#deceneu
Explore tagged Tumblr posts
Video
youtube
Deceneus Flash on Lyrics Gothic Racconto Oscuro - Gothic Dark Tale Balla...
0 notes
Text
Misterele de la Sarmizegetusa Regia - Cuiul dacic care nu ruginește și orașul subteran
Misterele de la Sarmizegetusa Regia – Cuiul dacic care nu ruginește și orașul subteran Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei, continuă să ascundă mistere neelucidate. Dincolo de rolul templelor dacice, de ritualurile ieșite din comun ale lui Zamolxe și Deceneu, de miturile asociate cu originea geților, în ruinele cetății, ștearsă de pe fața pământului în urma unui cataclism necunoscut, au fost…
View On WordPress
0 notes
Text
3 notes
·
View notes
Text
Cine au fost şi cum au fost strămoşii noştri?
Toată lumea ştie că strămoşii noştri sunt geto-dacii.
Agatarsii, enigmaticii stramosi ai dacilor
Agatârsii, poporul tatuat pe tot corpul
Herodot este acela care ne aduce primele stiri despre agatârsi (agathyrsi). El afirma ca sunt oameni foarte luxosi si poarta podoabe de aur. Ei îsi tatuau si îsi pictau fata si tot corpul, iar parul si-l vopseau în albastru dupa cum ne relateaza Pliniu cel Batrân. Se tatuau desigur dupa obiceiul tracilor cu un ac si cu o culoare albastra ce nu se stergea, iar în afara de bijuteriile lor de aur mai purtau si diamante.
Agatârsii aveau un stat din Transilvania pâna în Moldova
Agatârsii îsi creasera un stat în Transilvania pe vaile Muresului si în partile de apus ale Moldovei care se pare ca a dainuit pâna catre sfârsitul sec. III î.Hr. Aristotel care scria catre sfârsitul sec. IV î.Hr., îi mentioneaza pe agatârsi. Pomponius Mela din sec. I î.Hr.,Vergiliu, dar si Pliniu cel Batrân (sec. I d.Hr.) îi mentioneaza pe agatârsi, ce nu erau prea demult disparuti, astfel ca trebuie sa admitem ca ei au existat, asa cum ne arata si alte surse istorice, pâna în sec. III î.Hr.
Agatârsii vroiau un stat unde sa nu existe ura, ci doar iubire
Statul tracilor agatârsi are o serie de caractere cu totul unice în Antichitate. Trebuie sa folosim termenul de „stat” când vorbim de societatea tracilor agatârsi, fiindca ea era guvernata de legi scrise într-un codex pe care tinerii îl învatau pe dinafara si mai ales îl învatau sa-l cânte. Informatia acesta ne este adusa de Aristotel, care precum se stie a adunat constitutiile tuturor popoarelor cunoscute, desi nu a ajuns pâna la noi decât „Constitutia atenienilor”.
Se pare ca, dupa spusele lui Herodot, tracii agatârsi au urmarit ca în poporul lor sa nu fie nici ura, nici pizma, adica au vrut sa constituie o societate în care oamenii sa se îndrageasca între ei, si sa nu existe ostilitate si lupta pentru ca fericirea sa domneasca, toti fiind frati, foarte uniti între ei.
La agatârsi nu exista familie, ci o comunitate a femeilor
În acest scop în statul lor se instituie comunitatea femeilor, desigur pornind de la premiza ca femeile pot aduce dezbinare si ura între barbati.
Nu stim care era modalitatea prin care se faceau uniunile între barbati si femei, dar faptul ca barbatii erau foarte luxosi, ca se tatuau, ca se vopseau, adica faptul ca acordau atâta însemnatate aspectului lor exterior, apoi faptul ca purtau podoabe de aur, dovedeste ca voiau prin frumusetea si eleganta lor sa câstige inimile aleselor lor si ca alegerea se facea atât de barbati cat si de catre femei.
De asemenea daca femeile erau în comun, cum afirma Herodot, si bunurile si averea trebuie sa fi fost tot în comun, pentru ca neexistând o familie nu avea cine sa aiba grija de bunurile personale, de vite de pilda, de casa, de gospodarie, pentru ca, asa cum vom arata în continuare, comunitatea femeilor în istorie a fost asociata totdeauna cu comunitatea bunurilor.
Comunitatea femeilor, caz singur în lume, doar la agatârsi
În lumea antica existenta comunitatii femeilor nu se constata decât la agatârsi. Nicio cetate greaca nu a instaurat asemenea legi, desi a existat poliandrie ca la Sparta de pilda, unde mai multi barbati aveau o singura femeie, fiind de obicei frati intre ei. Herodot relateaza ca un popor din Africa, nasamonii „au fiecare de obicei mai multe femei, dar le folosesc pe toate în comun. Când un nasamon se casatoreste obiceiul cere ca în prima noapte sotia sa treaca de la un oaspete la altul.”
Tot asa masagetii nu aveau femeile în comun, dar se puteau uni cu orice femeie ar fi vrut. Însa promiscuitatea propriu-zisa n-a existat la niciun popor niciodata, si nici comunitatea femeilor n-a existat la vreun popor vreodata.
Asadar, comunitatea femeilor care exista la agatârsi nu era un fenomen social originar, ci fusese introdusa pe cale de legiferare, iar legiferarea nu apare decât la popoare aflate în stadii înaintate de dezvoltare.
Barbatii se împodobeau mai frumos decât femeile
Precum am aratat, comunitatea femeilor la agatârsi presupune ca fiecare barbat putea sa-si aleaga iubita sa, cu conditia ca aceasta sa-l accepte. Din acest motiv barbatii se împodobeau cât mai frumos, se tatuau si îsi pictau corpurile, purtând podoabe si giuvaeruri de aur.
Textul lui Herodot indica faptul ca doar barbatii se purtau atât de luxos, desigur spre a cuceri pe aleasa inimii lor. Astfel barbatii erau mult mai frumos imbracati si împodobiti decât femeile.
Aceasta deosebire se regaseste întocmai la unii locuitori din Pacific unde barbatii se decoreaza (prin tatuaje) si se împodobesc cu coliere, bratari etc. mai mult decât femeile. Actualmente în portul popular din Maramures si din nordul Transilvaniei se poate constata ca barbatii sunt foarte frumos împodobiti, în contrast cu ce se observa în Oltenia, în Muntenia sau în Moldova de sud unde femeile au costume mult mai frumoase si sunt mai fastuos împodobite decât barbatii.
Agatârsii si getii erau comunisti
Desigur comunitatea femeilor implica si o comunitate a bunurilor. Stim din textele lui Horatiu ca la geti, deci si la agatârsi „ogoarele sunt neîmpartite si produc roade comune”.
Comunitatea femeilor la agatârsi suprima desigur salbaticul obicei al sinuciderii vaduvei ramase dupa moartea sotului ei, asa cum era datina la unii geti. Este posibil ca aceasta comunitate a femeilor sa fi fost instituita spre a se suprima datina jertfirii vaduvei ramase dupa moartea sotului sau, datina care se stie ca a persistat pâna în sec. al XIX în India sub numele de sati.
Astfel putem interpreta eleganta si luxul agatârsilor. Daca avem în vedere ca în societatea agatârsilor era o continuare a riturilor din Misterele lui Dionysos, ai carui adoratori erau acestia, atunci femeile erau egale cu barbati si aveau, poate ,un rol mai mare fiindca în ceremoniile Misterelor , femeile numite bachante sau menade sau thyade, adoratoarele lui Dionysos, erau cele care organizau desfasurarea acestor ceremonii.
Agatârsii nu credeau în Zamolxis, caci purtau podoabe de aur
În ceea ce priveste credintele religioase ale agatârsilor, putem afirma cu destula certitudine ca ei nu erau adoratorii cultului lui Zalmoxis si ai Misterele sale, adica ai riturilor prin care se conferea nemurire geto-dacilor deoarece tracii agatârsi duceau o viata foarte putin ascetica, aveau relatii cu multe femei si purtau podoabe de aur, fiind tatuati si vopsiti spre a place femeilor. Or în cultul lui Zalmoxis exista o interdictie de ordin religios – în acord cu ascetismul si cu simplitatea vietii adoratorilor lui Zalmoxis de a nu purta obiecte si bijuterii de aur.
I.H.Crisan scrie cu privire la aceasta problema: „Ramâne în continuare deschisa problema ciudata a disparitiei obiectelor de aur în secolele ce au precedat cucerirea romana, atâta vreme cât izvoarele literare ne atesta clar existenta lor”.
Iar Vasile Pârvan scrie: „Ceea ce trebuie sa mire mai mult decât lipsa chihlimbarului, e lipsa aurului de la Ten-ul getic”. Ar fi fost cu totul paradoxal ca oamenii ce aderau la credinte ce impuneau înfrânarea si simplitatea vietii sa poarte podoabe de aur. O interdictie similara pare sa fi existat si în Egiptul antic,si se stiu relatiile care au fost atestate de antici între Egiptul antic si Zalmoxis, prin intermediul lui Pitagora.
Agatârsii, adoratori ai lui Dionysos, zeul vitei de vie si al orgiilor prelungite
Agatârsii par a fi fost adoratori ai lui Dionysos, zeul vitei de vie, dar si al orgiilor prelungite. Se stie ca Dionysos, al carui nume îl aflam si în scrierea creto-miceniana a alfabetului linear B si în tablitele de la Pylos din asa-zisul palat al lui Nestor din sec. al XIII î.Hr., era un zeu care fusese adoptat de acheeni micenieni înainte de razboiul troian. El se afla mentionat si în Iliada, împreuna cu adoratoarele sale, numite de Homer „doici”, dar care sunt denumite menade sau thyade în Misterele sale, precum si în riturile si ceremoniile legate de acestea.
Adoratorii lui Dionysos în conflict cu adoratorii lui Zamolxis
Fiind Dionysos divinitatea protectoare a vitei de vie si a vinului este evident ca masura stârpirii vitei de vie în Dacia pe vremea lui Burebista si a marelui preot Deceneu era în ultima instanta un act de ostilitate vadita împotriva lui Dionysos si a riturilor sale orgiastice. Lucrul nu trebuie sa mire întrucât chiar în Iliada se arata cum regele trac Lycurg le urmareste , vrând sa le ucida,pe adoratoarele lui Dionysos, curmând o scena ce pare a fi o parte din Misterele ce se desfasurau în cinstea lui Dionysos.
Este de înteles ca împotriva orgiilor din riturile lui Dionysos trebuie sa existe o mare ostilitate a ascetilor,adoratori ai lui Zalmoxis ce posteau necurmat si se înfrânau de la orice placeri trupesti. Într-adevar cultul lui Dionysos avea un caracter orgiastic, comportând ceremonii care se desfasurau la anumite intervale, în care se bea mult vin, se cânta, se jucau hore noaptea la lumina facliilor, se striga, se alerga, rituri la care luau parte, despuiate sau îmbracate în costumatii stranii,femei amestecate cu barbati.
Aceste Mistere ale lui Dionysos au fost interzise în anul 186 î.Hr. la Roma de catre senatul Republicii pentru ca puneau în primejdie siguranta statului si moralitatea publica,din motive bine intemeiate.
Agatârsii, getii cu tyrs
Un autor latin Valerius Flaccus îi numeste pe agatârsi, Tyrsagetae „geti cu thirs”( adica getii cu toiag) , apelatie care nu trebuie confundata cu Thyragetae, „getii de la fluviul Thyros (Nistru)”.
Aceasta apelatie a lui Valerius Flaccus ne dezvaluie sensul real al acestui nume de „agathyrsi”si ne arata originea acestei denumiri.
I.H.Crisan crede ca reprezinta o porecla data tracilor din Carpati care n-a fost evidentiata pâna acum.
Aceasta denumire thyrsagetae, „getii cu thyrs” înseamna ca agatârsii erau adoratori ai lui Dionysos, pentru ca în multe din reprezentarile grafice ale acestui zeu, el poarta thyrsul, acesta fiind emblema zeului Dionysos (un toiag de lemn sau de trestie care la cap era încununat cu frunze de vita de vie sau de iedera) . Mai toti adoratorii lui Dionysos purtau emblema acestui zeu, thyrsul, în literatura greaca el aparand catre anul 430 î.Hr.
În marele Dictionnaire des antiquite’s grecques et romaines (Paris, 1898) întocmit de Daremberg si E. Saglio, în articolul consacrat thyrsului, marele elenist A.J. Reinach arata ca pentru autorii antici, agatârsii erau getii cu thyrs, adica adoratori ai lui Dionysos, si se interpreta numele de „agthyrsos” prin „acela care agita thyrsul”, prima parte a acestei denumiri “aga” fiind verbul grec “ago” = „a duce, a conduce”, iar “thyrsos” este numele thyrsului însusi.
Deci “agathyrsul” este acela care umbla mereu cu thyrsul în mâna, semnalându-si astfel calitatea de adorator al lui Dionysos. Grecii care îi vedeau mereu pe getii adoratori ai lui Dionysos cu thyrsul în mâna i-au poreclit agathyrsi (agatârsi).
Aceasta etimologie a numelui agatârsilor – singura deocamdata pe care o cunoastem – exclude bineînteles orice posibilitate ca agatârsii sa fi fost sciti, pentru ca vita de vie nu crestea în tinuturile locuite de ei – iar Dionysos nu era un zeu adorat de sciti. Ba mai mult, un rege scit care a fost initiat în cultul lui Dionysos a fost izgonit de pe tron din acest motiv si apoi ucis, tocmai fiindca si scitii erau ostili ca si romanii sau ca unii dintre greci cultului orgiastic al lui Dionysos.
Agatârsii sunt dacii de mai târziu
S-a scris de catre W. Tomaschek, dar si de catre H. Stein ca agatârsii sunt dacii de mai târziu, si afirmatia acesta este facuta si de I.H.Crisan care scrie ca „agathyrsii pe limba lor se vor fi chemat întotdeauna daci”.
Este foarte probabil ca agatârsii este o porecla data de grecii din cetatile portuare ale Pontului Euxin traco-getilor din Transilvania pentru ca umblau mereu cu thyrsul în mâini, dar trebuie aratat ca acestia nu erau închinatori ai lui Zalmoxis, ci erau adoratori ai lui Dionysos, ale carui Mistere le celebrau în orgii rituale, iar reformele lui Burebista si Deceneu au avut ca scop extirparea acestui cult. Cert este ca agatarsii sunt stramosii dacilor
Dacă ți-a plăcut acest articol sau ai altfel și alte informații despre strămoși noștri aștept in comentariu .
2 notes
·
View notes
Text
Începând de sâmbătă, 12.09.2020 se redeschide parțial circulaţia rutieră pe Aleea 4 Şimnic, tronsonul cuprins între intersecţia cu str. Deceneu şi intersecţia cu Aleea 1 Şimnic, pentru vehiculele cu masa până în 3.5 t
Începând de sâmbătă, 12.09.2020 se redeschide parțial circulaţia rutieră pe Aleea 4 Şimnic, tronsonul cuprins între intersecţia cu str. Deceneu şi intersecţia cu Aleea 1 Şimnic, pentru vehiculele cu masa până în 3.5 t.
Astfel, se va circula doar pe sensul de mers dinspre intersecția cu aleea 1 Șimnic către strada Deceneu.
Solicităm conducătorilor auto să circule cu atenţie şi să se conformeze semnalizărilor rutiere ce vor fi instituite.
Serviciul Imagine
Primăria Municipiului Craiova
0 notes
Text
Luciferul Deceneu (de Ion Burzum)
Intunerincul strapunge A Lumanarii arse foc Din mijlocul beznei fuge Fantomaticile umbre si strigoii, la un loc
El cu flacara aprinsa Pasind prin mintile inchise In tenebre nepatrunse, Intre vreri atent ascunse..
-----------
Palpaie-n vazduh vapaia prin tacerea cea sinistra, Facand lumina imprejur Ce nu a fost pana-n ajun - Are umbra silueta - deci acum si ea exista
Un fantomatic gand apune Asupra-mi gandurilor haos Politicieni cu vorbe “bune” Sa fie pusi intr-un repaos,
Intre ciocan si nicovala Tamplele alesilor, suflate cu scrum Chopin cu suita-si muzicala Ii petrec pe ultimul drum -------- Gandonsha cea de alta data Aspira aganc cu gatul ei Un madular cu creasta lata Trecand prin pizda mamei ei -------- Acel nohcea, un baci de nourasi cu blana Si toiagul pastoresc Orbit fiind de-al popilor sutana Ce dau speranta si kvazi mantuiesc
0 notes
Text
0 notes
Text
Un glas
Un glas străin, de prin morminte, Ce rupe hori din tristul sat, Îi cheamă viu, fără speranță, Să-și vadă plaiul, nou regat.
Un Deceneu din ruptă zare, Cu glas de sfânt, pierdut de timp, Pornește-o scurtă cuvântare- Urlet de lup, într-un răstimp.
Lacrimi strivesc siberii Sub neam ocrotitor de dac, Își plâng în dor scurte vedenii: Români de azi, ei nu mai zac.
Cântat cu mii de glasuri Și cu un dor…
View On WordPress
0 notes
Photo
Tragicomedia sfertodocţilor Cu vreo sută de ani înainte ca Deceneu să-i fi înduplecat pe daci „să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin”, dramaturgul Publius Terentius Afer (195/185 î.Hr. –159 î.Hr.) sau simplu – Terenţiu,… Source: Tragicomedia sfertodocţilor
0 notes
Photo
O NOUA STIRE ADEVARATA a aparut pe Cap Limpede
Simbolistica numarului Fiarei "666" la daci
Numarul 666 este atribuit in Biblie fiarei apocaliptice dar in invataturile lui Zamolxe este atribuit ca numar de om. Potrivit unui articol aparut in revista Dacia Magazin o inscriptie gasita pe un mormant din zona Constantei numarul are o conotatie cu totul neasteptata.
La daci cifra 6 era la fel de importanta si benefica precum este in crestinism azi cifra 7. Iar asta pentru ca dacii aveau saptamana de sase zile, in vreme ce crestinii de sapte zile. Dacii aveau sase zile pe saptamana, si sase saptamani pe luna, dupa care aveau zece luni – adica 360 de zile (cate grade are cercul) plus o saptamana intreaga de an nou – de 5 zile, iar din a sasea zi a acestei saptamani speciale incepea noul an. La fiecare patru ani („tot la patru ani o data”), saptamana speciala avea sase zile (an bisect), iar acela era un an foarte important, cu rugaciuni si sacrificii pentru zeul suprem, era anul in care Zamolxe se arata dacilor de pe Kogaion.
„Sfatuitorul lui Burebista, Marele Preot Deceneu, i-a instruit pe traci sa traiasca in conformitate cu legile naturii cunoscute ca Legile Belagine. In timpul lui Burebista s-a decis ca anul I sa fie anul cand s-a nascut Zamolxis, 713 i.d.Hr. Trebuie notat ca anul reformelor politico-religioase la daci este 666 si apare pe tot felul de inscriptii de pe tot teritoriul pelasgic, ca SSS (6,6,6) sau CCC (C-grecesc) ori VIVIVI (6-latin). Este interesant de observat cum aceasta cifra apare in rugaciunea unei femei gete, Zamolxiene, gasita pe o placa de marmora la Tomis, conþinand si un acrostih dovedind inca o data marele rafinament atins de geto-daci. AYRELIA BENERIA SYM FORO SYN DIO SYN ZE SASE TRI KAI TETHI GATRI AYRIS NONAM NIASCHARIAN sau tradus STRALUCITOARE CURATA MAREATA DOAMNA SUNT CREDINCIOASA SUNT CU TREI DE SASE DAR ATAT TE ROG CANDVA SA MA AJUTI SA RENASC. Citind doar primele litere in acrostih avem formaþia ABT SSS KAN: „Cu 666, de ani” acesta fiind semnul la care se inchinau cei intorsi la adevarata religie, dar si mai interesant este ca acest semn se purta pe mana dreapta sau pe frunte.”
Iata ca, la daci numarul 666 nu era defel unul malefic si ca semn de recunoastere se purta pe mana sau pe frunte. In schimb, in Apocalipsa lui Ioan, semnul este unul malefic, dat Fiarei si legat de lupta finala intre bine si rau, un semn prevestitor, cand „nimeni nu va putea sa vanda sau sa cumpere decat daca are semnul”, iar „semnul” se „va purta pe mana sau pe frunte”. Multi ascociaza acest semn cu codul de bare, care incadreaza intre teri de sase (sistemul fiind sexazecimal) informatii despre produse, semnul aflandu-se si pe acestea, dar si pe carduri, fiind necesar scandarii informatiilor, in asa fel incat azi aproape nimeni nu poate sa vanda sau sa cumpere daca nu are semnul, iar, intr-un viitor apropiat (prevad multi) codul de bare pentru scandat va fi prevazut intr-un cip care va fi implantat in mana sau pe frunte.
Conform altor cercetatori care au studiat calendarul de piatra de la Sarmisegetuza, dacii aveau un calendar mai special: anul incepea cu 3 luni a cate 3 saptamani de 8 zile (un anotimp – primavara), dupa care urmau 6 luni a cate sase saptamani a cate 6 zile (al doilea anotimp – vara), apoi iarasi 3 luni a cate 3 saptamani de 8 zile (al treilea anotimp – iarna), deci un total de 360 de zile – acelasi cerc – cu o saptamana de 5 zile dedicata divinitatii, iar la 4 ani, cand se arata Zamolxe in a sasea zi a saptamanii speciale, dupa care incepea un nou ciclu. Ca atare, perioada de vara, una benefica, rodnica, se termina cu toamna si cu roadele pamantului, era asimilata cu 666 (sase luni, a cate sase saptamani, a cate 6 zile). Dar aceastei perioade, cea 666, ii urma iarna, cu frig si viscol, cu lumina mai putina, dupa ce s-au adunat roadele pamantului, semanand cu sfarsitul.
sursa>romania-misterioasa
0 notes
Text
Călugării Pleistoi ai Dacilor. Similitudinile cu Esenienii…
Istoricul Dan Oltean ne invită într-o călătorie fascinantă, în lumea călugărilor daci…
Călugării Pleistoi daci erau singurii care își aveau reședința la o înălțime situată deasupra celei de la Sarmizegetusa Regia, capitala spirituală a Daciei fiind locul unde trăia Marele Preot Deceneu.
Două dintre așezările lor se află în Munții Orăștiei, în locurile numite Rudele și Meleia, în apropiere de Sarmizegetusa Regia.
Aici, la Rudele, primele cercetări arheologice au fost realizate în anii 1958 și 1959, rezultatele cercetărilor fiind publicate în anii 1960, în reviste de specialitate, dar foarte sumar. Practic, arheologii au studiat aici pietrele, cuiele și ceramica. Din păcate, probele biologice, meiul și alte cereale descoperite aici nu au fost studiate. Mai mult decât atât, aceste locuri nu au fost restaurate și conservate și nu sunt protejate!!!
Dar cine au fost acești misterioși Călugări Pleistoi Daci și de ce se spune că există similitudini cu Esenienii?
Pentru a afla aceste lucruri vă invit să urmări��i documentarul de mai jos, realizat în regie proprie de istoricul Dan Oltean, cu filmări de la locul acestor așezări monastice antice. Materilul video a fost urcat aseară pe YouTube și este subtitrat în engleză.
Vizionare cu folos!
Daniel Roxin Departamentul de Jurnalism și Comunicare
youtube
0 notes
Photo
18 notes
·
View notes
Text
0 notes
Quote
Sătul de capete goale, cu obiecte seriale Sătul de vorbe goale, de subiecte geniale Sătul de sticle goale, cu efecte speciale Toate sunt defecte deciale
Deceneu - 7 Zile
12 notes
·
View notes
Photo
7 zile STAU, de 6 ori BEAU, mă CULC de 5 ori, mă TREZESC de 4 ori...
27 notes
·
View notes