#mâini albe

[infopubro]

Vibrațiile uneltelor electrice si boala mâinilor albe

Vibrațiile uneltelor electrice si boala mâinilor albe Despre Vibrațiile uneltelor electrice si boala mâinilor albe. În ziua de azi o persoană folosește mai multe unelte electrice care produc vibrații. Aceste vibrații în timp se dovedesc a fi nocive pentru corp și pot declanșa așa numita boală a mâinilor albe. Ce este boala a mâinilor albe? Boala produsă de vibrații a fost descoperită prima dată…

[johnny-em]

Maica durerilor

Sursă: Maica durerilor – Chilia “Buna-Vestire” Maica durerilor E fum de lumânări pe zugrăveală?… Un întuneric greu cernit-a zarea. Când iconaru-n sfânta lui sfială, Temutu-s-a să-ți vadă-ndurerarea. La Cruce stai. Pe haina cenușie Mâini albe, mult prea albe, se-mpreună. În tine doar durerea mai e vie, Căci lacrimi nu mai ai, să plângi, Preabună. În bezna mută fața ta-i lumină; Pe ea nu-i scris…

[bartholomaus]

Cam ce postează un ”bun român”. Studiu și analiză ...

Vârsta medie 35-65 ani. Meseria sau sexul nu contează. Marea majoritate din postări sunt comune multor români.

Caracteristica generală: lipsa dubiilor și a îndoielilor, convingerile absolute, preluarea necritică a oricăror informații care le gâdilă orgoliul, abundă temele nostalgice, împărțirea în alb și negru a tuturor, inclusiv a vremurilor (ieri-bine, azi-rău)... Multe teme preluate de la propaganda rusă în diversele ei forme. Există o bogată critica a politicienilor (hoți, mincinoși, lacomi) per ansamblu dar niciodată a PSDului sau a pesediștilor

Deci, teme populare românești:

- Copiii erau respectuoși în trecut, azi amenință profesorii cu pistolul,

-Oamenii erau decenți în trecut, acum sunt plini de tatuaje și inelușe în nas,

-Oamenii se îmbrăcau cu gust pe vremuri, acum se îmbracă ca niște homosexuali ,

-Poză un soldat francez răpănos dar demn din ww1 și o poză a unui hipster efeminat (vai de noi!),

-Poză mausoleu: ” Glorie eroilor noștrii care au luptat la Mărășești”,

-Imagini cu burghezi îmbrăcați elegant din anii 30, când exista bună-rânduială și bun-simț,

-Hoax cu o floare magică din Himalaya care înflorește o dată la 400 de ani (în realitate o poză cu floarea unui cactus din Arizona care înflorește anual),

-Citat patriotic din Vadim Tudor (”și-a iubit mult țara, chiar dacă a mai făcut greșeli”),

-Poză nostalgică cu Maria Tănase (ehei ce artiști aveam odinioară),

-Avionul IAR-80 (ehei ce ingineri aveam odinioară),

-Multe poze cu mâini bătucite de țărani, (unele din Turcia sau Rusia): părinții noștri care știau ce e munca!,

-Poză cu împărțirea administrativă a României în anii 50: De ce ne-au impus rușii ”Regiunea Autonomă Maghiară”? (grrr!),

-Montaje foto – glumițe cu bețivani,

-Poză cu Ceaușescu și text: ”Ultima oară când l-am văzut construise o Țară”

-Poză bere rece,

-Poză cu o fată frumoasă în ie (cămașă) preluată fără să știe de la ruși, ucrainieni, bulgari sau unguri și prezentată ca românească: ” CEa mai frumoasă cămașă populară din Europa - ia românească”

-Căpșuni de import (rele) versus căpșuni dacice (bune) – uite unde ne-a adus agricultura UE,

-Poze cu tomate care tăiate au mult verde (asta vreți să mâncați?),

-Poză dulceagă cu ouă de Paște și cozonac: Hristos a Inviat! ,

-30 de pagini pozate dintr-o carte naționalistă din anii 30 despre Unirea din 1918,

-România trezește-te: selecție de caricaturi și montaje foto care ne arată cum România e o colonie condusă de americani și evrei malefici și lacomi,

-Poze despre cum în China se falsifică mâncarea în condiții insalubre (Doamne unde o să ajungem?),

-Poză apus soare cu texte zen despre cum să fi fericit,

-Poză cu tricolor pe care scrie ” nu mi-am dorit să mă nasc român, am avut noroc”,

-Poză soldați români în ww2: Datorită lor vorbim încă limba română,

-Poză Mihai Viteazul cu versurile ” Să știți voi europenii, că de-ar fi fost olteanul, azi, în genunchi citeați Coranul” ,

-Poză băbuță de la munte cu zâmbet blajin și multe riduri care îți întinde un măr, cu textul ”a fi OM nu ține de averi”,

-Poză Codruța Kovesi (Jigodie!),

-Caricatură cu Băsescu: ”unde morții m//i ai dus Flota?”,

-Fotografie prelucrată cu Iohannis nazist,

-poză 3 femei culturiste cu mușchi versus 3 bărbați uscați cu fustă, la o prezentare de modă (Doamne,unde o să ajungem?),

-Poză defilare ostași români : Respect Armata Română!,

-Icoană Sf Gheorghe cu 2 pahare șampanie: La mulți ani celor ce poartă numele Sf Mare Mucenic Gheorge,

-Poză cu travestiți grotesc la o paradă ghei undeva în străinătate: UE vrea să considerăm asta normal,

-Angela Merkel pe post de vampir,

-Montaj foto cu camion cu bușteni tăiați și cu Iohannis care râde, -Icoană cu Arhanghelii Mihail și Gavriil: ”La mulți ani...”,

-Citat Zen dintr-un călugăr rus cu chip blajin,

-Poză Ceaușescu cu fals citat : ”Tovarăși, acum înțelegeți de ce nu am vrut democrație? În comunism furați voi de la Stat, în democrație fură Statul de la voi”,

Panseu înșelept preot Ctin Necula, cu poză,

-Poza cu slănină cu ceapă: sushi de Ardeal,

-Foto montaj. Text : România este stat suveran și independent. Dedesupt poză cu Putin și Merkel care râd,

-Citat Țuțea,

-Glume porcoase cu ”laughing-face” mare, cu lacrimi,

-Glume misogine cu neveste și amante cu ”laughing-face” mare, cu lacrimi,

-Poză cu Regina Maria: Respect!,

-10 poze cu copii proprii,

-Harta ”Imperiului daco-pelasgic”,

-Poză țăblițele de la Tărtăria tricolore,

-Linkuri articole Cocoon și Efemeride

-Peisaje pitorești de munte, apusuri de soare

-Drapel tricolor cu draco dacic suprapus

[mihaela-miha]

Gânduri...mama

Prima mea întâlnire cu un înger a fost când am știut cine este mama. Un înger mai rustic asa, cu basma si pestelca. Cu obrajii arsi de soare si parul aproape alb. Nu, nu avea aripi. Avea doua mâini cu care făcea de toate si cu care ma îmbrățișa pe mine si toata lumea mea mica. Cu câțiva ani înainte de a muri m-a luat de mâna si m-a dus în fata dulapului cu lucruri făcute de ea: ștergare țesute,…

[leontiucmarius]

Mister la grădina zoologică: o maimuță a rămas însărcinată deși a stat singură într-o cușcă timp de doi ani

Îngrijitorii de la grădina zoologică consideră că au rezolvat în sfârșit misterul unei maimuțe care a rămas însărcinată deși trăia singură. Deși unii dintre vecinii gibonului cu mâini albe sunt masculi, cuștile lor au bare mari de sârmă de protecție între ele. Dar, în cele din urmă, după aproximativ 24 de luni de întrebări, îngrijitorii grădinii zoologice din Nagasaki au reușit să afle cu…

[romanian-aesthetics]

Mă-ntreb, ce căutăm în filmul ăsta mut? / C-ar fi soția perfectă… / Pe când, cealaltă-i partida discretă. / Nu credeam că pot iubi două. / În inimă am soare, dar în creier îmi plouă…

I’m wondering, what are we doing in this silent movie? / ‘Cause she’d be the perfect wife… / Whilst, the other one is the discrete hook up. / I didn’t know I could love two. / In my heart, the sun is shining, but in my mind, it's raining…

Nane - La Piept

[thehappypotatoxd]

căzută

alerg printre uși

de lemn alb,

printre perdele prăfoase

cu var,

printre imagini c-un soare

în geam -

alerg și am pumnii vișinii,

îmi cad brațele din umeri.

Te caut disperată,

te caut -

printre ușile care se deschid

așa de greu,

printre praful în care trăiesc,

pe sub pielea care mă închide

te caut

( eu nu te găsesc ).

îmi arunc ochii în urmă

și degetele

și părul;

dau totul să mă învelești,

dau totul să mă găsești,

dau totul să

dau,

totul dau.

Întoarce-mă acolo,

întoarce-mă.

Când îmi vorbesc în minte

nu știu a cui e vocea -

găsește buretele

și șterge-mă

de-aici

și adu-mă

unde trebuie

și fă-mă

înapoi

și dă-mi

puterea,

dă-mi puterea

să pot înțelege;

trage-mă de mâini,

orice-ai fi tu,

adu-mă

înapoi,

adu-mă.

Înțelege-mă tu, Caută-mă tu,

căci eu eu una

nu o mai pot nu mai sunt

face. în stare.

scrisoare către orice ai fi tu, măreațo

și oriunde te-ai afla.

(Eu sunt în același loc;

doar cu alți ochi,

alte mâini,

alte urechi.

Nu știu dacă

îmi aparțin

toate.)

-Măriuca

[atitudine]

București, 2015

O cameră goală. Din patru.

A mai rămas doar un pahar de șampanie pe podea. Lampa e dărâmată, două scaune stau și ele întinse pe podea, ca două cadavre. Îmi strâng mai bine picioarele sub mine și respir greu. Blugii mi-au transpirat îngrozitor la spate, simt cum mă topesc pe interior. Pe jos e rece. Parchetul scârțâie dur sub tălpile ei galeșe, dar rapide. Se plimbă din stânga în dreapta, deschide dulapuri și sertare, le împinge mai apoi la loc cu o putere pe care nu am reușit să o cunosc până acum la ea.

Oftează din când în când. Nu-i stau picioarele. O privesc cu ochii injectați de lacrimi și băutură și mă întreb deodată cât de mult îmi va lipsi. Mă întreb cum va fi să nu-i mai strâng trupul mic și firav între brațe, cum va fi să nu o mai sărut și să îi spun cât de mult o pot iubi. Mă prinde în transă.

Ajunge în fața mea și mă face atent. Îmi arunc ochii încet pe ea, de la vârfurile picioarelor până când îi întâlnesc, treptat, privirea. O analizez. Pare dezgustată. Dezamăgită. Puternică, totodată.

— O să vreau cheile de la mașină, asta până când ajung în Piatra. Ți-o trimit după.

Scutur din cap, frenetic, fără să realizez.

— Nu... O păstrezi. Păstreaz-o.

— Nu e mașina mea, răspunde în doi peri, îndreptându-și capul în altă parte. O mână și-o ține în șold. Părul îi e răvășit, prins într-un coc în vârful capului. I s-a întins rimelul, a plâns mult aseară. Am privit-o degradându-se în doar o noapte.

O noapte blestemată.

— Așa e. E mașina noastră, șoptesc și sper să nu mă audă.

Dar simt că o face. Mă aude tare și clar. Oftează. Din nou. O simt așezându-se lângă mine, pe jos, lângă canapeaua asta veche și pătată de greșelile mele nenorocite. Îmi îndrept automat privirea spre ea. Ochii căprui și mici mă privesc speriați. Înghite în sec de câteva ori în timpul contactului nostru vizual și își mușcă buzele uscate, tumefiindu-le și mai rău.

— De ce ne-ai făcut asta, George? o spune încet și depun efort să o aud. Mi se învârte capul, se învârte camera asta nenorocită cu tot cu mine, cu tot cu ea. Dau din umeri și îmi întind picioarele obosite. Dărâm o altă sticlă de tărie, rămasă de noaptea trecută.

E goală.

— Nu am un răspuns.

Înghite în sec. Buzele trandafirii îi tremură și, brusc, mă simt ca într-o cutie de chibrite. Aștept doar să îmi dea foc și să ard. O merit mai mult decât și-ar imagina oricine. O lacrimă i se rostogolește timidă peste chipul alb de spaimă. Apoi urmează altele. Și altele. Și altele. Mă întreb de unde mai apar. Se ridică. Nu mai are putere să îmi vorbească, să râdă de mine și să îmi spună cât de jalnic sunt. Își închide valiza și sunetul fermoarului mă zgârie pe creier. Mă dor toate. Dar durerea fizică nu se compară cu cea din suflet. Aș vrea să o chem și să o rog să mă sărute așa cum o făcea odinioară, cu mâinile strâns legate în jurul gâtului meu și cu o bucurie ciudat de strălucitoare. Asta m-ar anestezia. Ar pune capăt durerii mele, durerii ei. Dar fata mea cu părul de aur nici nu mă mai privește. Nu mă mai ceartă, nu mai țipă la mine. Dar aș vrea să o facă. Sau măcar să mă trezească din visul ăsta urât, să mă tragă de mâini dimineața și să îmi spună hai, iubire, e târziu, hai, trezește-te. Îngerul meu tace molcom.

O văd dezbrăcată pentru o ultimă dată. Sunt un idiot și o mai admir puțin, puțin înainte să plece. Îi privesc formele pe care obișnuiam să le ating și sărut neîncetat și mă blestem. O compar pe ea cu cealaltă... ea. Ce nu a avut îngerul meu și a avut ea? Ce a avut ea în plus față de îngerul meu?

Răspunsul e unic. Nu a avut nimic.

Trupul ei îmi va rămâne așa, în amintire. Nu și chipul. S-a dus esența ei. Ochii îi sunt mici și roșii, umflați de la atâtea lacrimi. Nasul îi e la fel de roșu și buzele i s-au crăpat îngrozitor, le-a mușcat prea rău de nervi. Iubirea ei pentru mine era unicul farmec pe care chipul îl arăta tuturor. Obișnuia să radieze de fericire. Acum e ca o bombă pe cale să explodeze și să mă omoare. Aștept să dea cu mine de pereți să îmi spună cât pot fi de prost, dar nu o face. Mai aud doar ușa trântindu-se în urma ei. Apoi, liniște. Prea multă liniște.

Written by @unlikelyahuman

[highink]

Alb de tempera

Se tempera. Învăța limbi străine de cele din perete. Învăța franceza, dar se sfia să analizeze limba. "Îți clămpăne pe cerul gurii". Suflare de oroare în diminețile fără soare. Un tub de tempera golit, precum coapsa ei se dezveleşte în fiecare dimineață. Nu suportă material textil, deci i se închină lângă pat. "Sunt un zeu al obiectelor pierdute". O sexualitate incertă. O spală cu apă rece în oglindă. Tot incertă. Face un joc intim de atingeri cu degetul pe pomeți. "Trăsăturile feminine se clarifică. Se intensifică". O ultimă verificare: corp suplu, nu ai cum să obții o singură sexualitate cu o asemenea privire -- pierdută -- cu un asemenea corp -- voluptos. Îşi vede umerii lați, pentru lipsa de apărare aruncată fix pe acei umeri. "Merg prea aplecată". Merge repede să cânte la venele de pe mână. Are obiceiul să se spele şi pe încheieturi când se spală pe mâini. Nemulțumită veşnic de corpul ei, ştie cum să-l arate când vrea să fie arătat. Ştie cum să se mişte, când situația cere mişcare. Dansează pentru eliberare, când cuvintele, muzica şi pictura n-o ajută. "Mă-ncordez". Lucrează la ea, ca la o cabană în vârf de munte. Vrea să fie gata până la furtună. Nu ştie când va veni. Nu ştie nici ce este. Este suficient să-şi întindă bumbacul pe tibie, pe coapse, ca o smoală care curge pe ea, de jos în sus, încheiată ca un act, în fermoar. Îşi închide pieptul, pentru un alt strat de bumbac. "Obişnuiesc să-l aleg mai larg, pentru toate respirațiile care-mi aleargă prin plămâni pe timpul zilei". Rapid, ca limba ce abia stă s-o-nvețe, o vezi c-un fâş larg, negru, împreună cu bocancii negrii, cu şiret, bine lustruiți cu chef de "bine lustruiți". Îşi lasă ochelarii pe după urechi, stând pe nas, iar ochii săi, ca unii oameni care călătoresc cu trenul şi care abia aşteaptă să ajungă, uitându-se prin geam. "Finalul călătoriei unei zile este acela când ajungi la noptiera de lângă pat cu carte, lângă obiectele tale cu suflu, ştiind că ai făcut ceva să te-mplinească. Să te liniştească". Alege să-şi pună fesul: cel vişiniu îi e preferat. Îl trage peste părul de care e sufocată. O sexualitate incertă. O incertă. Iese pe uşă, merge agale spre autobuz, îl prinde de bare şi coboară pe trecerea de pietoni, o trec fiorii pe scări în jos şi desenează. "Fac cadrele cu privirile, de aceea mă uit, clipesc rapid, închid ochii: nu doar că simt momentul, încerc să îl fac în aşa fel, încât să nu necesite montaj în propria-mi minte". Cobora încet, urca rapid: temperat-continentală. E o căldură în interior, pe un drum de sus în jos. E o linişte. "Am creat mai multe cadre pentru astă zi, dar de reproduc, nu va înțelege nimeni". Au fost trei țigări, un breton aierat, probabil o pată pe ochelar: se vedea totul mult mai clar. Perfecțiunea nu se găsea în spălatul exact al dinților în două ture, nici în apăsarea pomeților umpluți cu "sexualitate incertă". Nu era nici în încheieturile cu miros de portocale. Perfecțiunea alerga de la un glas la altul, alerga prin bluza ei, prin plămâni copți de frig, precum se coc ardeii umpluți. S-au mâncat pe sfert, căci vorbe pentru inspirat şi expirat conversațional dăinuie în limba aia de o sperie atât de mult: timpul. "Dăinuia un prag de zăpadă până deasupra rotulei, se flexa o dată cu mine, în timp ce mă frământam. Corpul meu era într-un extaz socialo-personal, o serotonină, aprinsă ca şi gazul turnat pe un foc de tabără. Mintea şi suflul îmi erau mai libere, mai împăcate ca oricând". Pomeți cu sexualitate incertă a văzut. Şi un stres comun, o lipsă de limbă şi limbă de vorbit, căci era în ceas de plecare. "Mulțumesc". A ratat unul în minte, l-a dat printr-un pumn în alt cartilaj. Se mula cumva pe sutimile de secundă şi linişte, şi clocoteală verbală, tubul său de tempera, uitat în sertar de cu două zile în urmă, golit, supt şi în stare aproape avansată de anorexie. "Diferența este că pe acela l-am consumat, cu tot focul din sinea mea, cu toată contribuția falangelor şi suflului meu.". Nu voia s-o consume. Nu se simțeau în stare. Şi n-o va face. Şi n-o vor face. Şi n-o va face. Şi n-o vor face. "În cât timp?". "Zece minute". Şi n-o va face. Şi n-o vor face. "Salut!". Şi n-o va face. "După sesiune, te rog eu mult!". Şi n-o vor face. "Dar fac. Nu au nevoie de cuvinte. Se consumă una pe alta, sau, până una, alta, tubul de alb era doar persoana din fața mea, iar tubul de negru, prin ce cotloane s-o afla şi el... sigur e sleit de puterile sale". Tempera o binecuvântare, trecută ca o simplă întrevedere. "Am luat autobuzul cu o seriozitate aprinsă-n pomeți. Dar şi cu fericire". Fumează, bea suc cu acid pişcător şi se uită la Edith Piaf tânără şi strămutată de prea mult stres. Artiştii se consumă, precum consumă tuburile, sau în cazul ei, scena -- să se elibereze ei, oamenii, de povara de a simți. "E o binecuvântare". Este. Viața, emoțiile de om sunt, uman vorbind, de neprețuit. Ea vrea să creeze cu suflul acela înalt, care evită condițiile fizice şi chimice ale omului, care îi îngreunează motivația şi-i usucă sau creşte starea. Ea vrea să creeze cu totalitatea duhului de a simți, ce este peste legăturile biologice. Vrea să creeze, precum e nodul legat între ea şi persoana care o completează, fără a implica omul, identitatea vizuală şi in sine, suflul efemer. "De multe ori, de mult prea multe ori, îmi doresc să mă bucur de curajul meu. De curajul individului intitulat Eva, ca început al acestei vieți de om, cu toate aceste forme ale imaginației şi ale cărnii, ale acțiunilor şi idealurilor. Vreau să cunosc toate teoriile. Mă arde să le discut. Vreau să îmi consum viața, precum mă consumă lipsa jumătății mele, nu carnale, nu fizice, căci, nu simt că nu ar fi momentul, ci simt că mă lupt prea mult cu franceza şi prea puțin cu temperarea timpului, în favoarea acestei conexiuni". Simte o laşitate. I se încordează claviculele când trage de discul de fier. Se spală pe dinți. Continuă. Bea ceai. Vizionează un alt film. Îl filmează. Îl montează. Îl pictează. Visează. Îl bea. Îl pozează. Îl vorbeşte în şoaptă. Îl urlă pe scenă. Îl caută cu privirea. Îl împinge înapoi în scenă. Îl împinge în ea. "Eu cred că ea ştie ce se petrece". O iubeşte. Simplu. Sau îl iubeşte. Sexualitate incertă pe pomeți. Fierbeau de frig în zi de nouăsprezece. Minte liberă. Bluză largă. Bocanci fixați în picioare, pentru stabilitate mentală şi fizică în condiții de zăpadă. "O" sau "îl": pe ea, omul, sau pe el, suflul ce o animă? "Pe tot". Se taie scurt pe obraz. Tempera. "Sexualitate certă".

[pwpsicle]

Hotel

Daca aș fi fost un măcaleandru,

m-aș fi lovit de fereastra între-deschisă a

camerei tale de hotel,

și aș fi căzut pe pieptul tău,

în așternuturile albe.

Și ți-aș fi vorbit frumos, cântând,

pe noptiera cu mucuri de țigară

în fiecare noapte.

Poți să mă asculți sau

să mă prinzi în pumnii tăi

care au strâns atât de multe mâini.

Sa ma prinzi

Si sa ma faci intr un fir de praf

Sau intr o coarda de chitara

Daca as fi fost macaleandru

[lucissima]

11/01/22

te urăsc cu o puritate atât de saturată mi-aș fi dorit ca plecarea de lângă tine să doară dar nu cel mai tare doare absența ce să te aștepți de la o hipersensibilă iar curg lacrimi în șiroaie iar palmele tale sunt departe și cuvintele ți se aud în surdină cu fiecare moment încep să fiu și mai lacomă și știi de fiecare dată când să mă oprești tortură psihică prin lipsă orice ai construi să știi că baza are atâta patimă și pasiune prefer să îmi țin părul prins cu elasticul tău nu e nevoie de argumente iar prin gând îmi treceau mâinile tale care se pricep să îmi încurce suvițele supusă până la ultimul fir de păr conexiune emoțională nu trebuia să îți văd înregistrările nu trebuia să îmi prezinți sufletul nu trebuia să sapi și după sufletul meu l-ai smuls și învelit în duioșie iar apoi ai gravat scene de care acum nu mai am scăpare furt de proprietate intelectuală gândești replicile cu zile înainte mă gândești mă vrei la tine în gând să îți alin încă o dată fruntea și să îmi trec degetele peste pielea ta sufocă-mă cu prezența ia-mi suflul soarbe-l și ține-l în tine ca eu să nu mai am ce simți clinică de reabilitare îți sunt îți alung răstălmăciri din realitate te împac dar imediat ce ești destul de departe totul se aruncă asupra mea și inundă fiecare colț din minte nu pot să stau după plecare fără să retrăiesc un vis aievea din nou și din nou și încă o dată în plus să îți reaud glasul printre două palme să mă uit în sus la privirea ta siguranță într-un semicerc de foc nimeni nu te poate răni pe acest pământ atunci scapă-mă de gândurile de după tine ți-am spus să pui o melodie și ți-am auzit melodia preferată previzibilă și apoi nu îți pasă și scrie ce îți dorești să fiu călcată în picioare iar mai apoi să ți le sărut violență rasă rară cămașă frumoasă două luni matematică precară și multă ceară pe pantaloni housewife și săruturi pe frunte sugrumă-mă înainte să o fac eu plesnește-mă pot să fac orice vreau din tine atât timp cât îți vorbesc și îmi vorbești nu mă interesează dacă începi să plângi dar te-ai sucit dramatic și din omul de pe balcon și de pe marginea patului ți-ai dezgolit sufletul adormit total m-ai îmbrățișat ca un copil și te-am sărutat pe frunte te-am învelit pe jumătate cum să nu te las să faci orice vrei cu mine când adormit mi-ai umplut un gol care nu trebuia să existe nu trebuia să te văd așa doar eu trebuia să fiu goală te-ai dezgolit și fără să vrei ți-ai scris o pagină nouă încă trei ore de somn cu tine un blestem să adorm ultima și să îți surprind blândețea amețeală cu gust de vin roșu și bomboane acrișoare săruturi furate pe melodii și patru mâini deformând două fețe m-am îmbătat cu tine și cu un zâmbet inocent așa arăți când ești fericită nu știu cum arăt fericită arăți superb și ce sâni știu că te mândrești cu ei stai aici nu puteai să îmi spui că mergi la baie da dar îmi place să te refuz priviri în sus printre lumânări albe arzând și ceară peste tot pe coapse pe degete pe spate apleacă-te ți-am zis nimic nu te poate răni cât sunt și eu și ironic fix tu prea puțin timp rătăciți printre raioane căutând ciocolată și lumânări ai cumpărat cârlige o îmbrățișare în dreptul casei de marcat cu ochi închiși călătorului îi stă bine cu drumul și ție îți stă bine cu ochelari nu pot rata un munte de om gol zgâriind ceara uscată de pe parchetul gri nu vreau să știu când mi-ai strecurat parfumul firenze când such a good girl my little whore ce fierbinte ești pe interior nu cred că te-am mai văzut vreodată în fustă dă-ți jos șosetele și te rog calcă-mi pantalonii desfă-mi kitkatul am degete prea unsuroase dă-ți jos chiloții dar întoarce-te cu spatele vin la 8 lei și arsuri de brichetă te urăsc și te uiți la mine zâmbind parfum cu aceeași tensiune ca prima dată când ți-ai așezat mâinile pe umerii mei îmi amorțesc brațele am vânătăi și lacrimi în ochi dai dependență și cât te urăsc dar tot la picioare îți cad îți mulțumesc că îmi arăți de fiecare dată ce înseamnă să fii în viață drive safe not fast și cu puțin noroc ne vom revedea 

pe foarte curând mina 

[bartholomaus]

Cam ce postează un ”bun român”. Studiu și analiză ...

Vârsta medie 35-65 ani. Meseria sau sexul nu contează. Marea majoritate din postări sunt comune multor români.

Caracteristica generală: lipsa dubiilor și a îndoielilor, convingerile absolute, preluarea necritică a oricăror informații care le gâdilă orgoliul, abundă temele nostalgice, împărțirea în alb și negru a tuturor, inclusiv a vremurilor (ieri-bine, azi-rău)... Multe teme preluate de la propaganda rusă în diversele ei forme. Există o bogată critica a politicienilor (hoți, mincinoși, lacomi) per ansamblu dar niciodată a PSDului sau a pesediștilor

Deci, teme populare românești:

- Copiii erau respectuoși în trecut, azi amenință profesorii cu pistolul,

-Oamenii erau decenți în trecut, acum sunt plini de tatuaje și inelușe în nas,

-Oamenii se îmbrăcau cu gust pe vremuri, acum se îmbracă ca niște homosexuali ,

-Poză un soldat francez răpănos dar demn din ww1 și o poză a unui hipster efeminat (vai de noi!),

-Poză mausoleu: ” Glorie eroilor noștrii care au luptat la Mărășești”,

-Imagini cu burghezi îmbrăcați elegant din anii 30, când exista bună-rânduială și bun-simț,

-Hoax cu o floare magică din Himalaya care înflorește o dată la 400 de ani (în realitate o poză cu floarea unui cactus din Arizona care înflorește anual),

-Citat patriotic din Vadim Tudor (”și-a iubit mult țara, chiar dacă a mai făcut greșeli”),

-Poză nostalgică cu Maria Tănase (ehei ce artiști aveam odinioară),

-Avionul IAR-80 (ehei ce ingineri aveam odinioară),

-Multe poze cu mâini bătucite de țărani, (unele din Turcia sau Rusia): părinții noștri care știau ce e munca!,

-Poză cu împărțirea administrativă a României în anii 50: De ce ne-au impus rușii ”Regiunea Autonomă Maghiară”? (grrr!),

-Montaje foto – glumițe cu bețivani,

-Poză cu Ceaușescu și text: ”Ultima oară când l-am văzut construise o Țară”

-Poză bere rece,

-Poză cu o fată frumoasă în ie (cămașă) preluată fără să știe de la ruși, ucrainieni, bulgari sau unguri și prezentată ca românească: ” CEa mai frumoasă cămașă populară din Europa - ia românească”

-Căpșuni de import (rele) versus căpșuni dacice (bune) – uite unde ne-a adus agricultura UE,

-Poze cu tomate care tăiate au mult verde (asta vreți să mâncați?),

-Poză dulceagă cu ouă de Paște și cozonac: Hristos a Inviat! ,

-30 de pagini pozate dintr-o carte naționalistă din anii 30 despre Unirea din 1918,

-România trezește-te: selecție de caricaturi și montaje foto care ne arată cum România e o colonie condusă de americani și evrei malefici și lacomi,

-Poze despre cum în China se falsifică mâncarea în condiții insalubre (Doamne unde o să ajungem?),

-Poză apus soare cu texte zen despre cum să fi fericit,

-Poză cu tricolor pe care scrie ” nu mi-am dorit să mă nasc român, am avut noroc”,

-Poză soldați români în ww2: Datorită lor vorbim încă limba română,

-Poză Mihai Viteazul cu versurile ” Să știți voi europenii, că de-ar fi fost olteanul, azi, în genunchi citeați Coranul” ,

-Poză băbuță de la munte cu zâmbet blajin și multe riduri care îți întinde un măr, cu textul ”a fi OM nu ține de averi”,

-Poză Codruța Kovesi (Jigodie!),

-Caricatură cu Băsescu: ”unde morții m//i ai dus Flota?”,

-Fotografie prelucrată cu Iohannis nazist,

-poză 3 femei culturiste cu mușchi versus 3 bărbați uscați cu fustă, la o prezentare de modă (Doamne,unde o să ajungem?),

-Poză defilare ostași români : Respect Armata Română!,

-Icoană Sf Gheorghe cu 2 pahare șampanie: La mulți ani celor ce poartă numele Sf Mare Mucenic Gheorge,

-Poză cu travestiți grotesc la o paradă ghei undeva în străinătate: UE vrea să considerăm asta normal,

-Angela Merkel pe post de vampir,

-Montaj foto cu camion cu bușteni tăiați și cu Iohannis care râde, -Icoană cu Arhanghelii Mihail și Gavriil: ”La mulți ani...”,

-Citat Zen dintr-un călugăr rus cu chip blajin,

-Poză Ceaușescu cu fals citat : ”Tovarăși, acum înțelegeți de ce nu am vrut democrație? În comunism furați voi de la Stat, în democrație fură Statul de la voi”,

Panseu înșelept preot Ctin Necula, cu poză,

-Poza cu slănină cu ceapă: sushi de Ardeal,

-Foto montaj. Text : România este stat suveran și independent. Dedesupt poză cu Putin și Merkel care râd,

-Citat Țuțea,

-Glume porcoase cu ”laughing-face” mare, cu lacrimi,

-Glume misogine cu neveste și amante cu ”laughing-face” mare, cu lacrimi,

-Poză cu Regina Maria: Respect!,

-10 poze cu copii proprii,

-Harta ”Imperiului daco-pelasgic”,

-Poză țăblițele de la Tărtăria tricolore,

-Linkuri articole Cocoon și Efemeride

-Peisaje pitorești de munte, apusuri de soare

-Drapel tricolor cu draco dacic suprapus -Poze cu copii imbracati in camasi traditionale declarat romanesti, chiar daca multe sunt rusesti, ucrainiene sau chiar palestiniene.

--------------------------------- E părerea mea că pozele dulcege cu cafeluțe sunt kitsch! Și reprezintă o zahariseală care pe mine mă face să fiu sarcastic. Chiar dacă sunt persoane absolut onorabile care postează așa ceva. Dar dulcegăriile astea sunt kitsch!!! E ceva vulgar și ipocrit în excesul ăla de zen și pozitivism . Oameni cu neclarități grave. Astea sunt de obicei dovezi de prostie de aia sinceră, clară, cinstită. Oamenii nu înțeleg nimic din mersul lumii fiindcă sunt...proști. Nu fac conexiuni, nu-și pun întrebări, cred că tot ce zboară se mănâncă... E bine măcar că știu să citească/să scrie. Nu mai încerca să găsești scuze prostiei.Prostia nu înseamnă lipsa educației sau a instruirii. Ea se poate manifesta și la profesori universitari. Prin prostie înțeleg incapacitatea de a face conexiuni mentale corecte... --- si pozele de la "practica agricola" comunista -> gen era frumos, ne distram, nu era "exploatare de minori prin munca fortata neplatita" -- roșiile sunt legumele cele mai perisabile. iar marile magazine preferă să ia roșii mai curând crude și să păcălească clienții fraieri, decât să aducă roșii coapte. Fraier e cine cumpără. Roșii la fel de crude am vazut și în Germania și chiar în Turcia, țară producătoare de roșii. ---

Pe mine ma deranjeaza cind se dau interpretari nationaliste pt. diverse detalii legate de istoria Transilvaniei. Acum citeva zile, de ex., s-a postat pe un alt forum un articol care proclama o evreica savanta nascuta in Orastie pe la sfirsitul sec. XIX, ca o romanca de renume. Cind am aratat ca era evreica si nu romanca, si n-a avut nimic de-a face cu Romania, vin cu stereotipile nationaliste: pai s-a nascut in Orastie, nu? Da, dar atunci orasul se chema Szászváros si nu era in Romania. Contraataca cu argumentul ultim: pai orasul e in Transilvania, si Transilvania e pamint romanesc, indiferent de ocupatie (sic). Q.E.D.

La aceasta argumentatie nu mai am ce sa zic... ---- Nu te pune cu prostul ca te trage la nivelul lui si te bate cu experienta

[viorellu]

Mai bine mor de păcate, decât să spun dizabilitate! Mai bine să fiu paralizat, decât pe picioare și făcut de căcat! Mai bine în cărucior cu roți, decât în mintea lor de idioți! Mai bine cu dizabilități, decât cu niște nulități! Mai bine cu conștiința vie, decât cu sufletul vândut! Mai bine în mizeria noastră, decât cu toate viciile legalizate. Mai bine un țintuit în viață, decât un vântură țară în bătaia soarelui. Mai bine tăcut să sufăr, decât să mă vaiet la pereți. Mai bine chiar rezist, decât o făcătoare de #rezistăm! Mai bine în paralizie, decât ca ăștia în prostie. Mai bine să mor, decât să fiu manipulator! Mai bine mă țin în mâini, decât pe prieteni haini. Mai bine legat de pat, decât să fiu dezrădăcinat! Mai bine bolnav din eroare, decât sănătos fără orientare! Mai bine o picătură mică de suflet, decât o pată groasă pe obraz. Mai bine un om de nădejde, săritor la nevoie, decât o sută la bine, lipsiți de bunăvoie. Mai bine un oarecare dizabil, decât slugarnic atât de abil. Mai bine niște apatici, decât niște implicați duplicatari. Mai bine paralitici, decât drogați și fanatici eretici! Mai bine purtători de cărucioare, decât de arme albe! Mai bine simplu muritor, decât patriot trădător! Mai bine în neputință, decât un neam în umilință! Mai bine aș fi împăcat cu fratele, decât cu aceste ursitoare rele. Mai bine privat de bucuria simțului, decât cu cuțitul la os protestatari neputincioși! Mai bine murdari și poetici, decât limbricari politici! Mai bine mă hrănesc cu credință, decât din tâmpenie și dependință! Mai bine nedezlipit iubind viața, decât stresat c-a venit moartea! Mai bine cu Dumnezeu îndură, decât o povară și motiv de ură! Mai bine eludând ceea ce este negativ, decât consimțind ceva aparent pozitiv. Mai bine așa cum sunt pe viu, decât prefăcându-mă fericit în doliu.

[namourmcgsm]

Cască Bluetooth Mini in ear 5.0 Alb

Cască Bluetooth Mini in ear 5.0 Alb

Vă rugăm să rețineți că această cască este o cască cu o singură ureche. Caracteristici : Cip de control master Bluetooth 5.0, acceptă conexiunea dată mâini libere în 10m. Poate vorbi, asculta muzică. Sistemul de procesare audio DSP încorporat, poate fi foarte bun pentru a elimina zgomotul și ecoul, pentru a asigura o comunicare clară și muzică. Căști de design Super Mini ascunse în ureche, design…

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Când Domnul Se întoarce, este o certitudine că El Se va arăta în cadrul lumii religioase? A rămâne într-o biserică poate să însemne a fi capabili să-L întâmpinăm pe Domnul?

Versete din Biblie pentru referințe:

„Oare nu este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate neamurile.»? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!” (Marcu 11:17).

„Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale oamenilor! […] Lăsaţi-i; sunt nişte călăuze oarbe (pentru cei orbi). Şi dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:8-9, 14).

„Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteţi voi! Vai de voi, călăuze oarbe” (Matei 23:15-16).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

De câteva mii de ani, omenirea a năzuit să poată fi martora sosirii Mântuitorului. Omenirea a năzuit să-L vadă pe Isus Mântuitorul pe un nor alb în timp ce coboară, în carne şi oase, printre cei care au tânjit după El şi L-au aşteptat de mii de ani. Omenirea şi-a dorit ca Mântuitorul să Se reîntoarcă şi să fie reunit cu poporul, şi anume ca Isus Mântuitorul să Se întoarcă la oamenii de care El a fost despărţit de mii de ani. […] Omenirea nu ştie asta: deşi sfântul Mântuitor Isus este plin de afecţiune şi iubire față de oameni, cum ar putea El să lucreze în „templeˮ locuite de spirite impure şi murdărie? Cu toate că omenirea I-a aşteptat sosirea, cum ar putea El să apară în faţa celor care mănâncă din carnea nedrepţilor, beau sângele nedrepţilor, poartă hainele nedrepţilor, care cred în El, dar nu Îl cunosc şi care Îl supun la suplicii în mod constant?

din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»”

Lucrarea realizată aici este acum strict închisă pentru a nu-i lăsa pe ei să o cunoască. Dacă ei ar deveni conștienți de această lucrare, atunci tot ce ar face ar fi să o condamne și să o supună persecuției. Nu ar crede în ea. Pentru a lucra în națiunea marelui balaur roșu, această cea mai înapoiată dintre locații, nu este o sarcină ușoară. Dacă această lucrare ar urma să fie scoasă la lumină, ar fi imposibil de continuat. Această etapă a lucrării, pur și simplu, nu poate fi îndeplinită în acest loc. Dacă această lucrare ar fi urmat să fie realizată în mod public, cum ar fi putut ei să-i permită să avanseze? Oare acest lucru nu ar supune lucrarea unui risc și mai mare? Dacă această lucrare nu ar fi ascunsă, ci, mai degrabă, efectuată ca în timpul lui Isus, când El a vindecat, în mod spectaculos, bolnavii și a scos demoni, atunci nu ar fi fost „luat prizonier” de diavoli acum mult timp? Ar putea ei să tolereze existența lui Dumnezeu? Dacă ar urma să intru acum în săli pentru a predica și a ține prelegeri oamenilor, atunci nu aș fi fost sfărâmat în bucăți acum mult timp? Și dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, cum s-ar fi putut realiza în continuare lucrarea Mea? De dragul tăinuirii, n-au fost deloc manifestate, în mod deschis, niciun fel de semne și minuni. Deci, pentru necredincioși, lucrarea Mea nu poate fi văzută, cunoscută sau descoperită. Dacă această etapă a lucrării ar urma să fie făcută, în același mod ca și lucrarea lui Isus în Epoca Harului, nu ar putea fi atât de stabilă pe cât este acum. Deci, pentru a lucra, în secret, în acest fel, vă este de folos vouă și lucrării, în ansamblu. Când lucrarea lui Dumnezeu pe pământ va ajunge la final, adică, atunci când se va încheia această lucrare secretă, această etapă a lucrării, va ieși la iveală. Toți vor ști că există un grup de învingători în China; toți vor ști că Dumnezeu devenit trup este în China și că lucrarea Lui a ajuns la final. Omul doar atunci își va da seama: de ce China trebuie încă să arate declin sau prăbușire? Se pare că Dumnezeu Își desfășoară personal lucrarea în China și a desăvârșit ca învingători un grup de oameni.

din „Taina întrupării (2)”

Omul crede că israeliții au greșit „să creadă numai în Iahve și să nu creadă în Isus”, totuși, majoritatea oamenilor joacă un rol în care ei „cred doar în Iahve și Îl resping pe Isus” și „tânjesc după întoarcerea lui Mesia, dar se opun lui Mesia care se numește Isus”. Nu este de mirare, atunci, că oamenii încă trăiesc pe teritoriul Satanei după ce au acceptat o etapă din lucrarea Duhului Sfânt și încă nu primesc binecuvântările lui Dumnezeu. Nu este acesta rezultatul răzvrătirii omului? Creștinii din întreaga lume care nu au ținut pasul cu lucrarea nouă de astăzi se agață toți de credința că ei sunt cei norocoși, că Dumnezeu le va îndeplini fiecare dorință. Și, totuși, ei nu pot spune cu certitudine de ce Dumnezeu îi va lua în al treilea cer, și nici nu sunt siguri de modul în care Isus va veni să îi adune călare pe un nor alb, cu atât mai puțin pot spune cu încredere deplină dacă Isus va sosi într-adevăr pe un nor alb în ziua pe care ei și-o imaginează. Toți sunt nerăbdători și în impas; ei înșiși nici nu știu dacă Dumnezeu îi va lua pe fiecare dintre ei, un număr mic de oameni diferiți, care aclamă din fiecare confesiune. Lucrarea pe care o face Dumnezeu acum, în epoca actuală, voința lui Dumnezeu – ei nu înțeleg nimic din acestea și nu pot face nimic altceva decât să numere zilele pe degetele de la mâini. Numai aceia care urmează pașii Mielului până la sfârșit pot obține binecuvântarea finală, în vreme ce acei „oameni deștepți”, care sunt nevrednici să urmeze până la sfârșit și cred, totuși, că au câștigat totul, sunt nevrednici să fie martori la arătarea lui Dumnezeu. Ei cred cu toții că sunt cei mai inteligenți oameni de pe pământ, și scurtează dezvoltarea continuă a lucrării lui Dumnezeu fără a avea vreun motiv, și par să aibă încredere deplină că Dumnezeu îi va lua la cer, pe ei care „au cea mai profundă dăruire față de Dumnezeu, Îl urmează pe Dumnezeu și ascultă de cuvintele lui Dumnezeu”. Chiar dacă ei au „cea mai profundă dăruire” față de cuvintele rostite de Dumnezeu, cuvintele și acțiunile lor sunt încă atât de dezgustătoare deoarece se opun lucrării Duhului Sfânt și înșală și sunt aducătoare de rele. Aceia care nu urmează până la sfârșit, care nu țin pasul cu lucrarea Duhului Sfânt și care doar se agață de lucrarea veche nu numai că nu au reușit să obțină dăruirea față de Dumnezeu ci, dimpotrivă, au ajuns să fie cei care se opun lui Dumnezeu, au devenit cei care sunt respinși de epoca nouă și care vor fi pedepsiți. Există oameni mai demni de milă decât aceștia? Mulți cred chiar că toți aceia care resping legea veche și acceptă lucrarea nouă sunt fără conștiință. Acești oameni, care vorbesc numai despre „conștiință” și nu cunosc lucrarea Duhului Sfânt își vor vedea, în cele din urmă, planurile curmate de propriile lor conștiințe. Lucrarea lui Dumnezeu nu se supune doctrinei și, chiar dacă este propria Sa lucrare, Dumnezeu nu se agață, totuși, de ea. Ceea ce trebuie negat este negat, ceea ce trebuie eliminat, este eliminat. Și, totuși, omul devine ostil lui Dumnezeu, agățându-se doar de o mică parte a lucrării de gestionare a lui Dumnezeu. Nu este aceasta dovada absurdității omului? Nu este aceasta dovada ignoranței omului? Cu cât oamenii sunt mai timizi și mult prea precauți din cauza faptului că le este teamă că nu obțin binecuvântările lui Dumnezeu, cu atât sunt mai nevrednici să câștige binecuvântări și mai mari și să primească binecuvântarea de pe urmă. Acei oameni care respectă legea în mod servil afișează cu toții cea mai profundă dăruire față de lege, și cu cât mai mult afișează această dăruire față de lege, cu atât mai mult sunt răzvrătiți care se opun lui Dumnezeu. Pentru că acum este Epoca Împărăției și nu Epoca Legii, și lucrarea de astăzi nu poate fi pusă în opoziție cu lucrarea din trecut, iar lucrarea din trecut nu se poate compara cu lucrarea de astăzi. Lucrarea lui Dumnezeu s-a schimbat, iar practica omului s-a schimbat și ea; nu înseamnă să te agăți de lege sau să porți crucea. Astfel, dăruirea oamenilor față de lege și cruce nu va primi îngăduința lui Dumnezeu.

din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”

Lucrarea Duhului Sfânt se schimbă de la o zi la alta, înălțându-se mai mult cu fiecare pas; dezvăluirea de mâine este chiar mai înaltă decât cea de astăzi, avansând treptat tot mai mult. Astfel este lucrarea prin care Dumnezeu îl desăvârșește pe om. Dacă omul nu poate ține pasul, atunci el poate fi lăsat în urmă oricând. Dacă omul nu are o inimă ascultătoare, atunci el nu poate urma până la sfârșit. Vechea epocă a trecut; aceasta este o epocă nouă. Iar într-o epocă nouă, trebuie făcută o nouă lucrare. În special, în epoca finală, în care omul va fi desăvârșit, Dumnezeu va face o lucrare nouă mult mai repede. Prin urmare, fără ascultare în inima sa, omului îi va fi greu să urmeze pașii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se supune niciunei reguli, nici nu consideră imutabil vreun stadiu al lucrării Sale. Mai degrabă, lucrarea pe care El o face este tot mai nouă și tot mai mare. Lucrarea Sa devine din ce în ce mai practică cu fiecare pas, tot mai conformă cu nevoile actuale ale omului. Numai după ce omul experimentează acest fel de lucrare, el poate obține transformarea totală a firii sale. Cunoașterea omului despre viață atinge nivele tot mai înalte și, tot așa, și lucrarea lui Dumnezeu atinge nivele tot mai înalte. Numai în acest fel poate fi omul desăvârșit ca să devină folositor planurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu lucrează în acest fel, pe de o parte pentru a contracara și inversa noțiunile omului și, pe de altă parte, pentru a conduce omul într-o stare mai înaltă și mai realistă, pe cel mai înalt tărâm al credinței în Dumnezeu, astfel încât, în cele din urmă, voia lui Dumnezeu să se poată face. Toți cei neascultători din fire, care se opun în mod voit, vor fi lăsați în urmă de această etapă a lucrării grabnice și care avansează cu furie a lui Dumnezeu; doar cei ce ascultă de bună voie și se smeresc cu bucurie pot ajunge până la capătul drumului. În acest fel de lucrare, voi toți ar trebui să învățați cum să vă supuneți și cum să vă lăsați noțiunile deoparte. Ar trebui să fiți cu băgare de seamă la fiecare pas pe care îl faceți. Dacă sunteți neglijenți, cu siguranță veți fi disprețuiți de Duhul Sfânt, veți fi cei care Îl tulbură pe Dumnezeu în lucrarea Sa.

din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Lucrarea lui Dumnezeu se dezvoltă cu rapiditate, azvârlindu-i departe pe religioșii din diferite facțiuni și pe vedetele care asistă la slujba bisericească și împrăștiindu-i în cele patru vânturi pe acei experți dintre voi care adoră în mod special să respecte reguli. Lucrarea lui Dumnezeu nu așteaptă, nu se bazează pe nimic și nu își târâie picioarele. Nu trage și nu târâie pe nimeni după ea; dacă nu poți să ții pasul, vei fi abandonat, indiferent cât de mulți ani ai urmat-o.

din „Cu privire la o viață spirituală normală”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic