#adevărul în cuvinte

[un-suflet-anonim]

[baoinsirius]

Un sistem

BAO

Dimineața - obosiți, triști sau odihniți,

După-amiaza - fericiți, plânși sau disociați,

Seara - energici, recalcitranți sau îndrăgostiți

Și noaptea - împovărați si de ziua lungă speriați.

Așa se definește o zi obișnuită din viața noastră,

Deseori privită printr-o mică fereastră

Și provocată a fi văzută din cauza voastră

A celor care ați declanșat o amintire sinistră.

Creați separat dar obligați și sechestrați

Să trăim in același trup de care am fost generați

Și cu același creier de care suntem administrați,

In fond tot de el invalidați,

Suntem de corpul gazdă detașați

Și-n personalități diferite lucrați.

Cu toate acestea avem mereu un singur gând;

Host-ul de durere sa fie flămând,

De iubire să nu-l vedem zăcând,

De lacrimi să nu-l privim secând

Și de furie să nu lăsăm arzând.

Fără acces la prea multe "cuvinte"

Deseori nici nu ni le mai aducem aminte,

Uneori nici nu mai știm ce ar trebui să reprezinte

Iar alteori confuzi, le folosim drept ținte,

Folosim orice ne trece prin minte

Si orice ne scoate din ale noastre "incinte",

Pentru a putea merge si privi înainte

Fără a ne lăsa copleșiți de ceea ce corpul simte.

Declanșați de tot ceea ce pentru tine e banal

Apărem în front pentru a avea un corp funcțional,

Pentru a putea supraviețui unui destin criminal

Și unui trecut mult prea distrus emoțional.

Apărem pentru că nu avem de ales,

Pentru că nu putem scăpa altfel de stres

Și de amalgamul de sentimente accesate atat de des.

In sfârșit...

După aceste deșarte gânduri

Aruncate in aceste monotone rânduri,

Am putea părea ceea ce nu vrem să admitem

Dar invalidați de cei din jur o permitem

Și de multe ori adevărul îl omitem

Căci prin T.I.D definiți ca și sistem suntem.

[nemtanuandreea24-blog]

👣 Umbrele trecutului 👣

Să privesc spre trecut?E ușor...

Să trec peste?E greu...

Ne întoarcem în amintirii mereu,în momente de fericire ,de tristețe, de dor...Rămânem blocați acolo ori de câte ori ne întoarcem...Nu e ușor să treci peste,iar adevărul e că niciodată nu vom putea...Sunt cuvinte ce ne întorc, clipe,oameni..de care cândva am fost legați...Și mereu vom fi,pentru-că amintiriile nu se pierd rămân acolo și ne întorc mereu spre pașii trecutului...Așa cum pașii ne rămân pe nisip  în urmă și valurile apei le șterg și dispar, așa e și cu amintirile sunt îngropate într -un colț al inimii și reies la iveală când ciocnirea de un cuvânt, obiect sau orice altceva te răscolește profund într-o secundă...Oamenii apar și dispar din viața noastră,e firesc.

[uncrestinnou]

Umblând în Lumină

Ai umblat vreodată în întuneric? Poate că s-a întrerupt curentul în casa ta în timpul unei furtuni sau ai rămas blocat pe drum cu probleme la mașină. Mersul pe întuneric poate fi înfricoșător și poate fi periculos.

Să ai o lumină este un pic mai bine, nu-i așa?

Același lucru este valabil și în călătoriile noastre spirituale.

Modul în care găsim acea lumină în mijlocul întunericului este, de fapt, destul de simplu: Psalmul 119 spune despre Cuvântul lui Dumnezeu că este o lampă pentru picioarele noastre și o lumină pe calea noastră; cu alte cuvinte, Biblia însăși este lumina! Ea este ghidul nostru. Ea ne ajută să luăm decizii de a-L urma pe Hristos și de a nu umbla în întuneric. Așa cum El este lumina lumii, noi suntem chemați să fim reflectarea Lui în lume. Atunci când alegem în mod deliberat să umblăm în lumina Sa, îmbrățișăm adevărul, neprihănirea și dragostea.

A umbla în lumină înseamnă să renunțăm la vechile noastre căi, să căutăm călăuzirea lui Dumnezeu și să permitem Duhului Său să ne modeleze gândurile, acțiunile și atitudinile.

Pe măsură ce umblăm în lumină, are loc o transformare frumoasă: găsim părtășia unii cu alții. Această lumină a lui Hristos nu numai că ne luminează căile individuale, ci creează și o legătură de unitate între credincioși. Este modul în care descoperim bucuria credinței, a încurajării și a responsabilității împărtășite. Prin această legătură ni se reamintește că nu suntem singuri în călătoria noastră.

Astăzi, reflectează asupra umblării tale cu Hristos. Alegi în mod conștient să umbli în lumina Lui? Crești în comunitate? Îmbrățișezi pe deplin puterea curățitoare a sângelui lui Isus, permițând harului Său să-ți purifice viața?

În timp ce reflectezi, gândește-te la modalitățile prin care poți crește mai aproape de Dumnezeu, experimentând viața abundentă pe care El a promis-o și devenind un far al luminii Sale într-o lume care are atât de multă nevoie de ea. Amin🙏🙏❤️🇮🇱

[tabita]

simt nevoia să mă destăinuiesc. am atât de mult adevăr în mine încât simt că mă sufoc sub povara eliberării care pare să nu mai vină. mi se sfărâmă oasele, organele se strivesc unele pe altele încercând (și eșuând) să facă mai mult loc, dar momentul sufocării se apropie cu pași repezi - simt asta, cunosc asta. chiar și așa, tot ce se pare că pot face e să mai inspir odată, să mai expir câte o minciună atât de amară încât mă lasă fără suflare pentru zile întregi după aceea. se tot vorbește despre înșelătorie - întotdeauna în relație cu cei din jur, niciodată față de propria persoană. cum ar fi ca într-o zi să te trezești după o viață în care te-ai uitat în oglindă adresându-ți cuvintele pe care ți le-au spus alții despre tine, (ne)crezându-le, asumându-ți o viață pe care știi că nu o trăiești și nu o vei trăi niciodată, și lăsând să se scurgă din tine toată deznădejdea acumulată atâta vreme? izvoare de rușine, incertitudine, mii de tragedii transformate în orori față de cine ți-ai fi dorit să fi putut fii, dar în care nu ai reușit să te modelezi vreodată, constelații întregi de eșecuri care astăzi îți sunt dezvăluite sub forma unor cicatrici menite să te descrie ca „doroteea” - ce nume potrivit pentru a rezuma tragedia căderii (dor). simt că mi se topește inima de dor. simt că întreaga mea existență va rămâne umbrită de greutatea dorului pentru ceva ce am simțit, dar știu că nu voi avea niciodată. mi se dizolvă pielea, oasele mi se frâng, părul în plină cădere, ochii încețoșați deși încă lucizi. te văd, te aud, te miros, te ating din când în când să mă asigur că ești încă aici, că mă aflu încă aici. doroteea. inima încă îmi mai bate, dar nu o mai simt. uneori am impresia că dacă mi s-ar opri respirația, nici nu mi-aș da seama. și uneori, în privegherile nopților mele, privesc pe fereastră și observ cum lumina îmbracă încet, încet orizontul. aud păsările făcându-și declarații de dragoste pe care cu toții le putem auzi. uneori mi se strânge inima atât de mult încât am impresia că aș putea să o iau și să o presez între paginile unei cărți demult uitate (nu te-am uitat niciodată) și să o las acolo, în speranța că într-o zi îi va rămâne suvenir unui străin care o va recunoaște și o va păstra la el, alături de carte. nu am nevoie să fiu văzută, mă mulțumesc cu liniștea dintre pagini, dar mi-aș dori să fiu recunoscută și aleasă pentru simplul fapt că o parte din mine, cât ar fi ea de mică și lipsită de viață, va fi valoroasă pentru cineva, cândva. păstrează-mi inima presată între paginile cărții tale. poate, din când în când, mă vei lua în micile tale aventuri cu tine. nu ca să mă citești, darămite cartea, dar ca să ai o companie de drum oriunde te-ai afla. păstrează-mi inima presată între paginile cărții tale. poate într-o zi îți vei alege citatul favorit pentru că inima mea a rămas acolo. adevărul îmi fracturează sufletul. cum ar putea ceva imaterial să sufere alterări la nivel fizic? adevărul mă dezbracă de carcasa umană și mă împinge într-o mare a necunoscutului. să fie oare acesta un fel de suicid celest? eternitatea nu a arătat niciodată mai cumplită decât atât. eu nu am arătat niciodată mai răvășită decât acum. caut o carte. poate mă caut într-o carte. poate că într-o zi voi găsi cartea potrivită în care să îmi presez inima. poate că într-o zi îmi vei găsi inima presată într-o carte și o vei păstra. poate că într-o zi, citatul tău favorit va fi marcat de inima mea. poate că într-o zi inima mea se va transforma într-o înșiruire de cuvinte care îmi vor elibera adevărul. poate că însuși trupul meu va deveni coperta cărții. poate că mă vei lua cu tine în micile tale aventuri drept companie, iar inima mea presată va marca citatul tău favorit care va fi dragostea mea pentru tine.

[spiritual123]

Rudolf Steiner

Ga-1 – Lucrările științifice ale lui Goethe

Rezumat

18: Concepția despre lume a lui Goethe în «Maxime în proză»

Rudolf Steiner explorează concepția despre lume a lui Goethe, subliniind că omul, prin spiritul său, poate înțelege procesele creatoare ale naturii. El argumentează că ideile care explică natura provin din interiorul omului și sunt revelații ale naturii prin intermediul spiritului uman. Filosofia și arta au obiective similare, ambele căutând să exprime esența naturii, dar prin mijloace diferite: filosofia prin cuvinte și arta prin imagini.

Steiner prezintă pe Goethe ca un exemplu de unitate între artă și cunoaștere, unde ideile și imaginația artistică se îmbină perfect. Adevărul și cunoașterea, conform lui Goethe, apar atunci când experiența obiectivă a lumii exterioare se unește cu trăirea subiectivă interioară a omului. Realitatea nu este completă în exterior, ci este creată de spiritul uman în colaborare cu lumea. Experiența senzorială este doar o parte a realității, iar ideile generate de spirit sunt esența lucrurilor.

Steiner critică metoda științifică modernă pentru că se bazează exclusiv pe instrumente artificiale și susține că omul însuși este cel mai precis instrument de cunoaștere. Interpretarea lumii depinde de trăirile interioare ale individului, iar aceste trăiri sunt esența lucrurilor.

În ceea ce privește moralitatea, Steiner argumentează că esența ordinii morale se găsește în interiorul ființei umane, nu într-o realitate transcendentală. Cei care cred într-o realitate transcendentală își bazează morala pe comandamente externe, în timp ce filosofii pozitiviști văd morala ca rezultat al instinctelor și pasiunilor umane. Goethe, pe de altă parte, consideră morala ca derivată din lumea ideilor umane, unde faptele morale sunt determinate de idei clare, iubite și urmate din proprie voință.

Steiner concluzionează că filosofia adevărată, conformă cu arta autentică, se naște din spiritul unui artist veritabil, cum a fost Goethe. Realitatea deplină apare prin uniunea dintre experiența obiectivă și trăirea subiectivă, iar cunoașterea reală nu este mistică, dar recunoaște că adevărul se revelează și în interiorul omului.

#Goethe #Steiner #Antroposofia #Антропософия #Anthroposophy #Anthroposophie

[floatlif3]

Alegeri Zilnice

Pentru cei care știu că alegerile zilnice contează și că nu putem aștepta ca alții să ne rezolve problemele.

Este clar că noi, ca oameni, finanțăm haosul și lupta pentru putere și profit care provoacă atâtea efecte secundare neplăcute. Populația a fost și va fi condusă prin dezbinare, iar dezbinarea este facilitată de preferințele naturale ale oamenilor.

Însă, dacă ne-am recăpăta puterea fără violență, (s-a anihilat de mult varianta asta, si era normal sa dispară, pentru ca acum suntem nevoiți sa găsim cai mai bune), ar trebui să ne punem de acord asupra faptului că sănătatea este mai importantă decât profitul, că adevărul este mai valoros decât puterea și că respectul este mai util decât manipularea și minciuna.

Schimbarea culturii și a societății în care trăim începe cu mici schimbări în deciziile zilnice. Este necesar să ne asumăm responsabilitatea pentru sistemul pe care îl lăsăm moștenire copiilor noștri și să sprijinim ideile sănătoase.

Puterea a fost întotdeauna de partea majorității, dar renunțăm la ea atunci când ne lăsăm copleșiți de îngrijorări, frică, îndoieli, suspiciuni și egoism individual. Binele nostru depinde de binele comunităților în care trăim, și nu va exista niciodată o insulă privată pentru fiecare dintre noi. De aceea, trebuie să ne îngrijim de satele, orașele și țările în care locuim.

Dacă până acum a fost greu din lipsă de informații, acum dificultatea provine din surplusul de informații. Pentru a alege cu discernământ lucrurile valoroase, este nevoie de experiență. Copiii sunt mereu ținta cea mai ușoară, iar efectele negative ale luptei pentru profit și putere sunt evidente asupra lor. Nu ne putem baza pe educația în forma sa actuală, deoarece din curriculumul școlar lipsesc lecțiile și informațiile care să-i pregătească pentru viață.

Suntem toți împreună în această situație, și fiecare face ce poate și știe mai bine.

Libertatea de a face ce vrem în democrația în care trăim implică inevitabil și libertatea de a exploata orice slăbiciune umană. Mulți cred că dreptul la viață este doar o chestiune scrisă pe hârtie și că, în realitate, fiecare este pentru el însuși. Societatea pare să te lase să mori, iar soarta ta pare neimportantă pentru alții. Este adevărat că nu poți ajuta pe nimeni care nu vrea să fie ajutat. Cuvinte precum „cum îți faci patul, așa dormi” reflectă exact acest aspect: ne lăsăm indivizii cei mai slabi să se piardă în deznădejde și mizerie.

Suntem martorii neputincioși ai dramelor înspăimântătoare care ne cutremură sufletele, până când decidem să ne închidem simțurile, deoarece nu facem față haosului și nebuniei pe care le prezintă situațiile tragice în care trăiesc cei defavorizați.

Vă invit să faceți parte din schimbare. Trebuie doar să ne adunăm și să sprijinim ideile bune.

Vă invităm să veniți cu idei, soluții și planuri pentru a crea lumea pe care ne-o dorim.

Împreună, putem face diferența!

[ancanicoleta]

"Dacă e să spunem adevărul, acest luciu al vechimii despre care se vorbește atât de mult este, de fapt, luciul urmelor de degete. Și în chineză, și în japoneză avem cuvinte care, referindu-se la această strălucire, o descriu drept o murdărie acumulată prin atingerea repetată cu mâna (...). Cu alte cuvinte, nu este altceva decât murdărie. Și dacă putem spune că <eleganța este glacială>, ea poate fi tot atât de bine <mizerabilă>."

"Ceea ce numim frumusețe apare din realitatea vieții, așa încât înaintașii noștri, obligați fiind să trăiască în case întunecate, au ajuns să descopere frumusețea ce sălășluiește în umbre și, în cele din urmă, să folosească umbra pentru a sluji scopurilor frumuseții." - Jun'ichiro Tanizaki, Elogiu umbrei

[loccokiddo]

Taci cu măsură

La pueria mea unii i-ar zice stângăcie în comunicare, eu aș îndrepta lucrurile și i-aș spune inovare în tehnoredactare, încă ascult muzica cu cuvinte,Nu mă interesează să am io lesă pe adevărul absolut, cine poate mai mult și mai bine, să dea înainte,Trucul ăsta l-am ținut minte de mult, să nu scot mizerii la ore fixe sau atunci când se deschid portale doar ca să cuceresc, nu înțeleg cum,Pot să…

[dininimapentrumine]

Cu mâinile curate...

Am rămas impresionat de adevărul găsit într-una citat, care e spunea: “Înainte de a arăta cu degetul asigură-te că ai mâinele curate!” Cat adevăr în aceste cuvinte simple! Biblia Cuvântul Dumnezeu, ne vorbește importanța mâinilor curate! Iată două texte din Biblie, ce dovedesc acestă afirmație: Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai…

[badulescuradu14]

– Narațiunea CO2: Adevărul despre „Net Zero”: O agendă diabolică vândută drept soluție salvatoare –

16.iulie.2023   „Net Zero”, ce anume înseamnă? Știe cineva? Cine o fi inventat acest slogan? Puse împreună, aceste două cuvinte nu au de fapt nicio semnificație. „Net” este utilizat de obicei ca o formă prescurtată de la „netto” (netto/brutto), un termen utilizat în contabilitate care descrie o sumă de bani rămasă după ce au fost […]– Narațiunea CO2: Adevărul despre „Net Zero”: O agendă diabolică…

[obyink]

O zi de marți obișnuită cu un tatuaj neobișnuit 👏 Astăzi, un client a intrat în salonul nostru, solicitând un model special de tatuaj: design-ul era unic și emoționant - un simbol pentru diabetul de tip 1, un diagnostic dificil de ignorat. La început, am fost confuzi și ne-am întrebat de ce cineva și-ar dori să își tatueze unul dintre cele mai grele aspecte ale vieții descriind un diagnostic pe care, de obicei, îl dorim șters din memoria noastră, nu înrămat pe piele. Totuși, răspunsul clientului a fost o lecție de viață profundă. După trei ani de viață cu acest diagnostic, clientul nostru a înțeles că soluția nu constă în a încerca să uite de el, ci în a deveni unul cu el. În momentul în care îți cunoști cu adevărat slăbiciunile, devii mult mai puternic decât ai crezut vreodată. Această realizare profundă a transformat tatuajul său într-o declarație de forță și încredere. Privind tatuajul, un citat profund gravat prindea viață în sufletul nostru: "Slăbiciunea mea este puterea mea." Aceste cuvinte simple, dar încărcate de semnificație, exprimau adevărul din inima clientului nostru. Nu mai era vorba doar de diabet, ci despre reziliență, luptă și înțelegerea profundă a sinelui. Acest #tatuaj ne amintește că există o frumusețe în acceptarea vulnerabilității și în transformarea ei într-un simbol al puterii interioare. Suntem profund recunoscători că putem fi martorii evoluției și alinierii cu sinele profundă a oamenilor. Aducem un omagiu curajului și înțelepciunii clientului nostru care și-a îmbrățișat tatuajul ca pe o amintire vie a puterii interioare pe care o posedă. Ne inspiră și ne amintește că fiecare trăsătură, fiecare povară purtată în viață, poate deveni o parte prețioasă din ceea ce suntem. #tatuaje #iasi https://instagr.am/p/Ct_4DTgsVUB/

[dystopian-way]

caută Sisif, filosof autotrof hitit, ispitit de iepurele-rață omul se schimbă la față iepurele-rață stârnește goluri în stomac, omul traumatizat devine bărbat, actorul joacă rolul cortina neagră-i doliul omul e mare, copilul moare lumina se aprinde copilul se sinucide părintele plânge lumina se stinge îi onorăm trupul îi onorăm memoria predicăm alegoria Omul sfințește locul Limba sfântă scrie istoria umanitatea implică cens dualitatea implică dualitate Sensul implică sens Omul le implică pe toate Câte sensuri, atâtea versuri Câte cuvinte, atâtea sensuri Toate au sens Consens, nonsens, contrasens Omul sultan cu turban are sens Omul sultan are turban Omul cu turban e sultan Omul caută versul Omul caută sensul Omul caută adevărul Omul caută paradoxul Insuficient de suficient Suficient de insuficient În fiecare cuvânt strecoară un sens Omul intens Prefixoid, sufixoid Omul este antropoid, temporar infinit, alegoric nemărginit Omul se caută pe Sine Omul devine, într-un text în context oriunde-l duce mersul omul caută sensul și caută incipitul, analizează cotidianul și caută eventualul, caută primordialul, caută infinitul, caută adevărul, caută paradoxul, caută nebunia, caută să aparțină, caută pe Maria, prin dualitate, prin trinitate, unicul caută visul caută visul https://emanuelstefancu.com/2023/03/17/glosa-visul-este-al-tau-este-visul-este-al-tau-este-visul-este-al-tau-este/ https://www.instagram.com/p/Cp31Fe4IBUj/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[uncrestinnou]

Cele mai bune planuri

Ieremia 29:11 este unul dintre acele versete bine cunoscute care adesea sunt scrise în jurnale, imprimate pe căni de cafea pe tricouri.

„«Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «planuri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță.»”

‭‭Ieremia‬ ‭29‬:‭11,‬ ‭NTR‬‬

Dumnezeu chiar are un plan pentru tine.

Dumnezeu vrea să te binecuvânteze.

Dumnezeu vrea să îți dea speranță și un viitor.

Cu toate acestea, trebuie să fim atenți și la contextul original...

În cazul de față, Dumnezeu vorbea prin profetul Ieremia poporului lui Iuda - oameni care fuseseră recent exilați în Babilon timp de 70 de ani.

Poporul evreu a fost izgonit într-o țară străină din cauza poftei sale nesfârșite pentru păcat. De fapt, timp de 23 de ani, Ieremia le-a spus să se oprească din rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu sau va trebui să se pregătească să facă față consecințelor.

Dumnezeu este răbdător, dar totodată este și drept.

Cu alte cuvinte, evreii au fost trimiși la colț. Și, după cum se poate citi în capitolele anterioare, Dumnezeu a formulat o acuzație împotriva poporului Său iubit ...

I-au robit pe străini, orfani și văduve. Au negat drepturile celor săraci. Au refuzat să apere adevărul sfidând astfel poruncile lui Dumnezeu. Au ucis pe cei nevinovați și au comis adulter. Bucuria lor era în a face răul, iar lăcomia le domina viețile. Construiseră chiar și altare păgâne, sacrificându-și fiii și fiicele în foc. A fost o perioadă întunecată. Și totuși, mila lui Dumnezeu întotdeauna ajunge și în cele mai întunecate colțuri ale pământului.

De aceea, la doar câteva versete distanță, Dumnezeu le-a spus că pot să-L caute și să-L găsească, iar El îi va aduce înapoi din captivitate (Ieremia 29:13-14).

Din acest motiv i-a încurajat - în timp ce se aflau în exil - să construiască case, să planteze grădini, să se căsătorească, să aibă copii și să lucreze pentru pacea și prosperitatea casei lor temporare (Ieremia 29:5-7).

A vrut ca ei să știe că El nu i-a uitat. În continuare dorea binele lor. Avea încă în plan să îi răscumpere.

Pentru Dumnezeu păcatul este o problemă serioasă, dar răscumpărarea este la fel de importantă.

Cu toate că versetul din Ieremia 29:11 a fost destinat unui anumit popor dintr-o anumită perioadă, interesul lui Dumnezeu față de restaurarea oamenilor zdrobiți nu are bariere de timp.

Chiar și atunci când ne simțim blocați pe calea vieții, Dumnezeu are întotdeauna pregătit un plan.

Putem să ne punem încrederea în Dumnezeu al cărui scop este mereu răscumpărarea.Amin🙏🙏❤️🇮🇱

[pune-tiodorinta]

Ma părăsit din cauza geloziei deși eu nu i-am greșit niciodată.. acum plang și stau cu inima franta ca el e ăla care se distrează și are câte 3 lângă el îmi doresc sa îmi spuna adevarul dacă a fost doar o scuza ca sa poată sa iasă din relația asta..

Sincer, ce rost are să mai auzi de la el câteva cuvinte, când faptele lui vorbesc de la sine? E plin de insecurități fiindcă:

1. Nu a avut curajul să-ți spună ce simte de fapt , dacă ăsta a fost doar un pretext.

2. E gelos. Gelozia nu mai trebuie să fie așa romantizată. Nu e ok să nu poți să ai prieteni sau să ajungi să te simți prost dacă vorbești cu cineva de sex opus (sau același sex, depinde de orientare) doar pentru că partenerul tău o să ajungă să se supere/enerveze. Când persoana cu care ești împreună e geloasă fără motiv, nu e problema ta – e problema ei.

Romantic e să știi că ai lângă tine o persoană în care poți să ai încredere și care are încredere în tine. Încredere, respect — astea sunt importante într-o relație sănătoasă.

Dacă el nu te-a respectat îndeajuns încât să îți spună adevărul, respectă-te tu acum și de acum înainte și nu te lăsa doborâtă de cineva atât de slab.

E normal să te simți trist când închei o relație, indiferent de tipul ei. Poate e o relație de cuplu, sau poate una de prietenie. Ia-ți timp și evaluează relația. Încearcă să te detașezi un pic și să vezi lucrurile un pic “de sus”, la persoana a treia. Ai fost într-adevăr fericită? E un lucru atât de rău că v-ați despărțit sau nu cumva ai evitat o relație fără viitor?

[spiritual123]

Din nou despre Filosofia Libertății

Despre Filosofia Libertății discută mulți, în majoritatea cazurilor dând tribut modei și nu din cunoaștere personală adevărată. Această lucrare poate deveni eficientă cititorului doar dacă este abordată sincer, liniștit, fără grabă și cu confruntări sau aplicări practice pe propria viață. Dacă cineva ar dori totuși să-și formeze o impresie generală despre conținutul, direcția și eventualele efecte ale acestei lucrări, atunci unde ar putea acesta găsi o lapidară rezumare? Răspunsurile ar putea fi diferite. Aici, acum, pledăm pentru o referință particulară în acest sens – Prefața la prima ediție a cărții din 1894. Desigur, în mod indirect efectele unei atare căi, întitulată aici ca Filosofie a Libertății sau a Eliberării, sunt remarcate și-n alte surse. Totuși 1-a prefață indică succint direcția propusă. Ea, cât n-ar fi de straniu și injust, este inclusă în cărțile moderne în coada cărții ca un apendice secund. Asta iarăși arată în mod indirect și adițional neînțelegerea și a acestei prefețe, dar și a cărții în general. Recomandăm, deci, degerarea liniștită a cărții în general, dar cu începerea acesteia anume de la 1-a prefață, cu un accent consolidat mai ales de la cuvintele ”Ea nu va vorbi despre "singura cale posibilă" ce duce la adevăr...”. Ea este prezentată mai jos, iar înaintea-i este un extras din altă lucrare, care unora eventual ar servi drept catalizator lecturării dedate. Spor.

”... În direcția producerii catarsisului s-ar putea face un mare progres, dacă s-ar asimila ce s-a dat în «Filosofia libertății», dacă am trăi-o intens în noi înșine, astfel încât să putem spune: această carte mi-a dat un impuls, iar acum pot într-adevăr reproduce prin mine însumi, cu toată exactitatea, ansamblul de gânduri pe care le conține.

Cu această carte se poate intra într-un anumit raport, raportul care îl unește pe un compozitor de artistul care îi execută opera, cu alte cuvinte, de cel care recreează această operă; înlănțuirea de gânduri, care formează un tot organic în această carte, poate conduce la o treaptă avansată de catarsis.

... Această carte este un tot organic, studierea aprofundată a ceea ce cuprinde - constituie ceva ca un antrenament interior.”

/Rudolf Steiner, «Evanghelia după Ioan», Hamburg, 1908/

PREFAȚĂ LA PRIMA EDIȚIE (1894) ”Filosofia Libertății” de Rudolf Steiner

În epoca noastră, adevărul poate fi găsit numai în adâncurile ființei omenești. Dintre cele două căi de care ne vorbea Schiller

"Adevărul îl căutăm amândoi, tu afară în viață, eu înăuntru

În inimă, și, astfel, desigur, că îl va găsi fiecare.

Dacă ochiul este sănătos, el va întâlni în afară pe Creator;

Dacă inima este sănătoasă, atunci desigur în interior se va oglindi lumea",

omul din prezent se va folosi mai ales de a doua. Un adevăr care ne vine din afară poartă întotdeauna pecetea nesiguranței. Noi suntem dispuși să credem numai în adevărul care apare în interiorul fiecăruia dintre noi.

Numai adevărul ne poate aduce siguranță în dezvoltarea forțelor noastre individuale. Cel care este chinuit de îndoieli are forțele paralizate. Într-o lume pe care o găsește enigmatică, el nu poate afla nici o țintă pentru munca sa de creație.

Nu vrem numai să credem; vrem să știm. Credința pretinde recunoașterea unor adevăruri pe care nu le cunoaștem în întregime. Dar ființa noastră individuală se împotrivește la tot ceea ce nu cunoaștem în întregime, fiindcă ea vrea să trăiască totul în interiorul său cel mai adânc. Pe noi numai știința/cunoașterea ne mulțumește, pentru că ea nu se supune normelor exterioare, ci izvorăște din viața lăuntrică a personalității.

Și nu vrem nici o asemenea știință care s-a modelat, o dată pentru totdeauna, după regulile încremenite ale didacticii, și s-a păstrat într-un compendiu valabil pentru toate timpurile. Fiecare dintre noi se simte îndreptățit a lua ca punct de plecare experiențele sale imediate, trăirile sale directe pentru ca, de aici, să se ridice la cunoașterea întregului univers. Noi tindem, fiecare în felul său, spre știința sigură.

Doctrinele noastre științifice nu mai trebuie să aibă o astfel de conformație, încât să trezească sentimentul că acceptarea lor ar fi problema unei constrângeri necondiționate. Nici unul dintre noi n-ar mai putea da unei lucrări științifice titlul pe care îl dăduse altădată Fichte: "Lămuriri clare ca lumina soarelui, pentru marele public, asupra esenței propriu-zise a celei mai noi filosofii. O încercare de a-i constrânge pe cititori la înțelegere." Astăzi nimeni nu trebuie constrâns la înțelegere. De la cel care nu se simte impulsionat spre o concepție de o necesitate deosebită și individuală, de la acela nu pretindem nici acceptare și nici adeziune. Astăzi, nici pe nevârstnici, nici pe copii, nu vrem să-i îndopăm cu cunoștințe, ci încercăm a le dezvolta facultățile pentru ca să nu mai fim nevoiți a-i constrânge la înțelegere, ci ca ei să voiască a înțelege.

Eu nu mă dăruiesc nici unei iluzii în ceea ce privește această caracteristică a epocii mele. Știu în cât de mare măsură viața se desfășoară după anumite tipare, lipsite de individualitate. Dar știu tot atât de bine că mulți dintre contemporanii mei încearcă să-și orânduiască viața în sensul pe care l-am arătat aici. Lor aș vrea să le dedic această scriere. Ea nu va vorbi despre "singura cale posibilă" ce duce la adevăr, ci va relata despre acea cale pe care a mers un om căruia adevărul îi este un lucru de mare preț.

Această scriere ne conduce mai întâi în domenii mai abstracte, în care gândurile trebuie să îmbrace contururi precise, pentru a putea ajunge la puncte sigure. Dar, din domeniul noțiunilor aride, cititorul va fi călăuzit și în viața concretă. Sunt cu totul de părere că, dacă vrea să trăiască existența sub toate aspectele ei, omul trebuie să se ridice și în domeniul eteric al noțiunilor. Cel care se poate bucura de viață numai cu simțurile, nu cunoaște deliciile ei. Învățații orientali lăsau pe discipoli să ducă, ani de-a rândul, o viață de renunțări și asceză, înainte de a le fi împărtășit ceea ce știau ei înșiși. Occidentul nu mai pretinde, pentru a conferi cuiva știința, nici exerciții de smerenie și nici ascetism, dar, în schimb, cere ca omul să aibă bunăvoința de a se sustrage, pentru un timp scurt, impresiilor directe ale vieții și să intre în lumea gândurilor pure.

Domeniile vieții sunt numeroase. Pentru fiecare domeniu se dezvoltă o știință aparte. Dar viața însăși este o unitate și cu cât științele se străduiesc mai mult să aprofundeze domeniile particulare ale vieții, cu atât mai mult se îndepărtează de înțelegerea unității vii a universului. Trebuie să existe o știință care caută, în științele speciale, elementele pentru a conduce pe om din nou spre plenitudinea vieții. Cercetătorii specializați ai științelor vor să dobândească, prin cunoștințele lor, o conștiință despre lume și despre fenomenele din ea; în această scriere am urmărit un țel filosofic: știința trebuie să devină ea însăși organică și vie. Științele speciale sunt trepte premergătoare ale științei spre care se tinde aici. O situație asemănătoare domnește în arte. Compozitorul lucrează pe temeiul științei compunerii. Aceasta din urmă este o totalitate de cunoștințe, a căror însușire este o condiție necesară pentru a compune. În compoziții, legile științei compunerii sunt puse în slujba vieții, în slujba realității faptice. Exact în același sens filosofia o este artă. Toți filosofii adevărați erau artiști ai noțiunilor. Pentru ei, ideile oamenilor erau material de artă, iar metodele științifice erau tehnica artistică. Prin aceasta, gândirea abstractă dobândește viață individuală, concretă. Ideile devin forțe de viață. Atunci nu avem numai o știință despre lucruri, ci știința/cunoașterea devine un adevărat organism autoguvernant. Conștiința noastră activă, reală, s-a ridicat deasupra unei simple primiri pasive a adevărurilor.

Cum se comportă filosofia ca artă față de libertatea omului, ce este această libertate, și dacă am ajuns să ne împărtășim din ea, sau putem ajunge la acest lucru - iată problema fundamentală a scrierii mele. )Toate celelalte expuneri științifice au fost făcute numai pentru ca, în cele din urmă, să aruncăm și mai multă lumină asupra unei probleme care, după părerea mea, prezintă cea mai mare importanță pentru om. În aceste pagini vrem să dăm o "filosofie a libertății".

Toată știința n-ar fi decât satisfacerea unei trândave curiozități, dacă ea n-ar tinde spre mărirea valorii existenței personalității omenești. Științele primesc adevărata lor valoare abia atunci când sunt în stare să prezinte importanța umană a rezultatelor lor. Scopul final al individului nu poate fi înnobilarea unei singure facultăți sufletești, ci dezvoltarea tuturor aptitudinilor ce sălășluiesc latent în el. Cunoașterea are valoare numai prin aceea că ea contribuie la dezvoltarea multilaterală a întregii naturi omenești.

De aceea, această scriere nu concepe raporturile dintre știință și viață în sensul că omul trebuie să-și pună forțele în slujba ideii și să se plece în fața ei, ci în sensul că ia în stăpânire lumea ideilor, pentru a le folosi la realizarea țelurilor sale omenești, care depășesc pe cele pur științifice.

Ideea trebuie trăită; altfel, cădem sub sclavia ei.