#Muzeul Etnografic al Transilvaniei

[mioritic]

Girl from Sângeorz-Băi, Bistrița-Năsăud, Transylvania, Romania, 1923

Photographed by Romulus Vuia (1887–1963)

Muzeul Etnografic al Transilvaniei, via transylvania.heritage

[officialromaniantranslatiuni]

ZILELE LUPILOR

animale venerate de români

"Ciclul sărbătorilor cuprinse între 14 noiembrie şi 6 decembrie, deşi concentrează numeroase elemente rituale specifice unui scenariu de renovare a timpului, nu deschide sau închide, aşa cum ne-am fi aşteptat, un sezon sau un an economic (agrar, pastoral). Dar chiar această excepţie de la regula generală e un semn că scenariul ritual de la sfârşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie ţine de un strat de credinţe foarte vechi, probabil vestigii ale culturii geto-dace. Acum începe o avalanşă de sărbători dedicate lupului, animal totemic al dacilor şi al altor popoare antice, încep Filipii de Toamnă, zeităţi străvechi sărbătorite şi moştenite până la sfârşitul secolului al XlX-lea pe linie matriliniară. După unele credinţe populare, în această perioadă calendaristică ar începe adevărata iarnă.

Ca orice început de perioadă calendaristică, acest an nou ritual cuprindea o suită de obiceiuri care se cereau efectuate pe parcursul mai multor zile. Perioada se deschidea pe data de 14 noiembrie, la Filipii de Toamnă şi Lăsatul Secului de Crăciun, şi se încheia pe data de 6 decembrie, la Sânnicoară. Între aceste limite poporul sărbătorea încă două zile importante: 21 noiembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, numită în Calendarul popular Ovidenia sau Filipul cel Şchiop, iar pe 30 noiembrie, când cădea Sântandrei."

Ion Ghinoiu - Sărbători și Obiceiuri românești

„Există în imaginarul ţărănesc tot felul de reprezentări incerte şi temute care mare bine nu fac, dar pot face rău, uneori un rău de moarte. Pentru Filipi, femeile ţineau post, se fereau să spele rufe şi, mai ales, nu prelucrau lână, adică nu scărmănau, nu periau şi nici nu torceau. Filipii erau mulţi, nici o femeie nu-i păzea pe toţi. Fiecare vedea de câţiva. Fata primea Filipii de zestre de la mama ei sau îi moştenea de la soacră. În felul acesta, Filipii, care erau protectori ai lupilor, deveneau şi păzitorii casei. În ce mă priveşte, am fost frapată de faptul că o problemă atât de gravă cum era frica de lup fusese încredinţată spre rezolvare exclusiv femeilor. Bărbaţii luptau cu bâta, femeile aveau soluţii mai subtile”

Irina Nicolau

http://www.replicahd.ro/zilele-lupilor-animalele-venerate-de-romani/

Foto - Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Vlad Dumitrescu

[atsoukalidis]

Reposting from La blouse roumaine:

“ ZILELE LUPILOR

animale venerate de români

"Ciclul sărbătorilor cuprinse între 14 noiembrie şi 6 decembrie, deşi concentrează numeroase elemente rituale specifice unui scenariu de renovare a timpului, nu deschide sau închide, aşa cum ne-am fi aşteptat, un sezon sau un an economic (agrar, pastoral). Dar chiar această excepţie de la regula generală e un semn că scenariul ritual de la sfârşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie ţine de un strat de credinţe foarte vechi, probabil vestigii ale culturii geto-dace. Acum începe o avalanşă de sărbători dedicate lupului, animal totemic al dacilor şi al altor popoare antice, încep Filipii de Toamnă, zeităţi străvechi sărbătorite şi moştenite până la sfârşitul secolului al XlX-lea pe linie matriliniară. După unele credinţe populare, în această perioadă calendaristică ar începe adevărata iarnă.

Ca orice început de perioadă calendaristică, acest an nou ritual cuprindea o suită de obiceiuri care se cereau efectuate pe parcursul mai multor zile. Perioada se deschidea pe data de 14 noiembrie, la Filipii de Toamnă şi Lăsatul Secului de Crăciun, şi se încheia pe data de 6 decembrie, la Sânnicoară. Între aceste limite poporul sărbătorea încă două zile importante: 21 noiembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, numită în Calendarul popular Ovidenia sau Filipul cel Şchiop, iar pe 30 noiembrie, când cădea Sântandrei."

Ion Ghinoiu - Sărbători și Obiceiuri românești

„Există în imaginarul ţărănesc tot felul de reprezentări incerte şi temute care mare bine nu fac, dar pot face rău, uneori un rău de moarte. Pentru Filipi, femeile ţineau post, se fereau să spele rufe şi, mai ales, nu prelucrau lână, adică nu scărmănau, nu periau şi nici nu torceau. Filipii erau mulţi, nici o femeie nu-i păzea pe toţi. Fiecare vedea de câţiva. Fata primea Filipii de zestre de la mama ei sau îi moştenea de la soacră. În felul acesta, Filipii, care erau protectori ai lupilor, deveneau şi păzitorii casei. În ce mă priveşte, am fost frapată de faptul că o problemă atât de gravă cum era frica de lup fusese încredinţată spre rezolvare exclusiv femeilor. Bărbaţii luptau cu bâta, femeile aveau soluţii mai subtile”

Irina Nicolau

Foto - Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Vlad Dumitrescu”

[the-bcritic-stuff]

Vechii zugravi și alegoria vârstelor

Vechii zugravi și alegoria vârstelor

Vârstele vieții – de la leagăn la mormânt în iconografia sec. 18-19 O conferință de Cristina Bogdan https://www.youtube.com/watch?v=vMMH2bLfz9Y

„Între leagăn și mormânt. Vârstele vieții reflectate în iconografie. Secvențe românești și bulgărești (sec. 18-19)”

O temă vanitas, pictată în pridvorul bisericilor din România, Bulgaria, Grecia, Rusia, „Roata vieții”…

[centrulculturalreduta2019]

Manuela Ivan,prezentă la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’

Centrul Cultural Reduta și Consiliul Județean Brașov în parteneriat cu Primăria Municipiului Brașov și cu Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov vă invită în perioada 12-15 august 2022 în Piața Sfatului, la prima ediție a Târgului ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’.

Vor fi prezenți peste 20 de meșteri populari din județul Brașov și din țară. Aceștia vor aduce în atenția vizitatorilor, meșteșuguri din vechime, care se practică și astăzi, precum pielărit, cusături, pictură pe lemn, pictură pe sticlă, împletituri din sfoară, împletituri din foi de porumb, sculptură, modelaj în lut, olărit, împăslit, ceramică. Cei mici vor descoperi la acest târg și turtă dulce.

Astăzi despre pictura pe lemn și despre Manuela Ivan, meșter popular. 

Pictura pe lemn

Pictura pe lemn apare pe teritoriul Europei încă din secolul al XV-lea, aceasta regăsindu-se și pe teritoriul României, începând cu secolul al XVI-lea. Pictura pe lemn, specifică sașilor din Transilvania,  apare inițial într-o formă rudimentară, ca și completare a sculpturii de pe diferite piese de mobilier, cu precădere lăzi. Având ca apogeu secolul al XVIII-lea, pictura pe lemn începe să își piardă din interes, astfel că spre sfârșitul secolului al XIX-lea întră într-o perioadă de declin.

Țara Bârsei, fiind situată la granița dintre etnia sașilor și cea a maghiarilor, prezintă a bogată varietate de picturi pe lemn, putându-se astfel deosebi mai multe tipologii de pictură. 

În Brașov a existat un centru de pictură a lăzilor brașovene, cunoscute și recunoscute în toată țară dar și peste hotare pentru unicitatea lor în punct de vedere al decorării. 

Este vorba de lăzi de transport a mărfurilor ce erau comecializate la târguri, decorate cu elemente frumoase de feronerie și având pictate pe frontul lăzii, draperii și ciucuri. 

În zona Bran a fost, de asemenea, un centru de pictură  la Șimon, unde meșterii au învățat arta picturii de la sașii din Brașov, ulterior, desăvârșindu-și propriul stil de pictură, românesc, specific zonei Bran. Aici apare binecunoscuta creangă cu flori de măr.

De asemenea, în Zona Săcele, ceangăii au dezvoltat propriul stil de pictură, care se deosebește de cel al sașilor, cât și de cel al românilor care au pictat în Țara Bârsei, prin culorile folosite, și prin modul de a reprezenta diferite flori, specifice acestui tip de pictură.

Mobilierul pictat săsesc, considerat astăzi o creaţie artistică deosebită, a fost iniţial realizat de meşterii breslaşi din ateliere de tâmplărie şi dulgherie, dezvoltate în special în marile oraşe precum Sighişoara, Sibiu, Mediaş, Braşov, Cluj şi Bistriţa.

Manuela Ivan, a fost atrasă de când era mică, de pictură, fiind  impresionată de mobilierul pictat tradițional din Transilvania.  La început s-a documentat în acest domeniu, a citit cărți, a abordat muzee  de unde a obținut informații prețioase și a fost ucenică într-un atelier de pictură din Brașov, unde a fost ucenică timp de trei ani.

A învățat tehnica picturii pe lemn și a aflat multe informații despre mobilierul pictat din punct de vedere etnografic, cât și istoric. 

Practică acest meșteșug de peste 5 ani și lucrează pe comandă piese mari de mobilier, lăzi de zestre, blidare, armăroaie etc.

Are o colaborare foarte bună atât cu Muzeul de Etnografie din Brașov, cât și cu Muzeul Astra din Sibiu în cadrul unor proiecte. Realizează ateliere de pictură pe lemn în stil tradițional pentru copii și adulți.

,,Prin ceea ce fac, încerc să readuc în atenția publicului, vechea pictură de pe mobilier. Este nevoie să ne cunoaștem rădăcinile, tradițiile, așa cum au fost ele. Este important să ne cunoaștem istoria. În urma unor ani de studiu, de cercetări pe cont propriu, pot spune că am ajuns să cunosc principalele stiluri de pictură pe lemn din zona Transilvaniei, iar ceea ce îmi doresc este să transmit mai departe oamenilor frumusețea mobilierului pictat, așa cum era el odată, fără a interveni asupra culorilor sau motivelor.’’

Deoarece suntem într-o permanentă evoluție și schimbare, iar o ladă de zestre nu își mai găsește locul în orice casă, Manuela Ivan încearcă să adapteze pictura veche pe piese noi de mobilier care au utilitate în orice casă. 

Acestea ar fi: lăzi de zestre micuțe - gen masă de cafea, rafturi de bucătărie, ceasuri, noptiere, băncuțe etc.

Vă invităm la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’ organizat în Piața Sfatului din Brașov, în perioada 12-15  august pentru a afla mai multe despre lăzile de zestre și despre frumusețea mobilierului pictat și pentru a sta de vorbă cu Manuela Ivan, meșter popular. 

Text și foto: Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov  

[centrulreduta2019]

Manuela Ivan expune la Centrul Cultural Reduta

În cadrul Expoziției ŢARA BÂRSEI - Spațiu meşteşugăresc multicultural, 13 meșteri și artizani din județul Brașov  își  vor expune lucrările. 

Vernisajul va avea loc în data de 4 martie, ora 13.00, în foaierul Centrului Cultural ,,Reduta". 

Expoziția va fi găzduită din 2 martie până în 10 mai 2021 și este organizată de către Serviciul Cultură Tradițională din cadrul Centrului Cultural Reduta în colaborare cu Asociaţia Creatorilor de Artă Contemporană şi Tradiţională Braşov. 

Pictura pe lemn

Pictura pe lemn apare pe teritoriul Europei încă din secolul al XV-lea, aceasta regăsindu-se și pe teritoriul României, începând cu secolul al XVI-lea. Pictura pe lemn, specifică sașilor din Transilvania,  apare inițial într-o formă rudimentară, ca și completare a sculpturii de pe diferite piese de mobilier, cu precădere lăzi. Având ca apogeu secolul al XVIII-lea, pictura pe lemn începe să își piardă din interes, astfel că spre sfârșitul secolului al XIX-lea întră într-o perioadă de declin.

Țara Bârsei, fiind situată la granița dintre etnia sașilor și cea a maghiarilor, prezintă a bogată varietate de picturi pe lemn, putându-se astfel deosebi mai multe tipologii de pictură. În Brașov a existat un centru de pictură a lăzilor brașovene, cunoscute și recunoscute în toată țară dar și peste hotare pentru unicitatea lor în punct de vedere al decorării. Este vorba de lăzi de transport a mărfurilor ce erau comecializate la târguri, decorate cu elemente frumoase de feronerie și având pictate pe frontul lăzii, draperii și ciucuri. În zona Bran a fost, de asemenea, un centru de pictură  la Șimon, unde meșterii au învățat arta picturii de la sașii din Brașov, ulterior, desăvârșindu-și propriul stil de pictură, românesc, specific zonei Bran. Aici apare binecunoscuta creangă cu flori de măr.

De asemenea, în Zona Săcele, ceangăii au dezvoltat propriul stil de pictură, care se deosebește de cel al sașilor, cât și de cel al românilor care au pictat în Țara Bârsei, prin culorile folosite, și prin modul de a reprezenta diferite flori, specifice acestui tip de pictură.

Mobilierul pictat săsesc, considerat astăzi o creaţie artistică deosebită, a fost iniţial realizat de meşterii breslaşi din ateliere de tâmplărie şi dulgherie, dezvoltate în special în marile oraşe precum Sighişoara, Sibiu, Mediaş, Braşov, Cluj şi Bistriţa.

Manuela Ivan

Date de contact: https://www.facebook.com/manuela.ivan.mobilier.pictat

tel: 0726 107 080 

Totul a început din pasiune pentru mobilierul pictat vechi. Fiind atrasă de mică de pictură, am fost impresionată de mobilierul pictat tradițional din Transilvania și am început să mă documentez în acest domeniu. Am vizitat foarte multe muzee, am citit cărți, am abordat muzee care m-au ajutat cu multe informații prețioase, ca mai apoi să am marea șansă să învăț să pictez în cadrul unui atelier de pictură din Brașov, unde am fost ucenica timp de 3 ani. Aici, pe lângă tehnica picturii pe lemn, am aflat foarte multe informații despre mobilierul pictat din punct de vedere etnografic, cât și istoric. Apoi, am continuat studiul pe cont propriu.

După cei 3 ani de ucenicie, m-am dedicat întru-totul picturii pe lemn, astfel că în prezent practic acest meșteșug de peste 5 ani.

Lucrez pe comandă piese mari de mobilier, lăzi de zestre, blidare, armăroaie etc.

Colaborez cu Muzeul de Etnografie din Brașov și cu Muzeul Astra din Sibiu în cadrul a diferite proiecte. Realizez ateliere de pictură pe lemn în stil tradițional atât cu copii, cât și cu adulți.

 Prin ceea ce fac, încerc să readuc în atenția publicului, vechea pictură de pe mobilier. Este nevoie să ne cunoaștem rădăcinile, tradițiile, așa cum au fost ele. Este important să ne cunoaștem istoria. În urma unor ani de studiu, de cercetări pe cont propriu, pot spune că am ajuns să cunosc principalele stiluri de pictură pe lemn din zona Transilvaniei, iar ceea ce îmi doresc este să transmit mai departe oamenilor frumusețea mobilierului pictat, așa cum era el odată, fără a interveni asupra culorilor sau motivelor.

Deoarece suntem într-o permanentă evoluție, schimbare, deoarece o ladă de zestre nu își mai găsește locul în orice casă, încerc să adaptez pictura veche pe piese noi de mobilier, care au utilitate în orice casă, cum ar fi: lăzi de zestre micuțe - gen masă de cafea, rafturi de bucătărie, ceasuri, noptiere, băncuțe etc.

[turistprinro]

Muzeul Etnografic al Transilvaniei împlinește 90 de ani, iar joi, 14 noiembrie 2019, de la ora 13 evenimentul va fi sărbătorit la sediul central din strada Memorandumului nr. 21, sala Reduta.

Parcul Etnografic din Cluj a fost înființat în anul 1929 de Romulus Vuia (1887-1963), primul etnograf din România, cu sprijinul reprezentanților transilvăneni și bănățeni ai primului guvern Iuliu Maniu.

În urmă cu 90 de ani, în vara anului 1929, Romulus Vuia înfiinţa la Cluj primul muzeu în aer liber din România, pe care şi-l dorea o adevărată „Grădină a Neamului“, care să prezinte întregii lumi comorile civilizaţiei noastre tradiţionale.

Romulus Vuia a elaborat Planul Parcului Naţional, care urma să cuprindă următoarele obiective: Clădirea Muzeului Etnografic; Locuinţa grădinarului; Restaurantul Gaudeamus; Arena pentru serbări populare; 16 gospodării ţărăneşti reprezentative pentru zonele: Haţeg, Munţii Apuseni (Vidra), Bihor, Banat, Munţii Apuseni (Arieşeni), Cluj, Bistriţa (români şi saşi), Câmpia Ardealului, Mărginimea Sibiului, Secuime, Maramureş, Alba, Ţara Bârsei, Dâmboviţa şi Roman; şapte biserici de lemn; o clopotniţă; cinci cruci de răspântii şi troiţe; o stână; o lăptărie; două mori. Un proiect amplu şi bine fundamentat ştiinţific, care urma să reflecte valorile civilizaţiei tradiţionale.

Sursa foto http://www.radiocluj.ro/

Acesta a început oficial să funcţioneze din 1 ianuarie 1923, sub denumirea de Muzeul Etnografic al Ardealului, avându-l ca director pe Romulus Vuia, primul specialist român în etnografie. La 1 Decembrie 1918, Romulus Vuia fusese delegat, alături de tatăl său, pentru a reprezenta comunitatea din Comloşu Mare la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

Prima casă din muzeul în aer liber, cea din Vidra (Avram Iancu) a fost transferată în noiembrie 1929, în urmă cu exact 90 de ani.

La dezvoltarea parcului au contribuit numeroși reprezentanți de marcă ai școlii etnografice clujene, între care îi vom menționa în mod special pe Kós Károly (1919-1996) și Valer Butură (1910-1989).

Sursa foto http://www.radiocluj.ro/

Pentru a marca acest moment, specialiștii direcției marketing au realizat în această vară, împreună cu vizitatorii noștri, un minunat covor aniversar, în cadrul proiectului intitulat „90 de ani țesuți în două ițe”.

Acest eveniment a fost punctat, din dragoste pentru tradiții și meșteșuguri. Lucrul la covor s-a făcut la război, în șura gospodăriei Geaca. “Aici s-au țesut și urzit povești, pentru că ce poate fi mai frumos decât o poveste cu și despre satul transilvănean, poveste și istorie vreme de 90 de ani.”

Sursa informației și sursa fotografiilor

https://www.muzeul-etnografic.ro/

http://www.radiocluj.ro/

Primul muzeu în aer liber din România împlinește 90 de ani Muzeul Etnografic al Transilvaniei împlinește 90 de ani, iar joi, 14 noiembrie 2019, de la ora 13 evenimentul va fi sărbătorit la sediul central din strada Memorandumului nr.

[exponentulworld-blog]

Noaptea muzeelor 2018. Program inedit la Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Noaptea muzeelor 2018. Program inedit la Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Muzeul Etnografic al Transilvaniei vă invită la programul special de NOAPTEA MUZEELOR 2018, în cadrul evenimentului european cu același nume.

Manifestările sunt organizate SÂMBĂTĂ, 19 MAI 2018, la sediul central al instituției – Palatul Reduta, str. Memorandumului nr. 21.

Programul de vizitare: 18 – 01 (ultima intrare). Acces gratuit.

EVENIMENTE

Ora 20.30, sala Reduta, str. Memorandumului nr. 21:

[mioritic]

Two Romanians from Salva, Bistrița-Năsăud, Transylvania

Photographed by Romulus Vuia (1887–1963), ca. 1931

Muzeul Etnografic al Transilvaniei (via transylvania.heritage)

[rudyroth79]

”Conştiinţa este busola omului” – Vincent Van Gogh

”Să nu-ţi pierzi iubirea faţă de natură, pentru că e singura cale adevărată de a înţelege arta din ce în ce mai bine”, afirma Vincent Van Gogh, pictorul olandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional.

”Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe. Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie.” (Arta. Istoria vizuală a artelor plastice, p. 386). Am amintit de celebrul pictor, cel care a iubit atât de mult culoarea galben, pentru că Muzeul Etnografic al Transilvaniei împreună cu Centrul Cultural și Academic Olandez Cluj-Napoca și Merkur Plus au organizat expoziția Van Gogh în alb și negru – 100 de heliogravuri după desenele din Colecția Hydde Nieland, al cărei vernisaj va avea loc vineri, 17 februarie 2017, de la ora 17.00, la sediul central al instituției, str. Memorandumului nr. 21, Cluj-Napoca. Expoziția cuprinde 100 de heliogravuri realizate în anul 1905 după desenele lui Vincent van Gogh. Datorită calității și clarității lor, aceste imprimări reprezintă cel mai bine caracterul desenelor artistului.

Vincent van Gogh, schiță dintr-o scrisoare catre Émile Bernard, martie 1888, Pierpont Morgan Library, New York. Sursa: Wikiwand

Desenele lui Van Gogh sunt recunoscute în principal datorită compozițiilor lor care prezintă o anumită tensiune arhetipală. Deși el desenează cu creionul, stiloul de trestie, cărbunele, creta albastră sau neagră (uneori amesteca tehnicile), peisajele și figurile sunt reprezentate în stilul său, în lumina unică a lui Van Gogh. Acesta a făcut multe schițe înainte de a începe să picteze. Prin desen, el putea prinde mai ușor lumina și imaginea. De asemenea, a făcut schițe ale picturilor în ulei după ce le-a terminat pentru a le putea expedia fratelui său Theo.

Expoziția va fi deschisă în perioada 17 februarie–9 aprilie 2017, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, str. Memorandumului nr. 21.

Prețul biletelor de intrare:

Bilet adult: 12 lei Bilet elevi, studenţi, pensionari, grupuri formate din mai mult de 10 persoane: 6 lei Bilet ”Școala altfel”: 3 lei Taxă foto: 5 lei.

#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Vincent van Gogh, ”Podul Langlois la Arles”, cerneală, mai 1888, Los Angeles County Museum of Art

Vincent van Gogh, ”Podul Langlois la Arles”, cerneală, mai 1888, Staatsgalerie Stuttgart

Vincent van Gogh, ”Podul Langlois cu drum de-a lungul canalului”, ulei pe pânză, 1888, Muzeul Van Gogh, Amsterdam

Vincent van Gogh, ”Podul Langlois la Arles”, ulei pe pânză, mai 1888, Muzeul Wallraf-Richartz din Köln. Sursa: Wikiwand

Arhiva Nuntiatum

Arhiva Picturae

Știri: Vernisajul expoziției: ”Van Gogh în alb și negru” (17 februarie 2017) ”Conştiinţa este busola omului” – Vincent Van Gogh ”Să nu-ţi pierzi iubirea faţă de natură, pentru că e singura cale adevărată de a înţelege arta din ce în ce mai bine”

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

Covasna: Prinţul Charles a vizitat Muzeul etnografic în aer liber de la Cernat

Prinţul Charles al Marii Britanii, care este într-o vizită privată în România, s-a aflat joi la Muzeul etnografic în aer liber din localitatea Cernat, iar, potrivit unor surse, vineri după-amiază ar putea fi oaspetele contelui Kalnoky Tibor, la conacul acestuia din Micloşoara. Directorul muzeului din Cernat, Haszmann Pal, a declarat pentru AGERPRES că prinţul de Wales a petrecut aproape o oră şi jumătate în incinta muzeului şi a vizitat întreaga expoziţie în aer liber, precum şi expoziţia de bază, aflată în interiorul conacului şi atelierele de creaţie. "A fost impresionat de tot ce a văzut. După părerea mea, i-au plăcut foarte mult maşinile şi utilajele agricole vechi pe care le avem. Am şi pornit câteva motoare în cinstea lui. I-au plăcut şi godinele şi sobele pe care le avem în expoziţie, dar şi casele ţărăneşti. A fost o surpriză, dar şi o mare cinste pentru noi că ne-a vizitat şi a semnat în cartea de onoare a muzeului", a afirmat Haszmann Pal. Potrivit acestuia, prinţul Charles a mai vizitat Cetatea Ika, ce datează din secolul al 13-lea, şi apoi s-a plimbat prin pădurile din jur. Muzeul etnografic în aer liber din Cernat, care funcţionează ca secţie externă a Muzeului Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe, a fost întemeiat în anul 1974 de pedagogul Haszmann Pal. În acest muzeu, amenajat într-un conac şi în livada din jur care are aproape două hectare, pot fi văzute câteva mii de obiecte datând din secolele XVII – XIX – de la porţi monumentale secuieşti, monumente funerare, mori de apă, unelte agricole, case tradiţionale din lemn, până la mobilier, gramofoane, telefoane şi lăzi de zestre. Vizitatorii pot vedea şi o inedită expoziţie de sănii pictate, cu o vechime de peste o sută de ani. Acestea au fost adunate de la localnici, care le-au moştenit de la străbuni, iar cea mai valoroasă piesă este o troică pentru două persoane care datează din secolul al XIX-lea. Într-o pivniţă a conacului sunt înşiruite una lângă alta câteva sute de sobe folosite pe vremuri de oamenii înstăriţi pentru încălzirea locuinţelor, unele dintre ele adevărate opere de artă făcute din fier forjat în cele mai renumite turnătorii ale Transilvaniei. În incinta muzeului funcţionează şi o şcoală populară care găzduieşte în fiecare an, pe timpul verii, sute de tineri dornici să cunoască şi să însuşească meşteşugurile tradiţionale – sculptatul în lemn, pictatul mobilei, pâslăritul, torsul şi ţesutul, tâmplăria, meseria de rotar şi cea de fierar, precum şi alte meserii tradiţionale pe cale de dispariţie. Potrivit unor surse, prinţul Charles şi-a petrecut dimineaţa de vineri la conacul său din Valea Zălanului, iar după-amiază va fi oaspetele contelui Kalnoky Tibor, la conacul acestuia din localitatea Micloşoara. AGERPRES

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol https://blogville.ro/covasna-printul-charles-a-vizitat-muzeul-etnografic-in-aer-liber-de-la-cernat/

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2jaMpn9

Lansarea volumului „Istoria Transilvaniei” de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan

Vă invităm la lansarea volumului „Istoria Transilvaniei” de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan, ediția a II-a, revăzută, adăugită și ilustrată – un proiect editorial susținut de Banca Transilvania, apărut sub egida Academiei Române (Centrul de Studii Transilvane), recomandat de Revista Sinteza și realizat de Editura Școala Ardeleană.

Despre carte vor vorbi Prof. Univ. Dr. Gheorghe Iacob, Prorector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și Dr. Tudor Sălăgean, Directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei.

Evenimentul va avea loc, în prezența autorilor, duminică, 29 ianuarie 2017, începând cu ora 12.00, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei (Str. Memorandumului 21).

Ioan-Aurel Pop este istoric român, profesor universitar și membru al Academiei Române. Director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, a condus şi Institutul Cultural Român din New York (S.U.A.), precum și Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția (Italia). Din martie 2012, este Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 2015, este președintele Comitetului Național al Istoricilor din România și reprezentantul României în Comitetul Internațional de Științe Istorice. Membru în diverse academii și organizații științifice naționale și internaționale, visiting professor al unor universităţi din S.U.A., Franţa şi Italia, acad. prof. Ioan-Aurel Pop este, de asemenea, autor a peste cincizeci (50) de cărți, tratate și manuale, și a peste trei sute (300) de studii și articole, publicate la edituri de prestigiu și în periodice din peste 20 de țări din Europa, America și Asia. Temele predilecte de cercetare fac parte din domeniul istoriei medievale și moderne timpurii: instituții ale Transilvaniei, relații între Țările Române, națiunea medievală, raporturi româno-maghiare, paleografia latină și limba latină ca limbă a izvoarelor.

Ioan Bolovan este profesor universitar, conducător de doctorat și din 2012 prorector al Universității Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, precum şi cercetător științific I la Centrul de Studii Transilvane din cadrul Academiei Române. Doctor în istorie din anul 1999, a obţinut premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române în 2002. Specializat în istoria modernă a României şi demografie istorică, având din 2015 funcția de președinte al International Commission for Historical Demography (Geneva), a publicat mai multe cărţi de unic autor și în colaborare la edituri din România, Franța, Germania, Olanda, Rusia, Cehia, Argentina, Italia etc., precum și peste 150 de studii în reviste și volume colective din ţară şi străinătate în special despre istoria populaţiei Transilvaniei, graniţa militară austriacă, revoluţia de la 1848-1849, Primul Război Mondial și istoria instituţiilor culturale.

[whiteroseswonderland]

Muzeul Etnografic al Transilvaniei

[clujuldebuzunar]

Opera Nationala – Evgheni Oneghin

http://clujuldebuzunar.ro/evenimente/

[mioritic]

Hungarian mother and son from Vaida-Cămăraș / Vajdakamarás, Transylvania (Cluj County, Romania), 1950

Photographed by I. Gavrilă

Muzeul Etnografic al Transilvaniei / Erdélyi Néprajzi Múzeum

[mioritic]

A young shepherd from Salva, Bistrița-Năsăud county, Romania (not dated, probably interwar period)

Photo by Tiberiu Moraru

Muzeul Etnografic al Transilvaniei