#demnitate

[crossbordercroniclesro]

Abuzuri în Sistemul Judiciar: O Tânără de 22 de Ani Reținută pentru Aruncarea unei Imprimante Pierdute de Poliție!

Un Coșmar Absurd în București O studentă de 22 de ani din București trăiește un coșmar demn de un film absurd! Reținută de poliție după ce a aruncat la gunoi o imprimantă mobilă de la un test antidrog, tânăra a devenit victima unei conspirații neașteptate. Incidentul Șocant Totul a început într-o intersecție din Sectorul 2, unde tânăra a fost oprită și sancționată de un echipaj de la Brigada…

[alexsavescu]

Spectacolul caritabil "Magia Crăciunului" pentru copiii de la Grădinița Specială Fălticeni

Grădinița Specială Fălticeni și Asociația Kiwanis se unesc într-un proiect educativ umanitar pentru a aduce bucurie și ajutor copiilor cu nevoi speciale Încununând generozitatea și solidaritatea, Grădinița Specială Fălticeni și Asociația Kiwanis, alături de sprijinul preotului Liviu Vasile Mihăilă, președintele Asociației Fălticeni Cultural, colaborează pentru a organiza un spectacol caritabil…

[dianapopescu]

24 martie: Ziua Internațională pentru Dreptul la Adevăr Privind Violarea Masivă a Drepturilor Umane și pentru Demnitatea Victimelor

Dreptul la adevăr este adeseori invocat în contextul violării grosolane ale drepturilor umane. Rudele victimelor execuțiilor rapide, sumare, dispariției forțate de persoane, copiilor răpiți, torturii, cer să se afle ce li s-a întâmplat. Dreptul la adevăr implică cunoașterea realității complete despre evenimente mușamalizate, circumstanțelor lor specifice și cine a participat la ele, incluzând cunoașterea împrejurărilor în care au avut loc astfel de violări, precum și motivul acestora. https://www.diane.ro/2023/03/24-martie-zi-violare-drepturi-umane.html

[spiritul-lumii]

acum că nu mă mai zbat să te impresionez, lume

pot să-mi țes aripi în tihnă

mă uit la fulgere-n proximitate fără să scrâ��nesc

îmi car insomniile cu demnitate pe pleoape

şi nu mai aștept ploile să mă repare

trec ca astrul sub orizont

fără să-mi fie rușine de eşecul încheierii

al inexistenţei —

[alexandrudan]

Dacă nu poți iubi omul care te iubește, măcar nu-l folosi!

Măcar atâta demnitate să ai.

[arhitectul]

Parazitii feat Daniel Lazar- Demnitate (videoclip oficial)

[bartholomaus]

Are pula mai mare decât tine. Lucram azi-noapte la un proiect care trebuia predat în dimineața asta. În parcarea de sub fereastra deschisă era o mașină în care se certa un cuplu. Tineri amândoi, până în treizeci de ani. Vocea lui nu se auzea bine de la înălțimea la care eram, dar vocea ei răsuna pe toată aleea: ”DA!!! OK??? DA! Are pula mai mare decât tine! ... Mult mai bine!”. După o pauză mai lungă, el a mormăit ceva neinteligibil, apoi a duduit vocea ei stridentă și repetitivă: ”Pentru că are pula mare... DA! Mă fute mai bine! ... Pentru că tu ai mașină, dar el are pula mai mare și știe ce să facă cu ea!”. S-au certat așa vreo oră, timp în care n-am putut lucra pentru că ea urla obsesiv aceleași doleanțe legate de orgasm și dimensiunea organelor implicate. Se răstea atât de tare încât nu m-am putut abține să mă ridic de la birou. În același timp simțeam cum mormăitul lui se înmoaie din ce în ce mai mult. Se stingea viața din el pur și simplu. Fiecare repetiție era ca un topor care îi făcea o nouă tăietură la rădăcină. La sfârșit, tipa a coborât din mașină și a început să răsfoiască telefonul. A sunat o prietenă căreia s-a apucat să-i povestească despre cât e nesimțitul de nesimțit pentru că a anulat ieșirea la club. A omis să-i spună niște detalii pe care eu le-aș fi considerat importante.

L-am admirat pe cocalar pentru stoicism. Deși era un brunețel vânjos - grăsuțul clasic de Mamaia - omul n-a țipat la ea, n-a bătut-o și n-a demarat în trombă. Se vedea că e dărâmat emoțional, dar a discutat calm și a plecat fără scandal. Îmi venea să urlu pe limba lui, de la fereastră: ”Frățioare, nu-i vina ta!!! Nu te-a înșelat că ai pula mică! Te-a înșelat pentru că e o idioată toxică. E o târfuliță lașă care și-a tras-o cu Pulămare, dar stă cu tine pentru mașină și bani. Mai bine că te-ai scăpat de ea! Nu plânge, boss!!! Dă-o-n morții ei de prăbușită! N-a avut curajul să recunoască pe față că n-o satisfaci sexual, decât atunci când ai prins-o. Și nici atunci nu i-a păsat suficient încât să te facă din vorbe sau să găsească vreo scuză penibilă: am fost beată... am fost proastă, dar te iubesc... Nimic! Putea să te învețe să dai mai bine din cur sau să-ți explice la modul civilizat ce vrea de la tine. Asta înainte să se combine cu șarpele. A ales varianta asta pentru că e redusă mintal, nu pentru că n-ai tu carne în pantaloni. Dosarul pică pe ea, nu pe tine!”. Îmi venea să-l iau în brațe, așa cocalar cum era el. În primul rând pentru că n-a pocnit-o, atitudine pentru care merită câte o sticlă de whisky de la toți bărbații care au trecut vreodată prin chestia asta cu demnitate. În al doilea rând pentru că știu ce va fi în sufletul lui în următoarele luni. Noaptea asta va rămâne cu el toată viața.

Acuma... nu știu ce să spun, fetele mele. Am întrebări. Chiar și la 44 de ani am nelămuriri, în calitate de purtător al unui penis cu care nu pot să mă laud. Dacă penisul perfect este o cină la un restaurant Michelin, al meu este undeva între șaorma și McPuișor. Adică nu-i nici sandviș cu parizer, dar nu impresionezi viitoarea iubită dacă o duci la șaormerie. Din toate alea care au plâns cu muci după mine, n-am auzit-o pe niciuna: ”Întoarce-te, că mi-e dor de pula ta!”. Era clar că nu ăsta e motivul pentru care mă voiau înapoi. Poate plângeau pentru faptul că am avut obrăznicia să le părăsesc cu halul ăsta de pulă. Pe principiul ”Uite cât tupeu are dobitocu! Fir-ai tu al dracu de optimist!!! Cine crezi tu că mai suportă așa ceva?”. Din păcate, în toată pleiada asta de posibilități chirurgicale, penisul e cam singura chestie pe care n-o poți schimba. Poți să-ți pui păr, să te duci la sală, poți inclusiv să-ți rupi picioarele la Ortopedie ca să devii mai înalt. Poți să faci bani, să te îngrijești, să te tunzi, să-ți pui alți dinți, să faci sport și cam atât. Penisul va rămâne ce este. Operațiile de mărire au o marjă uriașă de eroare. Efectiv nu merită riscurile pentru doi centimetri în plus la lungime sau unul în circumferință. Chirurgia lasă un aspect de multe ori grotesc și un penis semi-funcțional, iar celelalte soluții sunt escrocherii.

Ce te faci când ai ceva bani, dar vrei o femeie care să te iubească pentru orice altceva decât ei? Ce faci când vrei să-ți depășești cocălăria și n-ai cu cine? Eu am avut noroc de femei mișto. Am avut relații frumoase în care plăcerea sexuală nu a fost niciodată un factor de dezechilibru. Am avut norocul sau poate mintea necesară să-mi aleg femei care m-au învățat când n-am știut. Mai mult baftă chioară, că nu-s foarte deștept. Până și cu alea care n-aveau experiență am cooperat și-am evoluat împreună. N-am refuzat nicio solicitare, oricât de ciudată ar fi fost și n-am respins niciun feedback constructiv. Singurele chestii pe care nu le accept în pat sunt pipi-caca și relațiile deschise. Prima pentru că am eu o fază cu igiena și n-aș tolera, iar a doua pentru că nu cred în relațiile deschise. Unul pleacă întotdeauna cu fata și celălalt cu sculamentul. Am putut glumi mereu pe tema sexului și-am discutat relaxat toate aspectele plăcerii feminine pentru că sunt o fire curioasă și știu ce am în pantaloni. Am făcut-o în primul rând ca să trec peste propriile traume legate de asta. Nu pot negocia cu traumele decât prin umor.

E prea inginerească abordarea asta? Prea practică și lipsită de romantism? Adică am preferat mai degrabă să discut deschis decât să las femeia nerezolvată. Știu că nu e întotdeauna spontan și ”sexy”. Cealaltă opțiune mi s-a părut mai penibilă. Mi s-a părut de căcat să tac din gură, să mă prefac că sunt bine și să orbecăiesc prin toată complexitatea plăcerilor feminine până dau de butoanele potrivite. Apoi urăsc minciuna și prefăcătoria. Prefer să știu că n-ai avut orgasm decât să-l mimezi. Între minciună și traumă prefer trauma. Mimatul mă insultă și închide orice conversație. Nu lasă loc de evoluție. Dacă nu ai orgasm, măcar știu concret că n-ai avut și putem face ceva despre asta. Onestitatea mi s-a părut mai constructivă. Sunt cam ambițios din fire și nu mă las până nu-mi iese ce vreau.

Având în vedere că nimeni nu se naște învățat, o altă întrebare ar fi: Cum poți evolua ca mascul atunci când nu te învață nimeni? Când partenerele îți ascund faptul că sunt nesatisfăcute și, în loc să discute pe parcurs, îți aruncă chestia asta la despărțire. Să zicem că nu ești norocos ca mine să nimerești femei care știu să pună problema, să rămână călduroase și deschise la minte. Dai peste una de-asta - madam Pulămare. Apoi peste alta și tot așa. Am inclusiv prietene care povesteau cum au criticat dimensiunile unui penis sau chiar au refuzat să facă sex când l-au văzut cât e de mic. Mi s-a părut șocant că nici măcar n-au încercat să amortizeze situația, dar n-am comentat atunci, să nu zică că-s misogin sau ceva. Pentru ele era amuzant. Discutau și ele ”ca fetele - hihihi”, dar eu m-am întrebat ce-o fi fost în sufletul omului. Toți bărbații de la masa povestitoarelor se uitau cam urât. Inclusiv un prieten care are un darab de pulă de ți-e frică să nu te muște când te piși lângă el. Nici ăluia nu i s-a părut funny. Cred că asta e o chestie universală pe care bărbații n-o vor putea considera niciodată amuzantă, indiferent câte kile au în pantaloni. Ce poți învăța ca bărbat din chestia asta? Am senzația că tot ce poți învăța din ”Nu mă satisfaci, Pulămică!” este cum să devii un cocalar și mai frustrat. Și mai nesigur de propria masculinitate. Mai fragil, mai brutal și mai reticent la tot ce este feminin.

Trecând peste dimensiuni, voi ce preferați? Romantism și spontaneitate sexuală stângace? Sau comunicarea cu bărbatul până iese futai de-ăla cu grohăituri, de vă pierdeți darul vorbirii? Pentru că am senzația că ăla cu grohăituri, cinci orgasme și dârdâială un sfert de oră, nu prea se poate fără comunicare. Ăla nu prea poate veni din prima. Trebuie să-i cam spui omului sau să-i arăți ce să facă. Mi se pare un pic nerealist să ceri experiență sexuală de la parteneri, mai ales tineri. La începutul vieții mele sexuale am înțeles foarte repede că nu sunt două femei la fel și că stimulii care au succes imediat la una pot s-o lase complet nesatisfăcută pe cealaltă. Despre ce experiență putem vorbi dacă metoda 1 nu funcționează la femeia 2 și metoda 2 nu funcționează la femeia 3? Oricum, la bărbații care n-au apucat să treacă prin multe relații, numărul de metode cunoscute este mai scăzut. Se cam consolidează comportamentele care au dat roade până atunci. Bărbații sunt ființe practice și tind să repete ce știu că funcționează. Nu știu dacă ajută feedback-ul fals.

Până și eu, după 12 ani de relație, trebuie să caut câteodată metode noi, pe fundul sacului, ca să satisfac aceeași femeie pe care am satisfăcut-o de-atâtea ori. Cred că putem vorbi de experiență sexuală ca atitudine mentală, nu ca metodă practică. Apoi, de ce trebuie să știi totul deja? E ca faza aia cu ”angajăm studenți cu cinci ani de experiență profesională”. Cum capeți experiență dacă nu se preocupă nimeni? Abordările astea de zână futută incorect mi se par super toxice. Perpetuează un lung șir de bizoni nesiguri, nepricepuți și frustrați. Pentru că și-atunci când vrei să-ți depășești bizonismul, să te deschizi în fața unei femei, vine una de-asta care te rupe pe genunchi. Îți dă la temelie de rămâi paliu emoțional toată viața. Nepriceperea nu se vindecă în vid, de la sine putere.

Masculinitatea este triată, dar și modelată de către femei. Presupune efort și din partea acestora. Aud foarte des auto-suficiente de-astea care agită halebarda feminismului: ”Bă, nu stau să-l cresc io, că nu sunt proastă! N-am de gând să-l învăț ca pe mucoși! Eu am nevoie de unul cu toate calitățile. Dacă e bou și nu știe, să stea acasă!”. De acord. Trecem peste faptul că poate are niște deficiențe pe care nu le poate controla, dar poate are capacitatea de a iubi. Majoritatea ființelor o au. Poate că ar vrea să te facă fericită dacă îi acorzi o șansă. Dacă nu-l înveți tu, nu-l învață nici aia de dinainte și tot așa... Cine, pula mea, îl învață? Prietenii lui din cartier? Cocalarii de la muncă? Bețivul de tac-su? Trebuie să vin eu să-i mut curul de la stânga la dreapta până dă în tine cum îți place? De unde știm noi că ești bine când stai ca placa și aștepți să se termine. Facem referendum între femei, petiție online, ce căcat facem?

Feministele vorbesc din cărți, despre ”schimbare sistemică” și ”misoginism internalizat”, dar niciuna nu pare dispusă să înțeleagă că, în 90% din situații, bărbații necesită ajutor emoțional și efort la nivel personal, nu efort instituțional. Bărbații nu pot fi schimbați de către guvern. Niciun sistem instituțional nu poate preda intimitate sau empatie. Le mai ascult și eu pe fete când e gălăgie la mese și au senzația că nu e nimeni atent. Majoritatea vor partenerii de-a gata. Să citească gânduri, să rupă patul cu ele, să fie mereu interesanți, versatili, empatici, manierați, sensibili și feroci în același timp. Bărbatul trebuie să fie uraganul cu pulă și IQ 165, care să le facă să-și piardă mințile. Dacă n-aș fi însurat, aș vrea și eu să devin așa. Unde se învață toate calitățile astea? Există o școală de satisfăcut femei? O canisă, ceva?

Dacă am vreo calitate ca iubit și soț, acestea se datorează în mare măsură femeilor care și-au bătut capul cu mine. Sunt ceea ce sunt pentru că niște ”proaste” și-au internalizat misoginismul suficient încât să investească emoțional în mine. Au depus efort. Au văzut că aveam potențial și m-au înălțat. Mi-au vorbit cu respect și cu duhul blândeții. S-au purtat frumos cu mine și m-au făcut să înțeleg. Fără ele n-aș fi știut mai nimic. N-aș fi fost mai nimic. Și aici nu vorbesc numai despre sex, ci despre relații în general. Cam tot ce ține de relația cu o femeie se învață ”la locul de muncă”, să zic așa - în cadrul relației.

Empatia se practică și se exersează ca un mușchi. În continuare învăț să fiu bărbat de la nevastă-mea. Poate că relația noastră va dăinui până când moartea ne va despărți. Poate că voi ajunge să învăț de la o altă femeie. Nu știu ce se va întâmpla, dar cred că efortul trebuie să fie reciproc. Trebuie să existe un schimb de experiență emoțională care nu se poate face decât prin comunicare. ”Ai pula mică” și ”Nu mă satisfaci” nu sunt informații suficiente pentru a evolua în vreun fel. La prima doleanță n-ai ce să faci, iar la a doua ai avea nevoie de detalii suplimentare.

[cydrone-studios]

Ion Ilioiu – Despre Demnitate (IN MEMORIAM 24 noiembrie 1929 - 31 octombrie 2012)

Ion Ilioiu s-a născut pe 24 noiembrie 1929 la Sâmbăta de Sus, județul Brașov. Elev fruntaș al liceului Radu Negru din Făgăraș și Frate de Cruce, la vârsta de 18 ani fuge în munți, înainte să fie ridicat de acasă de către securitate. Este „înscris” în lista neagră a securității în urma refuzului său de a intra în rândurile UAER – organizația de tineret comunist. După 6 ani de luptă este rănit grav…

[bogdan-dragos]

king who would go down with honor

Un rege care va muri cu demnitate English version HERE! Also check out 👇

[inprimalinie]

Partenerii oportuniști ai M. Sandu nu cred în coincidențe. Cum se redeschid dosarele penale în R. Moldova VIDEO

Nici măcar partenerii oportuniști ai Maiei Sandu din pactul pro-integrare europeană nu cred în coincidențe în legătură cu redeschiderea urgentă a dosarelor penale împotriva lui Alexandru Stoianoglo, care și-a anunțat candidatura la președinția Republicii Moldova în alegerile din toamnă împotriva Maiei Sandu. Georgiana ArseneDinu Plîngău, președintele Partidului Demnitate și Adevăr și…

[crossbordercroniclesro]

Cei Puternici: O Poveste de Dragoste și Determinare

Când ne gândim la cei puternici, imaginea care ne vine în minte nu este întotdeauna cea a iubirii și afecțiunii. De fapt, cei puternici nu sunt întotdeauna iubiți; ei sunt incomozi, greu de manipulat și, cel mai adesea, neînțele��i. Acești oameni care își cunosc drepturile și nu ezită să le apere cu înverșunare sunt adevărate fortărețe ale demnității și ale puterii interioare. Rădăcini Adânci și…

[alinladaru]

Crucea Alb-Galbenă a lansat Campania de Donație ”Eroii din umbră”

București, 19 iunie 2024 – Fundația Crucea Alb-Galbenă a lansat campania de donație „Eroii din umbră” pentru îngrijirea la domiciliu a bătrânilor singuri. Prin trimiterea unui SMS cu textul „DEMNITATE” la numărul 8845, puteți dona 2 euro lunar pentru a sprijini bătrânii care au nevoie de îngrijiri la domiciliu. Lansarea a avut loc în cadrul dezbaterii intitulată „Inovație și Calitate în…

[emanuelstefancu]

Operație la spitalul militar

Acum 2 săptămâni am fost operat de hernie inghinală. Am fost la în ambulatoriu, am făcut internarea și m-am condus singur prin campus până am dat de o doamnă și m-a condus în salon.

La scurt timp, vine o asistentă. Îmi ia sânge pentru analize și îmi spune să-mi dau pantalonii jos să mă radă în zona inghinală pentru a mă pregăti pentru operație. Acolo, în salon, pe pat, de față cu alți 3 bărbați, a început să mă radă. La un moment dat, intră un doctor iritat și se rostește la ea că este un pacient care trebuie urgentat și trebuie pregătit de operație imediat. I-am spus doamnei că eu nu mă grăbesc și m-a lăsat întins pe pat, plin de păr și cu puța la vedere. După plecare ei, intră doctorul meu cu vreo 10 studenți. Fără să-mi ceară consemțământul, i-a pus pe fiecare să mă palpeze pentru a simți și ei cum se manifestă o hernie inghinală. Rând pe rând, băieți și fete mă palpau și-mi cereau să tușesc. Stăteam și priveam într-un colț al salonului la o pânză de păianjen care, după culoarea neagră, părea că e de ceva timp acolo. După ce au terminat, doctorul îmi spune să mă acopăr. M-am simțit folosit; un obiect, lipsit de demnitate. A revenit doamna asistent, m-a ras și m-a dus la recuperare. Acolo, am testat anestezicul și mi-a fost pusă o branulă care a fost un success după a doua încercare. Astfel, m-am ales și cu o vânătaie după prima înțepătură eronată.

Plin de păr, m-au luat și m-au dus în sala de operație; cuvinte mari pentru o cameră aidoma unui apartament semidecomandat, fără uși. Într-o încăpere mi-am lăsat papucii și pijamalele și imediat lângă era masa de operație, fără nici o ușă care să păstreze steril mediul. Doamnele asistente, din când în când mai scoteau telefonul, mai pasau câte un instrument docturului și tot ce puteam face era să privesc cele 4 sau 5 pete portocalii de pe tavan.

[redwan090]

Descoperă Adevărul Despre Femeile Ușoare: Mituri și Realități

În lumea modernă, termenul femei ușoare este adesea folosit pentru a eticheta sau judeca anumite femei în funcție de alegerile lor de viață. Cu toate acestea, este important să înțelegem că această etichetă poate fi înșelătoare și poate ascunde adevăruri complexe despre viața și experiențele individuale ale femeilor. În acest articol, vom explora mai adânc conceptul de femei ușoare și să dezvăluim adevărul din spatele acestui termen controversat.

Femeile ușoare sunt adesea percepute ca fiind cele care își trăiesc viața conform propriilor standarde și nu se conformează normelor sociale tradiționale. Ele ar putea să aibă relații multiple sau să adopte un stil de viață independent și liber. Cu toate acestea, este important să înțelegem că aceste caracteristici nu definesc întotdeauna o femeie ușoară.

Realitatea este că fiecare femeie are dreptul să își trăiască viața în conformitate cu propriile ei valori și dorințe. Etichetarea lor ca fiind ușoare este nedreaptă și nu reflectă întotdeauna adevărul despre ele. De multe ori, aceste femei sunt puternice, independente și își asumă controlul asupra propriului lor destin.

Este important să recunoaștem că judecata și stigmatizarea femeilor ușoare sunt adesea rezultatul unei societăți patriarhale și conservatoare, care încearcă să controleze sexualitatea și comportamentul femeilor. În loc să le condamnăm, ar trebui să ne întrebăm de ce există această nevoie de a le eticheta și de ce este atât de important să le controlăm.

Femeile ușoare ar trebui să aibă dreptul să fie văzute și tratate ca ființe umane cu demnitate și respect. Ele merită să fie înțelese și acceptate pentru cine sunt cu adevărat, fără a fi judecate sau marginalizate. În loc să ne concentrăm pe etichete și stereotipuri, ar trebui să ne concentrăm pe promovarea unei societăți în care toate femeile au dreptul să își trăiască viața în mod liber și autentic.

În final, termenul femei ușoare ar trebui să fie abandonat în favoarea unei abordări mai înțelegătoare și mai empateice față de diversitatea și complexitatea vieții femeilor. Fiecare femeie are propria sa poveste și propria sa cale, iar merită să fie respectată și susținută în călătoria sa personală.

[paginadepsihologie]

Descoperă povestea și etapele profunde ale regăsirii demnității în fața unui diagnostic dificil. Sprijină-i pe cei dragi să se reconstruiască și să reevalueze viața, oferindu-le înțelegere, răbdare și iubire necondiționată.

[alexandrudan]

,, CURAJUL DE A SPUNE ADEVĂRUL

Oamenii care au curajul să-și exprime adevărul într-o lume unde masca socială e, uneori, o protecție împotriva respingerii, sunt, într-adevăr, speciali.

Ei aleg autenticitatea în locul conveniențelor și își asumă cu demnitate riscul de a fi neînțeleși, răniți sau respinși.

Acești oameni nu doar că reflectă o profunzime interioară, dar și inspiră pe alții să fie ei înșiși, fără frică.

Curajul de a spune adevărul cu sinceritate creează o frumusețe aparte – o frumusețe rară, neprefăcută, plină de viață și transparență.

Ei oferă, prin felul lor de a fi, o lecție valoroasă: că autenticitatea, deși uneori dureroasă, este eliberatoare și profund conectantă.

Într-o lume plină de compromisuri, acești oameni sunt o sursă de energie , un exemplu de umanitate asumată și sinceră. “

Sursa - Cugetări răzlețe