#de dragoste

[johnny-em]

Ioan Muntean - poezie de dragoste (7)

Sursă: Ioan Muntean – poezie de dragoste (7) – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton Panorama Literară 2024, iunie Ioan Muntean – Panorama literară, iunie 2024 19. (cyberpoem) poezie de dragoste (7) sub un cer de mătase sub o lună de sidef ea și el se întâlniră într-un parc aproape efemer ea cu părul de argint el cu ochii de azur, se priveau se pierdeau într-un timp al lor obscur într-o lume de…

[blueloveonly]

[ginamaryya]

O femeie dificilă este o femeie care s-a luptat cu viața.Nu a primit niciodată nimic uşor, nici măcar dragostea pe care o merita.

[mihai-florescu]

Choose your fighter

[inimitransparentebydariabadea]

Îmi place să cred în clișee

„Îmi place să cred în clișee, fiindcă acele clișee sunt, de fapt, unele dintre cele mai adânci nevoi ale sufletului lumii. Îmi place să cred că oamenii încă se uită printr-o mare de alți oameni și zăresc un chip de care se îndrăgostesc preț de câteva secunde sau poate mai mult. Îmi place să cred că încă mai există un el care își freacă emoționat ceafa în timp ce o invită în oraș și că încă mai există o ea care se îmbujorează, dar care îi acceptă invitația cu un surâs pe buze. Îmi place să cred că oamenii încă se emoționează înainte să se vadă – că există un el care schimbă o sută de cămă��i în fața oglinzii și că există o ea care își sună prietenele și le spune cât de bucuroasă se simte că a întâlnit unul dintre cei mai drăguți băieți din lume. Îmi place să cred că oamenii încă se mai poartă copilărește unul în preajma celuilalt și vorbesc despre vise înalte și dorințe aprinse – că există un el care o privește cu fascinație pe o ea care  în timp ce îi fură un cartof din farfurie îi povestește despre lucrurile pe care iubește să le facă cel mai mult. Sau poate invers. Îmi place să cred că oamenii încă se adoră complet unul pe altul, de la trup până la suflet – că există un el care nu se mai satură de buzele ei și că există o ea care nu se plictisește niciodată să își înfășoare brațele în jurul lui. Îmi place să cred că oamenii încă se mai ascultă unul pe altul și încă își mai amintesc mici detalii precum acea melodie nepopulară care se întâmplă să fie preferata ei sau a lui. Îmi place să cred că oamenii încă mai cântă în mașină și încă mai vorbesc până la patru dimineață, că devin dependenți unul de prezența celuilalt, că se pierd în emoțiile pe care le poartă unul pentru celălalt, că se aruncă într-un viitor incert dar care speră să înceapă cu „noi” și nu cu „tu” și „eu”. Îmi place să cred foarte multe lucruri, dar mai ales că oamenii încă se îndrăgostesc și nu doar pentru câteva momente ci pentru foarte mult timp. Și îmi place să cred că nu sunt singura care crede toate aceste lucruri.”

[hdflorin]

[lumea-ei]

N am mai scris de..timp bun, am renuntat sa mai scriu ce simt pentru ca nu mai simteam nimic, sau cel putin asa credeam, pana cand am inceput din nou sa simt durere, si singuratate in acelasi timp, pana cand am inceput sa realizez ca timp de 5 ani te iubesc doar pe tine, si nu mai pot iubii pe nimeni altcineva. Realitatea m-a lovit ca o piatra in cap zilele trecute cand ma plimbam si vorbeam in capul meu, cand serile in care plangeam singura si nu mai puteam sa dorm decat cand se crapa de ziua, s au intors inapoi nu de mult.

Nu mai vreau sa folosesc pe nimeni ca scut, nu mai vreau sa incerc alt produs sa l stric doar pentru a ma reformata la ideea de a trece peste. M am obisnuit cu ideea ca ok, sufletul meu iti apartine, si am acceptat sa raman singura pentru binele altora, si pentru binele meu.

Ma doare inima, biologic vorbind, si sufletul, energia din mine sa stiu ca te iubesc de 5 ani incoace si ca tot ce am incercat ca sa pot sa "trec peste" a fost ca un "arunc cacatul sub pres".

Nu mai fug, asa cum am spus si desii noptile ma gasesc singura, cu lacrimi pe fata, prefer sa ascult muzica si sa scriu, decat sa plec in cautarea unei minciuni ca sunt bine si ca am putut trece peste.

Sunt 3 ani de cand nu poti trece peste fata aceea, de cand te doare sufletul si nu poti iubii pe nimeni altcineva, nu te mai poti gandii la nimeni, si nu poti face sex ca-lumea din cauza ca sufletul tau e in bratele altcuiva.

5 ani, se fac 6 aproape de cand am incercat sa trec peste tine fugind, aruncand in tine cu pietre si incercand sa te tai cu orice obiect ascutit, din inima mea.

M-a ajuns la 21 de ani, si nu e harababura din minte cum spunea Kazi, ci sentimentele ne dau de gol si ne sfarama.

Psihicul e neutru, uniform si se lasa afectat doar cand nu mai vrea sa traga pentru fizic.

In cazul meu, sentimental urlu, iar psihic e liniste.

5 ani de cand inima mea a ramas in acelasi loc in care te am cunoscut si in acelasi loc in care te am parasit.

Sufar singura cu oameni care trec prin mine si ma ocolesc, iar persoana de care am nevoie, aceea fiind tu, esti in acelasi stagiu ca si al meu.

Doar ca nu e despre mine, ci despre alta fata.

Imi vine sa te strang in brate pana iti pun sufletul la loc, as face multe lucruri pentru tine, doar sa stiu acum ca ai fii fericit, si nu, nu as vrea sa te chinui sa simti ceva pentru mine, pentru ca in definitiv, chiar daca ai simtit in felul tau, noi doi nu am fost sa fim niciodata.

Uneori mi as dorii sa ma impusti in cap, sau sa ma bati cu pietre, sa ma arunci in strada, sa mi faci cele mai oribile lucruri, si asta cautam la varsta de 18 ani, ca sa pot pleca, sa ma faci sa plec pentru binele meu.

Si tot aici m am intors la 21. Stiu ca nu esti legat de mine, cum sunt eu de tine, dar sper sa intelegi cat de tare m-a durut sa stiu ca niciodata nu am primit ce ti am dat si eu, si ca nu am fost tocmai o prioritate asa cum te am facut eu sa fii pentru mine.

Adevarul e ca, inca ma doare, pentru ca in adancul meu stiu ca nu m-ai vrut niciodata cu adevarat, de aceea nu ne am inteles si relatia a fost una toxica.

Doar eu te am vrut si te am primit cu bratele deschise, cat timp tu aruncai cu pietre si plecai tot mai departe de mainile mele care te asteptau.

Dar cu toate astea, sentimentele mele sunt reale, doresc sa te ajut, doresc sa treci peste ce te doare si te apasa, vreau sa ramai in viata mai mult timp decat iti imaginezi tu ca ai vrea, desii stiu ca am platit cu sufletul de la bun inceput, mi as dorii sa stiu ca am dat in dar inima mea, unui om care daca nu ma vrea, sa ramana in viata ca sa pot macar sa l mai vad.

4 melodii ti le dedic si vor ramane pe veci sentimentele mele nespuse fata de tine, in acele piese, pentru ca doar muzica ma face sa ma exprim si arata cu adevarat cine sunt eu.

"Doar un cuvant"

"Inger si demon".

"10 mii de ore".

"Hidrogen".

Vreau ca la finalul vietii mele, cand va fii perioada aia, sa mi se cante aceste 4 melodii si pe patul de cosgiuc sa stiu ca tot cu iubirea mea pentru tine am plecat din lumea asta.

Vreau ca tu sa fii bine.

Cred ca asta inseamna sa iubesti pe cineva atat de mult. Nu sa te sinucizi pentru el/ea. Ci sa continui pana la apogeul proprii vieti, tot cu aceeasi iubire, cu acelasi om in suflet, stiind ca ai facut tot ce s a putut sa i arati ca iubesti si sa l faci mandru. In acelasi timp traindu-ti viata.

Imi doresc sa plang in bratele tale, sa ti strang mainile sa ti le sarut si sa ti le pun pe fata arzanda de la atatea lacrimi scurse in toti anii astia.

Imi doresc sincer sa nu spui nimic, doar sa iti vad privirea, si mi as dorii sa plangem impreuna fiecare pentru cauza proprie.

Si de ar fii vreodata sa te intrebi cine te-a iubit atat de mult, sa iti amintesti de mine.

Am devenit matura din cauza ta, pentru ca vocea ta a fost mereu acolo, in capul meu, sa ma sustina.

Am devenit mai calculata, mai versatila cu oamenii, mai calda si mai iubitoare, sunt mai stapana pe mine, doar din simplul fapt ca te am iubit atat de mult, incat mi ai lasat o amprenta mare pe suflet.

Iti multumesc ca m ai primit inapoi, ma bucur sa te vad, chiar daca nu esti bine si acel tuti a disparut de multi ani, ma bucur sa vad si stafia pe care o sustii ca esti.

Ma bucur sa o vad pe mama ta, cu toate ca nu te intelegi cu ea si a murit de mult pentru tine, pentru mine a fost ce am avut nevoie, si m a primit mereu cand veneam acasa.

Mi-a fost dor de voi, as vrea sa stiti ca va iubesc foarte mult, imi e dor si de tatal tau, si mi as dorii sa pot sa va prind pe toti 3 intr-un moment, in care sa va pic la picioare, sa plang si sa ma odihnesc de la cate lupte am dus cu mine.

Sunteti familia care m a ridicat cand am avut nevoie cea mai mare intr-o perioada a vietii, si mereu ve ti ramane in sufletul meu.

Va iubesc, si imi pare rau ca am fost un copil si ca v am ranit. Totusi daca nu se intamplau toate..nu mai ajungeam sa realizez defapt cine sunt, ce simt, si ce vreau sa fac mai departe.

As vrea sa va imbratisez pe toti 3 in acelasi timp.

Va multumesc ca m-ati acceptat candva, si ca inca o faceti.

E mai mult de cat am putut cere.

Dar tu, esti casa mea.

Cu toate ca nu ma accepti inauntru, ma bucur sa ma uit de afara. Imi e suficient ca pot sta pe prag.

I love you so much, that it hurts my entire body.

[400deprobleme]

"Mă cuprindea o nesfârşită tristeţe văzând că nici femeia asta, pe care o credeam aproape sulfet din sufletul meu, nu înţelegea că poţi să lupţi cu îndârjire şi fără cruţare pentru triumful unei idei, dar în acelaşi timp să-ţi fie silă să te frămânţi pentru o sumă, fie ea oricât de mare, să loveşti aprig cu coatele."

[cristianlisandru]

De-aici, de la margini de dor, Îți scriu despre câte se-ntâmplă Și-mi crește o lume din tâmplă, Cerșind, peste timp, ajutor. De-o vreme-i război peste tot Și suntem cu toții sub arme, În noi doar uimirea mai doarme Atunci când urzim un complot. Ne-am pus, fără milă, la zid, Murim în costume de gală, Iar pofta de moarte, letală, Susține scenariul perfid. E dur începutul de an, Se vede o ură-n…

[johnny-em]

Ioan Muntean - A cincea declarație de dragoste: visele noastre în păienjeniș

Sursă: Ioan Muntean – A cincea declarație de dragoste: visele noastre în păienjeniș – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton Panorama Literară 2024, august 01. (cyberpoem) A cincea declarație de dragoste: visele noastre în păienjeniș – poezie de dragoste (50) – Într-un păienjeniș de stele, Eu sunt constelația nespusă, Tu ești umbra lunii, dansând, Pe marginea unui abis fără timp. În visele…

[blueloveonly]

Și într-un final mi-am dat seama că iubirea mea față de el nu avea nicio legătură cu el. Abilitatea mea de a iubi nu are nicio legătură cu el, ci doar cu mine. Am fost capabilă să iubesc atât de mult și o să o pot face din nou, chiar dacă acum nu simt asta. De abia aștept să aflu cât de mult pot iubi persoana corectă, dacă pe cea greșită am iubit-o atât de frumos.

[ginamaryya]

Azi e atât de greu să găsești pe cineva întreg, oamenii vin deja cu frici, traume, abandonuri și cicatrici .Apreciază un om bun atunci când îl găsește, nu există nimic perfect, decât suflete frânte dornice de a iubi. 🥺

[sisididis]

These days I’m humming a lot of Akcent, and today was no different. 

Thanks to Lunie, I discovered a few months ago that ‘Dragoste de închiriat’ has an English version called ‘Kylie.’ It took me some time to warm up to the English version, but now I love them both. 

One thing that never ceases to surprise me though is how tame the Romanian lyrics sound in comparison to the English ones. 

I mean…

( ͡ ° ͜ʖ ͡ °)

[p-l-u-t-o-n-i-s]

Noiembrie, 2023

Heal!

Ce clișeic! Toată lumea vorbește despre această vindecare, Huh? Toată lumea pare să știe ce trebuie sa faci, cum trebuie sa faci și tot bullshit-ul ăsta... când ei de fapt nu știu. Cum te simți de fapt după ce te vindeci? Care sunt sentimentele ce te încearcă cel mai des? Ei bine... Eu pot spune din experiență că după ce te vindeci, ești trist! Te simți singur, al nimănui, nimic nu mai e la fel față de cum era altă dată când erai vindecat/ă.

Totul e diferit și e normal! E un nou inceput, cunoști oameni noi, te dezvolți, evoluezi, îți dai seama că de fapt aveai nevoie de acea cicatrice pentru a te propulsa cu câțiva pași înainte față de unde erai.

Și cel mai frumos e când redescoperi oamenii, când realizezi că standardele tale au crescut, că îți dorești mai mult decât distracție și copilărie. Îți dorești stabilitate, îți dorești să nu mai pierzi timp, sa te dedici cuiva întru-totul și să știi că și acea persoană se va dedica în egală măsură ție.

Îți rămâne să speri. Sa speri că vei atinge ceea ce îți dorești. Că cineva îți va atinge standardele și că se va apropia de tot ce vrei tu de la viață.

Nu mai știi să vorbești cu alți oameni, tot ce faci e stângaci, tot ce spui parcă nu are sens... și totuși speri... speri că va duce situația în direcția pe care o vrei și că va ieși totul cum visezi.

Te știam de ceva vreme...

Știam ce faci, ce haine porți,

Știam că ai avut probleme

Ca tot de rău-ți pica la cărți.

Stiam că merge totul bine

Că ești voioasă, fericită

Și mă uitam cu jind la tine

Chiar de-am aflat că ești rănită!

Purtam oca de ceva vreme.

Te admiram, visând lucid

Găseam in lacrimi și blesteme

Pe al tău nume strălucind.

A fost ușor de controlat,

Eu pentru tine nu eram.

Nu m-am oprit din admirat

Vedeam o "tu", mereu pe geam.

Apoi, de când te-am reîntâlnit,

Ceva parcă s-a rupt în mine!

Cum te-am văzut gingaș zâmbind,

Am zis că ceva nu-i de bine!

Și-ai fost acolo. Tu erai!

Râvnita pată de culoare!

Un chip prea blând, cum vezi in rai,

De-ntrece razele de soare.

Și am căzut, n-am rezistat!

Plăpând, deși solid din fire...

M-am dus cu capul secerat

Precum un miel către jertfire.

Și oare cine-ar fi putut,

Sa stea drept stană-n fața ta?

Să nu cadă-ntr-un hău abrupt

Sărind direct către a uita?

Tu nu mi-ai fost, nici n-aveai cum!

Eu am tânjit, naiv din fire,

Cu inima-mi făcută scrum

Priveam cum alții-ajung la tine.

Și-a venit ziua când sunt aici,

Te-am revăzut, ardeam de dor!

Trag un rucsac umplut de frici,

Dacă tânjesc prea arzător?

Curaj nu am să-ți zic ceva,

Mă las ghidat de cântul mării

Și sper că-ți va șopti cândva,

Că eu-ți sunt glasul alinării!

[printrerandurisifoi]

[crossbordercroniclesro]

Cei Puternici: O Poveste de Dragoste și Determinare

Când ne gândim la cei puternici, imaginea care ne vine în minte nu este întotdeauna cea a iubirii și afecțiunii. De fapt, cei puternici nu sunt întotdeauna iubiți; ei sunt incomozi, greu de manipulat și, cel mai adesea, neînțeleși. Acești oameni care își cunosc drepturile și nu ezită să le apere cu înverșunare sunt adevărate fortărețe ale demnității și ale puterii interioare. Rădăcini Adânci și…