#frustrări

[un-suflet-anonim]

Unii dintre noi iau totul de-a gata, iar alții se chinuie o viață întreagă să obțină ce își doresc și ce au nevoie!

@un-suflet-anonim

[suntaiciblog]

Sunt tanara si cu hormonii la cap, simt nevoie de mai multa activitate sexuala si totusi o primesc foarte rar.

Am discutat de nenumărate ori cu partenerul meu despre asta si nu se schimba cu nimic… de luni de zile deabea o facem si cand o facem e foarte scurt, iar pe mine ma intristeaza si frustreaza.

Am incercat sa vorbim despre asta si sa gasim sursa problemei, am incercat sa il invit asa finuț si orice modalitate.. nimic nu fi acționează.

Chiar trebuie sa trag sa am parte de o partida din cand in cand? Eu tin la el.. dar am nevoie de conexiune fizica. Sunt tanara si daca nu am parte acum de placeri nevinovate atunci cand ? Nu stiu ce sa mai fac sau sa mai incerc sa functioneze

Nu, nu trebuie să tragi de el, ci ori trebuie rezolvată problema (dacă vine de la el), ori... despărțirea. Pentru că inevitabil se crează frustrări pe un domeniu important al vieții de cuplu, și nu e ceva ce ai putea ignora pe ideea că „o să treacă la un moment dat”. El ce spune? Care ar fi, de fapt, problema?

[theblogdiana]

Când dorințele nu se împlinesc se transformă în frustrări.

[sad-souls-things]

Doi oameni care se iubesc chiar se pot pierde .

Trist, dar adevărat. Când eforturile pentru relație nu sunt egale din ambele părți, balanța se dezechilibrează, iar persoana care luptă mai mult, in timp, eforturile se transformă in frustrări, regrete, resentimente. Și aici începe să se destabilizeze relația. Cel mai trist este faptul că o lume întreagă se ruinează, acolo, în suflet, rămânând doar ruine. Cum paharul se umple picătură cu picătură, fiecare dezamăgire, chiar dacă la timpul ei crezi că ai uitat-o, și mai urmează una, și încă una, și încă una... Iar când se adună toate astea, înțelegi că nu mai are rost.

Și în momentul în care te convingi să renunți la omul care înseamnă totul pentru tine, s-a ruinat totul... Și sufletul, și inima, și toate visele pe care le-ai legat de acel om.

[flowers-for-a-dream]

Distrus

O durere adâncăCu rădăcini în decenii de trăiri,Ca o presimțire sumbră,Ca o răsuflare rece și morbidăA unui viitor atât de prezent. Teamă, frică, dor și durere.Un suflet suferind de singurătate,De neputință și neîmplinire.O conștiință obosită,Încărcată de regrete și frustrări. Un om trist –Atât de trist și de singur,Pierdut și șovăitor,Captiv în propriile temeri. Un om distrus.

[bartholomaus]

N-am să înțeleg niciodată trendul ăsta de TikTok cu femeile nefericite care se plâng de bărbați, că sunt singure, divorțate etcetera. Știți voi: Vai ce meritam eu și n-a făcut el, ce așteptări aveam eu și n-a îndeplinit partenerul. În primul rând, de ce ai vrea să știe tot internetul că ești nefericită sau proastă, că partenerul ți-a înșelat așteptările sau, mai rău, că ai fost idioată și l-ai înșelat. În ochii cui crești? În al doilea rând, mă deprimă că tot feedback-ul despre relații pe social media este de natură tranzacțională: Ce nu mi-a dat, ce nu mi-a făcut, ce nu are, ce nu poate. Pare o întreagă schemă de recompense, ca la clienții de telefonie mobilă. Plătești atât și te încadrezi la pragul următor de beneficii. Să dea el/ea ca să dau și eu, să facă el/ea ca să fac și eu.

În al treilea rând, căsnicia și fericirea sunt două chestii complet diferite. Viața e complicată și nimeni nu-ți datorează nimic, cu atât mai puțin fericire. Fericirea poate deveni cel mai toxic și mai distructiv concept din cadrul unei căsnicii. Este un obiectiv abstract, autodefinit, care diferă la fiecare persoană și, ca atare, nu poate fi niciodată atins. Și când ești fericit, te obișnuiești și vrei să fii MAI fericit. Toate relațiile devin plictisitoare și de rutină. Oamenii sunt cam la fel peste tot și nicio ființă de pe pământ nu există ca să te distreze pe tine. Sunt foarte scurte momentele de fericire adevărată într-o relație. Căsnicia nu este despre fericire, ci despre dragoste, suferință și devotament. Un cuplu nu este altceva decât confluența a două psihopatologii complementare. Suma tuturor defectelor și a păcatelor celor doi, devenită o entitate de sine stătătoare.

De altfel, dacă aveți vreun plan de căsătorie sau de relație pe termen lung, vă pot garanta de pe acum că vor fi mult mai numeroase momentele cumplite, sfâșietoare, de-a dreptul macabre, decât momentele frumoase. Trebuie să fiți pregătiți pentru asta, nu pentru sclipici și zâmbete de pisic. Cine plm v-a promis vouă fericire pe lumea asta? O căsnicie înseamnă să colinzi noaptea disperat pe coridoare de spital. Să nu dormi de îngrijorare. Să te bați cu toată lumea pentru partener. Să te împrumuți și când știi că n-ai de unde da înapoi. Să fii dispus să împarți un covrig uscat pe din două când îți ghiorăie mațul de foame. Să oblojești bube și răni. Să miroși sânge, să speli căcat și vomă, să îmbraci și să dezbraci pe cineva care nu poate. Să ții zidurile emoționale ca să nu se prăbușească. Să negociezi, să plângi, să te agiți, să te temi, să te cerți și să te dai cu capul de toți pereții, împreună cu celălalt, ca să puteți învinge problemele care apar pe parcurs. Pentru că întotdeauna apar. Asta e singura garanție a vieții - că la un moment dat devine nasoală.

Oamenii sunt fragili. Se urâțesc, se îmbolnăvesc, devin neputincioși și mor. Cad în depresii, rămân fără vlagă sau fără dor de viață. În timp pielea se înnegrește și devine pergamentoasă, sentimentele se îngroapă sub un morman de frustrări. Viața începe să fie definită de ce n-ai reușit să faci, nu de speranțe și visuri. Organele încetinesc. Sistemele cedează. Sânii cad, fesele se încrețesc, mușchii se lasă, pielea se pătează. Ridurile se adâncesc. Oamenii se îngrașă și slăbesc de sute de ori într-o viață. O mai iau razna, își mai revin, apoi o iau razna la loc. Fiecare trăiește cu bubele, metehnele și neajunsurile lui. În spațiul lui psiho-afectiv în care e mereu dezordine. Dacă poți accepta toate astea, însoară-te. Alege-ți omul și fă-i promisiuni. Dacă nu ești dispus să iubești pe cineva în ciuda tuturor defectelor, uneori în ciuda lui însuși, n-ai ce căuta la starea civilă. Căsnicia nu e o campanie de marketing în care trebuie să dați bine pe copertă.

Nu faceți promisiuni pe care știți de pe acum că nu le puteți onora. Irosiți timpul puțin și prețios al altora. Oamenii se iubesc cu garanția că vor deveni urâți, slabi, dificili și plictisitori. Nu cu speranța că vor rămâne sexy, frumoși și veseli toată viața. Nu-ți vor putea dărui nimic la nesfârșit. Toate cantitățile din univers sunt finite. Orice exploatare de zăcământ seacă în timp. Inclusiv exploatarea emoțională. Cui îi pasă ce ți-a dat și nu ți-a dat, ca să te plângi pe social media? Nu iubești oamenii ca să-ți dea ceva. Iubești în ciuda oamenilor, nu pentru favorurile lor. Culmea e că renunți la omul de lângă tine ca să te plângi la necunoscuți pe internet. Era mai eficient să consumi energia discutând cu omul pe care l-ai pierdut, nu cu generatorii de meme. Eu dau ochii peste cap când îmi ajung astea în feed. Da, sora mea, viața e nasoală și la tăți ni-i greu. Planeta asta e lume multă, oameni puțini... câteva mese. Dacă găsești unul cât de cât mai răsărit, caută-l de calități și-n cur, că defecte are cu siguranță. Nu te concentra pe defecte, că alea sunt căcălău pe toate drumurile. Și nu mai boci ca proasta pe internet, că nu te șterge internetul la cur când cazi la pat.

[my-doru]

Windows 11 câștigă teren și ajunge la o cotă de piață de 35%

Sursa foto: Windows Blog De când a fost lansat pentru prima oară și până acum, Windows a fost o piesă fundamentală în evoluția tehnologiei. De la versiunea 10 până la actuala 11, platforma s-a tot adaptat și îmbunătățit, dar a și provocat multe frustrări în rândul utilizatorilor. Cotă de piață amețitoare Conform Statcounter, Windows 11 a atins, luna trecută, o cotă de piață record de 35,55%,…

[sunnyapollonjabrigidotter]

Cap 1 -Cine sunt EU?

Despina: Eu sunt... proscrisă de mică de ai mei părinți. Am crescut lângă un lac frumos, nu foarte departe de muntele zeilor. Copilăria mi-a fost plină de frustrări. Nefiind în sine o nimfă, ardeam să îmi cunosc adevărata familie, dar eu ştiam că ei nu mă voiau. Mai ales mama ce mă abandonase de mică. Doar tatăl meu, zeul mărilor mai venea, din când în când, în vizită pe sub ape, sau ca un armăsar, dar îi simțeam răceala lui, chiar dacă voia să arate altceva. Într-o bună zi n-a mai venit. Am crescut cu golul de-am fi pierdut şi tatăl. Aşa încet, încet s-a format iarna în sufletul meu, o iarnă ce nici azi nu mai ştiu cum am putut-o ține în mine. O iarnă ce m-a rănit, dar şi eliberat. Iarna în care m-am regăsit. Eu sunt Despina zeița iernii ce are să vină.

...

Persefona: Eu sunt primăvara.. iubită, cresc langa mama mea dragă şi printre nimfele apei şi ale pădurii.. nu am nici o grijă pe lumea asta.

Fiecare zi e o bucurie pe pajiştea noastră, lucru ce se poate reflecta în eterna primăvară pe care o emană căldura şi dăruirea noastră zi de zi...

Dar da, uneori mă plictisesc să rămân pe câmp. Şi atunci visez să văd lumea, care e mai mult decât ce am văzut pân'acum. Eu sunt Cori, şi iubesc natura şi pe mama. Deşi uneori, şi acu' mai des, am impresia că mă sufocă... Cât aş vrea să fiu liberă.

...

Într-o zi Cori se plimba, savurând priveliştea pajiştii până ce putu vedea şi simți fulgi lini coborându-se lângă ea. Nu mai văzu aşa ceva pân' acum, şi habar n-avea de ce şi mai ales cine i-a adus, dar dorea să afle.. Norul ce aducea fulgii nu era singur pe cer. Lângă erau şi alții, dar ea îi vedea că erau nori obişnuiți, doar puțin gri. Ce se întâmplaseră cu norii albi. Şi mai ales cum poate, de poate ea opri fulgii ce cădeau de sus.. Nu se mai confruntase cu aşa ceva.

(Restructurare)

[sinsandthoughts]

Și când voi fi bătrână și bolnavă și nu voi mai avea același entuziasm de a te sufoca cu sărutări... mă vei mai iubi oare?

Și când nu voi mai fi la fel de atentă cu tine și cu grijile tale de la prea multă oboseală acumulată... mă vei mai băga în seamă?

Și când nu o să îți mai fac la fel de multe complimente și o să adorm fără să îți spun "noapte bună"... te vei mai gândi atât de mult la mine?

Și când o nu o să îți mai amintesc în fiecare zi cât de specială ești pentru mine... oare mă vei mai idolatriza orbește?

Și când o să fiu nervoasă și voi țipa la tine din cauza propriilor mele frustrări... îmi vei mai spune vorbe dulci?

Oare cum vom fi când ne vor orbi obligațiile de oameni mari și grijile vieții independente?

[radardemediaonline]

Faimoșii caută o victorie mult așteptată în jocul vital, la Survivor All Stars: ”mergem spre imunitatea asta, cu gândul să câștigăm”

O revenire care a dat totul peste cap. Care i-a făcut pe concurenți să conștientizeze, o dată în plus, că nu pot controla niciun fel de strategie și că nu pot face mulți pași în avans. O întoarcere care a dus la discuții dure și care a scos la iveală frustrări puternice. Survivor All Stars este show-ul care demonstrează, cu fiecare ediție, că viața departe de tot ceea ce știai este într-o…

[inprimalinie]

NYT: Frustrări reciproce în alianța SUA-Ucraina

După ce Kievul a predat Avdeevka, SUA au fost dezamăgite de Zelenski, care nu a ascultat sfaturile Washingtonului. El este acuzat că a irosit trupe în “orașe fără valoare strategică”, transmite New York Times (NYT). Georgiana Arsene Alianța militară dintre Statele Unite și Ucraina, la doi ani de la începutul operațiunii militare speciale, dă semne de uzură. Pentagonul este deosebit de dezamăgit…

[jurnaldebucovina]

Senatorul Ioan Stan: "Nu am am nicio plăcere să dialoghez cu un om plin de frustrări şi bolnav de putere ca Gheorghe Flutur"

Nu am am nicio plăcere să dialoghez cu un om plin de frustrări şi bolnav de putere ca Gheorghe Flutur, dar pentru că m-a numit „fricos şi laş” mă văd nevoit să o fac, cu scopul de a clarifica afirmaţiile sale. În primul rând, cunosc personal mai mulţi foşti apropiaţi de-ai lui care în urma comportamentului atât de „demn” pe care Flutur l-a avut în relaţia cu ei, nu se sfiesc nici unul să afirme…

[bartholomaus]

E foarte grav dacă trăim în trecut și nu mai înțelegem lumea de acum

Mulți din cei de peste 65 de ani trăiesc mental în lumea anilor 80. Când trăiau mizer - dar erau “mândri” pentru ca li se spunea ca sunt “eroi ai muncii socialiste”, la ei la IMGB venea Ceaușescu și zicea ca sunt vârful cei mai tari, mergeau în vacanță cu sindicatul și le dăduse partidul garsonieră confort 3.

Mulți din cei de 40-50 de ani trăiesc mental în anii 90-2000. Când erau doar multinaționale pe aici, antreprenorii locali erau “bișnițari”, economia noastră funcționa pe credite în franci elvețieni și salariile în Europa de vest erau de 10 ori mai mari (cine lucra acolo fiind mare bogǎtan când venea pe aici).

Trebuie să NE FORȚĂM să înțelegem lumea actuală, care e total diferită de ce era înainte, și să ne pregătim pentru ce va veni, care e și mai și . Dacă trăim în trecut avem doar frustrări, devenim neadaptați.

REALITATEA actuală e a așa:

- în orașele mari, suntem deja la nivelul sau peste nivelul mediu din Europa de vest

- economia începe să fie dominată de firme mari serioase locale, nu de multinaționale. Avem chiar multinaționale românești care au mare succes în străinătate

- în 10 ani, o să ajungem ca țară la nivelul Europei de vest (pe toate predicțiile tuturor economiștilor)

- sunt bani enorm de mulți în țara, și se investește masiv (și de privat și de stat)

- da avem probleme imense încă cu sistemul de educație și de sănătate. Dar - daca dai niste bani ai servicii foarte bune la privat (și in orașele mari școlile sunt ok).

Realitatea asta - daca o repetam - nu însemna ca lăudăm statul sau ca guvernul e senzațional. Succesul ăsta e făcut de milioanele de oameni care lucrează și investesc IN PRIVAT in România. Statul încă nu e performant, e o frâna, da.

Dar va rog eu - încercați să înțelegeți măcar lumea în care trăim ACUM măcar. Nu trăiți în trecut. ---- Tot ii dai inainte cu tema asta, ne merge bine dar nu stim noi. Statutul de civilizatie il obtii de la servicii, sanatate, administratie locala, politie. Degeaba ai venituri si lcd de 160 cm pe perete cand iesi din casa si te lovesti de "stat". Statul roman nu e incompetent, e pur si simplu condus de mafie care are alte prioritati, nu interesul cetateanului. -------------

Pentru ca noi, vestul, întreaga lume - să supraviețuiască economic, câteva lucruri trebuie să se schimbe DRAMATIC.

Tot modelul actual a fost făcut în anii 50, în epoca baby boom-ului, când populația a explodat. Atunci au fost împinși copii să facă școală cât mai multă ca ani și a fost instaurat sistemul de pensii prin redistribuție de la angajații existenți. Atunci funcționa perfect pentru ca structura demografică era complet diferită (prea mulți copii, speranța de viață scăzută, puțini bătrâni)

Acum e fix pe dos deci în nici o situație posibilă treaba asta nu poate continua (decât dacă toate țările se îndatorează până ce valoarea banilor nu mai există și ajungem toți să mâncăm resturi din gunoaie).

Deci e INEVITABIL să migrăm spre următoarea situație :

- 80% din copii încurajați să muncească de la 16 ani (în paralel eventual cu școala profesională). Vezi Yamal de exemplu - muncește la 16 ani da? Maxim 15-20% la facultăți (mai ales ca AI va elimina 90% din avantajele studiilor superioare + nu avem nevoie de oameni în birouri ci de oameni care muncesc). Singurele universități subvenționate cele care chiar aduc un beneficiu major (medicină, inginerie etc). Restul pe bani - devin un produs de lux, hobby

- pensia - uitați asta. Toată lumea sa muncească până la 75 de ani, măcar part time sau ca mentori pentru cei mai tineri să îi învețe meserie. Ideea de a sta și a primi bani nu mai e funcțională. Și încurajate investițiile personale / pilonul 2 și 3 - ca să nu mai fie necesar ca statul să plătească pensii.

- pentru a încuraja natalitatea. Definit jobul de “părinte” dacă ai peste 3-4 copii care sunt bine crescuți și merg la școală cum trebuie. Pentru asta statul te plătește . Familiile cu copii încurajate financiar să își poată cumpăra casă. Altfel putem uita să menținem populația ne prăbușim cu toții demografic ajungem la extincție de specie naibii.

Da știu. Dur . Dar NU EXISTĂ soluție matematică / economică altfel. Nu există nici o altă alternativă decât împrumuturi până la cer / imprimantă de bani și după faliment sigur.

[little-princeesss]

S-a strigat tare “Baaai, cu femeia satisfacută n ai grija ca te inseala sau ca pleacă”. Eu stăteam linistita, fumam și ascultam entuziasmul poveștii și morala discutiei.

“Da, da, asculta la mine, când o femeie sau fata, cum vrei tu sa ii spui e satisfacută din punct de vedere sexual si emoțional de tine, stai fără grija ca poate unu’ sa vina in fata ei sa ii dea luna, si ea nu o sa se uite stânga-dreapta. Și acum gândește-te logic, dacă ea ca fata e nemultumita din diferite puncte de vedere de tine si rămâne cu tine dar la un moment dat vine cineva si ii oferă atenția si caldura de care ea are nevoie si pe care tu la rândul tau nu i-o oferi, ea o sa își aprindă niște beculețe roșii in cap si o sa zică “ce pula mea ma, de asta am nevoie, sunt fata, sunt deșteaptă, sunt frumoasa si asta merit” si nu o sa te însele imediat, nu o sa plece imediat, dar odata aruncat zarul in care ea își da seama ca exista cineva care sa ii ofere mai mult din ceea ce are nevoie, usor, usor, va pleca. Poate nu o sa te însele dar intr-o zi o sa te trezești fără ea si o sa te intrebi “Ce pula mea se întâmpla coaie?! Cum s-a întâmplat asa ceva?” Pai prietene, nu i-ai satisfăcut nevoile când ea îți cerea asta, chiar dacă poate nu ai gresit, ea avea nevoie si tu nu i-ai oferit. a plecat, e simplu.

Cât despre nevoia sexuală, ca vorbeam si de asta, femeia ta nu o sa se ducă sa îl apuce pe unul de coaie si sa ii spună “Da-ti pantalonii jos, acum vreau sa ti sug pula”, nu, sub nicio forma, dar insatisfacția sexuală aduna frustrări, frustrări care din cea mai mica chestie se revarsă in relație si rupe legătura. Intelegi ce zic?

Asa ca tu, ca bărbat, ca entitate in lumea asta, dacă ai grija sa fii atent la nevoile femeii tale, sa o iubești si sa o asculti si in paralel sa faci sex cu ea cum are nevoie pana simte ca efectiv nu mai are nevoie de alta pula toată viața ei, stai fără grija ca nici nu o sa plece si nici nu o sa te însele nici dacă ii apare in fata un zeu. De ce? Ca te iubește si o satisfaci. M-ai inteles?”

La final am zâmbit și am inteles. Oricine nu intelege sensul relației in modul asta, nu va intelege niciodata omul de lângă el și mereu va vedea vina in celălat. Cât de fericita e femeia de lângă tine, tine de tine ca bărbat, iar dacă ea e nefericita însemna ca undeva ai gresit. O sa plece, nu ai fost bărbat și nu ai satisfăcut-o.

[orgoliul-iubirii]

❤️ "Nu am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.

Nu am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită.”

[augustnoptilecustele]

Când vine noaptea e cel mai greu. Pentru ca atunci când vine noaptea vin gânduri si regrete, frustrări si ofuri.

Ah si cât as vrea sa mor pentru ca am ajuns iar de unde am plecat.

Ah si cât as vrea sa mor pentru ca sunt aici si nu acolo.