#7 zile

[lucasactivestin]

Totul despre Dieta Rina: Principii de Bază și Beneficii

Dieta Rina este fundamentată pe principiul disocierii alimentare, care susține că metabolismul funcționează mai eficient atunci când anumite grupe de alimente nu sunt consumate împreună. Acest regim promite o pierdere în greutate de până la 10 kg în 90 de zile, fără a restricționa drastic aportul caloric. Beneficiile principale ale Dietei Rina includ. vezi mai multe la: https://activestinromania.ro/dieta-rina-meniu-pe-7-zile-plan-detaliat-si-sfaturi-eficiente/

[the-garbanzo-annex-jr]

by Dexter Van Zile

I recently witnessed something I haven't seen in a long time. On Friday, August 16, 2024, a group of pro-Hamas activists packed up their signs and went home in the face of spirited and non-violent opposition from a coalition of pro-American Iranians and American Jews.

The last time I saw anything like that happen was in 2006 or 2007, when I led a crowd of Israel supporters in chants in order to silence a heckler standing on the sidewalk near the town common in Amherst, Massachusetts. The ridicule was enough to prompt him and his fellow anti-Israel activists to walk away, as we cheered their departure. It was glorious.

On August 16, 2024, the pro-Hamas activists conducted their retreat from Lexington in two stages.

First, they walked away from the intersection of Massachusetts Avenue and Pleasant Street, where they have been protesting on an intermittent basis since October 7. Then, after they retreated a couple of hundred feet down Mass. Ave. (while tenacious, but peaceful, pro-Israel protesters followed them), the Hamas supporters packed up their signs and withdrew altogether, leaving an Iranian-born American citizen to conduct a solitary rear-guard action. Once the pro-Israel protesters took pity on the police officers charged with keeping the peace and got ready to leave, the pro-Hamas supporter also left — clearly a little bit worse for wear.

The pro-Hamas folks did not abandon the site of their weekly standout because they were outnumbered. The two groups were evenly matched. In fact, the pro-Hamasniks may have even enjoyed a slight numerical advantage over the pro-Israel folks who challenged them. Nevertheless, it was the anti-Israel folks who retreated.

The pro-Israel activists, who had coalesced around a core of Iranian human rights activists associated with From Boston to Iran, used a very simple message to break the resolve of the pro-Hamas activists: "You are on the side of rapists and murderers."

The pro-Hamas protesters tried countering with the lie that Israel is committing a "genocide" in Gaza, but it didn't work on the pro-Israel folks who just kept repeating their message: If you're pro-Hamas, you're siding with rapists and murderers. They offered this message in chants and individual conversations.

The pro-Israel folks didn't bother reminding their opponents that Hamas attacks civilians while hiding behind civilians, thereby making civilian casualties inevitable. They didn't waste their breath reminding the pro-Hamas folks that Arab and Muslim leaders have killed millions of Arab and Muslim civilians without much comment from the progressive left in the United States. The pro-Israel folks knew these facts — but didn't waste their time repeating them on the streets of Lexington. They just kept repeating the central truth of the conflict in Gaza: Hamas is a bunch of rapists and murderers, and many leftists and anti-democratic radicals in the US have taken their side.

Most importantly, our strategy worked.

By repeating the simple truth of what's happening in the Middle East, a gathering of pro-Israel Jews and Iranians stripped a gathering of pro-Hamas protesters of the moral superiority in which they have wrapped themselves since October 7. By sticking to the "Hamas is a bunch of rapists and murderers" message, pro-Israel activists reminded any self-proclaimed progressives who joined the Hamas supporters, that the October 7 massacre was not performed to "liberate" the Palestinians — but to build a social order in the Middle East in which terror and violence is the dominant culture, as opposed to peace, tolerance, and full rights for all religions, genders, and minorities.

It is no accident that Iranians who oppose the theocratic leadership in Tehran have become a powerful force of anti-Hamas activism in the United States. Having to deal with the rapists and murderers who oppress their friends and relatives, Iranian human rights activists understand that the violence against moderate Muslims, non-Muslims, and women in Iran has a common root with the violence of the October 7 massacre. They know that the violence perpetrated against Iranian and Israeli women is justified by radical Islamism, a supremacist ideology that privileges the rights of Muslim men over non-Muslims and women.

Although leftists should know this as well — many don't, and they need to be reminded repeatedly, and publicly, of the true nature of the radical Islamist movement they help support. One day, they will be the target of the Islamist oppression endured by Iranians and Israelis and when it happens, they won't be allowed to say no one told them.

[sertsiken0606]

Merhaba Hasan bey ben Leman şuan 48 yaşımdayım. Oldukça güzel bir kadınım. Boyum kısa tek benim eksim boyum başka herşey 4*4 diyebilirim. Ben 122 cm uzunluğunda kumral yeşil gözlü beyaz tenli erkeklerin dediğine göre müthiş bir kadınım. Sizlere anlatacağım olay 15 yaşında paraya ve okuldan geçmek için yapabileceğim en son şeyi denemekti orta okul bitecekti ama ingilizce ve matematik çok sevmediğim ve başarısız olduğun 2 dersti okulun son 3 haftası gelip çatmış benim 2 dersim hariç bütün derslerim 8 ile 10 du babam yeni ölmüş ve paraya da çok ihtiyacım vardı bir arkadaşım hiçbir şey bulamazsan zengin erkeklere kendini satarsın demişti bende o zamanlar yeni yeni yayılan internet kafe lerden birinde msn açıp kendimi satıyor adı altında Facebook Twitter açtım kısa sürede yüzlerce erkek ekledi hepsine bakire olduğunu 15 yaşında olduğunu söyledim kimse geri dönmedi 1 kişi hariç girneli Hüseyin rumuzlu bir adam 45 yaşında olduğunu söyledi 7500 TL hesabıma 5000 TL seks sonrası elime verecek .

Okul çıkışı kuaföre gittim saçımı yaptırdım bankaya gidip hesabı kontrol ettim 7500 gelmişti. Bana verdiği adrese gittim dediği gibi anahtar saksının altındaydı kapıyı açtım girdim 5 dakika sonra biri zile bastı gidip Açtım karşımda ingilizce öğretmenim Zeki bey vardı utandım içeri girdi kucağına aldı öperek yatak odasına götürdü yatağa yatırdı hem soyunuyor hem beni emerek tüm elbiselerimi çıkarıyordu ben tuhaf duygular içinde zevk çığlıkları atıyordum artık bende karşılık veriyordum siki kocaman olmuş ağzıma verdi zor bela emmeye başladım Zeki hoca amımı emdikçe emiyor bırakmıyordu bende o zamanlar bilmiyorum meğerse orgazm oluyormuşum bir den bire beni kucaklayıp bacaklarımı omzuna aldı birden yüklendi hepsini soktu kan gelmiş bekliyordu. Komidinin üzerinde duran ıslak mendili aldı kanları sildi tekrar soktu hızlı hızlı girip çıkmaya başladı Zeki hoca hızlandıkça bende zevk çığlıkları atıyordum ikimizde aynı anda boşalmaya başladık yanıma uzandı öpüşmeye başladık ben artık rahattım hem İngilizceden geçmiştim hemde parayı bulmuştum. Zeki hoca ile 7 yıl canımız nerede isterse orada seks yaptık. şimdilerde zeki öldümü kaldımı bilmiyorum. Evlendim 2 kız 3 erkek çocuk var. Kocam aslında çok iyi bir sikici ama Zeki kadar iyi bir sikici arıyorum

[eretzyisrael]

by Dexter Van Zile

Anyone who has any doubts about the success enjoyed by the Islamist-led campaign to squeeze Jews out of the public square in the US needs to watch the video of the Boston City Council meeting that took place on February 14, 2024. The success of this campaign was on full display when District Six City Councilor Ben Weber, the only Jew on the council, withdrew a “negotiated ceasefire” resolution from the agenda. It was yet another moment when the Tikkun Olam agenda of “repairing the world” was handed its head by Islamist activism in the United States.

Weber’s resolution was pretty straightforward and “balanced.” In addition to highlighting the suffering of both Israelis and Palestinians and calling for a negotiated ceasefire between Hamas and the Netanyahu government, Weber’s resolution asked councilors to call on Hamas to return the hostages it took on October 7, and work for the safe return of Massachusetts residents stuck in Gaza.

Before announcing that he was withdrawing the resolution from consideration, Weber declared that while writing the resolution, he sought input from fellow councilors, officials from Boston’s Jewish Community Relations Council, and a prominent Boston-area Palestinian-American lawyer working to get Massachusetts families safely out of Gaza. Weber didn’t say which councilors he spoke to, but The Boston Globe subsequently reported that Weber had spoken with former council president (and Israel supporter) Ed Flynn and anti-Israel zealot Tania Fernandes Anderson.

The dialogue was to no avail. “It has come to my attention that the language of the resolution I drafted may cause more division, which is the opposite of what I hope to do,” Weber said. “So out of my respect to my council colleagues and members of the Boston community, I withdraw this resolution to have further conversations.” In short, Weber, a first-term city councilor, didn’t want to force his colleagues to declare their response to the October 7 massacre openly, because to do so would make him a one-term city councilor.

After the meeting, Weber told me that he felt obligated to withdraw the resolution after unnamed people expressed concerns that it was promoting the involuntary departure of Palestinians from Gaza and that it appeared to promote “one side over the other.” The notion that Weber’s resolution promoted the involuntary evacuation of Palestinians from Gaza is an intentional misreading of the text. Weber’s resolution says nothing about the expulsion of Palestinians. And as far as “taking sides,” the resolution was clearly written as an attempt to mollify “pro-Palestinian” (anti-Israel) activists, including Fernandes Anderson, by highlighting the suffering in Gaza without acknowledging it was Hamas who was responsible for this suffering. The logic is simple. If there would have been no October 7 massacre (and no terrorism from Gaza before that), there would never have been any conflict in Gaza.

If Weber had been paying attention, he would likely have spared himself the humiliation of having to withdraw the resolution by not submitting it in the first place. It’s not as if Boston isn’t in bad need of some Tikkun Olam.

But beyond these problems, speaking openly about Hamas’ October 7 massacre and its aftermath is becoming increasingly out of bounds for Israel and its supporters, Jews especially, in American civil society. Jews on college campuses have been bullied and harassed for years and this bullying has only become more intense in the aftermath of October 7. Jewish students have been forced to seek shelter in libraries and classrooms, as Hamas supporters, campus Islamists, and their progressive allies recreate the modern-day equivalent of the “ghetto bench,” which drove Jews into hiding in Polish colleges and universities in the 1930s.

[remembertheplunge]

So ": x-zile-ish"

Saturday 7/2/2016. 7:01pm

I’m at Face’s by the pool.

I left orange roses at the Orlando (Pulse Night Club)  memorial out front.

The gates at Fair Oaks cemetery were closed. I think the  boys wish to donate (the roses) to the Orlando 49 (49 shot to death at Pulse Gay Bar on 6/12/2016.)

"Sweet Dreams are made of this..” Plays inside (Face’s Bar)

I’m writing by a pool at a gay bar.

 So “x-zile-ish”.

Yet another outsider practice. Practice dropping out of your life.

Was going to see “Lobster” again, but, something made me bring the Fair Oaks Roses to the K Street (Faces) memorial.

The new death by bullet spray. The old , by illness (Aids)

Writing, I am “sexually suspect”

Not drinking, doubly so!

End of entry

Notes 6/15/2024

The above entry was written the day that I visited the Pulse Night Club memorial at Face’s Bar in Sacramento mentioned in my first  posting today.

Face’s is a huge 2 story building  on K Street in Sacramento . It has a small swimming pool in the back of the building. It also contains multiple dance floors and bars.

I was sitting at a table by the pool writing the above entry. I haven’t drank alcohol since 2011, so I was not drinking that day as I wrote the entry.

 If you write in a bar, even if you drink alcohol, you are considered odd. Anti social. My term for this  was Sexually Suspect.

Prior to going to the Face’s Bar, I had tried to visit the grave of my first Aid’s match, Daryl Specter, at the Fair Oaks Cemetery . He died in 1987. I also would visit the graves of the Gay Dentist  and his lover across the small cemetery road from Daryl’s grave. I didn’t know them in life. But, I’ve adopted them . Their head stone reads “give me patience and I want it now”!

But, when I got to Fair Oak’s Cemetery, the gate was closed. I brought roses for the boys in the cemetery, but , since I couldn’t get in to see them, I left their flowers at the Faces memorial. 

 I assumed that the Dentist and his lover died of Aids, as did Daryl. 

Thus, my line in the journal entry “The new death by bullet spray (Pulse Night Club) 

The old by illness (Aids)

I matched with men with aids on a volunteer basis in the 80’s and 90’s through Aids support organizations. We would help the men through their illness and death.

Sweet Dreams (are made of this) by the Eurythmics, Annie Lennox (1983)

The Lobster (2015) movie)

[beyazmantoluu]

gece gece kız öğrenci evine taş atmak nedir ya? gecemi mahvettiler. uyuyamadım. ve sabah da 6 da uyanmam gerekiyordu. 7'ye kadar kalkamadım. kolay kolay korkan biri de değilim, bu evde de yalnız kaldığım çok oldu. ama bu kadarı olmaz gerçekten. karşı komşu galiba dışarıda kalmış kendi ziline basıyor sanırım bize de kapıyı açalım diye taş attı ama zile basmak varken kattada başka komşuların varken bize taş atmak nedir gerçekten. hâlâ içim çok huzursuz çünkü onun olduğundan emin de olamıyorum. eve taşındığımızdan beri karşı komşunun derdi bitmedi zaten.

[kaan51]

Bu Türk beğlerinde adı belgülüg

Tunga Al Er irdi kutı belgülüg

Bedük bilgi birle öküş erdemi

Biliglig ukuşlug budun ködremi

Tajikler ayur ânı Afrâsyâb

Bu Afrâsyâb tutdı iller talab

Tajikler bitimiş bitigde mum

Bitigde yok erse kim ukgay ânı?

Bu Türk beğleri içinde adı belli, kut’u belli Alp Er Tunga, büyük ve erdemli bir hükümdardır. Çok bilgili, meziyetli bir büyüktür. Tajikler (İranlılar) ona Afrâsyâb diyorlar. Bu Afrâsyâb, baskın ve yağmalarla illeri (dünyayı) tuttu. Tajikler bunu kitapta yazmışlar. Kitapta yok olsaydı bunu kim anlardı?)

(Kutadgu Bilig)

ALP ER TUNGA KİMDİR?

Tarihi kayıtlara göre "Türk Hakanı" Alp Er Tunga M.Ö. 7. yüzyılda yaşadı. Saka Türklerinin lideriydi. İranlılarla mücadele etti. Hakkındaki efsanelere göre Türkistan, İran'ın bir bölümü ve Azerbaycan'ı kapsayan bölgede 'Turan İmparatorluğu' kurmuştu. Türk tarihinin en eski edebi ve siyasi metinlerinden kabul edilen Divan-ı Lügat-it Türk'te de Kutadgu Bilig'de de adil bir hükümdar ve kahraman bir savaşçı olarak adı geçiyor.

İranlı şair Firdevsi'nin meşhur Şehname'sinde ise Alp Er Tunga 'Afrasiyab' sıfatıyla 'İran'ın baş düşmanı' olarak tasvir ediliyor. Selçuklu Türklerinin de atası kabul edilen Alp Er Tunga'nın mezarı bugüne kadar daha çok yine Türkmenistan'daki Merv şehrinde aranıyordu. Çünkü Merv, Alp Er Tunga'nın kurduğu, bir bilim ve kültür merkezi haline getirerek devletini yönettiği bir şehir olarak biliniyor. 2012 yılında da Alp Er Tunga'nın mezarının Merv'de bulunduğu gündeme gelmişti.

Alp Er Tunga, İran (Med) hükümdarı Keyhüsrev tarafından bir ziyafete çağrılarak hile ile öldürülmüştü. Bu olay M.ö. 624 (veya 625, 626) yılında meydana geldi.

tini şad sini ışık yeri uçmağ olsun

Bize hep Türkler Anadolu'ya 1071 de geldi dediler öyle bellettiler oysa gerçek çok farklı;

Persler, Saka, Yunanlılar da Iskit demişti İleri medeniyetlere de kurucu olmuşlardı, İslam değil,(MÖ 8.yy MÖ 2.yy)Tengriciydiler. Bu Türkler, daha o devirde, Altın ve Gümüş işliyorlardı. Atı evcilleştirip atlı arabayı yapmış, geyik, kuş ve at motifli heykeller de yapıyorlardı.

Herodot tarihine göre İskitlerin doğu ucu Kazakistan'a batı ucu da Anadolu"daydı. Perslere bir hile ile Zile de yenilene kadar(MÖ.625) tüm Anadolu"ya iskit Atalarımiz hakimdiler.

[loreliee]

Amk sabahın 7'sinde kadın gelmiş ısrarla zile basıyo delircem.

[transgenderer]

Gonâve Island or Zile Lagonav is an island of Haiti located west-northwest of Port-au-Prince in the Gulf of Gonâve

On July 18, 1926, U.S. Marine Corps Sergeant Faustin E. Wirkus (1896–1945) was proclaimed by the residents of the island as King Faustin II, where he ruled over the island with the tribal queen Ti Mememnne as co-monarchs. His reign lasted until 1929, when he peacefully abdicated and returned home to the United States.[6] Ti Memenne would continue to unofficially rule the island until her death in that same year. For context, Haiti is a republic and abolished the monarchy in 1859 with Fabre Nicolas Geffrard.

According to an official biography,[5] Wirkus was born in 1896 in Rypin (Congress Poland, in the Russian Empire) a small town now in Poland, however, numerous ship passenger lists (records of the U.S. Customs Service) show his correct birth place as Pittston, Pennsylvania.[6] He and his parents settled in Dupont, Pennsylvania, a coal mining community northwest of Wilkes-Barre, where he was raised.[5] At the age of 11, he started sorting coal in Pittston.

Wirkus enlisted in the US Marine Corps in 1915 and served in the 1st Advance Base Brigade in Haiti and rose to the rank of corporal in 1918 then to gunnery sergeant in 1920.[7] During his service in the Marine Corps, he was promoted to a lieutenant in the Garde d'Haiti, commanding a squad of native troops on La Gonâve. After rescuing a young woman in trouble, he found out that she was Queen Timemenne of La Gonâve. He was welcomed by the population as Timemenne had told them how kind he was to her, and in part, due to the unusual circumstance that he had the same first name as the former emperor of Haiti, Faustin Soulouque, later known as Faustin I ("Faustin the First"), who died in 1867. Somewhat bizarrely, the natives proclaimed him Faustin II in a Voodoo ritual[8] and he ruled jointly with Queen Timemenne for three years.[5][8][9] He became known for dispensing ready but gentle justice.[10]

Queen Ti Memenne of La Gonâve (also written as Timemenne; 19th-century – fl. 1929) was the tribal ruler of La Gonâve, a Haitian island located west of Hispaniola in the Gulf of Gonâve, in the 1920s. While her reign was not officially recognized by the republican government of Haiti during American occupation, she maintained political, economic, spiritual, and social leadership of the island. Arrested by the Garde d'Haiti for being a practitioner of Vodou, she was shown compassion by Faustin E. Wirkus, an American military officer who assisted in her release. She later proclaimed Wirkus to be the reincarnation of former Haitian Emperor Faustin Soulouque and crowned him as a co-ruler over La Gonâve.

???

i THINK the only direct sources for this are this guy's memoir and the magic island by william seabrook which seems pretty sensationalist. so i think this might not have happened. the us military believes it though

[romania365]

7 locuri de vizitat in Brasov

Descoperă Brașovul: O Bijuterie Medievală În Inima României

In acest articol vom povesti despre 7 locuri de vizitat in Brasov, desi orasul are mult mai multe obiective turistice pe care ar trebui sa le vizitati.

Brașov, situat în inima României, este un oraș cu o istorie bogată și o arhitectură captivantă, înconjurat de munți măreți și plin de farmec. An de an, atrage un număr impresionant de turiști dornici să exploreze străzile sale înguste, să descopere istoria și să se bucure de frumusețea peisajelor din jur. Cu un număr anual de turiști în creștere constantă, Brașovul este cu adevărat un punct de atracție turistică în Europa de Est.

Top 7 Locuri de Vizitat în Brașov

Piața Sfatului (Piața Mare): Situată în centrul vechi al orașului, Piața Sfatului este inima socială și culturală a Brașovului. Înconjurată de clădiri cu arhitectură barocă și renascentistă, piața găzduiește numeroase evenimente și festivaluri pe tot parcursul anului.

Biserica Neagră: Cunoscută și sub numele de Biserica Sfânta Maria, această impresionantă biserică gotică este cea mai mare din țară. Interiorul său ascunde o colecție valoroasă de obiecte de artă și exponate istorice, oferind o incursiune fascinantă în istoria religioasă a orașului.

Cetatuia de pe Straja: Pe Dealul Straja, aproape de centrul vechi al orasului se afla impresionanta cetatuie, recent intrata in posesia statului, dupa ce ani de zile a fost privata si nu a putut fi vizitata. Pentru moment nu poate fi admirata la interior, insa merita sa urcati dealul pentru a inconjura cetatea, la pas, si a va bucura de arhitectura medievala ramasa inca in picioare.

Muzeul Prima Școală Românească: Brașovul este un loc în care cultura și educația au jucat întotdeauna un rol important. Muzeul Prima Școală Românească ilustrează evoluția sistemului de învățământ românesc și găzduiește prima școală românească, construită în secolul XVI.

Muzeul Prima Tipografie din Țara Românească: Aflat în incinta Bisericii Sfântul Nicolae, acest muzeu oferă o privire fascinantă în istoria tiparului în România. Expozițiile cuprind vechi prese de tipar și documente rare, ilustrând contribuția la dezvoltarea culturii scrise.

Biserica Sfântul Bartolomeu: Construită în secolul al XIII-lea, această biserică gotică reprezintă una dintre cele mai vechi clădiri religioase din Brașov. Interiorul său simplu, dar impresionant, emite o atmosferă de liniște și spiritualitate.

Strada Sforii: Cunoscută drept una dintre cele mai înguste străzi din Europa, Strada Sforii este o bijuterie urbanistică. Cu o lățime de doar 1,32 metri, strada adaugă un farmec aparte explorării orașului și este locul perfect pentru fotografii de neuitat.

Brașovul oferă o experiență unică, imbinând istoria sa bogată cu peisaje montane spectaculoase. Aceste 7 locuri reprezintă doar începutul aventurii tale în acest oraș fascinant, iar fiecare pas pe străzile sale îți va dezvălui noi povești și comori istorice.

[redgemwink]

some of yall may have seen me posting catgirls my bestie zile drew me every month, and with the year about to be over i just wanted to share a visual of all of them together! it was rlly fun seeing so many of my faves as catgirls ty zile ily <3 :3c

1. lapis (fe engage)

2. popuri (harvest moon)

3. kotoka saionji and minami nitta (idolmaster)

4. march 7th (honkai star rail)

5. ruby kurosawa (love live!)

6. mercedes von martritz (fe3h)

7. marina (funger)

8. riamu yumemi (idolmaster)

9. klara (pokemon)

10. yuu koito and touko nanami (bloom into you)

11. hiiro yano (d4dj)

12. baja (my stardew valley oc hehe)

[sayebulut]

-4-

Ama ama bu nasıl olurdu. Bunu az evvel o aklından geçirmişti. Yok yok bu kadar tesadüf olamazdı. Bu durum, içinde anlamlandıramadığı bir huzursuzluğa sebep oldu. ‘Afiyet olsun’ diyip içeriye geçti. İçinin ağırlığı artıkça artıyordu. Kimdi bu beyefendi, hem nereden biliyordu içinden geçenleri? Bbeyefendinin yüzünü anımsamaya çalıştı. "Ama ama bu ,bu dün geceki Derviş" dedi. Son cümlesini sesli söylediğini Pelin hanımın kız kardeşinin ona baktığını görünce fark etti. Hışımla ayağa kalktı. Hızlıca kafe kısmına geçti. Beyefendinin sırtında neyiyle çıktığını gördü. Pelin hanımın kız kardeşi geldiğine göre o yardım edebilir diye düşünüp çantasını alıp çıktı. Eğer Pelin hanıma açıklamaya kalkarsa ne diyeceğini bilemediğinden döndüğünde açıklama yapmaya karar verdi.

O çantasını alıp çıkana kadar beyefendi sokağın köşesini dönmüştü. Ne yaptığını bilmiyordu. Tanımadığı bir beyefendi ney ve rüyası. Beyefendinin bir binaya girdiğini gördü. Gözden kaçırmak istemiyordu. Beyefendi önde, o arkada. Beyefendi lalelerle dolu bir tabelanın olduğu bir yere girdi. Kararsız kalmıştı. Ama gidip ne diyecekti ki. "En iyisi eve gitmek." dedi, hem yolda Pelin hanımı arayıp bir açıklama yapmalıydı.

Evin kapısını anahtarla açmak istemedi. Zile basar basmaz annesi kapıyı açtı. Meğer annesi dışarı çıkmak için tam kapıyı açıyormuş. Gülce annesiyle ayaküstü konuşup odasına geçti. Sadece uyumak istiyordu. Üstesinden gelemediği her sorun için tek çözüm “Uyumak”.

Sağa döndü yok, sola döndü yok. Gülce bir türlü uyuyamıyordu. Bir ara uykuya dalar gibi oldu, rüyasında sadece neyzenin girdiği kapı vardı. Kendine söz verdi sabah o kapıya bir daha gidecekti. Sabah alarm sesini beklemeden uyanmıştı. Günlerden cumartesiydi. Cumartesi günleri sadece özel günler için alınan siparişler hazırlanıyordu .Haliyle izin alması imkansız gibi duruyordu. Hızlıca giyinip çıktı. Dükkana bugün ilk gelen Gülce olmuştu. Geç kalmamıştı. Hızlıca pastaları hazırlamaya koyuldu. 7.pastası bitmek üzereyken Pelin hanım geldi. Gözlerine inanamadı. Gülce erken gelmişti, siparişleri bitirmek üzereydi. Selamlaştıktan sonra pastaların paketlenmesi için aldığı renkli kutuları içeriye bırakmaya gitti.

Ortamda garip bir sessizlik vardı. Ama bu sessizlik huzursuzluk kokmuyordu. Gülce işlerini bitirip önlüğünü askıya astı. İzin konusu onların iş yerinde pek sorun edilmezdi. Çünkü Pelin hanım ve yanında çalışanlar aile gibiydi. İzin alınacak kadar önemli bir işleri olmasa çalışanlar Pelin hanımdan izin almazdı. Bunun rahatlığıyla gidip konuştu Gülce. Beklediği tavrı görünce hemen çantasını alıp rüyasının peşinden gitti. Beyefendiyi niye takip etti, şimdi ne yapıyor bilmiyordu ama emindi artık. Rüyasında saat kulesinin orada duran kişi dün neyiyle gördüğü beyefendiydi. Derin bir nefes aldı, merdivenlerden çıkıp sola döndü. İşte! O kapının önündeydi. Kapı aralıktı. İçeri girmeye karar verdi, hem kapıyı açık bulmak onu mutlu etmişti. Kapıyı çalsa ve kapı açıldığında neden geldin diye sorsalar ne diyecekti ki?

[the-garbanzo-annex-jr]

by Dexter Van Zile

In a transparent effort to falsely portray Muslims—rather than Jews—as the primary targets of hate in America, more than 60 Islamist groups and their allies have called for the ouster of Anti-Defamation League CEO Jonathan Greenblatt.

In a statement released on April 15, the groups—many of which have defended and legitimized violence against Israel and fomented antisemitism—condemned Greenblatt for criticizing anti-Israel protests on college campuses. They also lambasted him for likening the keffiyeh worn by many anti-Israel protesters to the Nazi swastika in a recent interview on "Morning Joe."

In light of the harassment Jews have endured at the hands of pro-Hamas, keffiyeh-wearing students at campuses around the country, the keffiyeh cannot be viewed as an innocent sign of support for Palestinians, but instead as a marker intended to intimidate Jews in the U.S.

"Mr. Greenblatt's reckless words threaten the safety of Palestinian-Americans, as well as many others who wear the keffiyeh in solidarity with the Palestinian people," the statement said. It then called on the ADL to fire Greenblatt, "apologize for its history of bad faith attacks" and "stop attempting to defame, silence and endanger those who express support for Palestinian human rights." Coming from openly antisemitic organizations, this is risible.

Moreover, in light of the targeted harassment Jews have endured at the hands of pro-Hamas, keffiyeh-wearing students at college campuses around the country, the keffiyeh cannot be viewed as an innocent sign of support for Palestinians, but instead as a marker intended to intimidate Jews in the U.S.

The idea that Greenblatt and the ADL are enemies of American Muslims is also nonsense. While Greenblatt and the ADL have certainly condemned Muslim antisemites—as they should—they have also regularly warned the public about the prospect of anti-Muslim violence in the U.S. The ADL even published a lesson plan that calls on Americans to serve as allies to their Muslim neighbors. Last December, the organization issued a warning about a rise in anti-Muslim hostility in the wake of the Oct. 7 massacre.

CAIR and its allies have now repaid this allyship with defamation.

Moreover, the anti-Greenblatt statement is rank hypocrisy. It comes after a dramatic increase in Islamist-driven hostility toward Jews and Israel. The ADL has itself reported a 337% increase in antisemitic incidents in the two months after the attack.

This skyrocketing antisemitism has been fueled by the very groups who signed the condemnation of Greenblatt. The United States Council of Muslim Organizations (USCMO), for example, issued a statement on the day of the attack justifying the massacre by leveling false allegations of "targeted and indiscriminate killing of civilians, including innocent children" against Israel.

The big question is: has Greenblatt learned anything from this and from October 7?

[toxiqpath]

Park Jong-Seong OneShot

You say good night, meet me next life,

But where are you now?

word count: 2.6k

Poate că era totul doar un vis și nu a avut niciodată libertatea de a se trezi din el. Dar, sincer, nici nu își dorea, pentru că trăia ceva ce unii numesc o fantezie, de la care ea nu putea renunța. La o adică, cine și-ar dori vreodată să părăsească raiul acela? Trezindu-se în fiecare dimineață pe un pat la fel de moale și pufos ca un nor, alături de sufletul său pereche? Trebuia să fii al naibii de norocos să poți avea parte de asta, iar Andreei norocul îi era înscris în nume. Poate de aceea se și putea lăuda cu faptul că îl avea în viața ei pe Park Jong Seong, deși nu a fost dintotdeauna așa.

Își aducea aminte chiar și acum unde și cum a început totul, pentru că era atât de recunoscătoare karmei că i-a adus lângă ea singurul bărbat pe care îl voia în viața ei. Singurul bărbat la care a visat ani de zile și de care știa că are nevoie mai mult decât de aer. El era cel făcut pentru ea, creat de la rădăcină și ridicat la așteptările ei. Why settle for less when he existed?

Adevărul e că o relație cu o vedetă nu era un lucru atât de comun în acea perioadă, iar șansele ca o celebritate la fel de mare ca el să o observe, erau minime. Dar într-adevăr, existau. La început a fost ciudat. Andreei i-a fost greu să realizeze că ceea ce se întâmplă e real, nu doar o închipuire a imaginației sale ca și până în momentul ăla. Din nou, ori era preferata lui Dumnezeu, ori începea să aibă probleme serioase.

Totul începu odată cu un simplu concert al trupei lui într-o țară străină. Și Andreea, evident, a participat la el. Și nu numai că și-a achitat biletul din primele zile de la anunțul concertului, ci și-a ales și un loc cât mai aproape de scenă. Dacă avea să îl vadă pe băiatul visurilor ei pentru o singură dată în viață, avea să o facă o clipă de neuitat. Și chiar dacă tot salariul ei pentru care a muncit o lună întreaga s-a dus pe apa sâmbetei, știa că nu era loc de regrete.

(Manifesting Let Me In lyrics)

Și cum spuneam, costul suplimentar pentru un loc mai apropiat de scenă chiar a meritat. Își amintea cu ce entuziasm se pregătise pentru a-i vedea față în față pe cei care îi asigurau singura șansă la a da uitării tot ce o deranja. Iar momentul în care le-a auzit vocile celor 7 băieți, a știut că era cura ei pentru orice posibilă depresie. Însă, în ciuda faptului că toți jucau un rol important în ridicarea moralului ei, unul strălucea mai mult decât alții, iar acela era nimeni altul decât Park Jong Seong.

Fapt ce făcu momentul, când privirile lor s-au întâlnit pentru prima dată, să fie unul cu mult mai unic decât altele. Iar atunci când Jay o văzu pe fata din mulțume, îi zâmbi și continuă să cânte versurile din melodia anterior menționată, acum cu ochii numai pe ea. Se simțea specială, nu putea nega. Dar vorbea despre ea? O privea pe ea? Erau multe persoane în jurul ei, și poate se înșela, dar sentimentele pe care le avea când se simți privită de el, meritau orice neînţelegere.

După ce concertul luă final, grupul plecă înapoi în țara lor de origine, părăsind orașul tinerei. Asta da amintire pe cinste, pentru că în următoarele câteva luni, singurul lucru pe care fata îl avea în minte era tot ce a simțit atunci și acolo, și mai presus, privirea și zâmbetul lui Jay. Era de zeci de ori mai frumos în realitate, și vocea-i era mult mai dulce și încântătoare. Park Jong Seong, cum poți da viața unei persoane peste cap?

La scurt timp după aceea, fiecare membru din Enhypen și-a creat propriul cont de Instagram, reușind în așa fel să strângă o audiență și mai mare, și chiar să fie într-o legătură mai strânsă cu fanii. Iar la rândul lui, Jay a făcut același lucru, iar fără vreo surpriză, Andreea a fost printre primii lui urmăritori. Postările au apărut la doar câteva zile după, făcând toți fanii să crizeze la pozele postate, iar asta o includea și pe cea care nu-și putea lua mintea de la el. Așadar, fără a lăsa vreun comentariu, dar mereu apreciind postările, ea a fost mereu la curent cu tot ce se întâmpla. Pentru că îi păsa.

Însă într-o zi, pe cât de puțin probabil pare, Andreea primii un mesaj de la persoana la care se aștepta cel mai puțin. Era o nebunie curată, și în ciuda extazului prin care trecea, subestima credibilitatea contului. Nu putea fi el, nu? Adică de ce i-ar fi dat mesaj? Nu avea niciun sens. Însă putea să se plângă? Căci de plâns deja o făcea. Trecea prin sute de stări, una dupa alta, fiind într-o contradicție constantă cu propria persoană. Chiar primise un mesaj de la Park Jong Seong?

Mesajul nu spunea multe, doar un salut și o față zâmbitoare. Iar asta îi aducea aminte doar de zâmbetul său, pe care din nou, cu greu îl putea da uitării.

A urmat să răspundă mesajului, cu un răspuns la fel de simplu. Iar asta fu mai greu decât pare a fi, pentru că Andreea abia se putea controla în realitate. Încă un schimb de mesaje a avut loc, prin care el îi cerea discreția și să nu lase pe nimeni să știe că i-a scris, căci îl putea băga în mari belele, de care ea era deja conștientă, fapt ce îl realiză dinainte ca el să îi spună. Da, era îndrăgostită de cât de bine putea să arate și de modul cum se comporta, cel puțin cât văzuse ea pe internet, dar să aibă șansa să îl cunoască în realitate? Asta era cu adevărat altă treabă, să știe cine este Park Jong Seong cu adevărat.

În timp, au vorbit aproape zilnic, el explicându-i cum a zărit-o în public la fostul lui concert, și cât de greu i-a fost să îi uite chipul. Așadar, a petrecut zile întregi, împreună cu membrii grupului săi, înotând prin miile de persoane care îl urmăreau pe Instagram, știind sigur că avea să se afle acolo. Nu putea minți, se simțea mai mult decât flatată. Putea să fie atât de norocoasă? Deși conversațiile au fost zilnice, se întâmplau doar seara, atunci când Jay își termina ziua. Andreea era conștientă de cantitatea de muncă cu care el avea de a face zilnic, dar asta nu o oprea din a se simți la fel de norocoasă. Jay chiar o observase și rămăsese cu gândul la ea atât de mult încât a irosit timp important căutând-o. Trăia un vis? Căci dacă o făcea, ruga pe toată lumea să nu o trezească vreodată.

La vreo câteva luni bune după primul mesaj, timp în care cei doi au reușit să se aproprie extraordinar de mult, și timp în care Jay a riscat prea mult, acesta a anunțat-o cum va urma să aibă un alt concert aproape de orașul ei din nou, iar ei chiar se puteau întâlni înainte cu o zi sau două. E lipsit de sens să mai fie menționat faptul că Andreea a acceptat. După luni în care doar au vorbit prin mesaje, și în care a avut ocazia să îl cunoască cu adevărat, acum putea fi chiar și mai aproape de el, mai exact, mai puțin de un metru distanță.

Iar ziua aceea sosise, iar ea era mai nerăbdătoare ca niciodată. Totodată, era pregătită. Nu puteau să iasă în oraș, iar motivele erau evidente, așadar planul era să vină să o ia cineva cu mașina și să o aducă la hotelul unde era el cazat, împreună cu grupul său. Desigur, în camere diferite. Aveau să comande mâncare, să se uite la câteva filme împreună și să povestească cât mai multe. Nu putea rămâne peste noapte, întrucât el trebuia să se antreneze pentru ziua următoare, dar prea puțin conta asta. Important era faptul că puteau petrece timpul în persoană. Ceea ce au făcut, și nu au regretat o secundă. Andreea își putea aduce aminte cu precizie cum acesta o aștepta în camera, cu un buchet foarte frumos de trandafiri albi.

Primul instinct ar fi să ajungeți la concluzia că sigur erau împreună, dar nu era așa. Părea a fi ceva serios, dar nimeni nu a pomenit nimic de nicio relație. El era interesat de ea și avea încredere că poate să se bazeze pe ea și că nu ar divulga secretul lor, dar adevărul era că se temea, pentru că nu știa ce vrea ea. Nu voia să îi ofere o relație în umbră, unde nu se puteau afișa în public, unde trebuiau să fie mereu atenți și să se prefacă că nu cunosc, unde el era plecat sau ocupat 90% din timp. Iar ei aveau să vorbească despre asta mai târziu.

Gata fu și concertul, iar Jay se întoarse de unde plecă, cei doi continuând să vorbească zilnic, el făcând un efort să îi scrie și mai des. Iar într-o zi acesta îi facu o propunere care, sincer, pe Andreea o puse pe gânduri. O întrebase dacă ar vrea să petreacă câteva săptămâni în Seul, pe timpul verii. Desigur, el avea să se ocupe de toate costurile incluse, cum ar fi biletul de avion, hotelul la care avea să stea pe tot parcursul vacanței, nevoile personale și așa mai departe. Andreei i-a luat câteva zile să îi ofere un răspuns final. A cântărit avantajele și dezavantajele continuu, căci până la urmă, era o nebunie curată, dar răspunsul a fost, în cele din urmă, unul afirmativ. La o adică, care era cel mai rău lucru care se putea întâmpla?

Urcată în avion, și ajunsă după mai mult de 24 de ore, aceasta a pășit pe teren străin, privind în jurul ei. Poate că ar fi fost mai eficient să învețe puțin de coreeană înainte să vină, dar luând în vedere că ea și Jay comunicau în engleză, nu se gândise mai devreme. Însă nu o puteai învinovăți, trecuse prin atât de multe stări și sentimentele ireale încât abia mai putea să gândească limpede. Însă un lucru era cert, iar acela era că sentimentele ei pentru Park Jong Seong erau și mai puternice decât înainte, dupa atât de mult timp petrecut împreună.

Întâlnirea cu el a fost una foarte dulce, el oferindu-i pentru a doua oară un buchet extraordinar de frumos de flori, multicolore de această dată. Desigur, asta se întâmplase la loc sigur, în interiorul agenției lor. Era puțin inconfortabil, dar se putea obișnui. Atunci fu și momentul când făcu cunoștință cu restul trupei, fiind încântată să îi cunoască pe fiecate în parte. Până la urmă, era un fan al trupei. Prietenii săi au fost la fel de încântați să o cunoască, întrucât Jay le spusese foarte multe despre ea.

Era ireal ce se întâmpla.

Condusă către hotelul la care Park Jong Seong o cazase, foarte aproape de agenție, aceștia au intrat în camera foarte spațioasă, de un alb prea orbitor pentru standardele fetei. Jay a îmbrățișat-o strâns, spunându-i cât de fericit e că a ajuns în cele din urmă, și recunoscându-i cât de recunoscător se simte pentru că a acceptat să bată atât de mult drum pentru el. Ăsta a fost un moment foarte important și memorabil, pentru că în timp ce cei doi vorbeau, corpurile li s-au apropiat și mai mult, la fel ca și chipurile, iar înainte să mai poată vreunul să termine ce avea de zis, buzele li s-au lipit într-un sărut dulce, mult așteptat de fiecare dintre ei. Iar sărutul acela nu făcu decât să dea naștere unui altuia și așa mai departe, până când un pupic nevinovat a ajuns la o sesiune de make out care nu se mai oprea.

Dar niciunul nu se plângea, amândoi o voiau.

După ce s-au oprit, Jay și-a confesat sentimentele pentru ea, făcând-o pe Andreea să clipească de câteva ori. Chiar dorea să își tragă și o palmă, să fie sigură că, din nou, nu e totul doar în mintea ei, dar al naibii, cum să facă asta. Jay a mai explicat și faptul pentru care niciodată nu a îndrăznit să o întrebe dacă vrea să fie iubita lui, menționând faptul principal că ea merita mai mult decât o relație secretă, și el era conștient de asta.

Wasn't he the standard for this?

Dar a îndrăznit, într-un final, să o întrebe dacă ar vrea să înceapă o relație cu el, deși nu urma să fie una de vis, precum ar avea cu oricine altcineva.

Iar ea a spus da.

Și așa a început povestea lor de dragoste, care nu avea să aibă sfârșit prea curând. Deși ocupat cu pregătiri pentru comebacks și albume, Jay mereu și-a făcut timp pentru iubita sa, pe care o prețuia și o trata fix așa cum merita să fie tratată. Pentru că o iubea cu adevărat. Deși greu la început, lucrurile au început să se îmbunătățeasca, iar un an trecu și uite-i aici, în prezentul menționat la începutul poveștii. Trezitul în fiecare zi lângă sufletul pereche, care se face a fi și o mare vedetă.

Însă pentru Andreea, acea etichetă dispăruse de mult. Pentru ea, Park Jong Seong nu mai era Jay, membru al grupului Enhypen, ci o persoană mult mai presus de atât.

Și uite-o acum, deschizând ochii într-o dimineață fierbinte de vară, întorcându-se pe partea dreaptă și dând de nimeni altul decât de iubitul ei. Părul îi era împrăștiat, dar arăta atât de bine pe el. Ochii, deși închiși, erau atât de frumoși, iar buzele îi erau întredeschise, tentația de a le săruta fiind atât de mare. Nu purta un tricou, iar atât pieptul cât și abdomenul său erau lucrate, ceea ce o făcea pe Andreea să se abțină și mai greu. Dar adevărul era că era doar al ei, și numai al ei.

S-a apropiat de buzele sale uscate, contopindu-le într-un sărut scurt cu ale ei, umezindu-le îndeajuns pentru a nu se crăpa. Jay, deși dormind, i-a răspuns la sărutul scurt, ceea ce o făcu pe fată să chicotească. Era atât de perfect. Băiatul își deschise și el ochii, în cele din urmă, trăgând-o pe Andreea în brațele sale, ținând-o strâns de corpul său. Nu voia să îi mai dea drumul vreodata acum că a gasit-o.

Chiar și după atâta timp, se simțea ca un vis, un univers paralel. Care erau șansele ca să fie real? La fel de real ca diminețile în care se trezeau unul lângă altul, mesele zilei luate împreună, nopțile petrecute împreună, sesiunile de make out, luminile stinse din dormitor, sunetele de plăcere din cameră și alte lucruri care nu pot fi menționate în continuare. Era la fel de perfect precum mereu a vrut să fie.

Și cât îl iubea să îl aibă pe Park Jong Seong. Era atât de unic în tot ceea ce făcea. Și era atât de bine crescut și o făcea să se simtă atât de norocoasă. Iar momentan, pur și simplu nu putea să scape de gândurile legate de ultima noapte împreună. Cum vizionarea unui film a ajuns la crearea altuia. La cum acesta i-a sărutat gâtul și clavicula, cum a lăsat semne peste tot pe corpul ei. La cât de atent era și cum se asigura de fiecare dată că și ea se simte comfortabil. La cum corpul său fierbinte se contopea cu al ei. La cum atingerea sa o făcea să tresară de plăcere, la cât de bine gemetele lui sunau.

Era singurul lucru la care se putea gândi în secunda asta. Însă nu era nici prima, nici ultima noapte de genul cu el, așa că tot ce spera era să nu se trezească vreodată din visul ăsta. Care, din fericire, era realitatea sa.

Love you lots @crash-poet <3

[ispeakofficial]

‼️ PARTEA 1 ‼️

INDICATORI CARE NE ARATĂ CĂ O PERSOANĂ ESTE EXPLOATATĂ:

1. Nu are încredere în autorități

2. Prezintă frică sau anxietate; este controlată; vorbesc alții în numele ei

3. Acționează ca și cum ar fi instruită să facă sau să spună anumite lucruri

4. Nu are contrat de muncă; nu are acces la veniturile sale sau la îngrijiri medicale

5. Lucrează ore excesiv de multe și nu are zile libere

6. Locuiește în spații de cazare inadecvate

7. Are interacțiune socială limitată sau inexistentă cu persoane din afara mediului de exploatare

8. Nu este în posesia pașapoartelor sau a contractelor de muncă

‼️ Vom reveni cu partea a doua cât de curând 🤗 ‼️

View this post on Instagram

A post shared by E.C.L.E.R (@ispeak_official1)

[thecountydiary]

Nimechoka: Why Nairobi Woman is lamenting

Nimechoka haki…..how do you deal with a husband mwenye hatoki jikoni….as in ukipika ugali…..anasimama hapo…..ukiosha vyombo anakucheki tu…..ukifua…..anaangalia kila nguo one by one kama imeng’ara….. tissue unahesabu zile tu lines….7 lines zimetosha…..ukienda kusiaga….unafanyia maize winnowing kwanza halafu uanike….ndio akufuate kwa mashin a make sure tena umemwaga kwa ile stand ya wire mesh ndio…