#Artă Murală

[culturoro]

Arta contemporană iese în stradă la Eforie Sud

Lucrările realizate în cadrul proiectului Artă(și Ecologie) la Mal(ul Mării) au fost expuse pe faleza din Eforie Sud, unde vor rămâne până la finalul lunii august. Artiștii europeni Meri The Zu și Reinier Landwehr (RO|NL) au finalizat o nouă pictură murală monumentală, realizată pe peretele exterior al ecranului de proiecție al Cinemascopului din oraș. Citește întreg articolul aici…

[alexsavescu]

Ziua Cooperării Europene a îmbrăcat forma celei mai mari picturi murale din județul Suceava

Ziua Cooperării Europene a îmbrăcat forma celei mai mari picturi murale din județul Suceava

Sub îndemnul #standwithukraine și din dorința de promovare a bunei cooperări a României cu Ucraina, Inspectoratul de Jandarmi Județean Suceava  s-a alăturat Programului Operațional Comun România – Ucraina. Ziua Cooperării Europene a Cooperării Europene 2022, a fost marcată prin realizarea unei lucrări de artă murală contemporană, care să reliefeze solidaritatea cu cetățenii țării vecine, într-o…

[rudyroth79]

Știri: Expoziția „Grăit-au cerurile și prin oamenii pământului” „Fiecare popor stă pe umerii vremilor trecute.” – Mihai Eminescu Asociația Filiala Artă Plastică Religioasă și Restaurare a Uniunii Artiștilor Plastici în colaborare cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” și Universitatea Naţională de Arte București – Departamentul Artă Murală

[stiridinromania]

Din 3 septembrie, centrul Parisului poartă culorile artei contemporane româneşti

Future4Free la Galeria 59 Rivoli. Din 3 septembrie, centrul Parisului poartă culorile artei contemporane româneşti 30 de artişti români expun la Paris în perioada 3-18 septembrie, în cadrul unui amplu program de schimb cultural România-Franţa, organizat de Galeria 59 Rivoli din Paris şi Asociaţia 1001 ARTE din Bucureşti, cu sprijinul Institutului Cultural Român şi al Ambasadei României în Franţa. Expoziţia Future4Free, găzduită de Galeria 59 Rivoli din Paris, cuprinde peste 60 de lucrări de pictură, sculptură, colaj şi new media, ce abordează problematici actuale. La vernisajul expoziţiei, care a avut loc sâmbătă, 3 septembrie, au participat Cristian Cojanu, curator şi preşedinte al Asociaţiei 1001 ARTE, George Bodocan, artist iniţiator al proiectului şi alţi cinci artişti români din colectivul care expune - Radu Carp, Mihai Coltofean, Claudia Todor, Alexandru Ranga, Irina Tănase, urmând ca Andrada-Cristina Gheorghe şi Bianca Ferăstrău să li se alăture zilele viitoare. Participarea la acest proiect este o oportunitate extraordinară pentru tinerii artişti români (dar şi pentru câţiva dintre foştii lor profesori sau mentori) de a se face remarcaţi în epicentrul scenei artistice europene. Rivoli 59 este una din cele mai vizitate galerii pariziene, aflată în imediata vecinătate a Louvre şi gândită ca o oază de artă în mijlocul celei mai importante artere comerciale a capitalei Franţei. Două asociaţii non-profit, una românească şi una franceză, sunt organizatoarele celor două expoziţii în două spaţii expoziţionale centrale în Paris şi Bucureşti (Galeria 59 Rivoli şi ARCUB). Schimbul cultural Franţa-România, în cadrul căruia participă peste 60 de artişti francezi şi români, a debutat în iulie, când grupul de artişti francezi a lucrat alături de artiştii bucureşteni, a susţinut seminarii, interviuri, a montat expoziţia de grup şi a realizat o pictură murală lângă Ambasada Franţei la Bucureşti. Activitatea lor a fost documentată prin interviuri şi materiale video care vor sta la baza unui scurtmetraj. Expoziţia "în oglindă" realizată de artiştii francezi şi români a fost vernisată în capitala Franţei, în perioada 3-18 septembrie fiind rândul artiştilor români să expună la Paris. O selecţie de artişti cu viziune, ce abordează temele contemporane ale planetei: pledoarie pentru toleranţă, ecologie, feminism, solidaritate, pace, vor participa la workshop-uri alături de colegii lor francezi şi vor realiza o pictură murală românească în Paris. Va fi lansat şi un album de artă bilingv cu lucrări ale artiştilor celor două galerii (32 artişti francezi şi 30 români). "Temele sunt din realitatea imediată, iar conceptul de bestiar, prezent şi în expoziţia Future 4 Free e o reflectare a fricilor lor de fapt. În 2016, fricile erau legate oarecum de teme religioase, inegalităţi sociale, iar acum, în 2022, avem şi tema războiului". (Cristian Cojanu, curator) "Va fi un salon al tinerilor artişti români în centrul Parisului, iar asta va da o mare vizibilitate". (George Bodocan, artist franco-român) "Dialogul artistic realizat prin acest proiect de arte vizuale între Bucuresti şi Paris este o fericită continuare a sezonului cultural România - Franţa şi o prefaţare în spaţiul francez a viitoarei capitale culturale europene din anul viitor, Timişoara." (Liviu Jicman, preşedintele Institutului Cultural Român) Galeria 1001 ARTE a luat fiinţă în 2017 ca urmare firească a celor peste 50 de expoziţii organizate pentru Muzeul Naţional de Artă Contemporană, festivaluri de film şi muzicale, ca şi pentru cele mai importante galerii comerciale. Anterior, sub numele 1001 ARTE, au fost realizate peste 40 de emisiuni culturale la TVR 2, TVR Cultural, filme documentare despre artă proiectate la Noaptea Albă a Galeriilor şi documentate de Dilema Veche. Alte 50 de evenimente expoziţionale au avut loc de atunci, iar spaţiul galeriei (2017-2022) a devenit unul din cele mai vizitate din Bucureşti. În prezent, Asociaţia se află în căutarea unui alt spaţiu pentru activităţile sale non-profit. Asociaţia 59 Rivoli este o asociaţie non-profit a cărei misiune este promovarea creaţiei artistice. 30 de artişti deschid zilnic spaţiul interacţiunilor cu publicul care descoperă în inima Parisului pe celebra arteră comercială Rue de Rivoli, un microcosmos al unui univers viu, imersiv şi relaxat. Participarea comunităţii şi turiştilor în marele performance colectiv care este, simplu spus, viaţa lui Rivoli 59. Proiectul este realizat de Asociaţia 1001 ARTE şi Galeria 59 Rivoli, cu sprijinul Institutului Cultural Român şi al Ambasadei României în Franţa. Project management: George Bodocan şi Irina M. Damaskin, Coordonator: Cristian Cojanu, Parteneri: Links Associates, Hilton Inn Bucharest şi Arcub. Read the full article

[centrulculturalreduta2019]

Raluca Cozma | Black Bird expune la Galeria Reduta în cadrul Expoziției PLASTIC

Centrul Cultural Reduta va găzdui expoziția Asociației Artiștilor Vizuali – NUMA‘ din Brașov, cu tema PLASTIC până în 14 ianuarie 2022 la Galeria Reduta, un spațiu dedicat celor pasionați de artă și de frumos.

Raluca Cozma | Black Bird  este  unul dintre cei cinci artiști vizuali brașoveni care expune în cadrul Expoziției PLASTIC, alături de Raluca Denia Mardare, Andreea Lozioara Zamfir, Oana Obacu – Middian și Manuela Zvîc.

Raluca Cozma este artist vizual din Brașov și tot ce și-a dorit să facă în viața sa a fost să picteze și să deseneze, iar această pasiune o are din copilărie.

Îi place să lucreze, să experimenteze și să se joace cu diferite tipuri de materiale și de aceea nu are un stil foarte bine definit.

,,Uneori vreau să fac colaje, alteori vreau să pictez cu acuarele, alteori vreau să experimentez și să mă joc cu diferite materiale și diferite tehnici. Temele și abordările sunt mereu cazuri noi de cercetare personală'’, spune Raluca.

A absolvit în 1996 Liceul de Arte Plastice din Brașov, după 8 ani de studii, secția de Pictură Murală - Arte Decorative.

A lucrat mai bine de 10 ani în domeniul 3D al filmelor de animație de lung și scurt metraj, dar și a jocurilor video ( modelare, texturare, animație), atât în Brașov cât și în București, dar s-a reîntors la pasiunea sa cea mai mare, arta.

A avut numeroase expoziții și a participat la diferite evenimente culturale, atât local, cât și în țară.

PLASTIC SOCIETY

Statement lucrare

PLASTIC = FALS = SOCIETATE DE PLASTIC 

Trăim într-o societate de oameni falși, de plastic, unde numai aparențele contează. 

Cine ești cu adevărat, chiar nu mai contează, pentru că nici măcar nu mai știi și nici nu ai știut vreodată. 

O lume în care s-a pierdut esența individuală a omului. 

O lume de plastic în care omul a devenit un ambalaj gol pe interior. 

TOTUL ESTE AMBALAJUL. Și atât.

Instalația se referă la ceea ce este scris mai sus.

Pet-urile (ambalajele) strălucitoare, toate la fel, cu etichetele la vedere, reprezintă oamenii și societatea de plastic.

Planta naturală, din mijloc, este sufocată de societatea de plastic, de falsitate și reprezintă omul autentic care deși a ajuns să fie în minoritate, el este viu și natural.

Sursă foto: Dan Străuți

Text: Raluca Cozma

[the-bcritic-stuff]

400 de secole de pictură în 400 de secunde

400 de secole de pictură în 400 de secunde

Istoria artei din paleolitic până în mileniul 3 despre autor

Nu am dorit o colecție de capodopere (deși, involuntar, cuprinde multe), nici o selecție a celor mai reprezentativi artiști (am lăsat pe dinafară pe câțiva dintre preferații mei, începând cu Dürer și Cézanne). Am încercat să conturez această foarte scurtă istorie a picturii prin lucrări reprezentative pentru…

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2j1S1oD

Corespondenta din SUA : D’amor şi jale. Ce nu-şi poate închipui nici Satana din Apocalipsă

Mi-era dor de parangheliştii din România. Unde să-i mai întâlnesc, fiindcă premierele sunt din an în Paşti, filme ioc, galeriile au cam dispărut, aşa că vernisaje tot mai rare, când la New York sunt câte 50 pe zi! Dar iată că zilele trecute aveam să am o surpriză, am primit o invitaţie la vernisajul unei expoziţii a pictorului Valentin Tănase la Muzeul Cotroceni! O, Cotroceni, palatul regilor, acolo sigur voi da peste paranghelişti! M-am dus. Şi aşa a fost. Era toată paranghelimea bună acolo, amestecată cu snobii şi epavele de odinioară ale plasticii româneşti. Şi a început spectacolul.

Obişnuit cu vernisajele din Manhattan, unde n-auzi pe nimeni vorbind, nici la lansările de carte, nici la concerte, niciunde, aici am fost şocat. Uitasem că la noi vernisajele sunt un fel de parastase. Acolo, artistul e prezent la vernisaj şi vorbeşti cu el dacă ai nevoie. Iar la lansări, autorul dă doar autografe şi discută cu cititorul care i-a cumpărat cartea. Dar la noi? Se turuie, de parcă nu pictura trebuie să vorbească, ci artistul şi invitaţii săi. Aşa a fost şi aici. Parcă nu eram într-un muzeu de artă, ci la un Congres PCR. Vorbitorii citeau referate, ca şi cum se pregăteau să intre în Academia română cu analiza unui pictor înregimentat, dar fără să scoată o vorbă despre acest trecut al artistului, însă parangheliştii pe la colţuri comentau că Valentin Tănase a fost unul dintre artiştii ceauşişti, ziceau că el l-a pictat cel mai frumos pe Ceauşescu, la concurenţă cu Sabin Bălaşa. De fapt, a existat o competiţie între ei, cum îmi spunea un paranghelist mărunţel, un fel de lider al paranghelimii înviate, parcă şi cei ajunşi în Hades au ţinut să fie prezenţi la acest eveniment epocal, care s-a remarcat printr-o interminabilă logoree, de peste o oră, cu vorbitori care au sufocat asistenţa, ba la urmă s-a cântat şi la vioară Balada lui Ciprian Porumbescu, săraca baladă, e scoasă de la naftalină când patrihoţii îşi arată epoleţii, dar toată lumea plângea, oare de ce?, îşi plângea de milă, însuşi artistul, impozantul Tănase, îşi ştergea o lacrimă, iar totul s-a lăsat cu cipsuri şi fanta, să moară paranghelimea, nu alta, care venise însetată după o tărie, pe un frig de crăpau pietrele! Nu se poate imagina degradare mai mare a Palatului, zicea un alt mititel, păi şi pe vremea lui Tachimuri, cum li se spuneau tacâmurilor cu care ne hrănea Ceaşcă, se aduce măcar apă de la izvor! Nu se poate să jigneşti în asemenea hal cetăţenii care au bătut atâta drum pe o vreme de câine! Se poate un asemenea afront?! Nu se poate!

Ba se poate, i-a răspuns o paranghelistă cu o perucă à la Mireille Mathieu, parcă era Crin Antonescu! Cum adică, doamnă, mă bag şi eu, păi artistul v-a invitat să-l aplaudaţi, nu să vă îmbătaţi! Nu e vorba de îmbătare, de nici o îmbătătură, domnule, dar nici măcar un pişcot, ce Dumnezeu, suntem creştini, e luna pomenilor, abia ce-a trecut Sf. Ionel, venitără şi Sf. Eminache, dar nu s-a lăsat cu nimic! Nu se poate!, fac alarmat. Ba se poate! Păi dvs nu trăiţi în România, unde trăiţi? Mai departe, zic, puţin mai departe, nu prea mai sunt la curent. Înseamnă că nu ştiţi, zice, că Eminescu şi Caragiale e total depăşiţi de epoca noastră. I-o ruşine ce fel de imaginaţie au avutără, fiindcă ei nu şi-au imaginat că un preşedinte de partid la putere, care ajunge al doilea om în stat, poate să candideze, deşi era condamnat definitiv la doi ani de închisoare pentru fraudă, dar populaţia l-a ales, aşa cum fariseii au ales ca Baraba să fie eliberat şi Iisus răstignit! Dar aici cine era Iisus? Nu era. Da’ era Baraba! Unde mai există o ţară fără lege, în care constituţia să fie călcată în picioare, în care preşedintele să privească neputincios mascarada, în care un condamnat la închisoare e liber, candidează, iar populaţia intră la urne şi-l alege masiv?! Ceea ce înseamnă, zic, că ea încurajează hoţia, că doreşte ca Infractorii să fie la putere! Aşa e. Apoi, după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, ce face acest hoţ acum? Şi-a plănuit o autograţiere, justiţia să dea o lege a graţierii, prin care infractorul şef să fie graţiat! A imaginat aşa ceva Eminescu sau oricare dintre justiţiarii României sau planetei? Am depăşit la batjocoreală şi ţările bananiere! Şi-au imaginat aşa ceva cei căzuţi pentru libertate în ‘89? E o sfidare totală a istoriei, a oricărui ideal moral, dar în România se poate, se poate ajunge cu degradarea cum nici Satana din Apocalipsă nu-şi poate închipui. Dar poporul ce face? Poporul? Nu mai există. Există populaţie. Populaţia înghite, fiindcă este moartă, amorfă, fără personalitate, amorţită, întrebă-i pe aceşti patibulari cum îi cheamă, stai să vezi, se muncesc să-şi aducă aminte!

Nu-i de mirare că, de ziua lui Eminescu, nici un post TV nu l-a sărbătorit pe poet! În debara cu el! Gata, s-a terminat! El e de vină cu Dulcea Românie şi alte patriotisme deşănţate, să ne mai lase cu Dacia, cu martirii, cu voievozii, cu Rovine şi celelalte, gata, i-a trecut timpul, deşi se zice că el şi-a depăşit timpul, cum şi l-a depăşit şi prietenul meu, Vali, care i-a dezgropat pe voievozi şi i-a desenat aşa de frumos, ca să înţeleagă şi cel mai nărod şcoler cum se bătea Măria Sa pentru glie! Păi după desenele lui Valentin se învaţă istoria în clasa a 7-a, păi ce vedeţi aici?, numai voievozi, unul şi unul, cum e sala dedicată lui Ştefan cel Mare, desene colorate, cum se învaţă şi la grădiniţă, iar Ştefan arată altfel în fiecare portret, e original, nu?!

Dar, întreb, de ce nu a fost expus şi tabloul în care Ştefan cel Mare iese din ramă şi ciocneşte un pahar de vin cu Ceauşescu, care tocmai vizita expoziţia?! E un tablou care a făcut epocă, cum nici un pictor de pe pământ nu a imaginat. Mi-aduc aminte, zice mititelul paranghel. Atunci Valentin a fost înaintat în grad. Păi e ca şi cum l-ai vedea la Luvru pe Napoleon că iese din ramă şi dă mâna cu Bin Laden! Ceva de acest gen. Sau mai exista un tablou, cu Ceauşescu vizitând un şantier de hei-rup şi el arată monumental, faţă de ceilalţi din grupul care îl însoţea, care arătau piperniciţi!

Aici ar fi fost geniul lui Tănase, să expună la Cotroceni şi aceste tablouri, acum, când lumea este total alarmată de felul cum arată Bucureştii, după o ninsoare mai sănătoasă, ca un oraş părăsit, total curat-murdar, nici un trotuar pietonal nu e curăţat, Ceauşescu i-ar fi amendat pe toţi. Iar pe primăriţă ar fi ciufulit-o, să vină Dincă, ar fi strigat, femeia asta l-ar fi scos şi mai tare din fire, nu că o cheamă Firea, ci pentru că în această mocirlă a spus că primăria va cumpăra la anul maşini de topit zăpada! La anu’! la anu’ şi la mulţi ani! Dar anul ăsta ce facem? Altă gogoaşă, bătu-ar firea, votată masiv! Ce dovedeşte asta, trageţi şi dvs concluzia, că poporul român este neguvernabil, el, dacă nu e amendat, dacă nu-i pus să facă treabă cu forţa, nu face. Dictatura este singura noastră salvare!

Domnule, revin eu la cestiune, de ce nu a expus Tănase şi tablourile lui ceauşiste, ar fi făcut epocă nouă, s-ar fi dat şi la TVR, ar fi muşcat din momeală şi Protv, sigur, de ce? Fiindcă Tănase nu are geniu, de aia! Vali e un ilustrator, el e ca un copiator, dacă îi dai poza lui Carol I, ţi-o face fotografie. Aşa i-a făcut şi pe Ferdinand, şi pe Carmen Sylva, pe toţi care au poză, acum Vali lucrează la cuplul Muma şi Ciuma (Băsescu şi Cristoiu, doi brontozaturi năpârliţi şi bâlbâiţi, care aşteaptă revenirea comunismului radios şi hâhâit!), va ieşi ceva tare, fiindcă au poză! Dar cu imaginaţia stă prost, zic, fiindcă pe Ştefan cel Mare l-a făcut cu 7 chipuri. Parcă ar fi caricaturi. Păi da, fiindcă Ştefan nu are poză. Dar are o pictură murală la Putna, de ce nu a respectat chipul consacrat de acea pictură? Fiindcă Tănase e Tănase, vrea să ne dea un nou Ştefan şi caută, caută, poate o găsi, fiindcă Vali e tare, nu se lasă!

Toate astea mi le-au spus parangheliştii, care sunt cumetrele satului, ştiu tot ce se petrece în comunitate, mai ales paranghelistul mărunţel este extrem de informat, un om îmbătrânit pe la vernisaje, de, e cam slobod la gură şi de aceea nu mai are nici un fir de păr pe cap, pe unde a fost, toţi au tras de firele lui, căci merge din vernisaj în vernisaj, îl recunoaşteţi imediat, căci el este chel şi nelipsit.

  Grid Modorcea

[stiri-noi]

Cea mai mare pictură murală din România se va întinde pe 525 de mp

Cea mai mare pare pictură murală din România va fi realizată pe un zid în cadrul Festivalului Internațional de Street Art de la Sibiu. Aceasta va avea peste 525 de mp de culoare.

Organizatorii ediției a VI-a a Festivalului Internațional de Street Art de la Sibiu anunță că 11 lucrări de artă stradală au fost deja finalizate.

Se lucrează în continuare la zidul care va găzdui cea mai mare pictură murală din România, lucrare care va deveni cea mai mare atracție a Turului de Artă Stradală.

Pictura va acoperi întregul perete lateral al unei clădiri din Piața Aurel Vlaicu din Sibiu, o zonă intens circulată și va avea o înălțime maximă de 25 de metri și un total de peste 525 metri pătrați de culoare.

Un tribut adus omului și umanității

Lucrarea se aliniază temei festivalului din acest an – „#Origins” și este de mare însemnătate prin mesajul transmis.

„Este un tribut adus omului și umanității, individului și societății, de la origini și până în prezent. Din punct de vedere compozițional, muralul este un portret de grup, format din chipurile unor oameni pictate în cromatici și stiluri diferite, susținând astfel ideea de unitate în diversitate”, au explicat reprezentanții festivalului.

Cele 17 lucrări realizate în acest an, dintre care 12 murale permanente, vor îmbogăți galeria urbană în aer liber a orașului, care însumează acum 9.700 metri pătrați de culoare, potrivit Mediafax

În total, 96 de lucrări de artă reușesc să înfrumusețeze estetic zone defavorizate din oraș.

Picturile sunt realizate de 15 artiști și grupuri din România, Spania și Ucraina care vor acoepri cu culoare 1.600 metri pătrați de ziduri ale unor blocuri, unități de învățământ sau clădiri importante din oraș.

Sibiu International Street ART Festival este un eveniment organizat de Asociația ART Factory Transilvania și cofinanțat de Primăria Sibiu.

Articolul Cea mai mare pictură murală din România se va întinde pe 525 de mp apare prima dată în Descopera.ro.

[stiri-noi]

Centenar inedit: 100 de personalităţi, pictate pe peretele unui liceu de artişti stradali şi de voluntari | GALERIE FOTO

[stiri-noi]

Brașov: Peste 45 de artişti la Noaptea Albă a Galeriilor - Jurnalul Naţional

[rudyroth79]

”Melodia cromatică”, o expoziție dedicată pictorului Dumitru Bâșcu și o ”întâlnire” între frați

”Melodia cromatică”, o expoziție dedicată pictorului Dumitru Bâșcu și o ”întâlnire” între frați

În luna septembrie 2019, expoziția Dumitru Bâșcu – ”Melodia cromatică” propune iubitorilor de artă o incursiune prin pictură și desen în muzica familiei lui Enescu. Fratele lui George Enescu după tată, Dumitru Bâșcu, a fost un artist cunoscut în perioada interbelică pentru pictură, desen și restaurare murală. A fost remarcat și apreciat de cei mai importanţi critici ai timpului, precum Nicolae…

[rudyroth79]

În colecția de artă veche românească de la Muzeul Național de Artă al României se află un autoportret al lui Pârvu Mutu. Un fragment de frescă a fost decupat în anii ’60 ai veacului trecut din biserica de la Bordeşti (județul Vrancea) și păstrat pentru valoarea lui artistică la Muzeul Național de Artă din București. Aici vedem, practic, ce înfățișare avea marele pictor de biserici Pârvu Mutu, pentru că este evident un autoportret, lucru rar în epocă. Acest meșter, neîntrecut în epoca sa, care recent a fost trecut în calendarul ortodox spre cinstire ca sfânt, cu numele Cuviosul Pafnutie – Pârvu Zugravul (1), ni se înfățișează în autoportretul amintit drept un bărbat matur care ţine în mâna dreaptă o pensulă, iar în stânga o scoică utilizată pentru amestecarea culorilor. Instrumentele specifice meseriei sunt atribute care îi asigură recunoaşterea socială, într-o lume în care doar arareori pictorul se înfățișa pe sine. Pictura este realizată în anul 1699, când mentalitățile încep să se schimbe, iar breslele cunosc o dezvoltare deosebită în Țările Române.

Autoportretul lui Pârvu Mutu din biserica de la Bordeşti (județul Vrancea)

Un alt autoportret al lui Pârvu Mutu se găsește în biserica ctitorită de Cantacuzini la Filipeștii de Pădure.

Zugravul de biserici Pârvu Mutu s-a născut în Câmpulung și a trăit între anii 1657 și 1735. Anii de ucenicie i-a petrecut în Bucovina, după care, revenit în Țara Românească, a pictat mai multe ansambluri murale, mai ales pentru familia domnească a Cantacuzinilor. Printre cele mai importante se numără bisericile din Filipeștii de Pădure, Măgureni, Lespezi, Sinaia, Berca, Bordești, Colțea.

Apreciat de Cantacuzini, dar uitat în epocile următoare, Pârvu Mutu a fost redescoperit în anii dintre cele două războaie mondiale. Cartea Teodorei Voinescu, ”Pârvu Mutu Zugravu”(2) a fost cam singura monografie la îndemâna publicului larg multă vreme. În 1973 Pârvu Mutu devenea subiectul romanului ”Culorile sângelui” (1973) de Mihail Diaconescu. Desigur, cei interesați au avut și alte surse la îndemână, precum diversele istorii ale picturii din veacurile trecute. Recent(3), bibliografia referitoare la acest mare zugrav bisericesc s-a îmbogățit cu volumul ”Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul. Tradiție și modernitate în arta brâncovenească” de Elisabeta Negrău și Cristina Cojocaru.(3) Este un tom masiv, însoțit de elocvente ilustrații, tipărit în condiții grafice excelente, la Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. În album se regăsesc fotografii ce reproduc fresce pictate de el. Între acestea: Mănăstirea ”Sfântul Nicolae” – Aninoasa, Muscel (Argeș) (4), Biserica ”Sfinții Trei Ierarhi” din Filipeștii de Pădure (Prahova) (5), Biserica ”Sfânta Treime” din Măgureni (Prahova) (6), unde se află un portret al zugravului și al soției sale, Biserica ”Sfânta Treime” a fostului schit Lespezi (Prahova) (7), Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Sinaia (8), Biserica ”Sfântul Ierarh Nicolae” a Mănăstirii Mamu (Vâlcea) (9), Biserica Mănăstirii Berca (Buzău) (10) și Biserica Bordești (Vrancea) (11).

”Libertatea iconografică și stilistică, nemaiîntâlnită până atunci în spațiul muntean, conservator, pe care Pârvu Mutu a manifestat-o la Berca în compunerea unor scene ca Iisus predicând despre Judecată, Pilda celor zece fecioare sau Scara Sfântului Ioan Scărarul, precum și valențele portretistice ale tablourilor de familie ne indică un artist stăpân pe meșteșugul său, căutând să experiementeze forme de expresie noi, un autor care se raportează în mod inovator la canoanele tradiționale ale picurii”, se menționează în carte.

Autoarele au alcătuit biografia pictorului sintezând informațiile de primă sursă extrase din autobiografia arhimandritului Ghenadie Pârvulescu (1805 – 1873), un descendent al pictorului. Acesta a valorificat însemnările strămoșilor săi, între care și câteva lăsate chiar de marele zugrav.

Un lucru remarcabil la Pârvu Mutu sunt tablourile votive. În biserica monument de la Filipeștii de Pădure, celebrul zugrav a pictat în tabloul votiv nu mai puțin de 55 de membri ai familiei Cantacuzino.

________

(1) Proclamarea oficială a canonizării Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul a avut loc duminică, 6 august 2017, urmând ca Sfântul Cuvios Pafnutie să fie prăznuit anual în ziua de 7 august. (Cf. Creștin Ortodox.ro).

(2) București, Editura Meridiane, 1968.

(3) 2017.

(4) Ctitoria boierului Tudoran Vlădescu, 1677.

(5) Construită în anul 1688 de Aga Matei Cantacuzino și soția sa Bălașa Cantacuzino, biserica are plan triconc cu turlă pe naos si un pridvor poligonal încoronat de un foișor cu largi arcade pe coloane din cărămidă. Pictura murală interioară, valoroasă, a fost realizată de Pârvu Mutu în anul 1692. Construcția a fost restaurată în anii 1985 – 1986. (Wikipedia).

(6) Ridicată ca paraclis, pe latura de est a casei Cantacuzinilor din Măgureni, a fost pictată de Pârvu Mutu în 1694.

(7) Biserica a fost construită în anul 1661, de ctitorii Pârvu si Drăghici Cantacuzino și pictată de Pârvu Mutu între anii 1687-1693, în vremea lui Constantin Brâncoveanu, de către renumitul zugrav de biserici Pârvu Mutu.Se crede că aceasta este prima lucrare în frescă a lui Pârvu Mutu.

(8) Ctitorie cantacuzină, biserica mică a Mănăstiirii Sinaia a fost construită între 1690 – 1695.

(9) Ctitorie brâncovenească, bierica a fost sfințită la 1 august 1696, în al optulea an de domnie a lui Constantin Brâncoveanu.

(10) Ctitorie a vel stolnicului Mihalcea Candescu, împreună cu soția sa, Alexandrina, născută Cantacuzino, și cu fiii lor, Șerban, Mihalcea și Moise, mănăstirea Berca a fost terminată în 1694.

(11) Biserica din Bordești, construită inițial ca biserică de mănăstire, a fost ctitorită între anii 1698 – 1699 de căpitanul Mănăilă, dregător al domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Emisiune consacrată Icoanei Sfintei Treimi de la Mănăstirea Sinaia, Trinitas TV, 2010

”Pârvu Mutu zugravul”, film documentar de Ion Bostan, 1965, click aici.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

”Pârvu Mutu, un pictor redescoperit în perioada interbelică” de Daniela Șontică În colecția de artă veche românească de la Muzeul Național de Artă al României se află un autoportret al lui…

[rudyroth79]

Mă bucur să pot spune că am avut prilejul să vernisez patru dintre expoziţiile personale ale lui Michael Lassel şi consider că expoziţia intitulată ”Barockkolloquium”, pe care acest impresionant pictor o va deschide mâine, 4 august 2017, la Muzeul Naţional Brukenthal, este un eveniment important atât pentru iubitorii de artă din România, cât şi pentru oaspeţii de peste hotare, prezenţi în această perioadă la Sibiu.

Michael Lassel

Acum, la trei decenii după ce a plecat din România şi s-a stabilit aici, în Germania, Michael Lassel se numără între primii artişti din lume care pictează în tehnica trompe l’oeil, fiind fascinat de maeştrii flamanzi şi pasionat de hiperrealism. Spunea într-un interviu că a durat destul de mult până să înţeleagă cum funcţionează noua societate în care urma să îşi găsească locul. Dar a depăşit această fază prin reorganizarea valorilor şi redefinirea propriei sale condiţii de om şi de artist. Artist pentru care arta nu poate fi decât desăvârşită, aşa cum încă din vremea studenţiei a cunoscut-o în pânzele lui Jan van Eyck, ale ucenicului său, Rogier van der Weyden (cunoscut şi sub numele de Rogier de le Pasture), ale lui Hans Memling sau chiar Hugo van der Goes. Acurateţea descrierii, materialitatea fiecărui detaliu şi un anume monumentalism se regăsesc şi la Michael Lassel, în mod desăvârşit.

Aş atrage aici atenţia asupra felului în care se joacă, asemenea maeştrilor, cu literele numelui său, făcându-le parte a discursului vizual, alcătuind uneori o semnătură criptică pe care privitorul nu o poate descoperi de la prima lectură. Pentru că fiecare dintre lucrările lui Michael Lassel ne cere o susţinută atenţie, dublată de o absolut necesară percepţie culturală. Eclectic dar, în acelaşi timp perfect articulat semantic, universul pe care pictorul îl construieşte din elemente aparent disparate, venind din epoci istorice diferite, trecut şi prezent în simultaneitate, est şi vest, nord şi sud laolaltă, ne oferă, generos, mereu încă şi încă un argument spre a-l cerceta.

În pictura murală, grecii şi romanii înşelau ochiul cu arcade, ferestre, uşi şi holuri care lărgeau spaţiul, iar exemplul cel mai bun este ansamblul de la Pompei. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Andrea Mantegna a făcut celebru plafonul edificiului Camera degli Sposi, din Palatul Ducal din Mantua, deschizându-l, prin tehnica trompe l’oeil, către cer. Dar, cu siguranţă, cel mai cunoscut exemplu al acestei tehnici rămâne plafonul Capelei Sixtine pictat de Michelangelo.

© MIchael Lassel, ”Kolloquium”

Este interesant cum hiperrealismul, curent apărut cu mai bine de 60 de ani în urmă, câştigă azi din ce în ce mai mult teren. O explicaţie este de găsit în noile tehnologii: gândiţi-vă cum s-a perfecţionat imaginea pentru jocurile pentru calculator şi cum cinematograful s-a lăsat cucerit de tehnica 3D. Cred că, deşi acum în lume sunt puţini artiştii care pictează în trompe l’oeil, în curând numărul lor va creşte simţitor, pentru că, inevitabil ”cererea” venită din partea iubitorilor de artă şi, mai ales a viitorilor iubitori de artă va fi din ce în ce mai mare. Atât generaţiile care s-au acomodat cu noile  tehnologii, dar mai ales generaţiile care s-au născut în această paradigmă au tendinţa firească de a-şi prelungi confortul şi în artă. Dacă, aşadar, va creşte cererea, ar fi, cred, normal, ca din ce în ce mai mulţi artişti să se convertească la această uimitoare tehnică. Pe care o vor folosi, fie… clasic, aşa cum face Michael Lassel, fie că vor dori să ajungă la un rezultat similar, folosind însă tehnica digitală.

Spuneam că sunt puţini artiştii care se încumetă să abordeze această tehnică. Să fie oare şi din pricina desenului impecabil pe care îl cere şi a minuţiei pe care o presupune? Ştiu că Michael Lassel nu pictează mai mult de două lucrări pe an. Glumind, pot spune că fie şi doar cu două lucrări pictate într-un an, tot intră în acel procent de 0,5 % al pictorilor germani care trăiesc din artă. Mă întorc însă la pasiunea lui pentru flamanzi: aceeaşi privire scrutătoare, aceeaşi măiestrie a desenului, aceeaşi subtilitate a detaliului, aceleaşi suprafeţe vii… Dar discursul este cu totul altul. Timpul personajelor şi întâmplărilor exemplare din pânzele secolelor 15 şi 16 a trecut. Pânzele lui Michael Lassel au asigurată contemporaneitatea prin temele ce ţin pasul cu problemele cetăţeanului lumii de astăzi: spiritul demolator, lipsa de grijă faţă de celălalt, spiritul mercantil, prevalenţa derizoriului… Lumea secolul 21 capătă accente distopice.

© Michael Lassel, ”Chevalier des lettres”

Pantofi, ceasuri, monede, cărţi, instrumente muzicale, statui, cărţi de joc etc. etc. se articulează într-o sintaxă originală, cu simbolistică gravă, pe care însă pictorul o tratează cu ironie şi, mi-aş permite să spun, mutatis mutandis, cu un anume efect de distanţare – Verfremdungseffect – în sens brechtian. Este cu atât mai pregnant, cu cât el ”distruge iluzia” tocmai prin iluzie şi pare a-i cere privitorului să răspundă şi să ia decizii al căror conţinut moral şi politic nu este exclus, ci dimpotrivă.

Tehnica desăvârşită, obsesiva grijă pentru detaliul de linie şi culoare, fantezia ridicată la cele mai înalte cote, sensuri adânc ascunse şi, în primul rând, aluzii culturale, istorice şi mitologice depun mărturie că Michael Lassel este un adevărat maestru al tehnicii trompe l’oeil contemporane.

Lucrări de Michael Lassel

#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

© Michael Lassel

”Michael Lassel şi perspectiva contemporană a artei trompe l’oeil” de Radu Boroianu Mă bucur să pot spune că am avut prilejul să vernisez patru dintre expoziţiile personale ale lui…