#te iubeam

[blueloveonly]

În liniștea serii îți simt fiorul pur

Tu știi, iubire, oare că eu te fac impur?

Că zeii nu te iartă când te privesc sub stele

Și că al tău păcat condamna sufletele?

Că-n patima cea alba noi ne-mbăiem in stele

Și sub corola lumii ne-ascudem de blesteme?

Că inima-i nedreaptă și aprinde faptele,

Dar când mă ții în brațe mă-nec doar în poeme?

Căci ne-am pierdut prin valurile pline de iubire

Si zeii se închină la această profunzime

Și parcă ne-ar ierta, dar parcă ar condamna-o

Căci într-atâta ură, formăm o întregime.

[cooltreeeggshairdo]

Astăzi doar visez că-mi spui că mă iubești

Mâine, poate o fi o realitate

Însă, încă e astăzi..

Și poate mâine plouă

Iar ție îți place să te adăpostești doar înăuntrul tău

Iar pe mine, nu mă mai primești..

[clouds-over-you]

[pasispreluna]

în fiecare zi mă găsesc în fața telefonului și vreau să îți scriu. să îți povestesc cum mi-a fost ziua, ce s-a întâmplat nou. mă regăsesc zilnic în imposibilitatea de a te uita și fuck me dacă nu mi-as dori din toată inima să pot. recitesc mesaje, mail uri și postări. arhiva de story uri e my journal. 2 conturi care ne au văzut parcursul. refugiul găsit în tumblr și repost uri infecte pe tiktok. melodii, proză, poezii și tot ce mai scriam când ne iubeam prea mult să ne mai putem vorbi. te-am iubit pe tine deși știam ca nu te voi păstra, egoismul din mine nu m-a lăsat să-mi refuz trufia de a te avea. dulce răzbunare, știam ca eu îți voi fi karma, nu doar ispita.

m-am lăsat sedusă de inteligența ta, de cuvinte, modul în care le așezai în fraze menite să mă înnebunească, și îndrăgostească. cu cat era mai dificil să fim, cu atât ne iubeam mai tare și nu știu dacă să numesc asta masochism sau iubire. amândoi știm ca nu suntem neapărat cu toate țiglele pe casă.

ți-am iubit prezența, absența, te-am iubit mai mult decat te iubeai tu. ți-am iubit și minciunile, pentru ca ele erau născute din vinovăția de a mă fi rănit, din imposibilitatea de a te simți destul pentru mine.

îți iubeam lacrimile și disperarea cu care mă implorai să te iert, dependenta de mine. iubeam să te primesc înapoi. răceala mea te îngrozea, tăcerea buzelor contrazisă de strigătele din priviri te strivea. te-am iertat și ți-am redat libertatea fără măcar o privire de reproș. habar n-aveai tu de ce ai nevoie. și cu toate astea încă am în minte imaginea cu tine în genunchi. 4 luni jumate de când ne știm, două luni de relație și prima întâlnire. și tu erai atât de sigur. știai ca lângă mine ai să îți găsești sfârșitul. și intr-un mod metaforic și poetic, l-ai găsit. și l-am găsit și eu, deloc poetic și deloc metaforic, mai mult un fel de “sfârșitul nostru era scris cu cerneală roșie între două linii albastre ale destinului”, un altfel de happy end. mai mult un “tragic cum ura se naște din iubire”. o antiteză prost redactată este toată povestea noastră.

și până la urmă dacă am da timpul înapoi și n-ar fi durerea am pierde orice sentiment care ne asigură ca existăm. experimentăm realități diferite și pentru câteva luni ale noastre s-au intersectat intr-o dramă demnă de rafturi prăfuite de biblioteci și mătuși cu pisici.

[fatafaravise]

Amor în păcat

Te-am văzut adesea prin miile de vise .

Ne iubeam și aveai mereu grijă de mine.

Și a venit momentul să ne iubim în noapte

Având amândoi cele mai mari păcate.

[dream-with-open-eyes]

Și cumva teama mă făcea să aștept mereu un final dureros , pentru ca deja mă convinsesem ca finalurile fericite sunt numai în povești. Iubeam atât de tare, însă frica tot apărea pe undeva. Parcă aduceai lumina în inima mea și totul înflorea, însă și teama ca totul s-ar nărui mă îngheța. Erai lumina, erai speranța, dar erai și teamă și furtună. Mereu în căutarea agitației, nu mă puteam liniști nici lângă tine. Îmi doream liniște, dar nu monotonie. Voiam aventură, dar sa nu fie ceva neprevăzut. Voiam să mi bată inima nebunește, dar fără să explodeze.

Voiam să te am, dar fără teama ca te pierd.

[iubesc-tacerea-ta]

Nu mai știam dacă te iubeam sau te uitam

Sau dacă acțiunile se petreceau concomitent

Iar amintirile erau un haos si ele

Erai tu în pragul ușii așteptând să mă ridici în brațe , trăgându-mă de coapse

Sau erai tu în mașină cu un ultim trandafir ?!

#therapy

[nebunulcusentimente]

“Când toți spuneau că nu ești pentru mine

Eu te iubeam și sufeream mult după tine”

- Nu mai vreau - Cristian Porcari

@nebunulcusentimente

[viatainpasidecuvinte]

Iubeam sa te trezești și sa îmi scri, chiar și doar un bună dimineața.

Iubeam sa ne băgăm la somn împreună chiar dacă eu eram aici și tu acolo.

Iubeam sa ma iei cu tine când îți făceai de mâncare și îți găseai timp sa vorbim.

Iubeam sa ma întrebi "ce-ti fac ochii?", atunci când voiai sa ma vezi.

Iubeam sa-mi spui ca ma placi și sa-mi faci complimente pe care nu mi le-a mai făcut nimeni niciodată.

Iubeam sa îți spun ce mai e nou, ce mai e vechi și sa știu ca te gândești la mine.

Iubeam ceea ce făceai pentru mine deși nu ai fost niciodată al meu, deși nici măcar nu ti-am auzit vocea, deși nici măcar nu te-am mai văzut fata în fata de ani buni....

Iubeam tot ce azi nu mai e la fel...

[toxicsoulsblog]

Nu, nu te am parasit pentru ca nu te mai iubeam sau pentru ca as fi gasit pe altcineva de putina durata, sau pentru ca ma saturasem de tine. Te am parăsit pentru ca ma saturasem sa ți cersesc atentia, ma saturasem sa te vad cum iti scurgi viata langa mine si nu vrei sa faci absolut nimic cu ea, ma saturasem sa te fac sa intelegi ca iubirea nu e de ajuns. Ajunsesem in punctul in care nu voiam sa ma mai umilesc langa tine si sa nu mai trag atat de mult de ceva ce s a stins din nou pe parcurs.

Dupa asta, dupa ce m am despartit… tot eu am ajuns sa te caut, sa te rog sa te intorci, depresia punea din nou stăpânire pe mine, incepeam sa mi fac iar rau si sa refuz orice fel de ajutor, credeam ca nu pot sa traiesc fara tine, eram dependenta iar de prezenta ta, atingerea ta, tot ce tine de tine.

Azi gandesc in felul asta, eu nu o sa te mai caut, eu nu o sa ma mai umilesc, eu nu voi mai face pasi spre tine ci spre mine, eu o sa ma iubesc si o sa ma respect mai mult. Stiu prea bine ca tu nu o sa ma cauti, stiu prea bine ca esti mai calculat si cu capul pe umeri si ca daca ti ai impus o chestie o duci pana la final, cu atat mai bine si pentru mine, daca eu nu o sa te caut si tu nu o sa ma cauti atunci e o sansa si pentru mine, sa evoluez, sa merg mai departe, sa scap de trecut, sa mi traiesc viata. De data asta fara anturaje, de data asta fara pansamente, de data asta o sa simt ca traiesc.

Imi impun sa uit sau sa las deoparte amintirile cu tine. Imi esti trecut, ai fost si inainte, de data asta nu o sa las loc de trecut in viitor.

Daca o sa fie ziua in care ne vom revedea sau ma vei cauta, simt ca o sa fie tarziu, mult prea tarziu, probabil sclipirea mea nu v a mai exista, sentimentele mele nu vor mai fi atat de intense, si nu o sa te mai vad baiatul potrivit pentru mine.

Imi impun azi, probabil voi mai da rateuri, probabil ma voi mai gandi dar totusi imi impun si o sa mi dau silința sa lupt mai mult, sa trag de mine mai mult, poate nu am putut sa repar relația noastră insa o sa pot sa ma repar pe mine de tine, o sa ma pun pe picioare pentru ultima data, caci am avut prea multe rateuri, am cazut de prea multe ori si la o varsta atat de frageda. Prea slaba m am considerat, prea neajutorata.

Prea multa umilință, prea jenata de mine sunt si de asta sunt gata sa schimb situatia.

Gata cu drogurile, gata cu anturajul, sunt pregatita de un nou inceput.

[baiatul-cu-tumblar]

Tu te certai cu stelele când eu mă iubeam cu luna

[albalbastru]

Și te iubeam...

Te iubeam mai mult

Cu fiecare tăcere

Care mi se izbea

De timpane.

Alina-Elena lorga

[embracethepath]

Ai fost cel mai frumos "Hei" şi cel mai greu "Adio", te am întâlnit când nu te căutam și te-am pierdut când te iubeam.

Renăscut din Cenușă

[andrei-ryder]

Ai spus ca mă iubești, acum spatele-l întorci

Lăsându-mă să mă sufoc, in lacrimi și amintiri

Încercând cu disperare să-ți ofer tot ce îți dorești

Ți-am proiectat în suflet doar dezamăgiri

Bagă-mi mână-n gât și strânge-mă cat poți de tare

Ultimul lucru de-am să-l văd să fie chipul tău

Strânge până mă sufoc, și-mi dau ultima suflare

Scoate-mi inima din piept, și n-ar durea atât de rău.

Te-am găsit când speranța în nimic nu mai aveam

Și te-am pierdut când te iubeam mai mult

Căci am vorbit când ar fi trebuit să tac

Și am tăcut, cand să vorbesc ar fi contat mai mult .

Aș trece prin cele mai mai morbide lucruri

Precum lucifer, în cușca să fiu întemnițat

Și aș da foc lumii-ntregi de frig ti-ar fi

Dacă iubirea ce ți-o port e un primordial păcat.