#arta veche

[calatoreste]

Descoperiti Bogatia Istoriei si Culturii in Atena: O Vacanta de Neuitat in Orasul Vechi

Vacanta in Atena, capitala Greciei, este un loc de o importanta istorica si culturala deosebita. Cunoscuta drept leaganul civilizatiei occidentale si al democratiei, Atena ofera o gama larga de atractii, de la monumente istorice si muzee fascinante la bucate delicioase si viata de noapte vibranta. In acest articol, vom explora ce puteti vizita in timpul unei vacante in Atena pentru a va bucura la maximum de aceasta destinatie unica.

Acropolele

Orasul Atena este dominat de Acropole, un sit arheologic istoric care dateaza din secolul al V-lea i.Hr. si gazduieste unele dintre cele mai remarcabile monumente antice din lume. Printre acestea se numara Partenonul, un templu dedicat zeitei Atena, si Erechtheionul, cu celebrele statui cunoscute sub numele de Cariatide. Vizitati Acropolele pentru a intelege mai bine istoria si cultura Greciei antice si pentru a admira arhitectura si sculpturile uimitoare.

Muzeul Acropolis

Muzeul Acropolis este un loc excelent pentru a explora artefacte antice si pentru a intelege contextul istoric al Acropolei. Acest muzeu modern si bine amenajat gazduieste o colectie impresionanta de statui, ceramica si artefacte arheologice. Vizitatorii pot vedea chiar si fragmente originale ale frizei Partenonului.

Agora Antica

Agora Antica era centrul vietii publice si politice in Atena antica. Aici puteti vedea Templele lui Efes si lui Hephaestus, precum si Stoa lui Attalus, o galerie de coloane care gazduieste acum un muzeu. Un punct de atractie deosebit este Templul lui Hefaistos, un exemplu impresionant de arhitectura dorica.

Plaka, Cartierul Vechi al Atenei

Plaka este un cartier istoric pitoresc din Atena, cunoscut pentru strazile sale pietruite, casele traditionale si tavernele autentice. Aici puteti plimba pe strazi inguste, puteti admira arhitectura neoclasica si puteti savura mancaruri grecesti delicioase intr-una dintre tavernele locale. Plaka este, de asemenea, un loc excelent pentru a cumpara suveniruri si obiecte de arta.

Monastiraki si Piata Monastiraki

Monastiraki este un alt cartier vibrant din Atena, cunoscut pentru targul sau de strada, unde puteti gasi obiecte antice, haine, bijuterii si multe altele. Piata Monastiraki gazduieste si Targul de Pulci al lui Monastiraki, un loc minunat pentru a descoperi comori ascunse.

Muntele Lycabettus

Pentru o priveliste panoramica spectaculoasa asupra Atenei, urcati pe Muntele Lycabettus. Puteti ajunge in varf cu funicularul sau puteti alege sa urcati pe jos. De la varful muntelui, veti avea o panorama deosebita asupra orasului, mai ales la apus, cand Atena straluceste sub lumina soarelui in asfintit.

Muzeul National Arheologic

Acest muzeu este un loc perfect pentru a explora istoria si cultura Greciei antice in profunzime. Aici gasiti o colectie impresionanta de artefacte, inclusiv statui, vase, bijuterii si obiecte funerare. Muzeul ofera o privire cuprinzatoare asupra evolutiei civilizatiei grecesti de-a lungul timpului.

Biblioteca lui Hadrian

Biblioteca lui Hadrian, construita in secolul al II-lea d.Hr. de imparatul roman Hadrian, este acum un sit arheologic si un parc. Aici puteti vedea ruinele impresionante ale bibliotecii si ale altor cladiri antice, precum si gradini frumoase si promenade linistite.

Cercul Olimpic Atena

Pentru iubitorii de sport si istorie, Cercul Olimpic Atena este un loc de mare interes. Aici puteti vedea stadionul vechi, unde s-au desfasurat primele Jocuri Olimpice din 1896. Cercul Olimpic gazduieste si un muzeu care prezinta istoria Jocurilor Olimpice.

Manastirea Kaisariani

Manastirea Kaisariani este o manastire ortodoxa greceasca veche, situata la scurta distanta de centrul Atenei. Acest loc linistit ofera o oportunitate de a experimenta spiritualitatea si istoria Greciei. Gradinile frumoase si arhitectura monastica va vor impresiona cu siguranta.

Gastronomia Greaca

Atena ofera o experienta culinara exceptionala, cu restaurante care servesc mancaruri traditionale grecesti, cum ar fi moussaka, souvlaki, tzatziki si salata griek. Piata centrala a orasului, piata Varvakeios, este un loc excelent pentru a achizitiona produse locale, inclusiv masline, branzeturi si ulei de masline.

Viata de Noapte din Atena

Atena are o viata de noapte vibranta, cu numeroase baruri, cluburi si taverne care ofera divertisment pana in zori. Cartierul Gazi este faimos pentru cluburile sale de noapte, in timp ce Plaka si Monastiraki ofera atmosfera relaxata si muzica traditionala greceasca.

In concluzie, Atena este un oras bogat in istorie, cultura si frumusete, care ofera o experienta de vacanta de neuitat pentru calatorii. Cu monumente istorice remarcabile, muzee fascinante, gastronomie delicioasa si o atmosfera autentica, Atena este o destinatie pe care nu trebuie sa o ratati daca sunteti in cautarea unei aventuri culturale.

[life-does-not-forgive-weakness]

Muzeul de Arta Veche Apuseana "Ing. Dumitru Furnica-Minovici"  recomandarea.saptamanii

[acumtv]

ȘTIRILE ACUM TV | 08-09.09.2022

ȘTIRILE ACUM TV | 08-09.09.2022

Știrile județului Bacău Iată care sunt cele mai importante titluri ale ediției: – Pe 5 septembrie clopoțelul și la colegiul de Arte George Apostu – Incendiu la 3 autoturisme din Letea Veche – Premiere a cuplurilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie la Mânăstirea Cașin

[12iul-ie]

Rețetă de primăvară, speranță și destin

Primăvara înseamnă renaștere, înseamnă prosperitate și energie.

Cărți de tarot pe masă, pică Turnul și Moartea. Trebuie să cadă Turnul.

Războiul purtat toată iarna, cel ce și vede acum încet încet sfârșitul pentru că una dintre părți s a predat, a fost unul civil. Părea a fi ceva la o scară mult mai înaltă, dar era doar o neînțelegere. Totul se întâmplă cu un scop totuși, fiecare lucru mărunt ne aduce în punctul în care suntem în momentul de față. Este scris în stele.

Am căutat disperată elementul lipsă zile și nopți. Puneam totul pe hârtie, încercând să trag o concluzie, dar nu reușeam. Mă blocam mai mult, aveam nevoie de o altă foaie. Și alta, și alta… Un alt caiet, ce urma să fie, încă un alt caiet. Nu simțeam că ajung undeva, dar nu puteam vedea o altă posibilă scăpare.

Lecția învățată, dar încă doar parțial acceptată, este că în realitate, nu putem controla aproape nimic. Controlul este doar o iluzie. O iluzie creată pentru un sentiment de liniște temporară.

Și de acolo, pornește totul. Acolo s a început tot acest episod haotic, ce s a transformat într un sezon întreg.

A început la sfârșit de august, când asteptările mele asupra viitorului se spulberau și eu nu puteam face nimic decât să privesc de la distanță, simțind numai agonie.

Mă pierdusem de câteva luni, dar trăia o versiune nouă a mea de care m am indrăgostit undeva în mai. A fost minunat. Până m am lovit de ceva karmic.

Karma mea a început acolo unde este setea mea pentru sentimente puternice, inegalabile. Sentimentul cu care mă hrănesc de obicei este acel sentiment când abia ai cunoscut pe cineva, când începi să te îndrăgostești și totul este un mister total, ce îți oferă o stare euforică de care nu mă pot sătura. Ideea este că, după un timp, sentimentul acela pleacă, iar eu îmi pierd orice interes pe care l dobândisem pentru persoana respectivă și trec la următoarea. Interesul meu este, mai bine zis, pentru sentimentul oferit, ci nu pentru om în sine.

Plata mea a fost că mi am pierdut interesul în propria persoană creată în mai, și cea veche era deja moartă. Și în acel moment, am rămas goală. Am început să mă simt ca un nimic. Nu mi mai vedeam (ca să clarific, încă port această bătălie chiar dacă este pe sfârșit) personalitatea. Simțeam că sunt nulă.

Am devenit obsedată să simt iar euforia unui foc nou, și nu reușeam cu nimeni. Nu poți găsi ceva atât de delicat și unic, căutându l în disperare. Este împotriva naturii.

Dar erai tu, ultima speranță. Mi am dictat eu mie că odată ce te găsesc, îmi voi reîncărca bateriile și voi merge mai departe. Undeva speram că, poate chiar voi merge mai departe alături de tine.

Un scop imaginar, ce m a obsedat. O ușă închisă, pe care credeam că dacă o deschid, totul o să înceapă să meargă în direcția dorită. Dar nu găseam cheia… Credeam că nu am ce îmi trebuie ca să deschid ușa, că trebuie să mă schimb ca să o pot deschide.

De notat că, în această poveste, există un tip de manipulare în care un individ se joacâ cu mintea ta până dobândești insecuritățile sale în exactitate, ca mai apoi, să poată să creeze impresia că îți este superior și să și poată continua jocul.

De notat că, fiecare oferă ce are în suflet.

După atâta timp, am ajuns la concluzia că ușa aceea nu este cea pe care trebuie să o deschid. Nu este nimic greșit la mine ca persoană, ci este greșit faptul că îmi permit să rămân în acel loc întunecat pentru mult prea mult timp, într o decepție.

Am avut impresia că este destin, că așa trebuie să fie. Te am conectat cu numere și poezii abstracte, când tot ce era acolo era ceva ce bănuiam deja a fi doar arta mea. Toată frumusețea ta era energia mea asupra ta. Și încă o dată, menționez, am făcut artă din gunoi.

Povestea din capul meu ce tânjeam să o trăiesc, nu era nimic mai mult decât un scenariu creat de mine în care credeam că o să fiu fericită. Ești un personaj secundar ce doar mi ar fi alimentat povestea dorită, dar te am făcut vital. Am trăit spunându mi că doar atunci și atunci, voi fi fericită, că trebuie să fie așa, că trebuie să se împlinească. Dar dacă nu merge așa cum doresc pentru că trebuie să fie complet altcumva, rezultând în a fi chiar mai fericită decât tânjesc să fiu? Sau poate, doar nu este timpul acum.

În orice caz, te disprețuiesc pentru ceea ce a putut fi și nu a fost. Voi încerca să scap de acest dispreț totuși, pentru că există probabilitatea să port toată vina aici. Trebuie să mă dezleg de orice sentiment legat de tine. Mi ai consumat prea mult timp.

Mai presus de toate, ca o notă de final în privința ta, voi alege întotdeauna, în locul a orice, să fiu liberă.

Intuiția mea este indusă în eroare la cât de bulversată sunt încă, așa că voi lăsa destinul să aibe ultimul cuvânt aici. Orice ar însemna asta.

M am judecat. M am judecat zi de zi, aspru. Nu mi am oferit o pauză, nu am acceptat că există factori externi. Tot căutam să recapat controlul.

Din păcate, sau din fericire mai bine zis, nu am niciun control. Tot cercul ăsta vicios, nu mă duce nicăieri. De asta și este un cerc, ajung de fiecare dată exact de unde am plecat. Nimic nu se schimbă.

Alergătura după mai mult, m a făcut să atrag, la sfârșit, mult mai puțin decât ceea ce aveam la început.

Mi am pierdut scânteia.

Odată cu ea și speranța. Speranța că totul o să fie bine într un final. Că voi primi ceea ce mi doresc, ceea ce aștept.

O problemă cu care mă confrunt totuși este că urăsc să aștept, nu am răbdare. Mă descurajez imediat. Este o caracteristică de a mea, este ceva în natura mea. Prin urmare, nu prea găsesc ceva ce m ar putea ajuta să o elimin. Dar, pot să găsesc ceva ce ar face așteptarea asta suportabilă, speranța.

Am decis, să cred ca apoi să pot să sper, că în curând, dacă dau voie lucrurilor dorite să vină spre mine, își vor urma traiectoria fără a mai staționa.

Nu mi rămâne altceva de făcut, așa că asta este concluzia mea. Scânteia trebuie să mi o recapăt, și dacă nu am reușit încercând să o aprind singură, o voi lăsa să se aprindă de la sine.

Natural, cursul trebuie să fie natural.

Alături de această concluzie se află și câteva alte lucruri de spus. Lucruri pe care le am uitat pe drum și sper să reușesc să le reculeg.

Am uitat să dau atenție celor ce mă iubesc.

Am uitat să mă mai opresc din a gândi până în punctul în care sunt epuizată, deși stau în pat.

Am uitat cum e să faci ceea ce simți, fără a te mai gândi și la consecințe.

Am uitat că până la viitor, mai exista și momentul actual.

Am uitat să iert și să fiu un om cinstit.

Am uitat să cred în mine, și că voi reuși…

Toate acestea, făceau parte din rețeta scânteii mele ce avea la bază speranța. Lumea și societatea sunt dure, ne pierdem sufletul alergând după nimicuri.

În octombrie. Atunci mă voi vedea față în față cu orice a mai rămas și voi arunca o ultimă privire înapoi, dar doar ca să admir ceea ce am clădit. Până atunci totul, sau aproape totul, va fi aranjat.

Mai este și un alt om, unuia căruia încă îi port iubire, după atâția ani, ce aștept să văd dacă este menit. Un alt aspect lăsat fără speranță din partea mea. Este posibil să iubesc, dar să cred că trebuie să mă aflu într un alt loc? Să cred că deși este persoana mea, mai am nevoie de timp să trăiesc alte lucruri, fără el? Prea multe întrebări, la care acum nu pot avea un răspuns. Trebuie să aștept, cu siguranță și asta o să mi se arate.

De data asta cred orbește în destin. Ce e al meu, e pus deoparte. Nu câștigă nimeni lupta împotriva destinului. O spun din experiență.

Am de asemenea, de spus un adio. Un adio dureros, cuiva ce nu se mai întoarce vreodată. Însă, încă nu sunt pregătită. Mai sunt lucruri ce trebuie să se întample, și mai am nevoie de timp încât să procesez trecerea persoanei respective în neființă.

Toate la timpul lor.

Ne auzim în octombrie.

Atunci vă voi spune cum s au așezat lucrurile, fiecare în parte. Dau timpului timp și ofer loc destinului.

Cât despre 11:11, nu am încă nici cea mai mică idee despre natura semnului. Dar dacă sunt sigură de ceva, este că până atunci voi știi.

[dangaina-blog]

Scurgerea sufletului

Apartamentul nostru era destul de mic, dar era întreaga lume pentru mine. Era locul unde mă simțeam în siguranță, unde sărbătoream Crăciunul și unde priveam fantasticele flori de gheață în diminețile de iarna.

Nu îl simțeam mic, ba chiar mult timp a fost foarte mare. Am crescut și l-am lăsat în urma, ca pe o cochilie veche.

La începutul lui 2020, când, undeva, s-a hotărât că am trăit destul liniștiți și e timpul să ne agite, mama a ajuns la spital. Eu eram la 4000 de kilometri și m-am făcut luntre și punte să vin, să o ajut.

Așa ca o cochilie veche, pe care încerci să o îmbraci din nou, micul apartament era atât familiar și plin de amintiri cât și mic, ponosit și îmbătrânit.

Când l-au primit de la stat, nou în folie, meseriașii făcuseră o treaba buna la scurgerea de la cada, de se umplea podeaua de apă, când scoteai dopul, după baie. Noi nu eram așa moderni, umpleam cada, făceam baie și apoi așteptam câte jumătate de ora, cu dopul pus la 3 sferturi, ca să se golească cada, încet, încet și apa să nu ajungă la buna noastr�� vecină de jos.

Tata zicea că a încercat diverse lucruri și că nu se poate face nimic, că probabil lucrătorii turnaseră ciment, sau cine știe ce, în sifon. Am trăit acolo probabil 17 ani și, repetat, aceeași poveste, de fiecare dată când unul dintre noi făcea baie, mama, tata și băiatul. Era o arta cum sa pui dopul, să nu se scurgă prea încet, dar nu prea tare, cât apa să iasă doar un pic, atât cât era posibil.

De nenumărate ori uitam, sau nu cunoșteam prea bine arta și mă întorceam la baia jumătate inundată și dă-i repede cu ceva, să aduni apa, să nu vină vecina, sau mai degrabă să nu vină tata...

Au fost ani de școala și ani de vacanțe, sfârșituri de ani, Pasti și sărbători, zile de lacrimi și zile de bucurii, iar scurgerea căzii, în mica baie, pe strada Izvorului, între munții Dornei, refuza constant să lase apa să treacă, ca un aviz că nu poți controla totul în viață.

Eu am plecat, când mi-a venit timpul, am mai stat vreo 18 ani prin București și încă ceva ani prin țări calde, iar tata și mama încă controlau dopul, apoi a rămas să controleze doar mama.

Când am ajuns acasă poliția ne-a controlat 2 săptămâni, dacă suntem acasă, așa că am stat acasă. Deși pereții vechii mele camere erau plini de sute de cărți, citite și recitite, eu nu mai citeam de 20 de ani și mai bine. Ce să faci 14 zile?

Am făcut ordine peste tot, în camere, în bucătărie, în sertare și în cutii, în boxa de la subsol, mai puțin în gânduri. Și după asta am dat de baie. Tui ceapa căprii măsii, care ne-a făcut sa gâdilăm dopu atâția ani, da´ nu îți vin eu de hac?

Am băgat degetele în sifon dar mai ales mi-am pus mintea cu el. Și ce să vezi, care ciment, care înfundătura, gaura prin care intra apa era mai mare decât gaura prin care ieșea. Sifonul era făcut din fontă, nu se putea sparge sau scoate cu scule din casă. Și atunci? Am pus jumătate de dop de pluta în gaura mare, am dat drumul la apa și ce sa vezi? Nu se mai umplea de apa pe podea. Numai că, în continuarea, curgea încet, cătinel.

Ca un pușcăriaș, arestat în propriul domiciliu, cu mult timp la dispoziție și chef de munca, am pus mana pe pilă și am început să lărgesc. Stăteam cocârjit pe podeaua băii, sub chiuvetă, cu un pic de lumină și cu câteva pile vechi, folosite și lărgeam gaura de parca urma sa îmi iasă sufletul pe acolo când o veni timpul.

Deși scriu cu entuziasm, în realitate pileam cam 10-15 minute pentru ca era dificil și nu aveam poziție. Mi-a luat câteva zile să creez apei un drum suficient de larg, ca să nu se supere din nou și să inunde podeaua. Numai că apa nu voia să știe de povestea mea, nici măcar podeaua. Nici vecinilor sau prietenilor nu le păsa de evadarea mea, pentru ca nu aveam nici timpul nici cuvintele să le explic despre distrugerea mitului copilăriei mele, că „scurgerea este proastă și nu e nimic de făcut, de aceea stăm cu gura pe tine, ca să pui dopu´ cum trebuie”.

Și nici munca nu a fost așa de grea și nici timpul așa de îndelungat, dar sentimentul că nu am cui să spun m-a inundat, așa cum cada inunda baia. Și nu am găsit nici o scurgere, pentru ca tata nu mai este. Și aș fi vrut să spun cuiva, să mă laud un pic, dar am realizat că era unica persoana care ar fi putut înțelege. Ar fi putut înțelege că unde a trudit el ani de zile să se oblige și să ne oblige, eu în genunchi, cu niște pile vechi, în vreme de închidere, am dat drumul la durere și la amintiri și la suflet. Și ca o scoica care prinde un fir de nisip, unde o doare, naște perle, mă apuc să scriu oful meu: că nu am cui spune.

[rudyroth79]

Știri: “București Optimist” devine album fotografic

Știri: “București Optimist” devine album fotografic

Cristian Vasile și arta de a fi turist în propriul oraș

I se spune Igu, este fotograf pasionat de călătorii și de mișcare, și de câțiva ani surprinde o altă față a Bucureștiului. Cristian Vasile și pagina sa de Facebook București Optimist au reușit să stârnească admirația celor care caută motive să se reîndrăgostească de orașul lor. Începând din 5 iulie 2017, ”București Optimist”va fi disponibil…

[nerdynightpenguin]

Ziua 1

Deci am inceput in sfarsit acest jurnal. O sa las o tona de notite ok? So don’t judge me for being this disorganised. Also, da o sa observi ca imi propun sa fac mult prea multe lucruri si nu o sa pot face aproape nimic dar e ok important e ca macar sa incep, sa fac acest gola-uri reale.

Azi am descoperit o sala de fitness superba(LadyFit) pe la Unirii. Sunt praf cand vine vorba de sport pentru ca adevarul este ca sunt destul de lenesa. De APROAPE un an nu am mai facut aproape nimic pentru conditia mea fizica si acest lucru se vede. Parerea mea despre cum arat acum m-a afectat pe mai multe planuri ( mai ales pe unul pe care mi-as fi dorit sa nu ma afecteze atat de rau si anume my sex life). Asadar, incetul cu incetul trebuie sa simt ca reiau controlul asupra vietii mele si sper sa incep, chiar daca cu pasi mici, dar sa incep sa imi formez obiceiuri sanatoase care ma vor face sa devin un om de care sa fiu mandra. 

Also, vreau sa scriu. O pasiune veche este scrisul si cititul. Aceste doua lucruri nu mi-au iesit deloc in ultimul an. Stii, simt ca ultimul an m-a schimbat atat de mult si in bine dar cu toate aceste schimbari simt si un mare dezechilibru pentru ca ma pierd putin cam tare in what ifs si uit sa merg pe drumurile care ma fac ceea ce sunt. Asa ca o sa scriu. O sa scriu mult chiar daca e prost. Mereu mi-am dorit sa fiu o artista. Sa creez ceva frumos. Ceva de care sa fiu mandra si adevarul e ca sunt praf la muzica, la dans, la desen la cam tot. Scrisul e singurul care ma face sa ma simt aproape o creatoare, e cel care ma face sa ma simt cel mai putin judecata. Pot spune ca imi place arta dar cine sunt eu sa judec artistii, cum pot eu sa imi dau opinie, ce drept am daca nu stiu ce presupune procesul de creatie. Daca eu nu sunt in stare sa creez nimic ce drept am eu sa judec ceea ce altii creeaza.

Asa ca voi creea. Voi creea texte fara sens pentru tine, texte fara importanta pentru tine, texte care incep cu idei bune care la inceput par ca au un scop dar care sa dovedesc a se pierde in valul de idei care imi curge in creier atunci cand ma apuc sa scriu. Voi scrie texte care se ramifica la infinit si care nu au conlcuzie pentru asa ca functionez. E ok, nu ma astept sa le citeasca nimeni insa ma fac sa ma simt mai bine in legatura cu mine, Imi las gandurile apasatoare aici, pe link-ul asta. Dupa ce le las aici nu o sa ma mai macine si nu ma vor mai dezorienta. Asta e metoda mea de gandire cred? Eu nu sunt speciala, sunt doar un oarecare, eu nu gandesc cu voce tare, eu gandesc cu cuvinte tiparite.

Multumesc si plictiseala placuta in continuare!

P.S. sunt ft ft cringe stiu

[the-bcritic-stuff]

Vechii zugravi și alegoria vârstelor

Vechii zugravi și alegoria vârstelor

Vârstele vieții – de la leagăn la mormânt în iconografia sec. 18-19 O conferință de Cristina Bogdan https://www.youtube.com/watch?v=vMMH2bLfz9Y

„Între leagăn și mormânt. Vârstele vieții reflectate în iconografie. Secvențe românești și bulgărești (sec. 18-19)”

O temă vanitas, pictată în pridvorul bisericilor din România, Bulgaria, Grecia, Rusia, „Roata vieții”…

[pensiunibucovina2019-blog]

Care sunt cele mai bune  pensiuni Bucovina 2019

Nordul Tarii Moldovei ofera calatorului privelisti de rara frumusete,la care se adauga renumitele manastiri construite de mari domnitori si boieri moldoveni. Zona este presarata pe toata intinderea ei cu biserici si manastiri renumite pentru picturile exteriore si interioare, edificii unice in lume. Orasul Gura Humorului este situat in partea centrala a judetului Suceava, la limita estica a Obcinilor Bucovinei, in depresiunea Humorului. in Gura Humorului este amenajata o partie de schi cu o lungime de 1.350 de metri, dotata cu un telescaun si cu o instalatie de produs zapada. Aceste comori sunt incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO si au fost construite pentru a consolida puterea Moldovei. Calatorii sunt atrasi de maiestria artistica a frescelor care acopera atat zidurile exterioare, cat si pe cele interioare cu o multime de imagini ce par astfel insufletite.

Alege pachetele turistice in nordul Moldovei

Desi initial a facut parte din Principatul Moldovei, Bucovina a fost anexata in 1774 de catre Imperiul Habsburgic. Astfel, in 1849 se naste Ducatul Bucovinei, regiune administrativa dependenta de imperiu dar cu o oarecare autonomie. Dar aici, peisajul este de o rara frumusete iar climatul este unul foarte placut cu temperaturi contrastante intre iarna si vara dar care se mentin in limite mai mult decat acceptabile. Relieful este variat si coboara treptat din zonele montane, respectiv de pe versantii estici ai Carpatilor Orientali spre zonele de colina ale Subcarpatilor si mai departe spre zonele inalte ale Platoului Moldovei.

Lacasurile de cult din nordul Moldovei isi continua si astazi menirea, primind credinciosi si iubitori de arta veniti sa se convinga de frumusetea lor. Gradina Raiului este diferita in imaginatia fiecaruia. La 25 km de Campulung Molodovenesc, ascunsa printre crestele impadurite, se afla manastirea Moldovita. Odinioara, pe acest loc, pustnicii si-au intemeiat o bisericuta de lemn, iar in jurul ei s-au inaltat apoi chilii, formandu-se astfel o colectivitate duhovniceasca. Puteti ajunge la manastire cu binecunoscuta Mocanita; la capatul unei plimbari ce dezvaluie peisaje rurale moldovenesti, va asteapta clipe de ragaz si liniste, in compania povestilor pe care Moldovita le spune oricui ii trece pragul.

Bucovina va ofera o vacanta de vis

Domnitorii veneau adesea pentru a primi sfaturile unor calugari intelepti, acestia reprezentand autoritatea morala. Se spune ca in urma fiecarei victorii, domnitorul Stefan, un aparator al crestinilor, a ridicat o biserica sau o manastire, fiind ctitorul a aproape 40 de lacasuri de cult. Dintre acestea, opt au fost incluse in patrimoniul mondial UNESCO: Arbore, Humor, Moldovita, Patrauti, Probota, Suceava, Sucevita, Voronet. Manastirile aveau si un important rol cultural. Aici se pastrau manuscrise vechi, cronici sau picturi. Totodata, ele erau si importante centre de alfabetizare, unde nestiutorii de carte invatau si limbile clasice, precum slavona, latina sau greaca veche.

Informatii despre turismul in Bucovina

O manastire aparte pe plaiurile moldovenesti este Putna, prima si cea mai importanta ctitorie a domnitorului Stefan cel Mare. De peste cinci veacuri, aceasta atrage credinciosii prin istoria si legendele sale care o invaluie. Pe un drum de o frumusete coplesitoare ce serpuieste pe vai si culmi bogat impadurite, intrerupte de pasuni pe care se zaresc razlete capite aurii de fan, ajungeti la manastirea Sucevita. Dupa serpentine strajuite de brazi seculari, intre dealuri se vede un lacas de cult simplu care pare ca se contopeste cu natura. La biserica Arbore ajungeti cu usurinta, fiind situata chiar in inima satului omonim. Imprejmuita cu gard de lemn si avand o curte simpla, biserica nu pare sa aiba fastul celor ridicate de Stefan cel Mare. Fiind o ctitorie boiereasca, aceasta este construita din caramida si nu are turle, insa uimeste prin stilizare.

Vrei sa alegi

cele mai bune 10 pensiuni Bucovina

?

Cunoscuta indeosebi pentru peisajele naturale fascinante si pentru manastirile din zona, Bucovina este un adevarat cufar cu comori pentru turistii care ajung sa o descopere. Printre comorile sale se numara sate pitoresti, orase vibrante si zeci de locuri in care traditia este litera de lege. Bogatia spirituala a acestor locuri a dainuit de-a lungul timpului, oamenii de-aici descoperind importanta unei legaturi armonioase cu divinitatea. Marturii istorice ale secolelor XV-XVI, bisericile din nordul Moldovei amintesc de vremurile domnitorului Stefan cel Mare si ale urmasului sau, Petru Rares. In aceasta perioada, manastirile au constituit un adapost pentru locuitori, multe dintre ele avand fortificatii specifice unei cetati. viziteaza

Cetatea de Scaun a Sucevei, cea mai mare din spatiul extracarpatic, construita in perioada de glorie a Moldovei medievale, a intrat in istorie in special pentru faptul ca nu a fost cucerita niciodata. Prima ctitorie a Voievodului stefan cel Mare, Manastirea Putna a fost sorocita loc de odihna vesnica pentru domnitor si familia sa. Zidirea a inceput la un an dupa cucerirea cetatii Chilia, in vara anului 1466. Chilia Sfantului Daniil Sihastrul este sapata intr-o stanca, ce se ridica deasupra vaii. Chilia a fost scobita cu dalta si reprezinta un paraclis cu trei despartituri: pronaos, naos si altar. intregul loc scobit in piatra are 9,25 metri, iar inaltimea este de 2 metri.

La sfarsitul anilor 1700, cand Bucovina a ajuns sub stapanirea Imperiului Habsburgic, Hanul Domnesc a fost transformat intr-un conac ce era folosit de vanatorii din familia imperiala. Aici erau cazati boierii si demnitarii austrieci, care participau la tot felul de partide de vanatoare organizate in padurile Sucevei. Ai posibilitatea sa schiezi pe cateva din cele mai lungi partii din Romania si anume Dealu Negru din Vatra Dornei sau Partia Soimul din Gura Humorului, recunoscute pentru senzatiile tari pe care le ofera celor pasionati de schiat sau snowboarding. |Alte activitati pe care merita sa le incerci sunt raftingul pe raul Bistrita, plimbarile ecvestre sau cu ATV-ul in Parcul National Calimani, tiroliana, mountain biking sau drumetiile.Traditiile si obiceiurile locului le poti descoperi in cateva muzee cu exponate unice Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, Muzeul Oului din Vama sau Muzeul International al Oualelor Incondeiate din Moldovita. detalii

[highink]

Tropical

In tropic, am cultivat o placa video umeda, o discheta cu filme porno, mirosind urat a urina veche de unsprezece ani, pasta de dinti facuta ghemotoace fine, tinand loc de polen florilor si cateva usi de dulap vechi, lemn de visin. Ma stimuleaza cele din urma in primul rand vizual, mai apoi olfactiv, datorita duhorii comunismului, tactil prin hartia indoita la colturi si vizual, hartia infatisand defapt nuduri din reviste unguresti si rusesti cu familii de trei goi-pusca, femei cu sani imensi, sticle de whiskey, pisici prost desenate, cowboy si tigari, beri, copil blond cu ochii verzi.

Clima e temperat-agresiva, desi in momentul asta doar bate vantul. In palma ma joc cu un creion mecanic albastru. Il pierd pe pajiste, prin maldarul de Toate-Acelea. Ma joc cu o idee pentru Expo Maraton, o pierd intr-o alta idee. Hartie igienica. Fumez. Ei mananca doner, eu caut sa vorbesc, sa cresc discutand, sa (poate) uit unde sunt. Imi sunt dragi, dar nu stiu unde mi-e creionul mecanic. 

Usa din lemn de visin avea balamale galagioase. Defapt CD-urile miros a urina de mort. Nu am mai mancat bine de trei zile, dar am toate bogatiile in minte. Cunosc. Nu. Ping-ul e mare, pierd semnalul la celalalt fir de iarba. Trebuie sa descurc cablurile de la baza copacului. Se tot incaleca si creste ping-ul. Imi bate in timpan in singuratatea asta tropicala. Ping. Pinnnng. Piiii-

Pajistea e de un verde de neimaginat. Cativa maci rosii, dar Dumnezeu cel real, constiinta pura a Eului, mi-a zis sa nu ii accesez. Multi oameni acceseaza maci. Ping-ul e slab, Eul e neascultat. Accesez: pescuit, poezie, sentimente in trei, dioptrii, inaltime, galagie, plimbari cu cortul, lenjerie, petreceri, barba, nu, prea da, liniste. E in Ti(h)n(a)der. Zece energizante de gol, anxietate pentru Eu. Stropesc.

Tropical. Val cu val peste subrat, am transpiratia de pe frunte. Nu e fruntea mea. Nu e corpul meu. Nu. Am. Ping-ul. Bun. Tu gresesti. Tu pleci. Te-am futut. Tu esti mort. Tu in bus. Tu pe tavan. Tu sub masa in biserica. Tu cu tichetele de vacanta. Tu. Eul? Ma fute cu una din flori. Fug. Ating picaturi de alcool, oboseala, pisat, vreau sa dorm pe telecomanda, butoanele moi, rotunde, colorate si gri ma incurajau la somn. Ultima e amintire din copilarie. Nu tipa din flori, ca am tras de apa aia de toaleta doar zece zile sa par interesanta si burgheza, nu, sunt intinsa pe o pajiste doar.

Sunt intinsa. Intinsa, intinsa. Intins. Nu percep gen. Nu percep. Nu mi-e dor sa fac dragoste. Job. Arta. Nu consum dr. Oguri. Nu beau. Ma hidratez si sunt odihnit. 

Trop pi cal. Ambalajele sa fie sortate pe categorii, sa se recicleze. Proiecte de design, desene, desene, imagini, motion-caption. Vad oamenii de la masa in linii, nu simt sufletele din ei. D. The “D” word. “Dick”. No. Depression. Dar fericire, joc tintar si sah, table, invat sa joc Rummy, citesc cu voce tare si recit in fata tuturor numerelor de Euri. Stau pe campie paralizat, pamantul e umed, rece la mijlocul spatelui, soarele imi bate in suvitele blonde. Viata e simpla. Imi pun caseta cu coperta din plastic ce o inveleste cu imaginea a doi ochi verzi-galbeni ai unui copil pe ochii mei de-acum: o pastrase mama ca seamana cu culoarea mea de cand aveam ping-ul bun. Atunci se inregistra informatie vizuala pe CD-uri si pisatul avea forma de om pe care-l calaream. Si CFR-ul era fain, bunica avea basca ca de controlor de tren. Ma arunc in trecut. Nu ma bucur de prezentul gol. Apartamentul gol. Oamenii goi, interior, exterior. Nu. In niciun caz nu ma bucur de ce am. Ar trebui, da, ratez momente de neuitat.

E vara si cresc puietii de arici, miros a caini uzi teposi, au nasul umed si plin de microorganisme de pe rame care se tarasc pe placute RAM. Toate RAMurile din pomii cu cablurile incurcate si cu toata balta care mi s-a pus in buric, lac de acumulare, imi curge maduva si ma sec, zambesc, zabovesc toate la tropic. Ochii mei caseta, parul blond ca paiul pe care stau, iubesc sa desenez, promit bunicului-arhitect ca eu nepoata-arhitecta, nu e inca urina, mi-e frica, mi-e frica, niste traume, descoperiri sexuale de una singura, crush la cinci ani pe una mai mare, nu din flori, dar o Anca. Am parul lung, urasc plaja, nu-mi convine nimic, critic tot, am tot ce vreau, dar nu mai am ping-ul bun. Contrazic pe tata in engleza, beat, rade, iubeste, vesel. Kilometrii de struguri insirati pe viile din tropicul perfect compactat in imaginea aceasta: trei cutii din tabla, albastre, alune Felix. Capac gumat. Intr-una erau cuie si suruburi. Blatul de la dulap bleo. Mirosea a ulei. Icoane in geamul mobilei, un radio portocaliu intr-un cos impletit, o scobitoare, Kent lung. Vesela pretioasa, o telegondola cu luminite din Venetia de prin anii ‘60, bunic plimbaret, un taur negru cu coarne de fildes, i se misca un corn, are coaie din plastic, negre, care ies dintr-un puf negru ce-l acopera complet. Ziare, ziare pe pereti, membru de partid, proiecte, acvariu in televizorul cu tub cel vechi, ma jucam cu tataia cu salam taiat in cubulete, facandu-mi mini-sandwich-uri. Turnul din Pisa din scobitori. Tabara de arheologie pentru prunci din Italia. Nu. Prea clar.

Douazeci si doi de grade, ma ard pe pamant tropical. Nu vreau sa ma atinga data de treizeci. Singura pe podul palmei. Se inchide, iar in ea, sunt eu. Nu garantez iubirea mea, decat daca sunt asigurat. Am zestre tot campul, tot pisatul drag, toata informatia, se fura datele aici, datele de nastere, datele in acte, datele daca vrei sa te dai la ce sunt. Nu am corp, doar bolnavicios, sunt studioasa, doar profunda, sunt model de urmat, dar iata-ma pe o campie singura.

La margine de seara, pe pat, e toata campia mea. Tropical face ochii ca pamantul pe care imi sed capul sa fie lubrifiat, sa vad, sa simt, simt, simt prea mult, vreau sa ma opresc, vreau sa reusesc si nu pot, ma simt slaba, veriga pasiv-proasta, dar pe zi si in viata, incredere in mine, te rezolv, fac torturi de complimente si delicatese la task-uri. Job-urile ma iubesc la tehnic, poate de-aia invart firele din mintea mea, campia imprastiata de jur-imprejurul meu. Ce sunt eu? 

Ego-ul de pe cer ziua. O-ntind in fuga printre gherutele de la cardul de memorie. Mai mult de treizeci de Tera stocare incorporata, am vreme sa ma plimb, sa urc muntii, sa-mi asigur calmul cand imi bubuie stomacul de nervi, sa setez notificarile pe categorii prioritizate in functie de ceea ce imi ofera ca experienta si informatie. Radicala, da. Astept sa ma culc, sa ma trezesc, sa ma mint de soarele de pe cer, pozitiv, sa vorbesc cu cinci artisti diferiti, sa trimit mail-uri la doua reviste, prea multe ilustratii in minte, prea multe ganduri metamorfozate dintre structura tehnica a unei cladiri eterne cu anatomia unui putregai viu. Bag mainile in tehnicizarea vizuala, optica e incredibila, vreau sa ma incui in propriul meu templu, ma agit, nu, nu vreau sa te sarut pentru ca nu simt nimic, un impuls in coloana, da, doare, nu, nu in maci, am gasit pe cer un Eu pur intr-o noapte de multi ani pe campia mea tehnologizata si am amorezat toata ideea cerului, puteam fi Stephen Hawking, dar am fost eu, idei, principii, prima oara, virgina, da, nu prima oara cu tine (ai fi vrut, si eu la fel), prima si ultima oara cand m-am gadilat pe tample si in templele cusute din alcool, conversatii si interes, atractie. Am fobia aceea ciudata cu planetele, poate ca am fost dinozaur si candva ai fost meteorit si mi-ai ars rasa rau de tot, dar esti om si nu m-ar deranja daca.

Dar si cu “parca” ma leganam intr-o barca si “din bar in bar se face rai”, doar ca eu am fost alungat din el cica si am devenit inteligenta. Mi-as vinde merele padurete din pomul din fata mea, doar sa fiu si eu o proasta, ca poate aveam mai mult curaj sa ma urc in cer si s-o sarut. Probabil nu as fi pretuit ce pup, pentru ca galaxiile se fut din zi in zi in om si de-aia ne sculam cu stari diverse. Ma cautai cu lanterna pe cer, sunt cel mai nocturn leu, iar tu cel mai soare-n om. Te invit la mine in haos, casa ordonata, campia complet dezaxata intr-o asezare superb compartimentata pe categorii. Am informatii noi, gandesc ca un kaleidoscop un subiect, te-as lua aici pe campie sau as veni la tine pe cer sau am coase astea, poate dau cu aspiratorul pe iarba, ca pot si asta. Pot tot ce imi permite lumea asta si cea din sinea mea, cu toata pasiunea care se stinge sub covorul pe care calci zilnic cu nonsalanta ca niciodata nu te uiti la finele detalii si nu ti-am zis-o niciodata ca mereu pare obositor pentru tine, dar la mine in nonsens totul are sens si tu ii dai tuturor lucrurilor un sens si un cardinal bun, nu, nu depind de tine, nu, nu te enervez, nu, ci trag la tine ca un magnet, ca un ciocanit de sticla cand se dau shot-urile, orice as face, ai dreptate, dar doar la ce vrei sa recunosti, dar nimeni nu recunoaste si lumea e complet inghetata in ego si frica si m-am saturat de toate astea, ma deceptioneaza si-mi picura apa din gheata pe focul dintre tendoanele mele. Ma arde. 

Prefer toridul camp deschis al nebuniei mele, decat prezentul asta cu care m-ai fentat, ca-i fain si bun, si-mi doresc de ziua mea, o zi sa fiu rece, sau nepasator, normal, nenascut, sa simt un fior de nimic, sa fac un dus si sa-mi fie viata mai lejera, totul artificial, sau de suprafata, sau asa, nu complet, un fruct, am un camp, am, am tehnologie, bate rock in inima mea si imi joaca tibiile pe “denebe”, exagerez mult, niciodata in scris, niciodata in ce simt si cum si cum, si cum?

Cum cel mai real mod de a iubi e sa te iubesc.

[centrulculturalreduta2019]

Gabriela Bularca, prezentă la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’

Centrul Cultural Reduta și Consiliul Județean Brașov în parteneriat cu Primăria Municipiului Brașov și cu Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov vă invită în perioada 12-15 august 2022 în Piața Sfatului, la prima ediție a Târgului ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’.  

Vor fi prezenți peste 20 de meșteri populari din județul Brașov și din țară. Aceștia vor aduce în atenția vizitatorilor, meșteșuguri din vechime, care se practică și astăzi, precum pielărit, cusături, pictură pe lemn, pictură pe sticlă, împletituri din sfoară, împletituri din foi de porumb, sculptură, modelaj în lut, olărit, împăslit, ceramică. Cei mici vor descoperi la acest târg și turtă dulce.      

Astăzi, câteva cuvinte despre împletitul firelor textile și despre Gabriela Bularca, artizan brașovean prezent în Piața Sfatului în perioada 12-15 august 2022. 

Împletitul firelor textile

Croșetatul, sau așa cum mai este cunoscut împletitul cu cârligul, este un meșteșug cu vechi rădăcini pe meleaguri românești, aparține marii familii a împletiturilor din fibre naturale și se realizează cu ajutorul unui cârlig denumit croșetă. 

Croșetatul a înfrumusețat articolele țesute încă din cele mai vechi timpuri. În epoca medievală, croșetarea devenise o îndeletnicire în atelierele mănăstirești. Fiind un meșteșug ce necesită multă migală, acesta era folosit la realizarea lucrurilor ce împodobeau casele și mai puțin la articole vestimentare, decât ca dantelă.

În arta populară, împletitura fină cu găurele, lucrată cu croșeta de mâna meșterilor este folosită pentru împodobirea pieselor de port popular și a țesăturilor de interior. 

Astfel, împletitura numită “dantelă” o găsim la marginea basmalelor, a cămășilor femeiești şi bărbătești.

Dintre firele textile utilizate în trecut, care cu greu se regăsesc în zilele noastre, putem aminti inul și cânepa. Există mențiuni potrivit cărora a fost folosită și papura, trecându-se apoi la utilizarea bumbacului și a lânii. În prezent sunt folosite cu precădere firele acrilice, în combinație cu aceste fibre naturale. De asemenea, se remarcă și folosirea unor fire mai rar întâlnite, din bambus și alte materiale naturale.

O istorie scrisă a croșetatului nu există la această dată cel puțin în România, și nici nu se poate preciza cu exactitate când acest meșteșug a pătruns în Transilvania, însă izvoare nescrise spun că arta lucrului cu cârligul ar fi fost adusă de sași și maghiari în această parte de țară. 

Forma croșetei nu s-a modificat mult în timp, cârligul fiind asemănător cu cel folosit la începuturile cunoscute ale acestui meșteșug.

Tradiția românească în arta croșetatului este veche. Dacă ne uităm la costumele populare din toate zonele țării, putem observa că în realizarea lor s-a utilizat croșeta, la îmbinarea părților iei, sau la realizarea dantelei atât de migăloase.

Gabriela Bularca, artizan brașovean, s-a născut și a crescut în Brașov. În clasa a V-a a făcut cunoștință pentru prima oară cu o croșetă. A fost dragoste la prima vedere și a fost fascinată de cât de multe lucruri se pot realiza doar cu o croșetă și un fir de lână. A crescut într-o familie în care meșteșugurile au fost și sunt prețuite, fiind transformate în meserii pentru mulți dintre membrii ei.

Bunica mea croșeta minunat iar meseria ei era aceea de cojocăreasă. Mama mea încă de la vârstă de 13 ani a ales calea croitoriei. Cu un talent uluitor, la vârsta de 16 ani reușise să înființeze o secție doar cu tinere croitorese. Practic acest meșteșug de 40 de ani și pentru ca ceea ce știu să nu se piardă, am ales să transmit mai departe acest meșteșug - învăț copiii și nu numai, să croșeteze.

Colaborează în diferite proiecte cu Muzeul de Etnografie din Brașov, Muzeul Casa Mureșenilor și Casa Junilor, este membră a grupului Șezătoare din Șcheii Brașovului, instructor în diverse proiecte de educație meșteșugărească: Micii Artizani din Țara Bârsei, proiect cofinanțat AFCN, Casa bunicii, proiect cofinanțat AFCN, inițiator de proiecte meșteșugărești – Caravana Artizanilor, proiect cofinanțat AFCN, instructor împletituri în proiectul Micul Antreprenor proiect cofinanțat prin Corpul European de Solidaritate al Uniunii Europene 2021, participă la târguri meșteșugărești în Brașov și în Muzeele din țară, este reprezentant al Brașovului la Primăvara românească la Bruxelles – 2018, a avut expoziții de profil la Muzeul de Etnografie Brașov și Aula Universității Transilvania, colaborează în ateliere pentru copii la Coresi Shopping Resort, Magnolia Brașov, Eliana Mall.

Vă invităm la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’ organizat în Piața Sfatului din Brașov, în perioada 12-15  august pentru a afla mai multe despre arta croșetatului și pentru a sta de vorbă cu Gabriela Bularca despre proiectele meștugărești realizate în Brașov și în țară. 

Text și foto: Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov

[life-does-not-forgive-weakness]

Muzeul de Arta Veche Apuseana "Ing. Dumitru Furnica-Minovici"  recomandarea.saptamanii

[zaturk]

Hai cu Like-ul Oameni Buni!   Ne-am gandit sa va reamintim că pe pagina Contemporary-Establishment găsești cele mai noi știri despre artiști din România și de peste hotare, dar pentru acest lucru nu trebuie decât sa dai un mare Like Paginii noastre de Facebook. De asemenea dacă esti artist și dorești să te promovezi da-ne un mail la turcdanielalexandru@gmail.com cu un comunicat de presă iar in felul ăsta vei apărea pe platformă. Contemporary-Establishment este cu și despre artişti de toate felurile. Fie că este vorba despre muzică (rock, metal, folk, rap), fie că este vorba despre fotografie, pictură, teatru, film sau alte tipuri de artă. Contemporary-Establishment este cu și despre artişti de toate felurile. Fie că este vorba despre muzică (rock, metal, folk, rap), fie că este vorba despre fotografie, pictură, teatru, film sau alte tipuri de artă. Arta este cea mai nobilă formă de exprimare a ființei umane și nu poate aduce decât energie pozitivă. Arta ne însufletește și ne face sa fim speciali. Ne face să fim mai buni și ne ajută să trecem de barierele timpului și de barierele lumii materiale. Aici vei găsi concerte, evenimente, articole, filmări, fotografii și multe alte materiale cu artiștii tăi preferați. Vizitează https://contemporaryestablishment.org și bucura-te de această experiență. . #musiclover #musicislife #music #musicnews #musicvideo #musically #musicislive #news #newstart #new #newpost #like4likes #likeforlikes #likeforlikeback #likelike (at Vama Veche, Constanta, Romania) https://www.instagram.com/p/CNe7kmbp6jn/?igshid=1sc0ksj4fpn4z

[centrulreduta2019]

Manuela Ivan expune la Centrul Cultural Reduta

În cadrul Expoziției ŢARA BÂRSEI - Spațiu meşteşugăresc multicultural, 13 meșteri și artizani din județul Brașov  își  vor expune lucrările. 

Vernisajul va avea loc în data de 4 martie, ora 13.00, în foaierul Centrului Cultural ,,Reduta". 

Expoziția va fi găzduită din 2 martie până în 10 mai 2021 și este organizată de către Serviciul Cultură Tradițională din cadrul Centrului Cultural Reduta în colaborare cu Asociaţia Creatorilor de Artă Contemporană şi Tradiţională Braşov. 

Pictura pe lemn

Pictura pe lemn apare pe teritoriul Europei încă din secolul al XV-lea, aceasta regăsindu-se și pe teritoriul României, începând cu secolul al XVI-lea. Pictura pe lemn, specifică sașilor din Transilvania,  apare inițial într-o formă rudimentară, ca și completare a sculpturii de pe diferite piese de mobilier, cu precădere lăzi. Având ca apogeu secolul al XVIII-lea, pictura pe lemn începe să își piardă din interes, astfel că spre sfârșitul secolului al XIX-lea întră într-o perioadă de declin.

Țara Bârsei, fiind situată la granița dintre etnia sașilor și cea a maghiarilor, prezintă a bogată varietate de picturi pe lemn, putându-se astfel deosebi mai multe tipologii de pictură. În Brașov a existat un centru de pictură a lăzilor brașovene, cunoscute și recunoscute în toată țară dar și peste hotare pentru unicitatea lor în punct de vedere al decorării. Este vorba de lăzi de transport a mărfurilor ce erau comecializate la târguri, decorate cu elemente frumoase de feronerie și având pictate pe frontul lăzii, draperii și ciucuri. În zona Bran a fost, de asemenea, un centru de pictură  la Șimon, unde meșterii au învățat arta picturii de la sașii din Brașov, ulterior, desăvârșindu-și propriul stil de pictură, românesc, specific zonei Bran. Aici apare binecunoscuta creangă cu flori de măr.

De asemenea, în Zona Săcele, ceangăii au dezvoltat propriul stil de pictură, care se deosebește de cel al sașilor, cât și de cel al românilor care au pictat în Țara Bârsei, prin culorile folosite, și prin modul de a reprezenta diferite flori, specifice acestui tip de pictură.

Mobilierul pictat săsesc, considerat astăzi o creaţie artistică deosebită, a fost iniţial realizat de meşterii breslaşi din ateliere de tâmplărie şi dulgherie, dezvoltate în special în marile oraşe precum Sighişoara, Sibiu, Mediaş, Braşov, Cluj şi Bistriţa.

Manuela Ivan

Date de contact: https://www.facebook.com/manuela.ivan.mobilier.pictat

tel: 0726 107 080 

Totul a început din pasiune pentru mobilierul pictat vechi. Fiind atrasă de mică de pictură, am fost impresionată de mobilierul pictat tradițional din Transilvania și am început să mă documentez în acest domeniu. Am vizitat foarte multe muzee, am citit cărți, am abordat muzee care m-au ajutat cu multe informații prețioase, ca mai apoi să am marea șansă să învăț să pictez în cadrul unui atelier de pictură din Brașov, unde am fost ucenica timp de 3 ani. Aici, pe lângă tehnica picturii pe lemn, am aflat foarte multe informații despre mobilierul pictat din punct de vedere etnografic, cât și istoric. Apoi, am continuat studiul pe cont propriu.

După cei 3 ani de ucenicie, m-am dedicat întru-totul picturii pe lemn, astfel că în prezent practic acest meșteșug de peste 5 ani.

Lucrez pe comandă piese mari de mobilier, lăzi de zestre, blidare, armăroaie etc.

Colaborez cu Muzeul de Etnografie din Brașov și cu Muzeul Astra din Sibiu în cadrul a diferite proiecte. Realizez ateliere de pictură pe lemn în stil tradițional atât cu copii, cât și cu adulți.

 Prin ceea ce fac, încerc să readuc în atenția publicului, vechea pictură de pe mobilier. Este nevoie să ne cunoaștem rădăcinile, tradițiile, așa cum au fost ele. Este important să ne cunoaștem istoria. În urma unor ani de studiu, de cercetări pe cont propriu, pot spune că am ajuns să cunosc principalele stiluri de pictură pe lemn din zona Transilvaniei, iar ceea ce îmi doresc este să transmit mai departe oamenilor frumusețea mobilierului pictat, așa cum era el odată, fără a interveni asupra culorilor sau motivelor.

Deoarece suntem într-o permanentă evoluție, schimbare, deoarece o ladă de zestre nu își mai găsește locul în orice casă, încerc să adaptez pictura veche pe piese noi de mobilier, care au utilitate în orice casă, cum ar fi: lăzi de zestre micuțe - gen masă de cafea, rafturi de bucătărie, ceasuri, noptiere, băncuțe etc.

[bartholomaus]

Eu as evita sa vorbesc de "români" inainte de sec 10. Cumva bibliografia dvs e "Istoria militara a Poporului Roman" coordonata de Ilie Ceausescu?? Stai putin ca am vazut..Da...Daca tu incerci sa-i faci "români" pe toti balcanicii nu e ok. Eu am citit cea mai solida lucrare de istorie militara cu privire a epocii sec 4-sec 12, scrisa de istoricul Alexandru Madgearu de la Institutul de istorie militara si nu prea apar români pe acolo. Apar orice alte neamuri dar nu români. Fiindca românii nu erau razboinici sau erau aliati in armatele altora . Apoi vezi ca nu orice "vlah" e un carpatin. Urmasii romanizati (vorbitori de limba latinizata) din Balcani nu erau urmasii daco-romanilor din Transilvania. Desi se puteau intelege erau din alt film. A incerca sa-i introduci cu forta in istoria romanilor din Romania de azi pe stramosii bulgarilor sau ai macedonenilor nu e chiar ok, chair daca legaturi existau. Asa ca titlul cu arta militara la romani e bullshit. Ai tu cunostinta de vreo spada autohtona din sec 3-13?? Sau de vreun varf de sageata care sa nu fie mongol, bulgaresc, cuman sau peceneg?? Iti zic de pe acum, caci m-a preocupat subiectul. Nu exista! Autohtonii erau in pragul evului mediu, pana spre sec 13 atat de primitivi ca nici metal nu mai prelucrau. In sec 6-8 (cultura Dridu) isi faceau arme de vanat din ...silex...Care arta militara??????

Citeste cartile astea si mai vorbim dupa aia. Sunt cu adevarat cele mai bune pe subiect. Fara gluma: http://www.cetateadescaun.ro/.../autor/alexandru-madgearu

--

articolele tale sunt mai aprope de stilul grotesc de nationalist din "Istoria Poporului Roman". Bine, nu atat de rau, dar esti puternic influentat. Ce faci tu nu e istorie ci ideologie nationalista...Politica... Esti doritor din tot sufletul sa arati ca românii au fost grozavi intodeauna. Bine, ai dreptate, esti un demn urmas al unui popor calit in lupte, un popor de viteji ce si-a pastrat neatarnarea secole si chiar milenii, cu mana pe spada si cealalta pe plug!!! Uraaa!!!

Nu m-a suparat ce-ai citat ci mi-e ciuda ca ai un discurs general plin de ideologie nationalista. Atata efort sa scrii acele articole (le-am citit si pe alea cu ungurii si pe ala cu pecenegii-asta recunosc ca mai pe diagonala), doar ca sa ai un discurs anti-maghiar, anti-rusesc, plin de furie... Nationalism curat...N-ai decat bibliografie veche (Stefan Pascu era un istoric de curte al regimului comunist, e depasit total!). De ceilati nu mai zic...Cand scrii istorie incearca sa nu fi implicat afectiv. Gandeste-te ca scrii istoria Congo-ului. Sigur ca ai admiratori. Totdeauna oamenii or sa fie mai sensibili la chestii care-i fac mandrii. Si prea putini au cum sa te contrazica fiindca nu e un subiect (istoria militara medieval timpurie) la indemana si studiat serios la noi. Hai te las, nu mai fi furios, nationalist si sovin. Si cauta si surse mai noi ca de ex cartile istoricului Tudor Salagean de la Cluj sau noua Istorie a Transilvaniei...

[genti-dama]

Ce tehnici se folosesc pentru decorarea tricourilor

Tricourile sunt acele articole de vestimentatie pe care cu totii le purtam. Incepand de la tricouri polo sau tricouri cu gulerul in V, si pana la tricouri cu mesaje amuzante precum cele de pe https://www.tricouri-misto.ro/personalizate/funny, aceste articole de vestimentatie pot completa diferite tinute, si au avantajul de a fi foarte confortabile.

V-ati intrebat oare vreodata cum sunt imprimate textele si mesajele pe aceste tricouri? Vom aborda acest subiect in continuare, pentru a putea ingelege fiecare, cum sunt decorate tricourile.

Cea mai frecventa forma de decorare comerciala a tricourilor este serigrafia. In serigrafie, un design este separat in culori individuale. Cernelurile pe baza de plastic sau de apa sunt aplicate pe camasa prin intermediul sitelor de plasa, care limiteaza zonele in care este depusa cerneala. In majoritatea tiparirii de tricouri comerciale, sunt utilizate culorile specifice in design.

Pentru a obtine un spectru de culori mai larg cu un numar limitat de culori, este eficienta imprimarea procesului (folosind doar cerneala ciana, magenta, galbena si neagra) sau procesul simulat (folosind doar cerneala alba, neagra, rosie, verde, albastra si aurie). Imprimarea prin proces este cea mai potrivita pentru tricouri de culoare deschisa. Procesul simulat este cel mai potrivit pentru camasile de culoare inchisa.

In 1959, inventia plastisolului a furnizat o cerneala mai durabila si mai extensibila decat cerneala pe baza de apa, permitand mult mai multa varietate in modele de tricouri. Foarte putine companii continua sa foloseasca cerneluri pe baza de apa pe tricouri. Majoritatea companiilor care creeaza tricouri prefera plastisolul datorita capacitatii de a imprima pe culori diferite, fara a fi necesara ajustarea culorilor la nivel de arta.

Cernelurile de specialitate sunt la moda sau in afara modei si includ cerneluri mai sclipitoare, puf,  descarcare si chino. O folie metalica poate fi presata termic si stantata pe orice cerneala de plastisol. Cand sunt combinate cu cerneala mai stralucitoare, metalele dau un efect asemanator unei oglinzi oriunde s-a aplicat cerneala de plastisol ecranata anterior. Cernelurile de specialitate sunt mai scumpe la cumparare, precum si ecranul, si tind sa apara pe articole de imbracaminte in buticuri.

Alte metode de decorare utilizate la tricouri includ aerograf, aplicatie, broderie, imprimare sau gofrare, precum si transferuri de caldura sau transferuri de sublimare. Imprimantele cu laser sunt capabile sa imprime pe hartie simpla folosind un toner special care contine coloranti de sublimare, care pot fi apoi transferati permanent la camasi.

In anii 1980, colorantii termocromatici au fost folositi pentru a produce tricouri care isi schimba culoarea atunci cand erau supuse caldurii. Acestea au fost foarte populare si in Statele Unite in randul adolescentilor de la sfarsitul anilor '80. Un dezavantaj al hainelor care isi schimba culoarea este ca, colorantii pot fi deteriorati cu usurinta, in special prin spalarea in apa calda sau vopsirea altor haine in timpul spalarii.

Colorant de legatura

Colorantul de legatura a avut originea in India, Japonia, Jamaica si Africa inca din secolul al saselea. Unele forme de vopsea sunt Bandhani (cea mai veche tehnica cunoscuta) utilizate in culturile indiene si Shibori utilizate in principal in culturile japoneze. Abia in anii 1960, colorantul de legatura a fost introdus in America, in timpul miscarii hippie.

Vinil transfer de caldura (HTV)

O alta forma de decorare a tricourilor este vinilul de transfer de caldura, numit si HTV. HTV este un material poliuretanic care permite proiectantilor de imbracaminte sa creeze modele unice stratificate folosind un program software specializat. Odata ce designul este creat, acesta este apoi taiat prin material folosind o masina de taiat vinil. Exista zeci de culori diferite, precum si sclipici, culori reflectorizante si acum modele unice (care vin in role si foi.

Dupa taierea proiectarii, exista un procedeu numit „dezradacinare” prin care zonele de proiectare care nu reprezinta designul sunt eliminate de pe foaia de transfer si indepartate astfel incat designul prevazut sa ramana. HTV este de obicei neted la atingere si nu se simte cauciucat sau rigid. Marginile sunt de obicei taiate curate si produc un contrast ridicat.

De asemenea, designerii pot crea mai multe modele de culori sau modele cu mai multe straturi folosind HTV. Acest proces ar fi realizat in software-ul de proiectare inainte ca proiectarea sa fie trimisa taietorului pentru diferite materiale. O presa de caldura este apoi utilizata pentru a aplica presiune si caldura pe vinil, astfel incat materialul sa adere permanent la imbracaminte. Temperatura si presiunea variaza in conformitate cu specificatiile producatorilor.

Acestea sunt asadar unele dintre cele mai importante tehnici pe care producatorii de tricouri le-au folosit in trecut, si inca le folosesc chiar si in clipa de fata, pentru a imprima texte, imagini, etc. Indiferent de modalitatea de imprimare utilizata, ceea ce conteaza intr-un final este faptul ca tricourile colorate, care prezinta diferite texte sau diferite imagini, reusesc sa iasa mai repede in evidenta decat tricourile simple, care sunt confectionate intr-o singura culoare.