#adevărul în cuvinte | Explore Tumblr posts and blogs

decembrie-18 · 3 months ago

Text

Pentru mine, fericirea are poartă și gard, cireși de iunie, miros de tei,lăbuțe de pisică şi năsuc de cățel.

Când pleci de acasă, pleci după mai bine, pleci după fericire, după orizonturi mai largi și pe care înainte nu le-ai avut. Pleci pentru că te simți prea mare într-un loc care nu îți mai vine la fel de bine, așa cum nu-ți mai vin nici hainele de când erai copil. Pleci pentru că ai tot crescut și pentru că de la un anumit punct e normal să vrei să crești într-o pădure și nu în locul în care te-ai născut.

Și ai dreptate să pleci, așa cum fiecare pasăre are dreptate să zboare din cuib atunci când cerurile toate i se deschid înainte, înspăimântătoare și amăgitoare în același timp. Ai dreptate să pleci, pentru că lumea asta în care trăim e prea mare și cu toții avem nevoie la un moment dat să ne simțim mai mici, la fel de mult cum avem nevoie să ne simțim mai mari decât suntem de fapt.

Dar adevărul e că, oricât de departe ți s-ar întinde orizonturile, oricât de bine ai găsi după ce ai plecat și oricâte fericiri ți-ar ieși în cale, acasă are întotdeauna o liniște aparte, ca și cum numai acolo ar sta lumea întreagă pe loc și s-ar odihni.

Ai dreptate să pleci. Și ai dreptate să te întorci.

Pentru mine, fericirea crește mai bine la sat, e pe jumătate sălbatică și pe jumătate blândă și se rostește în cuvinte puține, dar rumegate îndelung.

Pentru mine, fericirea are poartă și gard, cireși de iunie, miros de tei; are apusuri care se destramă la linia orizontului și pisici care își topesc zilele stând tolănite lângă temelia casei; are ceaune în care fierbe dulceața și sărutări pe tâmplă de la oamenii iubiți.

Mie, fericirea îmi tihnește mai bine în lumi mai mici, acolo unde mă văd nevoită să mă dezbrac de ambiții și visuri înainte să pășesc în ele, din cauză că n-aș avea loc pe poartă dacă m-aș încăpățâna să le iau după mine.

Și cred că fiecare om are nevoie de un astfel de loc, de o lume mai mică pe care să o poată cuprinde cu ochii, de la început până la sfârșit, dar și cu sufletul, de la țărâna de pe jos și până sus, la bucata de cer care îi acoperă lumea micuță, căci spre deosebire de iubirea care umple până la refuz orice spațiu pe care îl găsește, fericirea e ceva mai capricioasă. Fericirea e atât cât e, atât cât îi dai voie să fie, condamnată, de noi înșine, niciodată de altcineva, la comparații care nu își au rostul și măsurători pentru care încă nu s-au inventat instrumentele potrivite.

Și mai cred că, indiferent cât de departe am alerga după fericire, rădăcinile ei se află acolo unde se află și rădăcinile noastre, ca și cum ne-am naște deja cu ea, dar nu și cu capacitatea de a o găsi sau vedea

#emotions #deep thoughts #feelings

12 notes · View notes

domnulfaraperdea · 23 days ago

Text

Hei, cititorule...

Dacă și tu ești prezent înacest moment pe postarea aceasta, înseamnă că ai ajuns aici, nu din pură întâmplare, ci poate pentru că-ți cauți niște răspunsuri...

Niște răspunsuri pe care... Din păcate, poate că nu le vei găsi în ce-ți voi scrie acum... Însă... Am o întrebare pentru tine.

O întrebare la care... Vreau să te gândești profund înainte de a-mi răspunde și înainte de a-mi auzi perspectiva...

Nu te grăbi!... Și alege-ți gândurile cu grijă...

Tu, dragă cititorule... Știi ce este iubirea?

Nu... Nu doar acea iubire copilărească ce-ți provoacă fluturi în stomac sau tresăriri atunci când îi auzi numele sau când o vezi... Ci iubirea matură... De om mare...

Tu, dragă cititorule... Când ai spus ultima oară "Te iubesc" sincer... Asumat și... Simțind... Simțind... Aceste 2 cuvinte...?

Când ai spus ultima "Te iubesc", nu doar din pură obișnuință sau... Pentru că "trebuie spus"?...

De fapt... Tu știi ce este iubirea...?

Pentru că eu unul... Scriitorul... O simt pentru prima dată cu adevărat în 25 de ani... Și... Oh... Sunt atâtea de spus încât... Nici nu știu cu ce să încep și când voi termina...

Știi... Am realizat recent că... Eu nu am știut ce este cu adevărat iubirea... Eram convins însă că știam... Mă băteam cu pumnii în piept că am trăit-o cel puțin o dată în viață... Că am experimentat-o și că știu ce simți atunci când iubești, însă... Recent, am realizat că habar nu aveam...

Știi, cititorule... Iubirea niciodată nu a fost roz... Și nu va fi... Iubirea nu e partea frumoasă a legăturii...

Cadourile... Clipele frumoase, momentele alături de fata de lângă tine... Sunt absolut 0 pe lângă ce reprezintă, de fapt, iubirea... Sunt atât de trecătoare, încât... Pur și simplu ți-ai vinde ani din viață că să oprești timpul în loc cu ea... Un minut... O oră... O zi...

De fapt, e un cuvânt atât de greu încât... Pur și simplu să-i găsești o definiție e imposibil... Pentru că nu se poate explica... Se poate doar simți... Și nu oricine simte cu adevărat puterea acestui cuvânt, din păcate...

Și acum, voi încerca să-ți explic cum privește... Și cum simte iubirea un tânăr de 25 de ani... Care s-a lovit pentru prima oară de ea...!

Pentru mine... Iubirea a fost... Și este, pentru că e și acum prezentă... Ca și când aș fi fost împușcat în inimă... Doar că de 100.000 de ori și extrem de brusc...

Este... O scăpare a întunericului sufletului meu, pe care nu credeam și nu speram că o voi vedea vreodată... O evadare din ceața orizontului meu și... Un drum curat printre munții de gunoaie ce mă înconjoară...

Am descoperit-o fără s-o caut. M-a găsit ea pe mine, într-un moment în care nu mă gândeam că o voi putea întâlni și... M-a prins în puterea ei. N-am avut nici o șansă.

Pentru mine... Sentimentul ăsta a fost ceva nemaiîntâlnit cu care la început nu am știut cum să mă confrunt... Nu am știut nici cum să gestionez sentimentul, mi-a fost și extrem de frică să n-o rănesc pe ea iubind-o și... Am negat cât am putut. Nu față de ea. Ci față de mine.

Pentru mine... Iubirea... Adevărata iubire și iubirea pentru ea îmi oferă mult, mult, mult mai multă putere decât aș fi crezut... Mă face alt om. Mult mai puternic... Mult mai ambițios, mai optimist, mai sigur pe mine și pe ceea ce fac și... Adevărul e că nu te aștepți.

Nu te aștepți să poți simți asta în niciun moment. Pentru că ea nu-ți dă semne. Ea vine. Și când a venit... Oh... Te îngroapă de viu în atât de multe lucruri frumoase și te face... Absolut invincibil.

Eu, un scriitor cu inimă de gheață, cu un trecut care m-a făcut să fiu poate cea mai rece, dură și greu de iubit versiune a mea, am îngenuncheat fără drept de apel în fața ei... Iar ea m-a îmbrățișat atât de cald, încât... Era absolut imposibil pentru gheața din jurul inimii mele să rămână prezentă și să reziste... Și s-a topit. Încet... Ușor...

Însă... Ce faci în momentul în care îți este frică să lași gheața să se topească? Ei bine, eu am vrut asta. Dar nu am avut nici o șansă. Era o luptă de mult pierdută. Doar amânam rezultatul final.

Pentru mine, dragostea pentru ea a venit ca un cutremur de 12 grade pe scara Richter care m-a sucit, m-a răstălmăcit, m-a aruncat în toate părțile, de toți pereții, dar a avut grijă de mine să nu mă lovesc mai mult decât oricând...

A avut grijă să nu am nici măcar o zgârietură. Iar asta m-a făcut să mă simt invincibil.

Acum... O să-ți spun, dragă cititorule... Ce reprezintă pentru mine, cu adevărat, iubirea... Iubirea pe care doar o simți, fără sa o spui și pe care doar o trăiești, fără să o planifici...

Ei bine, dragostea înseamnă... Toată puterea și forța interioară pe care ți-o transmite un singur mesaj de la ea...

Înseamnă... Să nu-ți pese... Că îți e somn de pici pe jos, pentru că vorbești cu ea și... Ea e singurul refugiu unde poți fi tu și unde îți permiți să fi vulnerabil...

Înseamnă... Ca la ora 2.30, într-o noapte de joi, în care în 5 ore mergi la muncă... Să încerci absolut orice îți stă în putință să-i poți provoca un amărât de zâmbet, cât de mic... Pentru că știi că zâmbetul ei ar face soare din nori, căldură din furtună și roz din gri sau negru...

Înseamnă... Să stai într-o mașină 3 ore și să îți unești sufletul cu al ei, să o susții într-un moment complicat și important pentru ea, nevăzând-o un singur minut măcar, dar doar fiind acolo, pentru ea, asta după ce cu o noapte în urmă nu ai dormit decât 25-30 de minute, pentru că ai admirat-o cum dormea...

Înseamnă... Să te urci în mașină și... Să parcurgi 80km, o oră jumate, până într-un alt oraș numai ca să petreci 2 sau 3 minute cu ea... Să nu-ți pese unde mergeți, ce faceți sau... Dacă doar stați în mașină și vorbiți...

Acele 2-3 minute... Oh, cititorule... Ai fi în stare să mergi ore întregi, zile întregi adunate și fără oprire pentru acele 2-3 minute...

Înseamnă... Să te asiguri absolut de fiecare dată că are tot confortul de care are nevoie lângă tine... Apă, suc, un ceai... Ceva de mâncare și ceva dulce... Și să nu-ți scape vreodată nici măcar un detaliu mic... Pentru că nu-ți permiți. Știi că nu te-ai ierta.

Înseamnă... Să citești întregul cod al bunelor maniere numai ca să vadă... Și să simtă că ești cu adevărat diferit în viața ei... Și să și aplici ceea ce citești... Mereu să-i deschizi ușa de la mașină, mereu să mergi pe trotuar pe partea cu strada, iar ea, pe partea cu clădirile... Mereu, la intrarea într-un restaurant, să intri tu în față și să-i ții ușa, apoi, când ea se așează, să-i tragi scaunul pentru ca ea să se așeze...

Înseamnă... Să... Nu te intereseze... Efectiv să nu te intereseze că ai dat pe motorină banii poate pe 2 sau 3 zile de muncă, bani de buzunar... Să-i dai cu dragoste... Zâmbind și nici măcar o secundă să nu-ți pară rău...

Nu pentru că e pentru ea, ci pentru că pur și simplu te face să zâmbești fără să facă absolut nimic... Doar fiind lângă tine, scriindu-ți, vorbindu-ți...

Înseamnă... Să turbezi... Să simți cum venele de la gât și mandibula îți explodează de la scrâșnitul din dinți în momentul în care cineva își permite s-o vorbească de rău... S-o bârfească sau s-o jignească...

În acele secunde să-ți dorești doar să muști carnea de pe omul ăla și să-l scuipi de scârbă...

Înseamnă... Să o întrebi, la nevoie, și de 50-100-150 de ori pe zi dacă a mâncat, dacă se simte bine, dacă... Are nevoie de ceva, dacă a dormit bine, dacă e fericită, dacă e tristă... Nu pentru că ești prea grijuliu. Ci pentru că pur și simplu... Pentru prima dată îți pasă de cineva... Îți pasă! Lucru la care nu te-ai fi putut aștepta și lucru după care ai tânjit și l-ai implorat pe Dumnezeu atât, dar atât de mult...

Înseamnă... Să dormi 2-3 sau 4 ore pe noapte, cel mult, când a 2a zi ai muncă de la 9.00 dimineața, doar pentru că... Stai și vorbești cu ea... Și pentru că e vorba de ea... Sentimentul acesta te face să nu vrei să ratezi sau să sacrifici nici măcar o singură secundă cu ea...

Înseamnă... Să simți cu adevărat că poți muta orice munte din loc pentru ea... Orice munte ce-ți stă în drumul tău spre ea și... Orice piedică să-ți fie imposibilă de rezistat...

Înseamnă... Să înnebunești... Să simți că te sufoci, că înnebunești și că nu ai aer în momentul în care vezi că nu-ți răspunde... Sau nu vorbiți... Zile, în șir...

Să simți că... Pur și simplu te scufunzi în griul cerului înorat în care nu mai vrei să te întorci...

Înseamnă... Să-ți sacrifici... Tot... Absolut tot ce ai tu... Dar absolut tot ce ai tu, pentru ea... Banii, timpul, starea ta emoțională, prietenii, totul... Sunt umbrite de prezența ei...

Ea e noua ta familie... Noul tău... Acasă...

Înseamnă... Să faci orice îți stă sau nu în putință pentru a o face fericită... Absolut orice... Autoironie, îi iei gândul de la ce simte vorbind, pleci la ea... Pur și simplu, te urci în mașină, în tren, în microbuz sau chiar și pe jos și te duci la ea... Și nu adormi știind că ea are lacrimi pe obraji sau în gânduri... Pentru că nu poți.

Pentru că oricât ai încerca... Până și noaptea e reprezentată de starea ei de bine și de zâmbetul ei...

Iubirea mai înseamnă... Să-ți dorești... Să-ți dorești cu adevărat, din inimă, din suflet și cu fiecare por al tău să-i preiei toate problemele și să știi că ea e bine... Chiar dacă tu nu... Pentru că tu ești bine știind că și ea e bine și... Știi, tot datorită ei, că orice... Absolut orice se poate rezolva...

Și... Dragul meu cititor, aici vine adevărata diferență între a spune "Te iubesc" și a simți cu adevărat "Te iubesc"...

Iubirea eternă... Iubirea sinceră, iubirea pură și adevărată înseamnă să iubești exact așa cum ți-am spus... Dar neașteptând absolut, dar absolut nimic în schimb de la ea...

Să iubești astfel... Nevrând ca și ea să o facă... Nevrând să-ți întoarcă nimic în schimb și nevrând ceva de la ea...

Pentru că iubirea nu e condiționată reciprocitate...

Și, dragul meu, chiar dacă tu știi și ești conștient că, undeva, în adâncul ei, e reciproc și și ea are sentimente pentru tine... Iubește-o fără să-i ceri nimic în schimb...

Așteaptă... Crezi în șansa ta... Iubește... Iubește mai frumos, mai intens, mai pur și mai pasional decât ai crezut vreodată că poți să o faci...

Iubește dincolo de infinit... Dincolo de viață și dincolo de moarte...

Divinizeaz-o... Idolatrizeaz-o și ai grijă de ea cu prețul vieții tale... Pentru că știi și tu că viața ta ar fi degeaba și nimic fără ea...

Astăzi, dragul meu cititor, împlinesc 25 de ani... Și de-ar fi să aștept o viață, aș aștepta fără să ezit... Și aș căuta-o și în viața asta, și în următoarele și nu m-aș opri până nu aș găsi-o...

Pentru că știu că o voi găsi în final într-o grădină plină ochi cu ghiocei... Iar ea ar fi cel mai strălucitor dintre toți...

Luptă pentru iubirea ta... Zâmbește și trăiește fiecare secundă lângă ea... Fiecare fracțiune posibilă de secundă... Crezi... Crezi, crezi, crezi în șansa ta și nu renunța nici dacă ar trebui să mori... Ascult-o... Fii refugiul ei, așa cum și ea este refugiul tău si fă-o să zâmbească sincer... Nu de fațadă. Știi că are nevoie de asta... Și știi că are nevoie de tine...

Ascult-o de fiecare dată și mereu... Mereu are să-ți spună ceva și mereu îți va spune, dacă vei știi cum să o asculți... Ascultă-i gândurile, poeziile, ce-ți spune, ce-ți transmite, ce-ți inspiră... Dar ascultă cu inima... Nu doar verbal...

Ascultă așa cum merită să fie ascultată...

Fii lumina din ochii ei... Pe care o vede doar în tine... Ai grijă de inima ei... Așa cum și ea are grijă de inima ta, de când ai început să iubești...

Știi că într-un final, vei învinge... Oricât de mult va dura...

Și știi că va merita...

Iubirea și fericirea mea are 5 litere... Infinitul e limitat, pentru că iubirea mea pentru ea l-a depășit... Și nu se va opri vreodată... Iar 24 de pagini scrise acum nu reprezintă nimic din tot ce reprezintă iubirea pentru mine... Însă tu ești cele 7 minute ale mele...

Te iubesc. Etern. Dincolo de infinit. Dincolo de moarte. Dincolo de tot... ❤️

#artists on tumblr #literature #love poem #love #prose #writers and poets #writers on tumblr #black love #poetry #i love you #citate #ghiocel #iubire #dragoste #bucuresti #romania

5 notes · View notes

tabita · 8 months ago

Text

simt nevoia să mă destăinuiesc. am atât de mult adevăr în mine încât simt că mă sufoc sub povara eliberării care pare să nu mai vină. mi se sfărâmă oasele, organele se strivesc unele pe altele încercând (și eșuând) să facă mai mult loc, dar momentul sufocării se apropie cu pași repezi - simt asta, cunosc asta. chiar și așa, tot ce se pare că pot face e să mai inspir odată, să mai expir câte o minciună atât de amară încât mă lasă fără suflare pentru zile întregi după aceea. se tot vorbește despre înșelătorie - întotdeauna în relație cu cei din jur, niciodată față de propria persoană. cum ar fi ca într-o zi să te trezești după o viață în care te-ai uitat în oglindă adresându-ți cuvintele pe care ți le-au spus alții despre tine, (ne)crezându-le, asumându-ți o viață pe care știi că nu o trăiești și nu o vei trăi niciodată, și lăsând să se scurgă din tine toată deznădejdea acumulată atâta vreme? izvoare de rușine, incertitudine, mii de tragedii transformate în orori față de cine ți-ai fi dorit să fi putut fii, dar în care nu ai reușit să te modelezi vreodată, constelații întregi de eșecuri care astăzi îți sunt dezvăluite sub forma unor cicatrici menite să te descrie ca „doroteea” - ce nume potrivit pentru a rezuma tragedia căderii (dor). simt că mi se topește inima de dor. simt că întreaga mea existență va rămâne umbrită de greutatea dorului pentru ceva ce am simțit, dar știu că nu voi avea niciodată. mi se dizolvă pielea, oasele mi se frâng, părul în plină cădere, ochii încețoșați deși încă lucizi. te văd, te aud, te miros, te ating din când în când să mă asigur că ești încă aici, că mă aflu încă aici. doroteea. inima încă îmi mai bate, dar nu o mai simt. uneori am impresia că dacă mi s-ar opri respirația, nici nu mi-aș da seama. și uneori, în privegherile nopților mele, privesc pe fereastră și observ cum lumina îmbracă încet, încet orizontul. aud păsările făcându-și declarații de dragoste pe care cu toții le putem auzi. uneori mi se strânge inima atât de mult încât am impresia că aș putea să o iau și să o presez între paginile unei cărți demult uitate (nu te-am uitat niciodată) și să o las acolo, în speranța că într-o zi îi va rămâne suvenir unui străin care o va recunoaște și o va păstra la el, alături de carte. nu am nevoie să fiu văzută, mă mulțumesc cu liniștea dintre pagini, dar mi-aș dori să fiu recunoscută și aleasă pentru simplul fapt că o parte din mine, cât ar fi ea de mică și lipsită de viață, va fi valoroasă pentru cineva, cândva. păstrează-mi inima presată între paginile cărții tale. poate, din când în când, mă vei lua în micile tale aventuri cu tine. nu ca să mă citești, darămite cartea, dar ca să ai o companie de drum oriunde te-ai afla. păstrează-mi inima presată între paginile cărții tale. poate într-o zi îți vei alege citatul favorit pentru că inima mea a rămas acolo. adevărul îmi fracturează sufletul. cum ar putea ceva imaterial să sufere alterări la nivel fizic? adevărul mă dezbracă de carcasa umană și mă împinge într-o mare a necunoscutului. să fie oare acesta un fel de suicid celest? eternitatea nu a arătat niciodată mai cumplită decât atât. eu nu am arătat niciodată mai răvășită decât acum. caut o carte. poate mă caut într-o carte. poate că într-o zi voi găsi cartea potrivită în care să îmi presez inima. poate că într-o zi îmi vei găsi inima presată într-o carte și o vei păstra. poate că într-o zi, citatul tău favorit va fi marcat de inima mea. poate că într-o zi inima mea se va transforma într-o înșiruire de cuvinte care îmi vor elibera adevărul. poate că însuși trupul meu va deveni coperta cărții. poate că mă vei lua cu tine în micile tale aventuri drept companie, iar inima mea presată va marca citatul tău favorit care va fi dragostea mea pentru tine.

#adevăr #ora de ceai #pagină de jurnal #toată o zână #writing #i'm sorry for being bloody and cruel and oh so violent #diary #un mormânt un moment #prea devreme sau poate prea târziu pentru mai mult de atât #porumbita

3 notes · View notes

baoinsirius · 1 year ago

Text

Un sistem

BAO

Dimineața - obosiți, triști sau odihniți,

După-amiaza - fericiți, plânși sau disociați,

Seara - energici, recalcitranți sau îndrăgostiți

Și noaptea - împovărați si de ziua lungă speriați.

Așa se definește o zi obișnuită din viața noastră,

Deseori privită printr-o mică fereastră

Și provocată a fi văzută din cauza voastră

A celor care ați declanșat o amintire sinistră.

Creați separat dar obligați și sechestrați

Să trăim in același trup de care am fost generați

Și cu același creier de care suntem administrați,

In fond tot de el invalidați,

Suntem de corpul gazdă detașați

Și-n personalități diferite lucrați.

Cu toate acestea avem mereu un singur gând;

Host-ul de durere sa fie flămând,

De iubire să nu-l vedem zăcând,

De lacrimi să nu-l privim secând

Și de furie să nu lăsăm arzând.

Fără acces la prea multe "cuvinte"

Deseori nici nu ni le mai aducem aminte,

Uneori nici nu mai știm ce ar trebui să reprezinte

Iar alteori confuzi, le folosim drept ținte,

Folosim orice ne trece prin minte

Si orice ne scoate din ale noastre "incinte",

Pentru a putea merge si privi înainte

Fără a ne lăsa copleșiți de ceea ce corpul simte.

Declanșați de tot ceea ce pentru tine e banal

Apărem în front pentru a avea un corp funcțional,

Pentru a putea supraviețui unui destin criminal

Și unui trecut mult prea distrus emoțional.

Apărem pentru că nu avem de ales,

Pentru că nu putem scăpa altfel de stres

Și de amalgamul de sentimente accesate atat de des.

In sfârșit...

După aceste deșarte gânduri

Aruncate in aceste monotone rânduri,

Am putea părea ceea ce nu vrem să admitem

Dar invalidați de cei din jur o permitem

Și de multe ori adevărul îl omitem

Căci prin T.I.D definiți ca și sistem suntem.

#poem #poezia #poezie romaneasca #love poem #poems and quotes #poemas #poets on tumblr #writers and poets #new poets corner #book quotes #Spotify

5 notes · View notes

arhivaduhovniceasca · 3 days ago

Text

Dar sensurile existenţei, inclusiv sensul ei final, oricât de evidente apar, nu se impun în mod ştiinţific, cum se impun fenomenele naturii prin faptul că se repetă în mod uniform şi pot fi supuse experimentării. De aceea, acceptarea lor fermă are caracterul unei credinţe. Mai bine zis, în recunoaşterea lor se îmbină într-un mod paradoxal evidenţa lor şi necesitatea acceptării lor în mod voit pentru menţinerea existenţei umane pe un plan superior unei existenţe naturale a repetiţiei încheiate prin moarte, deci în acceptarea lor intră şi faptul libertăţii.

-Sf DS

Deci: Marele Anonim, va rămâne în veacul acesta nedemonstrabil ștințific, categoric, necesar prin însăși darul liberului arbitru pe care ni l-a dăruit. Dacă Dumnezeu se revelă cu totul și e demonstrabil, nu mai e nevoie de credință =exercițiul voii mele libere de a crede și deci mi se anulează liberul arbitru. Deci ca să avem liber arbitru (și deci avem, e evident din însuși faptul că Dumnezeu se lasă nedemonstrabil științific) e nevoie de spațiul acesta nebulos în care să facem NOI un pas înainte, VOIT, fără dovezi. Trebuie să vrei să crezi în Dumnezeu, ca să Îl găsești, TOCMAI pentru că ai liber arbitru. Și dacă nu ar fi așa, nu ai fi liber.

Domeniul acesta e un domeniu al sintezei între evidenţă şi credinţă, pentru că e un domeniu al libertăţii şi al spiritului. De aceea, Sfântul Isaac Şirul spune despre credinţă că e "mai subţire decât cunoştinţa lucrurilor sensibile", sau "mai înaltă" decât aceea. Pe de altă parte, având în vedere că credinţa se îmbină cu evidenţa unui domeniu superior, tot el spune: "Cunoştinţa se desăvârşeşte în credinţă şi primeşte putere să înţeleagă şi să simtă pe Cel ce e mai presus de orice senzaţie şi să vadă lumina cea necuprinsă de minte şi de cunoştinţa creaturilor… Credinţa deci ne arată de pe acum adevărul desăvârşirii, şi în credinţa noastră aflăm cele necuprinse şi care nu stau în puterea cercetării şi a cunoştinţei"

-Sf DS

Deci: odată cu persoana lui Dumnezeu, cunoașterea (sau cel puțin cea mai mare parte a ei) se află tot dincolo ce ,,văl". De golul ăsta unde facem noi primul pas, prin credință, din liber arbitru. Deci nu aduni întâi cunoștințele și apoi îl descoperi pe Dumnezeu (pentru că toate astea sunt în plan orizontal) CI DIN CONTRĂ, doar odată având credința - făcând pasul spre Dumnezeu prin credință, din libertate - ajungi să accezi la Cunoaștere. Pe scurt: la toată lumina, tot adevărul, la toată adevărata cunoaștere se ajunge NUMAI prin credință.

Și încă ceva: toate astea sunt pe plan vertical. Tot ce vine de jos în sus e primul tău pas spre Dumnezeu, prin voia ta de a crede, de a păși în văl. Aia e tot ce poți să faci de jos. Restul vine de sus în jos, de la Dumnezeu la noi. La o adică tot El a făcut primul pas pentru că tot de sus în jos, înaintea exercitiului nostru de credință, S-a relevat pe sine prin revelație naturală. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a început relația de iubire, noi răspundem - pășind prin credință spre El- și El ne răspunde tot de sus în jos, pogorând cunoștința Persoanei Sale și Cunoștința.

PS: vălul dintre noi și Dumnezeu a apărut culmea, odată cu mâncatul din Pomul Cunoștinței. Paradoxal, Adam și Eva, dorind Cunoștința în planul lor orizontal, au pierdut-o, creând vălul, pentru că (cred) Cunoștința vine doar de sus în jos, doar de la Dumnezeu la noi.

Dar dacă Iisus este Însuși, în Sine Adevărul, deci Cunoștința, e o imposibilitate logică să fii Dumnezeu/Cunoștință/Adevăr, fără Dumnezeu. Adică să mănânci fructul fără El.

I suppouse it would make sense then, that God intended probably to offer the fruit one day to them to eat it. Dar de sus în jos. De la El la ei.

0 notes

usandthebigworld · 1 month ago

Text

Alter-ego

“Eram doar un copil...”

Când m-am uitat în oglindă și am rostit aceste cuvinte, mi-am dat seama că nu am meritat nimic din ce mi s-a întâmplat. Nu am meritat să fiu umilită de propriul frate, amenințată de propriul tată. Nu am meritat să fiu copilul din umbră care nu simte nimic.

Simțeam multe – frică, ură, dezamăgire. Mă simțeam mică, inutilă, neauzită, nevăzută. Mă simțeam paralizată în patul meu, ascultând țipetele ce sfârteceau aerul, sunetul sticlei zdrobite pe jos. Tot ce-mi doream era să evadez. Să fug... departe, fără să mă uit înapoi.

Când vorbeam, eram cenzurată. Când mă apăram, eram blamată pentru că o fac. Mă simțeam ca și cum un genunchi greu apăsa pe gâtul meu. Cu cât spuneam mai tare “Nu! Nu vreau! Nu pot!”, cu atât greutatea se amplifica, sugrumându-mă până când vocea mi-a amuțit. Până când am ajuns să exist, dar nu să trăiesc.

Așa am crescut, fiind o umbră ce căuta contur oriunde altundeva decât în locul ce ar fi trebuit să fie “Acasă”.

Am crezut că am lăsat acea umbră în trecut, că acel alter ego al meu a dispărut. Dar el a rămas acolo, pitit în sufletul meu, urmărindu-mă de la distanță. A fost lângă mine în fiecare loc, în fiecare moment de fericire și tristețe. M-a văzut crescând, muncind pentru visele mele. Poate că a zâmbit când a văzut cât de puternică am devenit. Cât am luptat ca să scap de acel “acasa” și să îmi construiesc propriul meu refugiu.

Un “acasă” unde nu mai trebuie să îmi țin pumnul strâns, pregătită de luptă. Unde pot respira fără teamă. Unde pot plânge și să aud “O să fie bine”. Unde pot striga de fericire sau de durere, fără să fiu redusă la tăcere. Unde aud “Te iubesc” și “Sunt mândră de tine”. Un “acasă” unde eu să fiu propria mea familie. Propriul meu tată, frate, propria mea mamă. Să nu mai am nevoie de nimeni altcineva, decât de mine.

Dar până și acest loc sigur a fost zguduit. Persoana care m-a sugrumat atâta vreme a revenit, dând târcoale ca o umbră amenințătoare. A vrut să mă frângă din nou, să mă facă mică, nevăzută, inutilă. Să aducă haos în liniștea pe care mi-am construit-o. Să mă arunce dintr-o parte în alta, până să nu mai știu cine sunt.

Tic-tac, tic-tac... sufletul meu a explodat. Mi-am văzut toată copilăria răsfrântă pe retina minții. Corpul meu a fost cuprins de rușine, durere, panică, nesiguranță. Am simțit din nou paralizia care mă făcea prizonieră în propriul meu trup, în propria mea minte, în propria mea umbră.

Am văzut cum casa pe care am construit-o arde. Înăuntru, alter ego-ul meu, acel copil, acea umbră, plânge. Suferea, țipa, încerca să scuipe afara tot răul pe care l-a purtat. Toate gesturile de respingere. Toate vânătăile. Toate cuvintele care i-au fost tatuate pe suflet: “Mică. Proastă. Nu ai să fii nimic în viață. Nu meriți. Nu poți. Ești un nimeni.”

Iar eu? Mă afund într-un ocean de lacrimi și minciuni pe care, de fapt, mi-am clădit acel “acasă”... De fapt, doar am supraviețuit, m-am jucat cu zâmbete, cu pensule pe pânze, cu spumă până în tavan, cu dopuri de la sticle de vin.

Acum tic-tac, tic-tac, tic-tac, cărțile se dau pe masă, iar adevărul gol-goluț mă face să paralizez și mai mult... Trebuie să las casa să ardă, să pierd acea bucata din mine, acel copil, acel alter ego care m-a ghidat toată viața, care mi-a agitat sufletul să lupt, să fug, să mă apăr și să încep să exist. Să fiu ce ea nu a putut fi și să simt lucruri pe care ei nu i s-a permis să le simtă.

Să exist și să trăiesc cu adevărat.

Tic-tac. Tic-tac. În sfârșit, e timpul.

0 notes

intrevissirealitate · 2 months ago

Text

Îmi zicea că sunt superbă și-l credeam. Mă ridica la rangul de zeiță, păcatul meu era prea simplu, prea banal - am luat totul de parcă mi se cuvenea, de parcă nu știam prea bine că fiece cuvânt poate fi luat înapoi.

Citeam, mă bucuram și ignoram. Prea prinsă-n propriile mreje de probleme și orgoliu, nu am reușit să înțeleg. Nu am deprins la timpu-i lecția - nimic nu e pentru totdeauna. Cel puțin dacă nu tratezi cu grijă. Dacă nu spui mulțumesc atunci când trebuie. Dacă nu apreciezi suficient de mult. Dacă nu știi să pui și tu partea ta de foc în pasiunea ce se așează în laurii pe care îi primești.

Nu mă îndoiam în adevărul lor. Narcisistă fiind de felul meu, am considerat fiecare compliment în parte un adevăr absolut ce îmi revenea prin naștere, un drept - nu doar o necesitate. Acum amintirea lor e ca un cuțit. Dur și rece. Drept în inimă, și-n spate, și-n piept, în șold, în inimă și brațe, chiar și-n picioare oarecum. Aproape că simt metalul ce-mi trece prin coaste. Doare tare, dar îndur.

E liniște în jur, dar nu în minte, acolo cuvintele mă copleșesc. Ele aleargă, vai de ele, nebunele, iar eu nu am idee cum să le opresc. Apar atât de brusc și repede, când te aștepți cel mai puțin - s-aud. Dar mai rău e că le și văd prea bine, în culori și forme fără pic de fum. Sunt mai aleatorii decât se crede, având în spate șapte ani de ele: apar, se duc și revin iarăși… aceleași, altele noi nu-s.

Eu îmi asum. Așa urlam printre cuvinte, în care pe atunci credeam și de care mă țineam morțiș. Azi știu că asumarea doare și un copil nu știe a scrie un destin. Dar asta facem, de când e omenirea, iar cinșpe' ani e prea puțin. Să săruți, să îți asumi cuvinte ce dor prea mult când ești matur. E prea puțin, să citești cărți din fugă, prin bibliotecă sau pe holuri pustii. Dar asta chiar și de ți-aș spune, tot a-ți asuma ai îndrăzni.

Ironică e viața, dar mai ironică ești tu. Care n-ai știut să primești ce știai prea bine că-ți dă putere și aripi ca să zbori. Nici măcar nu e vorba de a fi pusă pe un piedestal, deși și asta s-ar fi întâmplat. E simplu. E vorba de a fi iubită și de a iubi neîncetat. Acum pune-le pe ață: cuvânt lângă cuvânt, lângă laude și versuri. Puteau să fie multe, dar n-ai știut să treci tu testu'. Ai vrut principii? N-ai avut. Ai vrut și dragoste? Iată că nu-i. E karma ta? Poate 'o fi. Nu meriți asta? Prea bine știi. Nu o meriți per general, dar un pic, i-al tău amar.

Un drept ce credeai că-i al tău prin naștere, era de fapt al lui prin voință și dragoste. Ai pierdut din propria-ți nehotărâre. Acum scrie tu cuvinte… ce dor mult, chiar și pentru o bucată de hârtie.

#desire #quotes #writing #dragoste #amintiri #dor #myart #about him #about us #about myself #life regrets

0 notes

cydrone-studios · 2 months ago

Text

Daniel Aelenei – PROIECT DE ȚARĂ: Trezirea prin cuvânt - Să apărăm limba română

Pot oare să-mi iubesc sau măcar să-mi respect copiii, părinții, neamul, țara, adevărul și pe Eminescu, pot să fiu român, ba chiar unul deșteptat, demn, patriot, unionist, suveranist și naționalist, dar, în aceeași vreme, în loc de a vorbi curat românește, să vorbesc „romgleza”, adică un fel de limbă hibridă, în care amestec cuvinte românești, englezești și țigănești (sau, peste Prut, „rusmâna”…

0 notes

spiritual123 · 4 months ago

Text

Virtutea lunii Decembrie: Stăpânirea limbii => Simț al adevărului

🌙 În antroposofie, luna decembrie este un timp al introspecției, când suntem invitați să ne observăm cuvintele și să descoperim puterea tăcerii. Stăpânirea limbii nu este doar despre tăcere în sensul abținerii de la a vorbi, ci despre a alege cu grijă ceea ce rostim, astfel încât cuvintele să reflecte adevărul și esența interioară.

Dezvoltare:

„Taci sau spune ceva mai bun decât tăcerea” Această frază, atribuită lui Pitagora, ne îndeamnă să ne conștientizăm vorbele. Cuvintele care nu sunt pline de adevăr și înțelepciune pot slăbi legătura noastră cu ceilalți și cu spiritul. Tăcerea însă, în momentele potrivite, devine un spațiu de reflecție, deschizându-ne către intuiție și perceperea adevărului mai profund. 🌌

Puterea creatoare a cuvintelor „Omul își creează un univers prin puterea propriilor cuvinte.” 🌀 Cuvintele au capacitatea de a da formă lumii noastre interioare și exterioare. În gândirea antroposofică, această putere creatoare este văzută ca fiind similară cu procesul cosmic prin care Logosul divin a creat lumea. De aceea, fiecare cuvânt rostit are o greutate și o energie proprie. 🌱🌟

Ascultarea – o disciplină spirituală Primul grad al Școlii Pitagoreice, acela al „Ascultătorilor”, sublinia importanța tăcerii ca o cale de dezvoltare spirituală. Prin ascultare, nu doar că devenim receptivi la adevărurile altora, dar ne exersăm și intuiția, acea capacitate subtilă de a percepe adevărul dincolo de aparențe. 👂✨ În această tăcere, omul dezvoltă o încredere mai profundă în sine, învățând să distingă între ce este esențial și ce este efemer.

Stăpânirea limbii și simțul adevărului Prin stăpânirea limbii, omul învață să vorbească doar ceea ce este autentic și să își armonizeze gândurile cu cuvintele. Această practică deschide calea către un simț al adevărului, o percepție vie și intuitivă care transcende simpla logică. 🌞

Sugestii practice:

Exersează ascultarea activă. Fii prezent în conversații fără să te grăbești să răspunzi.

Practică tăcerea conștientă. Alocă zilnic câteva minute unui moment de tăcere în care să contempli gândurile și să observi energia din jur.

Fii atent la cuvintele tale. Întreabă-te: „Ceea ce spun aduce claritate, pace sau iubire?” 🌟

Meditează asupra adevărului. Ce înseamnă adevărul pentru tine? Cum îl poți exprima mai bine în viața de zi cu zi?

Astfel:

În luna decembrie, virtutea stăpânirii limbii ne conduce către o relație mai profundă cu adevărul. Prin cuvintele noastre, putem crea sau distruge; prin tăcerea noastră, putem percepe mai clar adevărul care vine din lumea spirituală. 🌌

#Virtuți #Tăcere #Ascultare #Adevăr #Spiritualitate #Pitagora #Cuvinte #Antroposofie 🌟✨

#virtute #antroposofia

1 note · View note

un-suflet-anonim · 4 months ago

Text

Câți dintre voi, bărbați, ați avea o relație amoroasă cu o femeie simplă?

Nici unul!

Câte dintre voi, femei, ați avea o relație amoroasă cu un bărbat simplu?

Nici una!

Când sufletul și adevărata valoare a oamenilor nu contează câtuși de puțin. Când ceea ce avem în portofel devine mult mai important decât ceea ce suntem cu adevărat.

@un-suflet-anonim

#realitatea_în_fapte

#un suflet anonim #realitatea din fapte #frânturi din realitate #postare realitate #frânturi de realitate #realitate #adevăr #frânturi de adevăr #adevărul în cuvinte #adevăr în fapte #postare text pe tumblr #doar un text nimic mai mult #doar un gând nimic mai mult #doar niște gânduri

7 notes · View notes

gandurilaintamplare · 4 months ago

Text

Calin Georgescu in turul 2 !

Ii inteleg pe toti romanii care au votat Calin Georgescu, prin prisma faptului ca sustine o ideologie nationalista. Dar trebuie sa nu uitati ca omul a fost propus de AUR in 2021 pentru a fi prim-ministru si ulterior a fost dat afara din partid, pentru ca avea idei prea extrimiste.

Sa nu uitam de declaratiile lui, cel putin dubioase cum ca Corneliu Zelea Codreanu sau Ion Antonescu trebuie considerati eroi ai poporului roman. El a spus ca Corneliu Zelea Codreanu ar fi luptat pentru moralitatea fiintei umane. Si cand i s-a amintit ca legionarii i-au asasinat pe Armand Calinescu si Nicolae Iorga, el a sustinut ca istoria este "mistificata". Niste declaratii total nebunesti.

In urma acestor declaratii, i s-a deschis un dosar penal pentru sustinerea si promovarea in public, a persoanelor acuzate pentru savarsirea unor infractiuni de GENOCID CONTRA UMANITATII si crime de razboi,precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Deci cum poti sa spui ca un legionar a luptat pentru moralitatea fiintei umane ? Aici trebuie mentionat si faptul ca omul e fan Putin..

Suntem inca la lista de "bile negre" si vom continua cu campania pe care Calin Georgescu si-a facut-o pe Tik Tok, platind influenceri si boti, sa il promoveze si sa manipuleze in mod direct userii. Pe langa asta, el a mai si mintit, spunand ca nu a platit pe nimeni si ca oamenii il sustin din propria vointa, ulterior s-a demonstrat adevărul. Pe langa faptul ca el zice ca susinte moralitate, actiunea lui de a se promova "mascat" pe Tik Tok, este total ilegala. Influencerii fiind obligati sa-si marcheze publicitatea, ceea ce ei nu au facut.

Calin Georgescu adereaza catre Rusia, ar tebui sa va ganditi bine daca o Romanie sub influenta fascista ruseasca, e ceea ce va doriti. Un regim politic din secolul XXI care respinge toate elementele culturare ale altor popoare asupra totalitarismului si imperialismului sovietic si utilizarea ortodoxei ruse ca doctrina morala. Asta inseamna ca practic, identitatea poporului roman va disparea. Ideologia fascismului rusesc este in mare parte similara cu nazismul lui Hitler.

Cu alte cuvinte, sunteti pregatiti sa luptati in razboaie pe care nu vi le doriti?

Sunteti pregatiti sa va trimiteti fii la moarte?

Va doriti ca femeile sa devina din nou niste persoane lispite de drepturi?

Vreti ca minoritatile precum persoanele de alta etnie sau de alta religie, sau orientare sexuala sa fie persecutate ?

Sunteti pregatiti sa renuntati la dreptul de libera exprimare ?

Sunteti pregatiti sa nu mai puteti pleca din tara ?

Sunteti pregatiti sa nu mai avem acces la produse si servicii din afaara ? Aveti incredere in ce ne ofera Romania ca si resurse in momentul actual ?

Fratilor, suntem in 2024, credeti ca Romania are nevoie sa se intoarca cu 50 de ani in trecut ?

Sau credeti ca am avea nevoie de modernizarea in ceea ce priveste politica ?

Daca Rusia o sa puna mana pe Romania, nu v-om mai putea scapa niciodata de ea! Ganditi-va ca Ceausescu s-a opus vehement Rusiei si ulterior tot ei l-au si omorat. Deci sa nu asociati ideologia comunsimului ceausist cu ideologia politica sovietica. Rusia o sa puna monopol pe tot ce are Romania. Nu uitati ca sovieticii ne-au furat tezaurul. Cand peste jumatate din Romania era ocupata in Primul Razboi Mondial, ne-am trimis tezarul in Rusia pentru a fii protejat. Ce credeti ? Au trecut peste o suta de ani si sovieticii nu ne-au inapoiat nimic ! Din păcate, cazul României nu este singurul, Rusia deținând și azi patrimonii culturale și tezaure de la alte țări europene pe care le-a jefuit în decursul timpului, cum ar fi Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și altele.

Nici mie nu imi place ce facut din Romania, intrare in Uniunea Europeana, dar asta pentru ca tara noastra nu s-a adaptat complet . Sa va spun cateva lucruri de care Romania a beneficiat de la aderarea UE in 2007.

Azi daca ai bani si vrei sa te duci sa iti faci o vacanta in Grecia sau Spania, ai nevoie doar de buletin si poti trece vama fara probleme.

Cine credea inainte de 2007 ca autoritatiile si politicienii vor devenii mai transpareti in ceea ce priveste utilizarea bugetului public ? Sau ca justitia va baga dupa gratii un premier, mai multi fosti ministrii, parlamentari sau oameni de afaceri ?

Apartenta UE a dat incredere institutiilor precum DNA, chiar daca nu toate cazurile au avut un desnodamant corect si România este si azi in topul celor mai corupte tari din Europa, politicienii și funcționarii publici sunt mai vulnerabili faţă de perioada dinainte de 2007.

Pe scurt protectia UE a curatat putin Romania, chiar daca inca mai este mult de lucru pana cand tara va fi reglementata complet.

Inca un punct important este ca economia Romaniei s-a dublat in anii acestia si tara a primit fonduri europene de aproape 91 miliarde de euro si a platit la bugetul Uniunii Europene doar 29 miliarde de euro. Astfel rezultand un plus de aproape 62 de miliarde euro.

Nu vreau sa influentez in niciun fel pe nimeni, doar as vrea sa ganditi bine asupra viitorului tarii !

#romania #alegeri 2024 #alegeri prezidențiale #diaspora