșietor și greu de suportat. Adeseori am dat ajutor omenirii în virtutea hotărârii sale. De nenumărate ori, oamenii au venit înaintea Mea să Mi se supună, într-un mod încântător care este greu de uitat. De nenumărate ori, M-au iubit cu o loialitate neabătută și simțămintele lor sincere au fost admirabile. În nenumărate ocazii, M-au iubit într-atât încât să-și sacrifice propriile vieți, M-au iubit mai mult decât pe ei înșiși și, văzându-le onestitatea, le-am acceptat iubirea. În nenumărate ocazii, s-au oferit pe sine în prezența Mea, de dragul Meu, nepăsători în fața morții, iar Eu le-am descrețit frunțile de griji și, cu băgare de seamă, le-am cercetat chipurile. Au existat nenumărate ocazii când i-am iubit ca pe odoarele Mele și au existat nenumărate ocazii când i-am urât ca pe propriii dușmani. Cu toate acestea, oamenii tot nu pot să înțeleagă ce este în mintea Mea. Când oamenii sunt triști, Eu vin să-i mângâi, iar când sunt slabi, Eu vin să îi ajut. Când rătăcesc, Eu îi călăuzesc. Când plâng, Eu le șterg lacrimile. Și totuși, când Eu sunt trist, cine Mă poate alina cu inima lui? Când sunt extrem de îngrijorat, cine este atent la simțămintele Mele? Când sunt mâhnit, cine poate compensa rănile din inima Mea? Când Eu am nevoie de cineva, cine s-ar oferi de bunăvoie să acționeze la unison cu Mine? Oare atitudinea din trecut a oamenilor față de Mine să fie pierdută acum pentru totdeauna? Cum se face că nu a mai rămas nicio urmă în amintirile lor? Cum de au uitat oamenii toate aceste lucruri? Nu cumva toate acestea se întâmplă pentru că omenirea a fost coruptă de către dușmanul ei?

Când îngerii cântă cântece întru slava Mea, aceasta nu poate decât să-Mi stârnească mila pentru oameni. Numaidecât, inima Mea se umple de tristețe și Îmi este imposibil să Mă eliberez de această emoție dureroasă. În bucuriile și necazurile de a fi despărțit și apoi reunit cu oamenii, noi suntem incapabili să facem schimb de sentimente. Separați deasupra în cer și dedesubt pe pământ, Eu și oamenii nu putem să ne întâlnim în mod regulat. Cine se poate elibera de nostalgia pentru simțămintele trecutului? Cine poate să înceteze să se lase în voia amintirilor despre trecut? Cine nu ar spera într-o continuare a simțămintelor trecutului? Cine nu ar tânji după întoarcerea Mea? Cine nu și-ar dori mult reunirea Mea cu oamenii? Inima Mea este profund tulburată, iar spiritul oamenilor este profund îngrijorat. Deși asemănători în spirit, adesea nu putem să fim laolaltă și, adeseori nu putem să ne vedem unul pe celălalt. Astfel, viața întregii omeniri este încărcată de mâhnire și îi lipsește vitalitatea, căci oamenii au tânjit mereu după Mine. Este ca și când ființele omenești ar fi niște obiecte doborâte din cer: Îmi strigă numele pe pământ, ridicându-și privirea spre Mine de pe pământ – dar cum pot să scape din fălcile lupului hămesit? Cum pot să scape de amenințările și ispitirile lui? Cum pot ființele omenești să nu se sacrifice supunându-se rânduielilor planului Meu? Când se roagă fierbinte cu glas tare, Îmi întorc fața de la ei, nu pot să suport să mai privesc; și totuși, cum aș putea să nu le aud strigătele înlăcrimate? Voi îndrepta nedreptățile lumii omenești. Îmi voi face lucrarea Mea cu propriile mâini în întreaga lume, oprindu-l pe Satana să-i facă iarăși rău poporului Meu, oprindu-i pe dușmani să facă din nou orice le este pe plac. Voi deveni Împărat pe pământ și Îmi voi muta tronul acolo, făcându-i pe toți dușmanii Mei să cadă la pământ și să-și mărturisească fărădelegile înaintea Mea. În tristețea Mea, mânia este amestecată, voi călca în picioare întregul univers, fără să cruț pe nimeni și voi lovi cu groază în inimile dușmanilor Mei. Voi preface tot pământul în ruine și îi voi face pe dușmanii Mei să se prăbușească printre ruine, astfel încât de atunci încolo să nu mai poată să-i corupă pe oameni. Planul Meu este deja stabilit și nimeni, oricine ar fi, nu va putea să-l schimbe. În vreme ce Eu voi cutreiera cu o splendoare măreață deasupra universului, toată omenirea va fi înnoită și totul va reînvia. Omul nu va mai plânge și nu Mă va mai striga să-l ajut. Atunci inima Mea se va veseli, iar oamenii se vor întoarce spre a Mă celebra. Întregul univers, de sus până jos, va fremăta în triumf…

Azi, printre națiile lumii, Îmi fac lucrarea pe care am pornit să o înfăptuiesc. Mă mișc încoace și încolo printre oameni, făcând toată lucrarea cuprinsă în planul Meu, și întreaga omenire se destramă în diferitele nații ale lumii, potrivit voii Mele. Oamenii de pe pământ își au atenția fixată asupra propriei destinații, căci ziua se apropie și îngerii vor suna din trâmbițele lor. Nu vor mai exista amânări și toată creația va începe, după asta, să danseze jubilând. Cine poate să prelungească ziua Mea după placul său? Un muritor? Sau stelele de pe cer? Sau îngerii? Când voi rosti o cuvântare pentru a iniția salvarea poporului lui Israel, ziua Mea se va năpusti peste întreaga omenire. Toți oamenii se tem de întoarcerea lui Israel. Când Israel se va întoarce, aceea va fi ziua Mea de slavă și, de asemenea, va fi ziua când totul se va preface și va deveni reînnoit. Pe măsură ce o judecată dreaptă se apropie în mod iminent de întregul univers, toți oamenii devin sfioși și temători, deoarece în lumea oamenilor nu s-a auzit de dreptate. Când Soarele dreptății va apărea, Orientul va fi iluminat și atunci, la rându-i, va ilumina întregul univers, atingându-i pe toți. Dacă oamenii ar putea să ducă la bun sfârșit, într-adevăr, dreptatea Mea, atunci de ce ar avea a se teme? Poporul Meu așteaptă sosirea zilei Mele, cu toții tânjesc după venirea zilei Mele. Ei așteaptă ca Eu să aduc răsplată întregii omeniri și să aranjez destinația omenirii în calitatea Mea de Soare al dreptății. Împărăția Mea prinde contur deasupra întregului univers, iar tronul Meu stăpânește în inimile a sute de milioane de oameni. Cu ajutorul îngerilor, marea Mea realizare se va înfăptui în curând. Toți fiii Mei și poporul Meu așteaptă întoarcerea Mea cu răsuflarea tăiată, tânjind după reunirea Mea cu ei, fără a mai fi vreodată despărțiți. Cum ar putea populația diversă a Împărăției Mele să nu alerge unii spre alții în fericită celebrare datorită faptului că Eu voi fi împreună cu ei? Poate aceasta să fie o reunire pentru care să nu trebuiască plătit nici un preț? Eu sunt vrednic de respect în ochii tuturor oamenilor, Eu sunt proclamat în cuvintele tuturor. Când Mă voi întoarce, voi cuceri toate forțele dușmane și mai mult. A sosit vremea! Îmi voi pune lucrarea în mișcare, voi domni ca Împărat printre oameni! Sunt pe cale de a Mă întoarce! Și sunt gata să pornesc! Aceasta este ceea ce speră cu toții, este ceea ce își doresc. Voi lăsa ca întreaga omenire să vadă venirea zilei Mele și o voi lăsa să întâmpine venirea zilei Mele cu bucurie!

2 aprilie 1992

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[bestandiever]

Ceața de `80

              Oameni ce merg în fiecare dimineață prin ceață. Pe propriile drumuri, ale fiecăruia. Valea Jiului, anul 2080. Pentru prima dată acest loc ascuns între munți nu te mai întâmpină cu șiroaie de fum negru și nu-și mai ascunde acoperișurile în cenușă. Nu se mai intreabă nimeni când oare se va ridica pe ici pe acolo aerul ăsta îmbâcsit pentru a face un loc, cât de mic unui strop de albastru-auriu ca o promisiune a ceva bun, curat și senin.

               Oamenii ca furnicile, construind, construind și iar construind, fiecare pe aceleași străzi atât de cunoscute, la fel de pierduți. Mă plimb și eu, doar ce să fac? Mă plimb prin centrul Petroșaniului. E diferit. L-au renovat, l-au modernizat, sau cel puțin așa  s-ar zice. E doar plumb greu. Covorul verde de smarald a fost strivit sub acoperământul acesta rece pe care oamenii aceștia noi sunt nevoiți să calce zilnic. Oare mai cunosc mirosul ierbii proaspăt tunse? Mă uit la chipurile oamenilor și încerc să îi analizez cât de bine pot. Mă uit la trăsăturile lor, la fiecare gest pe care-l fac. Sunt atât de aproape unii de alții, dar nu schimbă nici o vorbă. Privirea le este in gol, pierdută în gânduri, probabil. Nimeni nu pare că se interesează de celălalt, fiecare în treaba lui de parcă ar urma niște pași notați undeva pe hârtie și pe care trebuie să-i urmeze și să-i bifeze.

               Merg stângaci pe strada unde odată se afla Mina Livezeni. O privesc cu ochii mari. Cu felul în care arată ar putea la fel de bine să devină obiectiv turistic: „Ruinele Livezeni”- în memoria „gâturilor negre” ce au lucrat odată aici. Trec strada, cotesc la dreapta și merg tot în față până dau de biblioteca pe unde treceam în zilele de vară atât pentru o carte bună cât și pentru un schimb de vorbe cu oamenii de acolo ce reușeau mereu să mă scoată din gaura neagră în care vrând-nevrând mai ajungeam. Biblioteca e acolo. Oamenii, mai puțin. Deschid ușa, clopoțeii sună și-mi anunță intrarea. Mă simt captivată instant de mirosul filelor. Privirea-mi cade imediat pe raftul cu operele ce trebuiau studiate în liceu. Doamne, câte razboaie a dus copila de 15 ani din mine cu aceste romane care nu mă atrăgeau deloc, pe care greu, atât de greu am început să le înțeleg. O voce răgușită mă scutură de vise și de cosmos: „Luați cartea de care aveți nevoie, puneți permisul pe masă, semnați, o zi bună!”

               Mă simt in mijlocul nimicului. Privesc in jur confuză, în mod normal m-aș simți încolțită de priviri iscoditoare, de priviri care s-ar minuna de felul în care mă comport, întrebându-se probabil dacă sunt nebună. Dar nu! Simt doar  groază ancestrală. O lipsă a oricărui sens mă cuprinde când îmi dau seama câți oameni trec pe langă mine, dar cât de singură sunt.

               Decid să îi mai dau acestui Petroșani încă o șansă. O ultimă șansă. Așa că merg acolo unde iarba e mereu verde, unde știu că stăm toți sub „Carpe diem”: Parângul. Pașii mei prind un ritm alert și fără să-mi dau seama eram deja într-o fugă disperată. Fug de depresie, fug de oraș, fug spre un loc ce poate încă n-a fost invadat de liniștea dureroasă a acestei noi generații. Fug spre flori, spre culori tari, spre albastru senin, mereu schimbător, spre picuri de apă ce atârnă pe frunze, fug spre casă. E încă aici! E încă frumos! Respir aer adânc în piept, las aerul rece să se joace cu părul meu și pătrund iar în lumea mea proprie unde domină o singură dorință: să mă întorc la Petroșaniul meu.

               Valea Jiului, 2017. Ies din cafenea după mai bine de o oră în care ni s-a vorbit despre umor, ”Don Quijote de la Vrancea”, glume filozofice și unde ni s-a propus să ne imaginam anul 2080. Mă uit în jur. Ce frumos e încă 2017! Încep să mă liniștesc privind în jur. Să ies din „depresia 2080”. Adevărul acesta m-a ucis, dar încerc să mă bucur de clipele de acum. Sunt pentru prezent. Sunt pentru „Carpe diem”. Poate e efemer totul, poate că tot acolo se va ajunge, poate că mă hrănesc cu iluzii, dar nu mă voi târî pe străzi ca un zombi. Poate că totul va fi cenușă, dar încă strălucește. Frumusețea acestui mic spațiu cere doar atenție: albastru deasupra, albastru în ochii oamenilor, în inimile lor, zâmbet, bunăvoință, îmbrățișări, stângăcii, toate sunt încă aici!

Ce bine și ce cald, iar noi suntem încă în picioare. Acum!

Andi

[pastpresentfutureworld]

Fără privilegii era greu, dar nu imposibil. Cum altfel să se desprindă de nenorocirile pe care le-au lăsat în urmă familiile lor? Ei erau moștenirea Rittenhouse, dar asta nu însemna că vor face aceleași greșeli și își promise că nu vor fi cuprinși de întunericul distrugător al morții. Nu o forță să îi dea un răspuns atunci, pe moment, căci era conștient că veneau din două lumi total diferite și s-au întâlnit undeva la mijloc. Ava ar fi renunțat la ceea ce era ea, la identitatea ei, la familie și prieteni. Nu putea să îi ceară să își sacrifice viața pentru el, un bărbat care nici nu ar fi trebuit să existe de la bun început. Moartea l-a răpit. Părinții lui nu au putut trăi cu gândul acesta și i-au rescris destinul. Informațiile pe care le-a aflat l-au amețit, i-au dat dureri groaznice de inimă. Întrebări peste întrebări. Cine e tatăl lui? Rittenhouse. Ce scopuri meschine aveau? Ce voiau? De ce el? Strânse telefonul cu putere în mână, lipindu-l de ureche. Carol a raspuns în cateva clipe, urmă o pauză, apoi vocea ei capătă un ton părintesc. Avea să îi umple capul cu tâmpenii. Îi ceru să se întâlnească acasă, în trei ore și i-a transmis ca îl iubește. Cu toate că tonul telefonului îi zgâria timpanul, Jasper nu a lăsat aparatul de la ureche, privind în gol. "Cum a putut să îmi facă așa ceva?! Mi-a insuflat iubirea pentru istorie și acum, acum aflu că totul a fost o minciună și că viața mi-a fost deja programată pas cu pas." Aruncă nervos telefonul pe pat și își privi iubita. "Avem trei ore să mă calmez, să nu explodez și să îi facem baie lui Patty. Vreau să uit că mama este o mincinoasă..." Mark era la birou când fosta lui soție îl sună și îi ceru să își facă puțin timp pentru copiii lor. A lăsat pregătirea dineului în seama asistenților săi și două ore mai târziu, s-a înfățișat la ușa casei lui Carol. Mult prea târziu și-a dat seama că Diana nu era de partea lui Rittenhouse. Ethan îl privea cu satisfacție, zâmbind mulțumit de bomba pe care a aruncat-o in ograda lui Alex Flynn. Și încă nu aflase totul... Acea informație va fi lovitura de grație!

Și bineînțeles că a reacționat cu dificultate când a văzut ceasul și îl întrebă ce face. Nu i-a răspuns. Ethan rânji și răsuci butonul lateral al ceasului. Rotițele dispozitivului s-au mișcat, iar timpul începu să se miște cu încetinitorul în jurul lor. Ajunși în anul 1692, în plină vânătoare de vrăjitoare, Ethan îl lăsă pe Flynn în mijlocul pustietății, pradă animalelor pădurii. "În anul 1692," veni răspunsul lui înainte să îl salute militărește și să dispară. Norocul lui a fost o femeie de vreo 45 de ani, îmbrăcată într-o rochie neagră, lungă până în pământ, care purta o bonetă albă pe cap. Venise în pădure să caute planete medicinale. Când ții lucrurile tăinuite, asta le dă și mai multă putere, mai multă greutate. A presupus tot ce a fost mai rău de îndată ce a prins fragmente din minciunile celor din jur și nu era prea departe de adevăr, apoi a fost gata să riște totul pentru viitorul lor. Aceea era Diana Sharpe, femeia care nu se temea de nimeni și de nimic și era în stare să își ucidă soțul pentru că nu era nimeni altcineva decât o marionetă Rittenhouse. Nu putea să nu se gândească la toate persoanele pe care le-a pierdut în acest război. Și întotdeauna, Rittenhouse rămânea întocmai așa cum era. Aveau bani, aveau putere. Influență peste cei mai vulnerabili. Și ea fusese pierdută, dar Hope i-a îndrumat calea. Rittenhouse era o otravă care avea să fie sfârșitul ei dacă nu lua măsuri drastice. Fă-te frate cu dracul până treci puntea. Ori ucide-l și dă focul punții, în așa fel încât nimeni sa nu mai poată să ajungă la tine. I-au distrus o viață, nu o vor face din nou. Îndurarea nu era un lucru pe care și-l putea îngădui. Nu a mai stat pe gânduri și a decis să își ajute fiica. Era lupta lor: o mamă care își apăra copilul ca o leoaică, deși nu era încă părinte și o fiică venită din viitor pentru a-și schimba destinul, iar în acele clipe Flynn era în primejdie. Au împrumutat mașina Emmei, promițându-i în bilet că vor avea grijă să nu o zgârie și au pornit în cea mai mare grabă spre hotel.

"Știu," îi răspunse din nou monosilabic, alungând undeva în colțurile întunecate ale minții sale amintirile cele mai dureroase. Trebuia să fie tare. Să își smulgă inima din piept și să continue ca și cum Ethan ar fi fost un străin. Un pion care trebuia înlăturat. Stranse cu putere volanul mașinii, privind drept în față. Din când în când se uita in dreapta ei pentru a se asigura că Hope e bine și îi întâlnea privirea familiară. Avea ochii lui. Ochii tatălui ei. Flynn, I'm going to save you! O lăsă pe tânără să pornească sistemul de căldură al mașinii pe ambele părți și fără să își ia ochii de la drum, Diana își dezbracă jacheta de piele și i-o oferi tinerei. Pentru ea frigul nu mai avea nicio însemnătate, dar Hope purta încă uniforma subțire de asistentă. "Mom!?" O auzi strigând-o, iar când a privit în dreptul fetei, centura de siguranță se desprinse din locul ei, alunecând în spațiul gol. Nu, nu, nu. Diana frână brusc și a fost cât pe ce să facă un accident, și-a desfăcut centura de siguranță, agitându-se să o prindă. Fiica ei dispărea sub ochii săi. "I dont feel so well..." O șoaptă adusă de vânt. "Nu, nu, nu! Hope, Hope," atingea aerul și nimic mai mult. Nu-și mai stăpâni lacrimi, pipăind scaunul gol și zbieră de durere. După o clipă care a părut cat o veșnicie, Hope se materializă înapoi pe scaunul ei din mașină, iar Diana a cuprins-o cu brațele, "Hope..." Crezuse că a pierdut-o, că i-a pierdut. Pe ea și pe Alex. Viața pe care spera că o va avea. Și-a șters lacrimile și a pornit motorul mașinii, apăsând accelerația cu mult peste limita admisă de lege. În câteva minute a fost în fața hotelului. "Stai aici," rosti încet, cu vocea răgușită de durere. Coborî din mașină, trântind portiera și trecu ca o furtună pe lângă paznic și recepționera care au salutat-o respectuos. Urcă în lift fără să clipească și se opri la etajul șapte, acolo unde locuia. Ciocăni la ușă. Ethan ajunsese de cinci minute și se pregătea să facă un duș când a auzit-o la ușă. A întâmpinat-o zâmbind. Și a dat cu ochii de pistol.

Diana a ochit în umărul lui și îl împinse cu putere în cameră. "Unde este? Ce i-ai făcut?!" Bărbatul scrâșni din dinți și-si duse mâna la umărul rănit. Glonțul rămăsese undeva în spatele lui. Cu Diana nu era de glumă! Așa că a lăsat deoparte politețea și se îndreptă de spate. "Este mort!" Râsetele lui i-au zgâriat auzul și vestea veni ca o ghiulea în inima sa, dar nu își mută mâna. "Nu te cred! Minți!" I-a strigat Diana. Vederea i se înnegură. Își încleștă falca și îi lipi pistolul de piept. Nu mai avea nimic de pierdut. "Diana, mă iubești," zise Ethan. Ea îi privi chipul și bărbatul i-a dat peste mână, iar arma a aterizat la câțiva metri de ei. "Vei muri! Și te voi învia din nou!" Ethan o prinse de gât, ignorând durerea care răsuna din umărul rănit și a strâns. Diana îl lovi și ea cu putere, fără să cedeze în fața adversarului. "La naiba, femeie!" Mârâi el și își duse mâna liberă la ceasul de buzunar. Fusese deja programat pentru un nou salt. Anul 1626. Atinse butonul și simți cum este tras într-un vârtej amețitor. Timpul se dilată și se strânse de jur împrejurul Dianei, iar perioadele istorice au trecut cu o viteză amețitoare pe lângă ea. Odată ajunși la destinație, Ethan o eliberă din strânsoarea lui, lăsând-o să cadă pe o podea de paie. "Ne vom revedea în curând!" O asigură el. Tot felul de mirosuri neplăcute se amestecau în aer și cu privirea încețoșată, Diana l-a văzut pe Ethan cum dispare de lângă ea. Închise ochii, respirând cu dificultate. Hope, trebuia să se întoarcă la Hope. Tuși și auzi voci în jurul său. Vorbeau în franceză... Diana se ridică în capul oaselor, iar tâmplele îi pulsau de durere și se întoarse pe o parte, vomitând până și mâncarea pe care nu a mâncat-o. Afară, doi bărbați se certau și nu putea să deslușească pe unde se află. Era într-un hambar. Era noapte. Un sunet de glonț răsună în liniștea nopții și căuta arma. Pipăi podeaua, însă nu a găsit nimic. O pierduse. La naiba, închise ochii și se forță să se ridice în picioare.

"Cum te cheamă?!" Auzi vocea stinsă a unui bărbat. "Athos! Din Garda Regelui!" Răspunse un altul care a încălecat pe cal și a dispărut în noapte. Diana a ieșit din hambar, dând peste cadavrul unui bărbat în vârstă și se lăsă lângă el, verificându-i pulsul, însă nu mai putea face nimic pentru acesta. La câțiva metri în față, a văzut un adolescent rănit și el în piept. "Stai nemișcat," îl rugă ea, încercând să îi oprească sângerarea. Băiatul a prins-o de mână, "mi-au ucis tatăl, pe Alexander D'Artagnan. Muschetarii. Tâlhari..." Tuși sânge și strânse din dinți, prinzând-o de mână. "Stai cu mine. Te rog," spuse băiatul, iar Diana îi spuse că totul va fi bine. Îl mințea. "Vei fi alături de tatăl tău. Lupta ta a ajuns la sfârșit..." Șopti ea, printre lacrimi. Nu putea să nu se gândească la fiica ei. Unde era acum? Ce s-a întâmplat cu ea? Se trezise singură, fără prea multe opțiuni, într-o lume străină ei. D'Artagnan?! "Te voi răzbuna," îi șopti înainte ca acesta să își dea ultima suflare. Îi lăsă mâna să cadă pe piept și își ceru iertare când le-a furat sacul cu singurele lor posesiuni. Întoarsă în ceea ce părea a fi un hambar timpuriu, Diana aruncă helanca și îmbracă o tunică lungă, albă, apoi își prinse un brâu de piele în jurul taliei. Cu toate că pantalonii erau prea moderni pentru acele timpuri, îi păstră. Erau oricum negri și ar fi trecut neobservați. Cizmele la fel. D'Artagnan. Unde mai auzise acest nume... Dumas. Cei trei muschetari! Doamne! Își puse la brâu sabia pe care a recuperat-o de lângă tânăr și părăsi hambarul înainte să fie descoperită. Se afla in secolul al XVII-lea, undeva în Paris. Franța. Nu putea să se oprească și să plângă. Trebuia să meargă mai departe oriunde ar fi dus-o drumul. Trebuia să se întoarcă acasă cumva. Să lase urme în istorie și să spere că o va recupera cineva. Hope... Flynn...

~Inceputul~

[frenezie-n-poezie]

Femeii de Lut

În vis, cerul e nepătat și te pot vedea clar; ce mult te-am căutat! Prin vechi pergamente și papirusuri din Egipt și-n cuiele care cuvântu-ți în lut îl țin înfipt și-n toate câte mi-a dat Divinul să cunosc, lor le știu numele, ție sufletul, pe de rost.

Aș vrea să te-ntrupezi, de-atâta timp te rog, cum roagă soarta calul cel rămas olog. Și, la fel ca el, alerg doar în povești. În realitate merg cu greu, spre unde tu nu ești.

Ce vei face-atunci când eu inevitabil mor? Mă vei căuta și tu pe crestele munților? Ne vom întâlni oare unde orizontul sărută marea? Dar eu nu știu să-not, m-ar înghiți vâltoarea. Așa că să nu mă cauți, dar să faci mai ușor să te găsesc eu, când mi s-o face dor.

Căci ce-s eu pentru tine, decât alt sac de plasmă? Și tu ce-mi ești mie, decât altă fantasmă? Dac-aș avea puterea visul să-l fac real, tu n-ai mai fi așa de sus, pierdută prin astral. Vino. Vino să-mi îneci orizontul cu marea, vino să mă-nveți să nu mai plâng după ce s-a sfârșit, vino să-mi mângâi creștetul când munții-am cucerit. Femeie de lut, cea dintâi și ultima, rămâne pe-altădat. Poate voi prinde aripi, sau vei fi sub pământ. Cascada mea de gânduri va fi doar un cuvânt, destul cât să te prindă. În vis e cerul nepătat. Spre tine petale de trandafiri ce vinul le-a înroșit trimit. Te iubesc infinit, dar ești greu de găsit.