#adevarat

[sircrowley]

Ghimbirul, un adevarat cadou dat omului

[deziluzio-nat]

stiu ca am zis ca nu e proasta frizura dar in acelasi timp, de fiecare data cand un pletos isi taie pletele, moare un inger

[ciochinaflorin]

201 I 2024. NECESITATEA IMPERATIVULUI „ÎNVAȚĂ-L PE COPIL CALEA” [Proverbe 22.6] 19 Iulie 2024

201 I 2024. NECESITATEA IMPERATIVULUI : „ÎNVAȚĂ-L PE COPIL CALEA” I Podcast I Pasaj Biblic : Proverbe 22 : 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 19 Iulie 2024 I Necesitatea imperativului : „Învaţă-l pe copil calea”. În Proverbe 22 : 6 este scris acest imperativ : „Învaţă [ebr. chanak „antrenează-l, dedică-l”] pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate…

[confesiunianonime]

l-am iubit atat de mult incat acum ma sperie gandul sa o iau de la capat cu altcineva. imi e frica de faptul ca,desi eu o voi lua de la capat,fantoma lui o sa ma bantuie toata viata si nu voi mai fi cu adevarat fericita cu altcineva..

#confesiunianonime

[oana-diana23]

“Exista doua situatii:

Una este sa ne incurcam in fapte curajoase care ne depasesc puterile, iar cealalta este sa ne inchidem urechile la apelurile care ne sunt adresate si care sunt pe masura puterilor noastre.

Apatia generala care se intinde de jur-imprejur, nu este un fenomen care va trece, ci un adevarat pericol pentru omenire. Atunci cand din ce in ce mai multi oameni buni devin indiferenti, urmatorul stadiu este sa ajungem la indiferenta fata de indiferenta.

Un semn al declinului social este afirmatia ca suntem buni, pur si simplu, pentru ca ne-am abtinut sa fim rai.”

[unknowntilltoday]

5 ani jumate de relatie.

La inceput, o copila. Apare alt baiat, a existat fizic o luna. Online doar, fiindca pandemie. Acum 4 ani. E in gandul meu si in prezent.

Am crezut ca am scapat de el. Nu l-am cautat in story viewers aproape 6 luni, aproape ca l-am scos de la urmariri pe instagram. De unde? O simpla vedere si m-am cutremur toata, un simplu story vazut si imediat dau pe overthinking.

De data asta, situatia diferita. Mesaj de la el. Ma confundase cu sora mea, atat de bine ma cunoaste daca ii vine cuiva sa creadă.

Am fost rece in mesaje, ultima data s-a terminat ciudat intre noi, nu aveam asteptari de la el. Nici discutia respectiva n-a durat prea mult, nu l-am mai așteptat sa raspunda de data aceasta.

Dar acum vreau sa mai incerce o data si sa fie altfel, am incercat eu indirect sa-i dau motiv de mesaj, nu s-a putut, as fi avut motiv si direct de mesaj, dar nu.

"ai un om care te iubeste" asa imi zic in gand. E adevarat

E plin de red flag-uri, dar ceva ma impinge spre el. O secunda sa uit de relatia mea... sa-l incerc, sa ma conving si sa ma intorc linistita la ce am construit cu omul meu in 5 ani jumate. Dar cum s-ar putea asa ceva? Nici in alt univers.

Oare as da fail la o discuție cu fiinta asta fata in fata? Se merita asa ceva? As rezolva ceva? Sau doar m-as face de ras in fata unuia care n-a avut nicio treaba cu mine?

Imi iubesc omul, e linistea mea si calmul meu, nu are redflag-urile lui. I-am promis multe si sunt chiar committed sa le duc la capat. Nu e doar obisnuinta aici, am simtit-o in nenumarate randuri.

Dar poate am nevoie de o doza din el fiindca nu l-am avut fizic de la ultima intamplare.

Multumesc Tumblr ca m-ai lasat sa mi vars amarul aici cu o seara inainte de examen!😌

[i-belive-in-unicorns-magic]

Confuzie

Mi am dorit aceasta certitudine mai mult decat orice. Acum ca a venit simt ca lumea mi s-a dat peste cap.

Ma bucur. Dar nu ma pot bucura pana la final…

Simt ca am trait intr-o minciuna. Intr-o realitate paralela. Realitatea mea nefiind a amandurora.

Un lucru stiu sigur. Ca ai fost fraier si egoist pentru ca nu ai verbalizat, pentru ca m-ai lasat sa traiesc o durere in liniste, pentru ca m-ai lasat atata timp sa traiesc in furie, frustrare si teama.

Oare era atat de grei sa vorbim din timp toate astea? Oare era atat de greu sa concretizam ceva?

Ma bucur enorm ca acum iti apartin si ca ma lasi sa iti fiu. Dar tot ma intreb de ce a trebuit sa doara atat de tare si atat de mult timp.

Vei sti vreodata sa comunici la timp? Vei sti vreodata sa ma asculti si cand sunt tacuta si ascund ce am in suflet?

Imi imaginam si imi doream sa fie altfel acest moment.

Imi e teama ca va mai dura ceva pana voi fi cu adevarat fericita…

#M

[tecsanrebel]

Rafael si memeurile despre George Simion - Am facut si eu cateva

Compressed by jpeg-recompress Cei de la B1tv la stiri au spus despre avalansa de memeuri cu George Simion care a devenit cap de afis si subiectul de glume . Asa ca am decis sa ma bag si sa ma implic in glumelelor si sa mi le fac pe ale mele. O vom aduce pe Hatsune Miku in Romania (E prea bine daca ar fi adevarat) Iar alt meme este vorba ca tuica sa vina de la robinet pentru toti mosnegii din…

[officialromaniantranslatiuni]

Legat de postarea cu profa si comunismul mi-a adus aminte de o discutie recenta intre mine si cineva ce doar a implinit 18 unde am fost acuzata ca “NU STII CE E AIA REGIM COMUNISM ADEVARAT CUM SA PREFERI CAPITALISMUL 😡😡”

Fun fact nu prefer nici capitalismul iar respectiva s-a aprins de la faptul ca i-am spus ca regimul comunism nu este Utopia aia perfecta de are impresia ca este

da, a fost una pe aici cu atitudine similara acum cativa ani

ea traia in uk, cel mai comunist stat ever /s, dar dirija de acolo circulatia si spunea ca familia ei o dusese bine in comunism, a facut casa data de stat si fiecare cu loc de munca si au plecat din romania din cauza ca...

adica nu stiu cum sa iti zic, dar poti sa ai locuinta si loc de munca si tot sa nu o duci bine si nici nu o vedeam grabindu-se sa se mute in china sau vietnam, ba chiar era happy pe fite in you-kehy

gen nici mie nu imi place sa dau 45% la taxe si sa platesc cas doar ca sa ajung la doctor si sa imi dea sirop pentru copii si sa imi sparga venele si eventual sa dau alri bani la privat, ori sa platesc pensie la stat si pensie privata obligatorie, dar nu incep sa zic ca ce misto e in sua unde isi calculeaza ei taxele si platesti doar "cand ai nevoie"

[lumea-ei]

N am mai scris de..timp bun, am renuntat sa mai scriu ce simt pentru ca nu mai simteam nimic, sau cel putin asa credeam, pana cand am inceput din nou sa simt durere, si singuratate in acelasi timp, pana cand am inceput sa realizez ca timp de 5 ani te iubesc doar pe tine, si nu mai pot iubii pe nimeni altcineva. Realitatea m-a lovit ca o piatra in cap zilele trecute cand ma plimbam si vorbeam in capul meu, cand serile in care plangeam singura si nu mai puteam sa dorm decat cand se crapa de ziua, s au intors inapoi nu de mult.

Nu mai vreau sa folosesc pe nimeni ca scut, nu mai vreau sa incerc alt produs sa l stric doar pentru a ma reformata la ideea de a trece peste. M am obisnuit cu ideea ca ok, sufletul meu iti apartine, si am acceptat sa raman singura pentru binele altora, si pentru binele meu.

Ma doare inima, biologic vorbind, si sufletul, energia din mine sa stiu ca te iubesc de 5 ani incoace si ca tot ce am incercat ca sa pot sa "trec peste" a fost ca un "arunc cacatul sub pres".

Nu mai fug, asa cum am spus si desii noptile ma gasesc singura, cu lacrimi pe fata, prefer sa ascult muzica si sa scriu, decat sa plec in cautarea unei minciuni ca sunt bine si ca am putut trece peste.

Sunt 3 ani de cand nu poti trece peste fata aceea, de cand te doare sufletul si nu poti iubii pe nimeni altcineva, nu te mai poti gandii la nimeni, si nu poti face sex ca-lumea din cauza ca sufletul tau e in bratele altcuiva.

5 ani, se fac 6 aproape de cand am incercat sa trec peste tine fugind, aruncand in tine cu pietre si incercand sa te tai cu orice obiect ascutit, din inima mea.

M-a ajuns la 21 de ani, si nu e harababura din minte cum spunea Kazi, ci sentimentele ne dau de gol si ne sfarama.

Psihicul e neutru, uniform si se lasa afectat doar cand nu mai vrea sa traga pentru fizic.

In cazul meu, sentimental urlu, iar psihic e liniste.

5 ani de cand inima mea a ramas in acelasi loc in care te am cunoscut si in acelasi loc in care te am parasit.

Sufar singura cu oameni care trec prin mine si ma ocolesc, iar persoana de care am nevoie, aceea fiind tu, esti in acelasi stagiu ca si al meu.

Doar ca nu e despre mine, ci despre alta fata.

Imi vine sa te strang in brate pana iti pun sufletul la loc, as face multe lucruri pentru tine, doar sa stiu acum ca ai fii fericit, si nu, nu as vrea sa te chinui sa simti ceva pentru mine, pentru ca in definitiv, chiar daca ai simtit in felul tau, noi doi nu am fost sa fim niciodata.

Uneori mi as dorii sa ma impusti in cap, sau sa ma bati cu pietre, sa ma arunci in strada, sa mi faci cele mai oribile lucruri, si asta cautam la varsta de 18 ani, ca sa pot pleca, sa ma faci sa plec pentru binele meu.

Si tot aici m am intors la 21. Stiu ca nu esti legat de mine, cum sunt eu de tine, dar sper sa intelegi cat de tare m-a durut sa stiu ca niciodata nu am primit ce ti am dat si eu, si ca nu am fost tocmai o prioritate asa cum te am facut eu sa fii pentru mine.

Adevarul e ca, inca ma doare, pentru ca in adancul meu stiu ca nu m-ai vrut niciodata cu adevarat, de aceea nu ne am inteles si relatia a fost una toxica.

Doar eu te am vrut si te am primit cu bratele deschise, cat timp tu aruncai cu pietre si plecai tot mai departe de mainile mele care te asteptau.

Dar cu toate astea, sentimentele mele sunt reale, doresc sa te ajut, doresc sa treci peste ce te doare si te apasa, vreau sa ramai in viata mai mult timp decat iti imaginezi tu ca ai vrea, desii stiu ca am platit cu sufletul de la bun inceput, mi as dorii sa stiu ca am dat in dar inima mea, unui om care daca nu ma vrea, sa ramana in viata ca sa pot macar sa l mai vad.

4 melodii ti le dedic si vor ramane pe veci sentimentele mele nespuse fata de tine, in acele piese, pentru ca doar muzica ma face sa ma exprim si arata cu adevarat cine sunt eu.

"Doar un cuvant"

"Inger si demon".

"10 mii de ore".

"Hidrogen".

Vreau ca la finalul vietii mele, cand va fii perioada aia, sa mi se cante aceste 4 melodii si pe patul de cosgiuc sa stiu ca tot cu iubirea mea pentru tine am plecat din lumea asta.

Vreau ca tu sa fii bine.

Cred ca asta inseamna sa iubesti pe cineva atat de mult. Nu sa te sinucizi pentru el/ea. Ci sa continui pana la apogeul proprii vieti, tot cu aceeasi iubire, cu acelasi om in suflet, stiind ca ai facut tot ce s a putut sa i arati ca iubesti si sa l faci mandru. In acelasi timp traindu-ti viata.

Imi doresc sa plang in bratele tale, sa ti strang mainile sa ti le sarut si sa ti le pun pe fata arzanda de la atatea lacrimi scurse in toti anii astia.

Imi doresc sincer sa nu spui nimic, doar sa iti vad privirea, si mi as dorii sa plangem impreuna fiecare pentru cauza proprie.

Si de ar fii vreodata sa te intrebi cine te-a iubit atat de mult, sa iti amintesti de mine.

Am devenit matura din cauza ta, pentru ca vocea ta a fost mereu acolo, in capul meu, sa ma sustina.

Am devenit mai calculata, mai versatila cu oamenii, mai calda si mai iubitoare, sunt mai stapana pe mine, doar din simplul fapt ca te am iubit atat de mult, incat mi ai lasat o amprenta mare pe suflet.

Iti multumesc ca m ai primit inapoi, ma bucur sa te vad, chiar daca nu esti bine si acel tuti a disparut de multi ani, ma bucur sa vad si stafia pe care o sustii ca esti.

Ma bucur sa o vad pe mama ta, cu toate ca nu te intelegi cu ea si a murit de mult pentru tine, pentru mine a fost ce am avut nevoie, si m a primit mereu cand veneam acasa.

Mi-a fost dor de voi, as vrea sa stiti ca va iubesc foarte mult, imi e dor si de tatal tau, si mi as dorii sa pot sa va prind pe toti 3 intr-un moment, in care sa va pic la picioare, sa plang si sa ma odihnesc de la cate lupte am dus cu mine.

Sunteti familia care m a ridicat cand am avut nevoie cea mai mare intr-o perioada a vietii, si mereu ve ti ramane in sufletul meu.

Va iubesc, si imi pare rau ca am fost un copil si ca v am ranit. Totusi daca nu se intamplau toate..nu mai ajungeam sa realizez defapt cine sunt, ce simt, si ce vreau sa fac mai departe.

As vrea sa va imbratisez pe toti 3 in acelasi timp.

Va multumesc ca m-ati acceptat candva, si ca inca o faceti.

E mai mult de cat am putut cere.

Dar tu, esti casa mea.

Cu toate ca nu ma accepti inauntru, ma bucur sa ma uit de afara. Imi e suficient ca pot sta pe prag.

I love you so much, that it hurts my entire body.

[air3d3lalm3na]

Finally got back into her protonmail.

Had to throw them a few bucks out of the donation money just to even see the emails. So I could contextualize anything that went on....

She had the cheapest paid option. Because her inbox was so full of unwanted spam/scammers that she surpassed the free limit.

Sorting through this will take a long time, but there are relevant things buried under the crap.

Including in the trash.

Emails exchanged between her and the old hotel manager...for my legal case against the corrupted bastard. A positive.

Things we sent to each other. I hated even touching my old email, so I didn't do it often enough with her. Something I sort of regret, now. She would ask why I didn't do it and I told her that reason. Plus, she was right there. Now I have few exchanges to look at.

...

Also, she had a tumblr. She got into it from me, lmao. But she never used it, or even liked anything, or changed the default icon. I don't know if she "got" it, or if she did, didn't care for it...? The username is a phrase in Romanian (probably badly translated because it's not like we spoke it...but maybe she remembered it from older family and had reasons to use this? Idk?) "adevaratmie".

Tumblr had converted it to a "-blog" ending to the username out of its disuse. I logged in and restored it and removed that.

While I was trying to parse how this fits into Romanian grammar w/google, it threw at me these lovely examples... (ugh)

"adevarat mie dor de tn mama și de vocea ta calda@⚜️❤️_ … Adevarat mie atâta dor de tine."

in which that, with the "dor" added, means I really miss you and the first refers to their mother. Ok, thanks, god, I get the picture.

...

Edit: Holy hell, I poured nearly three hours into this. I knew I would need to cancel something tomorrow morning. Just making it more clear....

[ciochinaflorin]

196 I 2024. ÎNVAȚĂ PE COPIL SAU ÎNVEȚI PEȘTELE SĂ ÎNOATE [Proverbe 22.6 I Geneza 21.17-18] 14 Iulie 2024

196 I 2024. ÎNVAȚĂ PE COPIL SAU ÎNVEȚI PEȘTELE SĂ ÎNOATE ? I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 22 : 6 I Geneza 21 : 17 – 18 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 14 Iulie 2024 I Învață pe copil sau Înveți peștele să înoate ? A învăța peștele să înoate este o expresie care se referă la cel care vrea să îl învețe pe cel care știe mai multe decât el. Continue reading 196 I 2024. ÎNVAȚĂ PE…

[luciana-anca-79]

Stii ce e cu adevarat frumos? O relatie lunga. Cand toata lumea stie de voi si nu va poate imagina altfel decat impreuna. Cand ea e prima persoana la care te gandesti cand te trezesti dimineata, cand stii ca te poti baza oricand pe ea si ca orice problema ai avea ea va fi acolo pentru tine. Cand stii ca ea e singura persoana care te poate face cu adevarat fericit si nu te poti gandi ca ai fi putut fi cu altă fată. Cand nu iti e rusine sa faci nimic fata de ea, si ea e mereu acolo sa te faca sa zambesti. Cand el te face să te simti protejată chiar si atunci cand doar te tine in brate. Cand ea te intelege si isi doreste sa fii doar al ei. Cand el,orice lucru mic il imparte cu tine, si iti trimite mesaje in fiecare dimineață și când îi este dor. Cand stii ca deja certurile voastre sunt minore si ca nu o vei mai putea uita niciodata. Cand devine gelosă si se supara din prostii, si tu esti acolo langa ea, zambind, si explicandu-i ca esti doar al ei. Cand singurul loc in care iti doresti sa fii este langa ea. Cand aveti glumele voastre de interior care va separa de toti ceilalti. Cand iti face complimente si e singura persoana de la care vrei sa le auzi. Asta e cu adevarat frumos, cand nu iti mai poti imagina viitorul fara aceea persoana.

♡♡♡Anca&la.

A long relationship. When everyone knows about you and can't imagine you other than together. When she is the first person you think of when you wake up in the morning, when you know that you can always rely on her and that whatever problem you have, she will be there for you. When you know that she is the only person who can make you truly happy and you can't think that you could have been with another girl. When you are not ashamed to do anything to her, and she is always there to make you smile. When he makes you feel protected even when he's just holding you. When she understands you and wants you to be only hers. When he shares every little thing with you, and sends you messages every morning and when he misses you. When you know that your quarrels are already minor and that you will never be able to forget them. When she gets jealous and gets upset over stupid things, you're there by her side, smiling, and explaining that you're only hers. When the only place you want to be is next to her. When you have your inside jokes that separate you from everyone else. When he gives you compliments and he's the only person you want to hear them from. This is really beautiful, when you can no longer imagine the future without that person. ♡♡♡Anca&la

[xanadu07]

Ok, o sa scriu aici pentru ca e genul de mesaj adresat in totalitate tie, dar nu e trimis tie. Cred ca asa e mai potrivit acum, sa comunic indirect, direct cu tine. Nu vreau sa ma lungesc foarte mult (dar cel mai probabil o voi face) incerc sa fiu cat de la obiect se poate si sa spun doar chestii sincere si utile. Incep prin a spune ca ce s a intamplat intre noi de curand a fost o lovitura puternica pentru mine. Meritata, pentru modul in care am actionat si este vina mea desi imi e rusine de actiunile mele si ca nu ma descurc mai bine cu a imi organiza gandurile. Ei bine…. Ma simt confuz, sunt atat de confuz legat de atat de multe chestii, confuzie care face orice treaba usoara, deosebit de dificila in capul meu. Poate o sa intelegi din asta doar niste scuze ieftine, ai libertatea sa crezi exact ceea ce vrei. Ai tot dreptul sa crezi ca doar incerc sa ma scot, eu tot ce pot spune in apararea mea e ca ma folosesc de postarea asta pentru a mi exprima cat de bine pot gandurile, in speranta ca vei citi. Confuzia mea tine de multe chestii, de sentimentele si intentiile tale, de sentimentele mele, de gandurile mele… sunt confuz pentru ca nu inteleg daca am un motiv pentru care ma simt neindreptatit si simt ca durerea mea e devalorizata, sau sunt asa doar pentru ca imi e teama sa nu ajung un pres si sa “plec capul” chiar daca nu sunt eu cel ce greseste. Am gresit mult si rau, dar sunt convins ca nu am facut o mereu si totusi au fost dati in care am luat vina asupra mea, sunt sigur de asta. O spun ca fapt divers si ca explicatie,nu ca sa ma victimizez sau ca sa iti construiesc tie un portret de tiran.Sunt convins ca in mare parte eu am facut mai multe rele in relatia asta, dar multe (certuri) au fost provocate de confuzia mea si de dorinta asta de a nu cumva sa ma las “infrant”. Prostesc, stiu, dar tot ce voiam sa simt este ca am si eu dreptul sa ma simt indurerat, dreptul sa primesc niste scuze, sa fiu menajat. Stiu ca ai facut o, si din cum o spun pare ca tu esti nemiloasa si rea. Nu despre asta e vorba, ce spun eu aici sunt doar niste contradictii care confirma confuziile mele. Imi e tot mai greu sa mi dau seama daca chiar sunt moale si ma las calcat in picioare sau e totul in capul meu si fac pe nebunul doar ca sa ma simt si eu mai “puternic”. Stiu ca oricare din cele doua ar fi, tu niciodata nu mi ai vrut raul si n ai vrut sa ma controlezi, n ai vrut sa iei decizii in locul meu sau sa mi devalorizezi sentimentele (cel putin nu constient, poate te a mai luat pe tine valul si ai mai actionat la impuls ceea ce e normal sa se mai intample, imi dau seama cand regreti ceva,nu am nevoie neaparat sa aud “scuze” doar ca uneori parca ma simt inferiorizat prin atitudinea ta, dar din nou sunt convins ca nu este in intentia ta sa mi faci asta, cred ca e doar un complex de al meu) pentru ca tii cu adevarat la mine si la binele meu. Sunt confuz in legatura cu modul in care a decurs ziua de azi, am discutat ca doi oameni foarte distanti care se inteleg, nu stiu daca asta inseamna pur si simplu ca asa iti vine natural sa te comporti din cauza ca te am suparat foarte tare, sau e modul tau de a imi arata ca treburile vor sta altfel de acum incolo. Cert e ca (desi e un subiect sensibil nu il pot ocoli) e clar din pacate ca despartirea apare hotarator ca o posibila “solutie”. Poate ca nu simti chiar cum ai scris aseara ca mai stam cat e si apoi fiecare cu pizda ma sii, dar e clar ca incepi sa iei in considerare despartirea. Nu vreau sa mai dau dovada de imaturitate prin a te implora sa ma ierti, de a cadea la genunchii tai si de a ma arata disperat, s a mai intamplat asta si nu cred ca iti inspira incredere si ajungi sa simti ca acum iarasi imi cer scuze si voi repeta. Acum voi pune altfel problema, si sper din asta sa reiasa ca in toata psihopatia de care ma acuzi, in mine bate o inima de om bun. Nu mi doresc pentru tine decat sa fii fericita.Uneori,in special dupa ultima cearta,simt teama ca asta nu mai tine de mine, ba din contra, ca voi sta in calea fericirii tale, ca ti voi face rau daca raman in viata ta ca iubit in continuare.

Nu as mai putea sa fiu ok sa aud ca actiunile mele iti cauzeaza probleme atat de grave, stii la ce ma refer, nu mai zic, si nici nu pot garanta 100% ca nu o sa se mai intample. Pot garanta ca nu mai fac ce am facut sa te aduca in punctul asta,dar certuri si neintelegeri tot o sa mai existe si cine stie ce o sa mai fac care sa te duca in directia aia, mi e pur si simplu frica si vreau doar sa nu mai ai de a face cu asa ceva, daca asta presupune o despartire, atunci sunt de acord. Nu vreau oricum sa ne grabim cu chestia asta, nu vreau sa sune de parca mie mi e clar ca asta trebuie facut,mai avem 3 luni timp sa ne gandim exact cum facem de acum incolo, timp in care o luam la rece mai discutam si incercam sa ne intelegem unul pe celelalt, sa comunicam cat mai bine. O luam usor cu pasi mici si cu rabdare, fara stres, si vedem la vara ce se decide. Nu vreau sa intru prea tare in asta pt ca in 3 luni se pot intampla multe si cine stie ce si cum.

De scuze nici nu cred ca mai e cazul sa vorbim, e clar ca am comis o rau, si oricat de tare te am facut sa crezi ca in mod natural nu mi poate pasa decat de mine, ei bine, dupa lovitura asta simt un mare,mare gol in mine. Stiu ca nu zboara sentimentele de pe o zi pe alta, stiu ca inca ma iubesti, dar habar n am daca nu cumva te enerveaza faptul ca o faci, habar n am ce parere mai ai despre mine acum, ce vezi in mine acum, deci prea putin imi sta gandul la persoana mea. Si da, poate te fac sa crezi ca asta e doar atitudinea mea de om “pedepsit” care asteapta sa fie iertat ca apoi sa revina cu distrugerea, chestie la care, dupa cat am mintit, nu mai am pretentia sa ma crezi drept urmare nu am sa mai incerc sa te conving de nimic. Nu vreau sa ma crezi, nu vreau sa ma ierti, nu vreau sa te manipulez in niciun fel,vreau sa te gandesti bine la tot, sa ai putina rabdare si sa binevoiesti in timp dupa ce ti mai trece din suparare sa cooperezi cu mine, sa rezolvam totul impreuna, chiar daca poate se vor lua decizii dificile mai tarziu. Vreau sa rezolvam acest conflict ca doi oameni maturi, cu aceasta ocazie ar trebui si eu sa dau dovada cu adevarat de maturitate si o voi face. Urmeaza oricum o perioada dificila pt amandoi, ar fi frumos sa incercam pe partea in care sta in controlul nostru sa o mai usuram, detensionam…

Inchei cu o mica dorinta. daca citesti mesajul asta, arata mi cumva ca ai facut o, interactioneaza cu el,fara sa imi scrii despre asta (unless you feel the need to say something about it) sper sa nu ti fie greu sa citesti, sper sa nu te supere/enerveze/intristeze ce scriu aici, am vrut doar sa incerc pe cat se poate sa dau dovada de putina maturitate si bunatate. Nu e o fatada, asta sunt eu, si momentele in care pot gandi si fi cel mai sincer este cand sunt trist, si crede ma, mai trist ca acum n am fost demult. Da, cred ca asta e tot, ma simt mai ok acum ca m am descarcat, ca am facut putina ordine in cap si am pus in cuvinte, se pare ca reusesc totusi cat de cat.. :)

[fragmentedinumbre]

Să-mi fie cu iertare,

Dar nu-mi amintesc cu-adevarat de dumitale

Culoarea ochilor mi-e străină

Nu-mi amintesc nici ce vorbeam în nopțile cu lună plină

Mi-e sufletul cutremurat.

Cum oare am uitat?

[28octombrie-toamnadinsufletulmeu]

Barbați sau femei, mai contează? Când iubim oferim tot ce avem. Când suntem iubiți, parcă aparținem cuiva. Este atât de frumos să știi c�� undeva în lumea asta mare, printre mașini,oameni triști si egoisti ,ce nu mai iubesc sincer ,ci vor doar sa isi atinga "obiectivul", cu greu mai crezi ca există cineva care te-ar aștepta o viață întreagă, care te iubește nu de dragul de a-ți spune asta. Am devenit prea monotoni,, întotdeauna căutăm ceva mai mult deși nu știm cum arată și ce ne-ar face mai fericiți.In loc sa apreciem lucrurile marunte ce ne fac cu adevarat fericiti!