#Intre noi nu mai e nimic

[hiddenfeelings02l]

Scriu nu pentru ca tu să citești, ci pentru că uneori cuvintele au nevoie să fie eliberate. Am multe gânduri și sentimente nespuse, iar ele își găsesc locul aici, în tăcerea acestei aplicatii poate este ciudat ca iar scriu aici cu gândul ca vezi?antiteza nu-i asa?....nu nu este ciudat este probabil o anormalitate necontrolata .este aplicația în care mai vedem dacă mai suntem online și dacă mai postam câte ceva 🙄

Am văzut ca ești bine și ma bucura faptul asta chiar din suflet .🙂

Din păcate eu m-am pierdut pe mine dar cred ca asta s-a vrut...nu le zic cu răutate le zic cum simt....

Încet dar sigur m-am distrus psihic și încă nu găsesc o cale de vindecare ..sunt multe răspunsuri pe care cred ca inima sau creierul vrea sa le refuze sa creadă ca ar fi un adevăr urat ...

Poate ar părea victimizare ,dar nu este .pentru ce sa ma victimizez ca nu are cine sa ma ajute când simt ca ma innec.

Am cedat .am spus-o de multe ori dar acum psihicul meu mi-a dat un semnal de alarma care m-a băgat în panica și m-am speriat și cui sa cer ajutorul?când eu nu sunt în stare sa ma ajut pe mine .Gândurile..trăiesc cu ele și le accept în încercarea mea da a scăpa din bula asta .

Liniște. ..ce frumos suna ..Dar atât de greu sa o ai când ești instabil emotional și psihic când gândești una ,zici altceva și totul este un haos .Un haos creat de mâinile noastre alimentat cu răutate și rigiditate.

Va ma dura ceva pana totul se așează și pana atunci mai ducem câte o lupta în fiecare zi pana la un moment dat va veni și învingerea și convingerea ca în sfârșit este bine .

Stiu ca acolo sus cineva drag ma veghează și ma indruma sa ma fac bine și sa fac bine în continuare.🙏

..ma uit la copilul meu și ma simt neputincioasa pentru ca mami nu e bine ..nici fizic nici psihic ..vad cum rade și se bucura de orice lucru și asta îmi da o speranța că totuși viata nu este chiar atât de rea ..noi o facem sa fie mai grea și mai dificila ...

Vreau sa fiu bine și nu știu de unde sa încep..cum sa îmi culeg gândurile..cum le așez..cum le pun în ordine ca să îmi fie bine mie ..pentru a fi o mama bună

Simt câteodată ca am eșuat ca mama ca nu îmi fac copilul mândru de mine ..

Îmi doresc sa fiu bine pentru fetita mea,inima și sufletul meu .dacă am tot încercat punându-mi ca "țel " pe mine și nu am reușit..poate voi reuși pentru ea .ea nu merita sa o vadă pe mami trista și apăsată de toate problemele de zi cu zi .viata nu este roz dar nici neagra .are suișuri și coborâșuri. Depinde cum le gestionam sa facem sa ieșim din acele pase proaste și sa vedem luminița de la capătul tunelului

Nimic nu se întâmplă întâmplător și nimic nu se întâmplă fără a te învață o lecție. O lecție se repeta pana Dumnezeu vede ca ai învățat din ea .

Dumnezeu vrea la toți binele și ne ajuta .doar ca în momente cu gânduri rele și negativiste atunci este mai greu sa vezi .

Ai câștigat intr-un final 🙏

Ești mai puternic acum și mai încrezător în schimb eu ,doborâta .

Asa e viata ,îți mai da câte o palma ca să vezi ca lucruri nu sunt exact cum îți imaginezi.

[toxicsoulsblog]

O luna.

Cine si ar fi imaginat ca se pot intampla atatea intr o singura luna? Nu, nici eu.

Am suferit, am cazut grav la pamant, am vazut intunericul din mine, am vazut cine eram cu adevarat si am mai vazut cine a fost langa mine in acel moment.

O perioada grea, un iad mai bine spus si in acelasi timp o perioada de vindecare.

“A trebuit sa se intample”, imi repet, “asta a fost momentul”.

Momentul in care eu trebuia sa devin “femeie” in adevaratul sens al cuvantului, momentul in care trebuia sa aflu cine sunt cu adevarat, cum sunt eu.

Suna prostesc faptul ca “am devenit femeie” dar chiar asa e, eram o copila. Traiam ca in liceu cu copilariile mele si visam la un viitor cu casa, familie si copii langa un om la fel de imatur ca mine. Gandeam si nu actionam sau actionam si nu gandeam, iar acum stai si te intreaba. Cum adica? Iti spun acum.

Aveam momente cand gandeam ca un om matur dar nu actionam ca unul si momente cand actionam ca un copil si nu gandeam deloc matur. Eram total pe dos si ma enerva faptul ca mi dadeam seama de actiunile mele dar nu faceam absolut nimic sa remediez asta.

Traiam in intuneric. Cum asa?

Eram egoista, vedeam raul in oameni, toti imi voiau raul, asa gandeam. Ma vedeam o victima in momentele cele mai nepotrivite, am fost victimizata constant de propria persoana. Prea multa neincredere de sine si prea mult contam sa ma ajute altul.

Cam asa definesc eu intunericul. Tu?

O singura persoana mi a fost alaturi si aia e chiar mama mea, omul pe care o sa l iubesc o viata intreaga chiar si dupa ea. Mi a vazut propriul iad si a intrat cu talpile desculț in el. Mi a dat cele mai grele palme ca sa mi revin, a tras de mine pana in ultimul moment si m a sustinut iar cand ma scapam de sub control imi tinea fraul, i am provocat rani adanci deoarece nu ma lasam asa usor…

Am multe regrete in viata dar singurul pe care nu o sa mi l iert e asta, faptul ca a trebuit ca ea sa ma vada asa.

Ti se pare penibil ce scriu? Ti se pare o poveste scrisa de o psihopata, ceva mitic?

Nu, chiar asta e realitatea, asta am trait, toate astea le am simtit. Fix acei termeni imi pot descrie povestea, poti tu mai bine? Scrie ti povestea, priveste inauntrul tau si incearca sa ti scrii povestea, vei descoperi multe, crede ma, odata ce ai inceput nu o sa te mai poti opri, e ca un drog, ca o tigara, odata aprinsa nu mai poti da inapoi, poti face pauze dar mereu te vei intoarce la ele.

Ah, uitasem, depinde si cat de puternic esti. Se pare ca eu nu sunt atat de puternica, tigara o mai aprind, de scris… mai scriu.

M am vindecat pe jumatate. De ce doar pe jumatate?

Am aflat cum sunt eu, m am cunoscut pe mine si am invatat foarte multe, acum stiu de ce sunt in stare si de ce nu. Sunt mai increzatoare, incerc desi gresesc dar ma ridic si o iau de la capat.

M am acceptat asa cum sunt, mi am acceptat greselile chiar si pe cele mai dureroase. Am privit pentru ultima data in urma si mi am promis ca nu o sa mai fie la fel, nu si de data asta, fata aia nu o sa mai existe.

M am videcat de mine cea cu “probleme”… dar nu m am vindecat de el, la naiba.

( Mi a scapat, scuze! :)) )

Am iubit si inca iubesc. Indiferent de actiunile mele eu chiar am iubit si aveam momente cand credeam ca el ma face o persoana mai buna. A fost prima persoana cu care am simtit acea conexiune, stiam ca noi trebuia sa ne intalnim, ceva m a impins sa i acord acea sansa si asta nu o s o regret. Nu pot si nu e momentul sa trec peste el, asta o sa mai dureze, o sa ma mai macine un timp.

Amintirile… ce mai mare durere e sa ai amintiri o gramada, cu carul mai bine spus, cu o anumita persoana. Cu greu scapi din inchisoarea asta. Ce denumire frumoasa, stiu :))).

O luna, mii de ganduri, cea mai grea durere si vindecata pe jumate

[bartholomaus]

Iata cateva pareri de pe un forum fb cu care sunt de acord si care reprezinta si opinia mea fata de scrierile dlui Boia (mai vechi si mai noi). Le pun ca raspuns si completare la comentariile de mai jos:

" De fapt L. Boia numai un pic a scormonit istoria propagandistica, si iata ce se intampla. Daca se apuca si traducea textele din cartile internationale trei sferturi din populatie faceau infarct. Nu stiu cat timp o sa mai reziste si o sa fie predata istoria falsa si mincinoasa, dar sper ca si multumita lui Boia, nu prea mult timp. Eu cred ca romanii au dreptul de a cunoaste istoria lor proprie adevarata, sa nu fie tratati ca niste copii, sa nu fie mintiti si ametiti de niste sarlatani. Minciunile nu au nimic comun cu sentimentul national sanatos. Patriotismul nu inseamna sa traiesti intr-o lume falsa si mincinoasa, sa fi manipulat, sa urasti tot ce este diferit de tine, sa accepti diferenta si multiculturalismul, etc.

Istoria adevarata nu este o oda care lauda maretele realizari ale unui popor.Contine si evenimente neplacute,dar adevarate.Care este istoria Romaniei pe care o invata englezii,francezii, nemtii? Cred ca am avea mari surprize.

Un popor pana nu isi clarifica istoria, abandonand "legendele" si "miturile", nu isi cunoaste identitatea! Desigur procedura e dureroasa!

Istoria reală trebuie scrisă chiar dacă doare.... destul am fost robii istoriilor scrise în funcție de regimul politic aflat la putere!" ---- Pot sa va garantez ca cei care comenteaza anti Boia, habar nu au istorie medievala. Cei care se simt jigniti de parerile acestui istoric sunt niste oameni care tin cu dintii la niste principii care n-au nici o treaba cu istoria ci cu nationalismul (eufemistic numite popor, demnitate, mandrie...). Pop si Cazacu sunt niste istorici de mana a 2-a cu succes la nivelul amatorilor de istorie tocmai datorita discursului anacronic de nationalist, preluat parca direct din epoca lui Ceasca. In breasla din ce semnale am primit nu-s considerati seriosi, tocmai fiindca sunt dependenti de numeroase clisee nationalist-propagandistice de care nu se pot desprinde...Din fericire Boia a aruncat samanta...In viitor din ce in cei mai multi istorici vor avea curajul sa "fluiere in biserica" si sa discute subiecte "tabu" . Deja a venit vremea in care istoria se va scrie corect si sincer fara teama de a jigni "demnitatea nationala". O istorie comună a tuturor neamurilor care au trait pe aceste pamanturi alaturi de români. O istorie in care elevii vor asocia Alba Iulia nu doar cu Mihai Viteazu si regele Ferdinand ci si cu Sigismund Báthory, Ștefan Bocskay, Gabriel Bethlen, Gheorghe Rákóczi, Mihai Apafi....Asta este istorie, s-a intamplat, ea este cunoscuta si nu o sa o poti ascunde la nesfarsit doar asa, ca nu iti convine... --- E o parere, desigur, bazata pe ce am citit mai sus, dar cine are informatii istorice si arheologice serioase si suficiente, ajunge la un grad de intelegere care face ca orice patima nationalista sa nu-si mai aiba rost. Daca ai aceste informatii (care se aduna in timp, in mult timp) si tot ai patimi nationaliste, inseamna ca ori nu ai inteles aceste informatii si nu le-ai procesat corect, ori esti fanatic. Si atunci n-ar trebui sa-ti dai parerea ca pasionat de istorie fiindca vei fi vesnic subiectiv, orice argument ai primi. 🙂 -- Pana cand romanii nu vor renunta la nationalisme, obsesii despre continuitate si unitate, până când nu vor renunţa la studierea istoriei strict a acestui teritoriu - scoţându-l din contextul internaţional şi strict la istoria românilor şi ignorarea celorlalte naţiuni şi religii, nimeni nu va baga în seama istoriografia româneascaă

[to-my-crazy-wi]

Asumarea asexualitatii noastre

Asa cum am zis amandoi, noi suntem foarte ok pe toate planurile, mai putin pe partea sexuala, care lipseste aproape complet.

Tu mi-ai spus ca ma iubesti, exact asa cum sunt si ca nu ai vrea sa fiu altfel, insa tot tu esti cea care nu poate accepta cine si cum sunt eu. De-asta am decis sa-ti scriu si sa fiu eu, asumat, sa testam afirmatia ta.

Eu unul, m-am saturat de aceasta stare latenta si de blocaj in care ne aflam. Nu-mi place, imi face rau si simt ca e doar o moarte inceata a relatiei noastre, pe care niciunul din noi nu ne-o dorim.

In concluzie, as vrea sa facem o schimbare radicala in relatie, si anume sa ne asumam cine suntem si sa incepem sa ne bucuram de relatia noastra si pe plan sexual sau... sa ingropam de tot planul nostru sexual. Eu pot trai cu tine intr-o relatie in care sa nu avem contact sexual si sa ne satisfacem nevoile sexuale cu alte persoane, dar nu pot trai cu o incertitudine si o stare de-asta continua de blocaj, care sa-mi dea sperante si sa ma dezamageasca periodic. Prefer sa stiu ca nu o sa facem nimic, niciodata si atunci putem avea o relatie poligama, in care noi suntem impreuna si facem aproape totul impreuna, mai putin partea sexuala... si poate mai facem sex din cand in cand, dar atunci stiu ca toata energia mea sexuala o voi directiona catre alte persoane si nevoile mele sexuale le voi satisface cu alte persoane.

E clar ca nevoile mele sexuale sunt diferite de ale tale si e clar ca amandoi suntem nefericiti si neimpliniti sexual. Nu vad de ce nu putem trage o linie si sa luam niste decizii clare si concrete, pentru viitorul nostru.

Nu propun sa ne despartim si nu-mi doresc sa ne despartim - aici discut doar de latura sexuala. E drept, ca daca iti traiesti viata sexuala exclusiv cu o alta persoana sau alte persoane, e posibil sa se lege mai mult acolo, insa cred ca e un risc destul de mic (cel putin din partea mea) si cu siguranta e un risc mai mic decat sa ramanem in starea asta si sa nu schimbam nimic.

Pentru mine sexualitatea e ceva murdar, agresiv si riscant, atat fizic, cat si psihic. Nu discut despre ce inseamna sexualitatea pentru tine, pentru ca, cel putin pentru moment, nu-ti poti asuma sexualitatea ta si esti in negare. Stiu ca suna foarte transant totul si poti sa-mi pui orice eticheta: abuzator, egoist, narcisist, hedonist, incapatanat, rigid... pot sa-mi asum si accept oricare din aceste etichete, ba mai mult, imi doresc toate aceste etichete si altele, daca ai si sunt justificate.

Stiu ca tu doresti sa-ti explorezi sexualitatea, iar eu ar trebui sa te ghidez. Am incercat sa te ghidez, cu actiuni, vorbe, mesaje, discutii... cum am stiu si am putut, insa mi-am dat seama ca oricat as incerca, faci tot posibilul sa nu-ti asumi, sa amani orice decizie, sa-ti justifici orice inactiune si sa nu schimbi nimic. Nu ma mai pot lupta cu asta si nu vreau sa mai fac asta. Imi face mie rau si iti face si tie rau. Mai mult de atat, aceasta lupta a noastra ne-a lasat pe amandoi cu niste traume, pe care nu le aveam atunci cand am intrat in relatie si am ajuns sa ne ascundem si sa ne inchidem unul fata de celalalt.

In continuare, mi-as dori sa avem noi doi, impreuna, o viata sexuala nebuna, dezlantuita, riscanta, murdara... si, daca vei vrea si tu asta vreodata si vei fi pregatita, vom discuta atunci.

Si ca sa fie clar si asumat, propun sa punem stop tentativei noastre de relatie sexuala si sa avem in continuare relatia noastra, asa cum am avut-o si pana acum, dar fara nimic sexual... asumat complet.

Pentru ca, pe langa ratiunea mea, mai exista si mintea mea sexuala si fucked up, asa cum o cunosti si pe care ai zis ca o iubesti si o apreciezi, asa fucked up cum e, voi transforma partea sexuala intr-un joc, cu reguli clare (chiar daca par unilaterale, oricare din ele ne afecteaza pe amandoi). Poti sa le ignori sau sa le consideri doar o alta fantezie a mea, dar eu le consider valabile:

daca vrei sa avem o relatie de hotwife / cuckold, spune-mi si putem discuta dupa ce esti confortabila sa te futi cu alti barbati si chiar iti doresti asta - si ca sa avem si o regula: dupa ce te-ai futut cu cel putin 20 de barbati diferiti SAU dupa ce ai o relatie sexuala activa (si sentimentala) cu un tip, timp de cel putin 6 luni SAU daca ramai insarcinata cu un alt barbat

daca vrei sa avem o relatie poligama, in care amandoi sa ne satisfacem nevoile sexuale (aproape) exclusiv in afara relatiei noastre, iar in relatia noastra sa ramanem la fel cum suntem acum, trebuie doar sa-mi spui, si sa-mi promiti ca o sa-ti cauti si tu pe cineva, cu care sa ai o relatie sexuala buna si constanta

daca vrei sa avem o relatie kink, in care sa fii submisa mea, spune-mi si putem discuta atunci si stabili atunci regulile, cu conditia sa fie pentru cel putin un an

daca vrei sa avem o relatie kink, in care sa fii a dracului, egoista, manipulatoare si sa ma umilesti, cere-mi un set de poze / video de santaj, cere-mi sa ma imbrac zilnic prin casa in tinute sexy de femei (tanga, dress-uri, buttplug etc.) cel putin timp de o luna si cere-mi sa fac totul prin casa (curatenie, mancare etc.) cel putin timp de o luna... restul regulilor le poti stabili tu, unilateral, folosindu-te de materialele de santaj.

daca vrei sa avem o relatie inchisa (cel putin de partea mea), fara sex sau cu putin sex, de foarte proasta calitate, in care sa ne asumam amandoi 100% asta, hai la mine, spune-mi ca iti asumi ca ai langa tine un labar, ca vrei sa fiu doar un labar in continuare si ca nu mai am voie sa te ating in niciun fel sexual, decat cand imi ceri tu sa-mi dau drumul in tine (nu il numesc futut, pentru ca va dura cateva secunde si voi fute ca un labar).

Ele sunt cam in ordinea preferintelor mele, dar le accept pe oricare.

Nu te intreb ce parere ai, pentru ca experienta imi spune ca o sa vrei sa discutam si sa dezbatem totul... asa ca trebuie sa-mi asum si eu, ca nu o sa-mi raspunzi aici si nici nu vei lua o decizie ferma dupa ce termini de citit (daca tot discutam de asumare).

[sunnyapollonjabrigidotter]

Cap 2 Prima Toamnă a Lăsării...

Despina o luă de mână pe Persefona, iar zeul vântului de nord le ridică în zbor. Se înălțau tot mai sus, luând forme de pasăre, având grijă să zboare tot mai departe de locul unde Demetra ṣi Nimfele stau, ca să nu cadă în câmpul energetic al Demetrei...

În timp ce zburau, sub formă de porumbei albi, zeul vântului de nord se tot apropria când de Despina, când de Persefone. "Oho, exclamase zeul, aveam una, acu am două iubite!" Mai puneți pofta-n cui, Bori, tu esti doar al meu!" "Ce ai, n-am voie să glumesc, rase el?" "Nici mie nu mi-ar place, zicea Persefone pe un ton usor agitat. "Da, las-o pe Cori, abia a fugit de la mama". Si să nu mai îndrăzneşti să te dai la ea, şi defapt la nici o altă zeiță sau nimfă, muritoare sau ce-o mai fi. Eşti al meu, clar?" "Haha, râse Persefone un pic visătoare, aş vrea să am o relație ca a voastra.." "Mda, nu e lucru uşor", zise Despina, oftând uşor, cred, nici ea nu stia real de ce...

"Până una, alta, zise Cori, să văd ce fac mai departe, pe drumul meu cu mama. Nu o să fie fericită că am plecat." ...

Tristă îşi coborâse fața pentru a vedea lumea, cum nu o mai văzuse niciodată. Se însera, Helios îşi trimitea soarele la culcare, şi prezența tovarăşilor vântului de nord se simțea în jur, nu departe. "Haha, iată-mi frații şi prietenii, voi nu îi puteți vedea, dar le puteți simți prezența. Nu se lasă prinşi ei de nimeni. Sunt vânturi sălbatice!" spuse el încântat...

Despina spuse: "să ne jucăm şi noi cu dânşii"

"Eu una, nu am chef", spuse Persefone, transformându-se apoi într-un porumbel gri, ca să îşi poată lua zborul spre un loc nu departe de o curte, unde invizibilă de ochii oamenilor, putea sta într-un luminiş.

Despina avea o față acră: "fata care strică cheful". "Pe bune?", radea Boreas. "Deja ti-a stricat cheful?" Si se inalta in zbor, cu Despina de mana. "Suntem doar noi doi acum, ce poate fi mai bine", zise el, zambind iubitei sale. Ea isi puse capul la pieptul lui, fiind mai ghemuita, si astfel se invarteau în zbor, în timp ce frații vântului de nord îi inconjurau în spirit.

Noaptea era mai rece, iar Persefone se puse sa mediteze singura langa acea curte umana. Nu era pericol, nici o faptura umana, nu o putea vedea, nu puteau, doar zeii si nimfele..

Dar ea era asezata cu picioarele sub sezut in x dupa un tufis. Incerca sa mediteze, asa cum ii aratase mai demult draga ei matusa Hestia cand fusesera in vizita la ea.

Ea sta intr-o cabana, la un luminis, dar mai demult a inceput sa lucreze la palatul olimpienilor, avand grija de foc... Ea niciodata nu isi paraseste datoriile in ce tine de pastrarea focului arzând, cum nici mama ei nu isi paraseste atributiile de zeita a agriculturii si mentinere a balansului naturii, asigurand ca e cald si bine tot anul imprejur, doar ca, nu stia de ce, se facea tot mai rece. Dar si-a dat seama ca ea a aflat de disparitia ei. Si asta o fi motivul? Dar orice ar fi fost n-avea chef sa plece. Avea nevoie de linistea ei, si locul ei fara ea... Şi avea să îl găsească cât de curând.

<Narcisul>

Floarea aceea, legată de un blestem, al celui ce se iubea atât de mult că nu mai vedea nimic în jur, decât reflexia sa, în apa lacului. Acum e floare cu petale galbene si fustita alba, aratandu-si capul deja parca mai umil. Pe ea o atrase aceasta floare. Ii stia povestea, mama ei i-o spuse, dar acolo unde crescuse nu prea cresteau narcişi, dar aici erau, era un câmp plin de ele. Persefona se decise să rupă una, dar apoi auzi vocea surioarei ei, căutând-o, cu o voce uşor jucăuşă, uşor îngrijorată. Persefona se gândi: 《Asta e, mai bine plec. Dar o să revin》.

Despina se rotea si dansa in vant. Nu avea nici o grija pe lume. Pentru ea, fiecare zi era spectacol. Si de ce sa planga, de ce sa se strezese? Facuse asta de mult, trecutul e in trecut. Acum cu ajutorul Persefonei, surioarei ei, isi va lua revansa fata de mama sa ne-iubita, ce n-a iubit-o pe Despina nicicând... Dar toate la timpul lor, acum sa se distreze, si la rasaritul soarelui vor concepe un plan, ea si Boreas, cum sa o intoarca pe Persefona si mai tare impotriva mamei sale. Semintele erau acolo de ceva timp. Si poate si frigul iernii ce avea sa urmeze ii va fi facut sufletul sa inghete. Sunt doar două surori, ambele de la aceeasi mamă.

Soarele se ivi. Dar nu mai era atat de puternic, caci Despina isi luase deja locul de onoare... în fruntea soarelui i-a statea deja, si incepuse sa ninga usor, iar vantul facea totul mai friguros, nu adia ca in trecut, in mari de caldura, ori cu usoara racoare. Nu, vantul de nord, aduse cu el deja si viforul. Si pamantul incepuse sa inghete. Si Narcişii. Şi vântul o speria pe fată, pe Cori, pe Despina insa o facea sa rada.

"Asta e, zise Despina printre rasete usor malefice. O noua era deja incepe!"

"Ba nu, Despina, tu nu esti asa" zise Cori poate un pic prea incet ca sa fie auzita. Dar Despi o auzise. "Ba da, eu nu sunt doar o nimfa, sunt iarna. Si de iti place sau nu, iarna e cu frig si zapada". "Dar aici poate sa nu fie asa. Tu esti sora mea, stiu ca cu mama nu te-ai inteles. Dar cu mine poate fi altfel. Eu nu vreau sa fiu doar sora ta pe jumatate, ci si prietena ta. Ai incredere". Persefona ii oferi mana ei, dar Despina se facu ca nu o vede. "Cam tarziu. Dar pentru tine sora, aici iernile nu vor fi asa puternice, doar poate pe alocuri." "Mulțumesc" zambi Persefona.. 《Totul pentru ca ea sa ii poarte maicăsii ranchiună, iar nu mie》. Îi zâmbi.

Iarnă va fi, că vrea ea, sau că nu, dar acu nu e timpul. Se uită spre soare, şi şopti: "nu acum, acum nu e timpu". 《Oricum Demetra nu mai e atat de dornica de a tine asa-zisul echilibru in loc》.

[lumea-ei]

Se spune ca iubirea este in fiecare dintre noi.

Ca, tot ce nu vedem cu ochiul liber..este facut din iubire. Ca suntem inconjurati de ea.

Acum cativa ani, nu ma gandeam la iubire in acest sens. Defapt, nu ma gandeam deloc la iubire.

Nu stiam ce era aceasta.

Dar, pana cand a aparut acel cineva, in viata mea. Care a stat acolo indiferent de starea mea curenta. De cati prieteni am avut, sau de cate lipsuri duceam, a fost acolo.

Si, inca este si in prezent. A fost singurul care a vazut bunatatea in mine, care mi-a deschis orizonturi noi, desii ne am si ranit reciproc. A fost, prietenul meu cel mai bun..care a crezut mereu in mine, ca voi reusii ce mi propun sa fac. Tot ce conteaza, cand trag linia in prezent, este ca a fost acolo si este aici. Am lasat atatea persoane sa-mi dicteze sufletul, sau cum sa fiu..incat am uitat cine aprins focul din inima mea. M-am lasat afectata de bad times, de amintiri cel putin..pana sa vad in prezent, ca si in zilele in care simteam ca-mi pica cerul in cap, aveam parte de iubire.

Am fost inconjurata de iubire, din toate partile, de la toate persoanele respective. Recent..mi am dat seama si ca, doar eu nu ma iubeam.

Cand, nu timi iubire provenita din partea ta insuti..este normal sa nu simti iubire si din partea celorlalti.

Si astazi, la 21 de ani..cred ca, viata incepe cu tine. Iubirea pe care o doresti sa o simti in oameni, incepe prin a te uita in oglinda, intr-un geam..la reflexia ta. Spunandu-ti ca te iubesti, pentru prima oara, de cand te aflii in viata.

De abea atunci, vei putea simtii iubirea pe care o doresti de la altii.

E incredibil cate am realizat in cateva zile, dupa cateva, nu atat de bune. Si totusi, m am ascuns atat de tare de lume, sa ma feresc sa fiu ranita..incat, a fost pentru prima oara cand simt iubire, pentru mine, de la mine..si, simt si durerea, in splendoarea ei.

Nu vreau sa schimb nimic in momentu asta.

Decat, sa ii spun prietenului meu cel mai bun ca..fara el, si fara mine..nu as fii realizat in fiecare zi, lucruri noi despre mine.

6 ani de cand te iubesc, si..nu regret nimic. Prima zi, de cand am inceput sa ma observ insumi, si nu regret nimic.

I'm..finally, loving myself.

-Give me love.

[gabiignat-7]

Simt sa astern ceva pe hartie...poate asa voi mai lumina si alte suflete asa cum viata m-a luminat pe mine...intr-o lume atat de nebuna si plina de superficial, am invatat ca doar de tine depinde felul in care privesti totul in jurul tau. Astazi am invatat ca oamenii nu ne apartin, noi putem doar sa ii iubim si sa facem lumina in jurul nostru si in sufletul lor. Astazi am invatat ca iubirea nu trebuie sa fie impartasita ca sa fie adevarata si ca doar dragostea neconditionata aduce maretie si pace in suflet. Astazi am invatat ca dandu-i un om libertatea si iertandu-l poti demonstra mai multa iubire si empatie decat daca l-ai conditiona sa simta ce simti tu. Astazi am invatat ca fiecare alegere are pretul sau si ca esti tot ceea ce gandesti. Astazi am invatat ca oricat de mult am trage un lucru spre noi, cu atat mai mult il indepartam si nu trebuie sa ai frica sa iti lasi viata in mainile lui Dumnezeu. Astazi am invatat ca doar prin durere ne curatim si doar prin cadere putem deveni mai buni. Astazi am invatat ca oamenii care ne gresesc au cea mai mare nevoie de iubire si de indrumare si ca mainile care ajuta sunt mai sfinte decat gurile care se roaga. Astazi am invatat ca smerenia si blandetea le dobandesti atunci cand te ierti pentru tot ce ai gresit si incepi sa te iubesti. Astazi am invatat ca doar iubindu-te cu adevarat poti raspandi lumina si ca schimbarea lumii incepe cu tine. Astazi am invatat ca universul iti ofera lectii care se repeta la nesfarsit pana le inveti si tot chinul are ca scop curatirea ta ca om si ca suflet. Astazi am invatat sa nu ma tem de nimic, pentru ca stiu ca lumea asta e doar un loc in care putem sa ne sfintim pentru vesnicia care vine. Astazi am invatat ca bunatatea nu te costa nimic si adevarata fericire o simti atunci cand esti impacat cu tine si cu sufletul tau. Astazi am invatat ce nu credeam ca voi simti. Sa nu va fie frica de durere, de rau, de incercari, de umilinte. Doar in intuneric putem aprecia lumina. Si iubiti-va, iertati-va si traiti. Viata e atat de scurta si am irosit atata timp pentru a le face pe plac altora care nu ne simt sufletul. E timpul sa traiti pentru voi, sa faceti totul pentru a va dobandi linistea si a va implini cele mai de pret vise. Aveti incredere ca veti primi ceea ce doriti daca credinta din sufletul vostru e de neclintit si ca Universul are un plan pentru fiecare. Drumul nu va fi mereu presarat cu flori, dar cu siguranta prin iubire, iertare si bunatate cu tine si cu cei din jur viata ti se va schimba. Si nu uitati...nimic fara Dumnezeu.

Multumesc. ❤️

[hiddenfeelings02l]

#gânduri de seara 😇

Câteodată ne gândim oare ce este mai bine pentru noi? Pentru sufletul nostru ? Pentru mintea și inima noastră? Dar acesta este un  răspuns pe care nu ai cum sa îl găsești dacă nu  faci nimic în privința asta ...

Ne prefacem zilnic ca totul este bine când nu este asa și este și normal sa fie asa .din păcate în lumea în care trăim nu totul poate fi roz. Sunt părți bune dar și părți rele și trebuie acceptate fiecare în parte .

Ne luptam cu acceptarea aici fiind și problema, refuzam sa acceptam adevărul pentru ca doare ..

Dar mai bine un adevăr dureros și sănătos decât o minciuna frumos ambalata .

În ultima perioada am atâtea întrebări pentru mine ca persoana încât nu mai știu cu ce sa încep și unde sa termin ..sunt puțin pierduta ..dar știu ca la un moment dat voi găsi și drumul corect către răspunsurile pe care le caut de atâta timp..

O persoana draga mie ..mi-a frânt inima și încerc zi de zi sa caut răspuns de ce a făcut asta? Care a fost intenția? Oare a avut vreo satisfacție? ...Dar greșesc..stiu ..unii oameni sunt meniți sa apară în viata ta pentru a te învață ceva,pentru a-ti oferi o lecție ce iti este menita.

Observ intr-un final ca o mare problema era la mine pentru ca refuzam sa vad adevărul și adoram adevărul creat de mine ..povestea mea ...pana m-am izbit de cruda realitate ...

Da ..o despărțire nu este un capăt de lume ..nu este ..

Dar doare atât fizic cât și sufletește enorm...și este o durere imensa este când îl/ o vezi după o despărțire ca este mult mai bine decât era în relația cu tine ..atunci e adevărată durere și o anumita confruntare cu tine însuți..pentru ca te gandesti oare omul toxic eram chiar eu??..asta fiind tot un răspuns bine cautat ..

#multeintrebarisiraspunsuri

[bartholomaus]

Cazul Posmus ca si celelalte castele si curii (NU "conace"!, Conace / cule sunt in Muntenia) din Ardeal arata ca istoria Ardealului e complexa, frumoasa, pe alocuri frustranta / dureroasa, dar intotdeauna surprinzatoare precum ...viata.

1. Sa incepem chiar cu termenii si cadrajul ("framing"ul): Termenul potrivit de CASTEL / CURIE ne aminteste subtil ca maghiarii (si sasii) au fost, implicit, grupurile care si ele au pastrat vie mostenirea LATINA / "LATINITATEA" in Ardeal - prin folosirea limbii latine in administratie, biserica, scoala, timp de secole. In tot acest rastimp (de secole), romanii / ortodocsii scriau cu caractere chirilice si la biserica li se vorbea in slavona - pana ce, la insistenta sasilor ptotestanti si a unor nobili maghiari, au fost tiparite carti religioase si manuale scolare in limba ...romana!

BONUS: Termenii de CONAC / CULA sunt si ele f graitoare, ele fiind de proveniente turca / orientala /kula = turn).

CONCLUZIE nr. 1: In Ardeal, latinitatea a fost pastrata etnolingvistic de romani, iar cultural-lingvistic de sasi si maghiari. Elemente de orientalism se gasesc etnic la maghiari, iar lingvistic si religios la romani.

2. Despre CONFLICT vs. COOPERARE intre grupurile constitutive din Ardeal: Intr-o societate ierarhica precum cea premoderna, inegalitatea (nobil vs. iobag; confesiuni recepte vs. tolerate / interzise) si el element constitutiv. Interesant ca si societatile moderne contin elemente constitutive si institutionalizate de inegalitate - in Ardeal sub forma etnocratiei, adica a dominatiei unei limbi si grupari etnice, carora celelalte grupuri 2musai" sa se supuna, pentru ca "altfel va fi bai"! Inainte de 1918 erau maghiarii, dupa 1918 sunt, pana astazi, romanii. A se vedea doar monopolul limbii romane ca singura limba oficiala, a colonizarii de etnici romani in zonele candva predominant nonromanesti cat si a drapelului Romaniei, fara dreptul de a przenta pe cladiri oficiale si alte drapele.

Deoarece istoria Ardealului este complexa, conflictele si cooperarile sociale sau interetnice de la noi au decurs in esenta foarte diferit de cum propaganda naationalista romaneasca le-a prezentat de la 1918 incoace. Astfel,

a.) Au existat si numerosi nobili de origine romana (si germana), nu doar maghiara, la fel cum au existat si iobagi maghiari si sasi, nu doar romani.

b.) In Tara Hategului exista o intrepatrundere deja istorica intre nobili maghiari si romani - prin care se estompeaza si delimitarile etnice clare dintre cele doua etnii - similar cu ceangaii din Moldova, supusi romanizarii fortate si care acuma formeaza o cultura romano-maghiara.

c.) Rascoalele taranesti au fost conduse de maghiari, nu de romani (Budai, Dozsa).

d.) Romanii isi datoreaza majoritatea demografica in Ardeal tocmai celor pe care au fost invatati sa-i urasca: nobililor maghiari. Acestia i-au colonizat in numar semnificativ pe mosiile si in satele lor, iar romanii au preferat sa vina in numar mare ca iobagi la groful ungur decat sa ramana iobagi la boierul roman din Muntenia sau Moldova. Mai ales dupa raidurile destructive ale lui Mihai Patrascu (zis si "Viteazul" - care, by the way, NU a unit ABSOLUT NIMIC, ci doar fusese temporar voievod in MT, MD si TS), deci dupa ale sale raiduri, jefuri si maceluri prin zonele sasesti si unguresti ale Ardealului, numeroase sate si mosii nobiliare / maghiare au devenit subit majoritar romanesti, in urma influxului de romani, adusi chiar de nobili, pt a relua productia agricola. Exemple notorii sunt satele de pe Valea Muresului in amonte si aval de Alba Iulia cat si in Campia Transilvaniei. Prin sporul demografic superior, romanii, la 1918 avea sau aiba acel procentaj de 4-10% in plus fata de nonromani (55% vs. 45% din totalul populatiei) - pretext "suficient" pentru Antanta si Guvernul Roman aflat a Iasi de a inscena la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia acea reuniune a 1228 de reprezentanti ai romanilor care sa declare (unilateral) "unirea" cu Regatul Romaniei, omitandu-se astfel organizarea unui REFERENDUM care referendum f probabil NU ar fi produs o majoritate pentru "unirea" cu Romania.

CONCLUZIE nr. 2: Pentru a ascunde toate aceste adevaruri incomode despre cat de fraudulos a fost pasat Ardealul, Banatul si parti din Ungaria de Est ("Crisana") Romaniei, istoriografia romaneasca a inventat conflictul etern (in realitate unul foarte punctual si sporadic) dintre romani si maghiari.

QED.

[secundee-reci]

Dragă eu din trecut, dragă eu mai mică.

Sincer uimitor, dar am crescut, am ajuns la varsta asta. Stiu ca nu te-ai fi asteptat sa traiesti mai mult de 18 ani maxim. Dar cumva am reusit impreuna sa trecem peste toate.

Intre timp te-ai vopsit bruneta si iti sta super bine, te prinde maxim, lumea spune ca esti Alba-ca-zapada. Ai invatat sa te machiezi si toata lumea iti complimenteaza machiajul. Stii sa iti faci eyeliner si sa te dai cu ruj. Stii sa iti faci poze care sa te avantajeze. Acum te imbraci cum vrei tu. Acum te imbraci in culori!! rareori mai porti doar outfituri full black.

Te-ai angajat si iti merge bine din punctul asta de vedere. N-o sa ramanem aici pentru ca suntem mai bune de atat, dar deocamdata e bine.

Inca nu stim sigur ce vrem sa facem pe viitor. N-avem o cariera stabilita si n-avem planuri sigure. E ok, lumea crede ca sunt un copil razgaiat care crede ca tot ce zboara se mananca si bla bla. Dar noi doua stim cel mai bine ca in timp ce toata lumea se pregatea sa isi aleaga un viitor, noi ne chinuiam sa supravietuim.

Nu mai suntem in depresie, desi avem episoade depresive. Aflii din ce in ce mai multe lucruri despre tine, in fiecare zi, te intelegi din ce in ce mai bine. Nu. Eu te inteleg din ce in ce mai bine.

Nu am dat la facultatea aia. Nu cred ca te deranjeaza, oricum nu mai voiai dintr-a 6-a sa faci asta. Suntem intr-un loc in care nu te-ai fi gandit neaparat ca ai ajunge. Am vrut de 73 de ori sa ma las, dar mai am putin si termin. Sper ca esti mandra de mine din punctul asta de vedere.

Nu ne mai taiem. Am trecut de mult de perioada aia. Acum peste o parte din cicatrici avem un tatuaj. Stiu ca ai adora sa-mi vezi tatuajele. Si chiar daca nu le-ai vedea, doar faptul ca stii ca am indeplinit una din dorinte... Eu cred ca ti-ar placea mult sa le vezi.

Tata e la fel. Nu mai exista violenta fizica, dar in rest totul este acolo. Nu s-a schimbat nimic.

De mama te-ai apropiat mult. Acum sunteti cele mai bune prietene si fumati impreuna cafeluta de dimineata, barfiti, plangeti si radeti impreuna.

Ai un cel mai bun prieten. Nu mai tii legatura cu nimeni de atunci. El e singurul om care a ramas. Nu stiu daca te-ai fi asteptat sau nu la asta.

Ai trecut prin multe despartiri, batai de joc, partide reusite sau nereusite de sex, nopti nedormite, nopti de băută in club, miștouri, prietenii, aventuri.

Dar cumva..am reusit sa trecem prin toate. Inca ma obisnuiesc sa vorbesc cu tine, inca ma obisnuiesc sa te iau in seama atunci cand imi dai semnale ca ceva nu e okay. Sau atunci cand te doare ceva.

Sunt foarte suparata din cauza ca niciodata n-o sa ne putem intalni față în față. N-o sa imi poti pune niciodata intrebari, n-o sa te pot lua in brate niciodata. Stiu ca n-ai fost niciodata cu îmbrățișările, nici acum nu esti. E ok, asa esti tu.

Incerc sa nu ma mai pedepsesc pentru greselile pe care le-ai facut tu. Esti copil, n-ai de unde sa stii ce e bine si ce nu. Ai facut ce ai putut. N-ai avut pe nimeni sa vorbeasca cu tine despre anumite lucruri.

Deocamdată..cam atat, micuțo. Esti in siguranta. Ai oameni langa tine, nu esti abandonata. Esti desteapta si esti frumoasa, esti talentata si carismatica. Nu iti mai face griji. Lasa-ma sa ne vindec.

Te iubesc asa cum pot.

[epublice]

Legea e lege sau între uimire și desconsiderare

În genere, desconsiderarea se defineşte ca o ignorare inconştientă a unei informaţii utile pentru rezolvarea unei probleme. Imaginaţi-vă că sunt într-un restaurant aglomerat. Mi-e sete şi-mi spun că aş dori să beau un pahar cu apă. Încerc să-i atrag atenţia chelnerului. Nu reuşesc. Îi fac semn din nou. Nimic.

Dar ce te faci când te lovești de o atitudine – să-i spunem – superioară din partea… oamenilor legii. Se presupune, bunăoară, că cei din breasla notarilor, dacă e să o luăm concret, ar trebui să înțeleagă multe lucruri pe lumea asta. Însă se pare că nu este așa. Că mai sunt și alte variabile în ecuație, de pildă, cultura, spiritul de inteligență al fiecăruia dintre noi.

Ce treabă au cele spuse cu o atitudine de desconsiderare, poate vă întrebați?.. Ei, bine, de exemplu, sunteți puși în următoarea situație: o persoană cu o ușoară dizabilitate fizică trebuie să rezolve o problemă juridică la un cabinet notarial și intrând pe ușa notarului, este întrebat cu o inexplicabilă uimire: “Dumneavoastă puteți să scrieți?”. Inevitabil, cuprins de o perplexitate instantanee, te-ai simți nedreptățit oarecum, sau cel puțin uimit din cauza faptului că te așteptai la o reacție normală din partea celui căruia îi soliciți un serviciu, probabil odată în viață.

În acel moment, îți vine aproape să urlii, simțint-te nevoit să-i trântești pe masă dosarul cu diplome obținute în urma studiilor pe care le-ai făcut, ca student, cel puțin, ori ca absovent al altor nivele universitare.

Și tot apoteotic, respectivul notar, frumos aranjat la cămașă, cu ochelariii pe nas, de o vârsă cu cei din generația decrețeilor, tinde să încheie discuția: „Vă rog, nu țipați! Eu doar am întrebat…”

Oricât de mult te-ar deranja atitudinea respectivului, ieși – într-un final, pe ușă, întrebându-te ca prostul.. „La ce bun?! Oricât aş încerca, tot profesia de notar o să o aibă!”

Unde s-a întămplat această poveste? Probabil oriunde se întâmpă zi de zi. Dar într-un oraș mare ca Galațiul, în incinta unui notariat ce se dorește a fi bulevard, e cam… jenant, presupunem.

https://epublice.ro/comunitate/legea-e-lege-sau-intre-uimire-si-desconsiderare/

[officialromaniantranslatiuni]

Episodul 8:

Toata lumea e toxica in serialul asta

Alice e exact a masina mea de spalat. Isi da reset la stoarcere/ziua casatoriei

Cliffhanger, dar am vazut destule telenovele romanesti ca sa stiu ca urmatorul episod o sa aiba si el reset ca memoria lui Alice

Episodul 9:

De fiecare data cand balerina dansatoare zice ceva de facultatea de litere, ma pis pe mine de ras uwu vreau sa scriu un roman asa ca ma duc la litereeee uwu biiiitch

Toti barbatii din serialul asta is gunoaie

Episodul 10:

Critica referitoare la barbati mediocri folosind conturi false pe Tinder

Alta rapire ca de ce nu

Episodul 11:

Practic nimic nu s-a intamplat

Balerina dansatoare si naratiunea ei ma omoara

Episodul 12:

Eu ii dadeam dreak pe toti

My friend: asta nu e din Constanta ca nu face circ si panarama

*siiiiiigh*

Episodul 13-36:

Am zis ca nu are rost sa mai fac postari individuale dat fiind ca totul e cam la fel asa ca aici o sa fie unul mai mare si o sa revin si cu concluzia de la final

Alice Villainessa are momente in care e adorabila si ar fi si mai adorabila intr-o camasa de forta. Se vede ca nu am iz de main character ca m-ar fi durut in pla de ea si problemele ei. O ingropam de vie ca sa scap de ea. Also daca faceam un drinking game cu replicile ei, intram in coma alcoolica de la atata PeTrU, uwu sotul meu nu se fte cu mine uwu si fantasticul... MAMAMAAAAAA, EU NU INTELEG NIMIIIIIC DECENUMAIUBESTEPETRU

Otilia fashion queen e tipica mamica overprotective si ipocrita ca dracu care stie ca are un demon la usa, dar asta e 🤷🏼‍♀️ e in fisa postului sa isi apare progenitura (I love ALL my children. Alice, fata mea puternica... Pethru... Emmah... Pavlov si... Ardei)

Marcel e singurul cu character development de la misogin abuziv si un rahat de om la unchiul fun care isi exprima sentimentele prin mancare

Maria e simpatica, dar am in cap rolul actritei din Numai Iubirea cand un sfert din serial era varianta granny de la milf si imbracata in camasute sexy de noapte si avea o relatie cu Doru ala din nu stiu ce boy band romanesc si dupa canta aia cu BuRn LiKe ThAt RuSsIaN gIrL

Robby e foarte natural. Adica fie e o bomboana de copil, fie imi vine sa il arunc de la etaj. The best child actor din toate serialele Antena 1.

Andi si Mike mai bine faceau ei un cuplu gay, dar nuuuuuuuuu ca nuuuuu

Pe Kira Hagi o cheama Mira... Kira... Mira... foarte original

Avem 2 copii de fosti fotbalisti, cativa actori din grila veche, familia producatoarei, actori din serialele anterioare si niste fetisoare noi

Dănuța is a queeeen si merita mai mult decat in papagal, dar asta e 😒 avem femei frumi si bitchy si le irosim cu ratati

Revin la Doinita Oancea si rolurile repetate. Dupa N continuari la Inima de Tigan, joaca mereu acelasi rol de femeie frustrata, invidioasa, cu sot infidel si probleme de fertilitate. E ok ca avem putina vizibilitate, dar nu e o situatie tratata ok, ci doar un factor care sa faca personajul iritant si sa dea motiv sotului sa insele.

Petrica e Michele Morrone si personajul lui din faimoasa serie de filme de pe Netlix, dar de pe Temu. In continuare, ticul lui verbal e BăĂă. Incep sa cred ca e oaie.

Balerina Dansatoare e un personaj scris relativ okish. E mai putin proasta decat alte eroine romanesti, dar totodata batuta in freza rau de tot si fixata pe Mary Sueiala. Vrea la litere ca sa scrie un roman, de parca TL si LRC nu o sa o termine psihic. Umbla cu jurnalul ala de parca literistii nu rup AO3 si Google docs. Also, sa prinzi job bun pe pile si sa tu sa fii ocupata sa le sufli in cur tuturor? Mamica, sansele tale erau McDonald's sau meditatii ca nu te vad sa iei tu titularizarea sau sa ajungi macar urmatorul roman best seller mediocru cu replici gen uwu oare iubirea e o dovada de egoism uwu

Toti aia de la masinute sunt de umplutura si nu sunt atenta la ei

Pavel imi aduce aminte de un fost - pampalau, ratat si curvar ✌🏻

Dupa ce am simtit nevoia sa ma omor dupa fiecare secventa cu un cuplu tanar din telenovelele de la Televisa (da, inca ma uit, doar ca fac o mini pauza ca nu mai aveam timp), Ema si Sorin sunt cute rau, dar mi-a dat cu spoiler cineva ca trebuie sa apara Kristina Kiobashu in peisaj si strica tot obvi.

Tot incerc sa imi dau seama care e faza cu ura fata de Constanta. Mai lipseste sa i se spuna Liei ca pute a hamsie cu mujdei si sare doar fiindca e din Constanta. Probabil e o chestie de bucuresteni si obsesia cu bookureshty vs provincie. Ah, hopa. Fosta nora a producatoarei e de acolo. Se explica.

Sunt destul de sigura ca Marian Ralea e tatal trioului de bogatasi

Am observat ca toate telenovelele Antena 1-Acasa au obsesia asta cu bogatasii la masa. Bai, mama are ditamai masa si tata avea o obsesie cu masa servita in familie, dar noi mai si muncim. 3 mese pe zi impreuna? Maxim 2 mese pe saptamana. Oricum clatitele cu mustar din Numai Iubirea sunt iconice.

Puteam sa jur ca introul era cantat de Loredana 🙃 de cand Delia si Lori seamana atat de mult?

Lacul e recurring character in toate telenovelele

Misterul cu sarcina e luat din continuarea aia la Pariu cu Viata cand s-a pus Dorian Popa sa cante melodia aia cringe in care isi rupea parul din cap imaginandu-si cum ar fi fost sa aiba el un copil

Am vazut ca e Lia pe Netflix si am zis sa ma reapuc de serial, dat fiind ca am vazut doar 3 episoade la tv.

Episodul 1:

suntem in secolul 21 si lumea inca are gandire din aia cu uwu provincie vs capitala uwu ALOOO, CHIRITA, CHILL CA AVEM MAI MULTA APA CALDA DECAT VOI

Ruxandra Ion ma omoara cu dinamica repetata de servitori lingai - bogatasii pulii

apreciez fete noi, dupa ce am crescut cu Adela Popescu in toate rolurile principale, but they suuuuuck (copiii sunt mai naturali decar adultii)

[vvhfdgn]

De ce?  De ce apari cand imi e lumea mai draga și strici tot? De ce doar cu un singur apel imi dai lumea peste cap? De ce nu pot sa te refuz?De ce nu pot sa te ignor? De ce te întorci mereu? De ce nu treci și tu mai departe? De ce!? Am o mie de intrebari si nici macar un raspuns. Ma faci psihic. Te urăsc și în același timp ești cea mai bun lucru care mi s a întâmplat. Știm amândoi ca toată chestia asta nu duce nicăieri. E o joaca de a șoarecele si pisica. Care pe care. Care cedează primul. Si aparent eu sunt cea care cedează mereu.  Vreau sa dispari și totuși nu as vrea sa uit toate momentele noastre. Ai făcut și faci parte din dezvoltarea mea. M ai făcut sa vad totul altfel. Nu avem nimic și totuși avem atat de multe. Si chestia asta ma distruge încet. La un moment dat, mi as fi dorit sa fi totul. Sa mi fi iubit, prieten, amant, tot. Dar ai ajuns sa nu fi nimic. Si totuși sa țin atat de mult la tine... stiu ca daca am avea o relație, ar fi una dezastruaza. Noi suntem perfecți, ne completam, dar nu intr o relație. Sau poate într o alta viata? Tot ce îmi doresc este sa nu mai fi atat de prezent, atat de tu. Modul tău de a fi... ma distruge psihic toată chestia asta dar nu vreau sa renunț. Stii, cum ai zis și tu, nu avem nimic și totuși avem atâtea. Bănuiesc ca asta e farmecul nostru. Ca indiferent de ce se întâmplă, cumva tot unul la altul ajungem.. si nu vad sa se schimbe lucrurile prea curând. Suntem atat de..noi, atat de imperfecti, atat de slabi, dar atat de fericiți. Sau poate doar eu.. ma faci sa fiu slaba, vulnerabila.. sa îmi las fricile, temerile, dezamăgirile, totul, la usa. Eu nu sunt slaba. Știm amândoi asta. Dar in prezenta ta sunt. Esti slăbiciunea mea. Tu m ai învățat sa ma iubesc, sa îmi accept corpul, defectele, sa ma accept asa cum sunt. Iti mulțumesc pentru asta.. si îți sunt veșnic recunoscătoare. Sper ca și tu ai avut ceva de învățat de la mine..  în ciuda faptului ca au trecut aproape 4 ani, atat de mult timp.. încă mai avem acea chimie, acea falacara, acea bătaie de inima de la inceput.. stiu ca ții la mine, și eu țin la tine.. Dar ajunge.. mult nu mai pot.. jocul asta tine de prea mult timp și nu știu cat mai pot duce. Stii de cate ori m am mințit ca am terminat o? Și la primul apel imi bătea inima în ultimul hal.. exact ca ție când ai venit la mine sa ti ceri scuze.. ai un efect mult prea puternic asupra mea.. imi influențezi viata, deciziile, planurile.. am nevoie sa o terminam, dar în același timp nu vreau. Inima imi zice sa continuam, dar creierul e în profund dezacord.. e asa greu sa iei o decizie când inima vrea ceva ce creierul refuza.. de ce nu pot sa renunț la trecut? La vechile obiceiuri? La tine? La tot? Știi atat de multe despre mine, îmi stii fricile, regretele, tot, de ce continui sa te joci cu mine? Și eu mai proasta de ce continui sa intretin acest joc? Probabil acest mesaj nu va ajunge niciodată la tine, dar cam asta as avea sa ti spun..

[vorbe-goale]

Letter for him

Sufletele pereche sunt jumătatea ta mai buna. Persoanele acelea care te completează în cel mai armonios mod, langa care poți fi cea mai buna versiune a ta de pana acum - un yin și yang format dintr-un amalgam de sentimente și trăiri ce nu pot fi exprimate sau definite la perfecție. Cum iti dai seama ca ți-ai găsit sufletul pereche, și chiar el este acela? Îl simți. Pur și simplu, îl simți. Atât. Se simte pana când nu se mai simte.

Timpul se oprește în loc de fiecare data când sunteți împreună, indiferent de când de banala este activitatea în desfășurare. Este o înțelegere în 2 care se face prin priviri, prin gesturi, și când uneori cuvintele sunt de prisos. Știi la ce se gândește celălalt fără prea mult efort, ca și cum ati fi fost împreună nu de săptămâni, luni sau ani, ci de câteva vieți întregi. 

O astfel de conexiune este o binecuvântare pentru unii, pentru foarte putini oameni care au norocul sa treacă măcar o data în viață prin așa o experiență. Din nefericire, nu toți avem acest privilegiu - dar eu l-am avut. 

Când toate erau degeaba și nimic din jurul meu nu mai avea sens din nicio perspectiva pe care încercăm sa o abordez, tu mi-ai fost alături. Mi-ai oferit o energie unica și o prezenta de care probabil nu voi mai avea parte din nou în aceasta viață. Nu m-am bucurat și nu am prețuit-o cât ar fi trebuit - dar oh, cât de recunoascatoare iti sunt TIE, jumatate mai buna a sufletului meu. Singurul lucru pozitiv și care mi-a adus un zâmbet larg pe buze și mai ales în inima, când nimic nu reușea. 

Atatea momente pe care aș putea sa le descriu aici, desi aleg sa le păstrez pentru mine, în amintirile mele pana la ultima suflare. Sunt multe, profunde și mereu unice. Nu ne-am ales și cu toate astea, ne-am găsit în cel mai nepotrivit moment, dar când timpul nu a ținut de nicio culoare cu noi doi. Toate au mers bine pana când au mers pe dos, și ai plecat. 

Nu ai vrut, sau poate da. Vreau sa cred ca nu, și inima îmi spune un singur lucru doar. Nu vom știi niciodată pana când nu ne vom regăsi din nou. În aceasta sau în alta viață. 

La fel de ușor cum mi-ai dat lumea peste cap în cel mai frumos mod, la fel mi-ai zdrobit pământul de sub picioare și m-ai lăsat sa cad; sa mă afund în acest întuneric gol și sumbru, fără ca o raza de lumina care să-mi arate calea înapoi, calea ce duce afara la caldura, la tine. 

Aș fi ipocrita sa nu recunosc cât de mult mă deranjează, cât m-a durut, cât de obosita este inima mea și în câte bucăți s-a spart intr-o singura clipita. Și totodata, aș fi mincinoasa sa nu recunosc cât de mult iti doresc fericirea, cu sau fără mine, dar una adevarata și pura, precum am fost noi. Poate. Sper. Amandoi vom fi, separat; dar nimic nu va inlocui legatura de neinlocuit pe care am avut-o.

Din acest motiv, trebuie să-mi ascund cu totul ochii, să-mi blochez picioarele obosite și inima țăndări; s-o opresc din a mai bate, atât de tare, dur. Sa nu mai fug după fantome și sa nu mai scot măcar un sunet, de frica zgomotului ce învăluie orice colțișor atins. O singura speranță, mică precum o raza de soare din acele dimineți reci de Octombrie, e puternic inradacinata în adâncul acestui suflet părăsit și acum singur, fara pereche. Si totodata, e aproape de moarte.

Lacrimile reci, șuvoaie și suspine înecate nu-și mai au un rost, ci marchează un dor necontenit care și-a pus amprenta pe același suflet incomplet. Rest de sentimente de surprindere și lipsa de credință, lipsa de cuvinte, explicații, tot - au rămas în aer, sunete și gânduri surde. Prea multe am să-ți spun și în zadar...

Inelul tău uitat la gâtul meu, și rânduri de cerneala șterse, de mult uitate. Promisiuni ce sunt acum doar vorbe goale. Inel ce-l pastrez ascuns in semn de a-l proteja pe el, pe mine, pe noi. Va fi mereu aici, precum au fost si restul.

Adio, tu - suflet pereche. Pana când ne vom vedea din nou - în aceasta sau în alta viață, pentru totdeauna. 

#sonsuzakadar #mykemal

[artthroughmme]

cateodata, am prins ideea ca mereu ma voi invata mine. cateodata, stiu ca pot fi raul intruchipat, doar pentru a imi atinge adevărata dorinta, indiferent de cat de întunecat poate fi. de felul meu, mereu am crezut ca pot fi o persoana de încredere, dar am mințit, am inselat si am facut, zeci de lucruri care nu sunt morale, dar nu le regret pe niciunul pentru ca toate m-au adus aici, in punctul asta.

nu regret ca am mintit sa fiu fericita pentru o ora, nu regret ca am inselat sa ma doara pana in prezent si sa pierd o prietenie de 3 ani. nu regret nimic din ceea ce am făcut sa fiu fericit, nu regret ca am zambit dupa aceea si inima mea a fost completa din nou.

dar acum, lucrurile stau complet diferit, viata mea a crescut enorm de mult din punct de vedere profesional, sunt mandra de asta. sunt mandra ca, acum conduc echipe si proiecte frumoase, ca invat sa fac ceea ce iubesc, dar la finalul zilei, doar stiu ca alerg ca o bezmetica prin umbra si ca tot nu m-am prins.

sunt intr-un continuu joc de fazan sau prinselea cu mine insami. cateodata am impresia ca sunt impreuna cu mine, sunt de acord, iar alteori inima mi-o înainte, mintea nu mai e aici si zboară. dar imi revin repede la drumul normal.

nicio "supradoza" din ceea ce luam, nu m-ar mai face sa ma mai reintorc, nicio gura din noi nu m-ar mai face sa sper. sufar si acum, sufar de atunci, in liniste si in agonia mea, sufar de parca ieri ai fost, dar merg cumva mai departe, târș unoeri, alteori cu fruntea sus.

am nevoie de timpul meu sa stralucesc din nou si de caldura mea, am nevoie doar de timp sa stiu ce va trebuie sa fac.

now it s still about me.