#Am nevoie

[p0tasiu]

Ipostaza in care o sa ma prezint eu de revelion

[xoxogim]

real (vocile nu mai tac)

[ciochinaflorin]

115 I 2024. VĂ RĂTĂCIȚI ! I Podcast I Pasaje Biblice : Matei 22 : 29 I Ioan 3 : 13 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 24 Aprilie 2024 I „Vă rătăciţi ! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”. (Matei 22 : 29) Acesta era verdictul dat Saducheilor, nu de un om de pe pământ, ci de Domnul Isus care era Dumnezeu Întrupat. Continue reading Untitled

[atitudini]

Mitropolitul Hristofor al Iordaniei: Ești important și am nevoie de tine! Cuvânt la femeia Samarineancă

 Pentru activarea subtitrărilor faceţi clic pe marcajul CC din colţul din dreapta jos al playerului YouTube. Pentru selectarea limbii de subtitrare apăsaţi pe pictograma roată „⚙️” din colţul din dreapta jos şi apoi pe opţiunea „Subtitles”.

[mayrine]

ăăăăăăăă ceva ceva

tma aplauze

oh ja het is Speak Your Language Day. Eeuuh

"Eindelijk. kwaadaardige vrouw"

[arhitectul]

am nevoie de oameni reali și prezenți.

@arhitectul

[thislanguageisunderrated]

vad ca unii oameni incep sa se trezeasca deci mai am ceva sperante pentru turul 2 dar cine stie ce-o sa fie si la parlamentare...

Avem nevoie de oameni care să-i trezească pe cei care doar văd suprafața. Pentru simpatizanții legionarilor... N-avem ce să facem sincer.

Problema e și că partidele nu vor să ajute. Auzi acuma că Ponta* se dă cu el. Bă, sunteți nebuni?

Noi nu mai avem o politică bună în România. Vorba astora de la Digi, parte din vină o are deceniul Iohannis pentru că mediul ăsta nu exista acum 10 ani. "Romania educată" dar oamenii nu știu ce înseamnă legionar, nu știu lucruri de bază. Oamenii sunt fraieriți de un pseudointelectual bogat și venit din sistem, pentru că serviciile țării noastre n-au făcut nimic față de ăsta. Iohannis putea să se adreseze acum câțiva ani față de nemernicul ăsta și de ideologia lui, că de aia a fost dat afară din AUR.

Dar nu, Iohannis prefera să fie arogant, să se uite la noi și să continue cu același discurs plictisit anti-PSD că asta prindea. Ăsta a vorbit mai mult împotriva autonomia Ținutului Secuiesc (ca să dea în PSD) decât despre pericolele extremismului în creștere din România.

Ieșiți la vot la parlamentare, lăsați partidele mici care nu au șanse să intre, că nu-i de joacă acum. Trebuie să avem strategii de luptă acum.

Editare: în momentul acesta Geoană se declară în sprijinul lui Lasconi

[fragmentedinumbre]

am nevoie să fug

să scap

să mă lepăd

să strig

" CE MARE E LUMEA ASTA"

s-o cuprind

s-o simt sub tălpi

s-o respir

s-o plâng

Și să mi revin.

[officialromaniantranslatiuni]

Lucruri care ma macina in timp ce fac flori din hartie creponata:

Jughead si Betty din Riverdale sunt Vlad si Anca din Pariu cu Viata (in ceea ce priveste energia, expunerea fortata si relatia irl a actorilor)

Am mancat covrigi cu mac si daca ma opreste politia, drug testul o sa fie pozitiv

Conduc mai bine cand ascult audiobooks decat atunci cand ascult radioul

Masina mea de spalat stoarce doar cand vrea si programul de 30 de minute variaza intre 30 de minute si 2h30

Oare chiar aveam nevoie de un set de de 12 markere de tabla in diverse culori

Ce o sa fac cu atatea mere si gutui

Cand fac miau-miau-miau la pisicile mele pana se uita la mine, oare se uita fiindca ma cred tampita si vor sa ma opresc sau chiar am comunicat cu ele

Mai vreau covrigi

De ce platesc Disney+, Skyshowtime, Max, Netflix si Amazon Prime daca eu ma uit pe Youtube la filme Liftime/Hallmark

Cu ce tupeu imi mananca Emilio covrigii si bea milkshakeul zilnic?

[p0tasiu]

Aduceti inapoi camerele si telefoanele unde puteai sa numeri pixelii de la pozele pe care le faceai. Eu NU sunt facuta pentru era in care imi vede iphone ul toti porii de pe fata.

ADUCETI INAPOI POZELE FACUTE DE PE NISTE MICROUNDE DE TELEFOANE VA ROG.

[decembrie-18]

Pentru mine, fericirea are poartă și gard, cireși de iunie, miros de tei,lăbuțe de pisică şi năsuc de cățel.

Când pleci de acasă, pleci după mai bine, pleci după fericire, după orizonturi mai largi și pe care înainte nu le-ai avut. Pleci pentru că te simți prea mare într-un loc care nu îți mai vine la fel de bine, așa cum nu-ți mai vin nici hainele de când erai copil. Pleci pentru că ai tot crescut și pentru că de la un anumit punct e normal să vrei să crești într-o pădure și nu în locul în care te-ai născut.

      Și ai dreptate să pleci, așa cum fiecare pasăre are dreptate să zboare din cuib atunci când cerurile toate i se deschid înainte, înspăimântătoare și amăgitoare în același timp. Ai dreptate să pleci, pentru că lumea asta în care trăim e prea mare și cu toții avem nevoie la un moment dat să ne simțim mai mici, la fel de mult cum avem nevoie să ne simțim mai mari decât suntem de fapt.

            Dar adevărul e că, oricât de departe ți s-ar întinde orizonturile, oricât de bine ai găsi după ce ai plecat și oricâte fericiri ți-ar ieși în cale, acasă are întotdeauna o liniște aparte, ca și cum numai acolo ar sta lumea întreagă pe loc și s-ar odihni.

            Ai dreptate să pleci. Și ai dreptate să te întorci.

            Pentru mine, fericirea crește mai bine la sat, e pe jumătate sălbatică și pe jumătate blândă și se rostește în cuvinte puține, dar rumegate îndelung.

            Pentru mine, fericirea are poartă și gard, cireși de iunie, miros de tei; are apusuri care se destramă la linia orizontului și pisici care își topesc zilele stând tolănite lângă temelia casei; are ceaune în care fierbe dulceața și sărutări pe tâmplă de la oamenii iubiți.

            Mie, fericirea îmi tihnește mai bine în lumi mai mici, acolo unde mă văd nevoită să mă dezbrac de ambiții și visuri înainte să pășesc în ele, din cauză că n-aș avea loc pe poartă dacă m-aș încăpățâna să le iau după mine.

            Și cred că fiecare om are nevoie de un astfel de loc, de o lume mai mică pe care să o poată cuprinde cu ochii, de la început până la sfârșit, dar și cu sufletul, de la țărâna de pe jos și până sus, la bucata de cer care îi acoperă lumea micuță, căci spre deosebire de iubirea care umple până la refuz orice spațiu pe care îl găsește, fericirea e ceva mai capricioasă. Fericirea e atât cât e, atât cât îi dai voie să fie, condamnată, de noi înșine, niciodată de altcineva, la comparații care nu își au rostul și măsurători pentru care încă nu s-au inventat instrumentele potrivite.

            Și mai cred că, indiferent cât de departe am alerga după fericire, rădăcinile ei se află acolo unde se află și rădăcinile noastre, ca și cum ne-am naște deja cu ea, dar nu și cu capacitatea de a o găsi sau vedea

[viatainpasidecuvinte]

Din seria " Lectie de viață- Revelatie la cafea."

Realizez că am fost mereu ce au avut ceilalți nevoie dar niciodată ce am avut nevoie eu ca să fiu bine.

[23z567]

vreau ca zam sa fie in următoarul episod așa de tare. NU E DREPT NU AM DE CE SA MA UIT DACA REVOLTĂ NU ESTE ZAM NU MAI LUCRA LA VIDEOCLIPURI DUTE INAPOI PE SET SI LUPTATE CU WEMMBU ACUMAAAAAAAAA!!! AAAAH!!! NU E DREPPTTTTTT AM NEVOIE DE REVOLTA AȘA DE TARE NU MAI POT

[ioana-emilia]

Scrisoare pentru viitor

Te-ai gândit vreodată că anul nu are cum să fie bun sau rău, ci doar așa cum ți-l faci?

Într-un final nu suntem decât suma alegerilor noastre, iar aceste alegeri ne umple viața de culoare sau de un doliu proeminent. Însă prin acestea, ne maturizăm...sau cel puțin așa continui să mă mint.

Anul meu nu a fost nici bun, nici rău. A fost exact așa cum am ales să fie. Poate nu am trăit cu adevărat decât o zi, deoarece alegerile mele atât mi-au permis. Iar în acea zi de viață, ați trăit și voi cu mine și vă mulțumesc.

În acest an ați avut grijă să înțeleg ce înseamnă prietenia, iubirea și dezamăgirea. M-ați văzut înflorind, iar mai mult sau mai puțin ofilindu-mă. Mi-ați fost aproape și ați avut grijă de mine. Sper din suflet că am reușit, asemeni vouă, să am grijă de voi și să vă fiu alături, căci știți bine că sunt mămica grupului și încerc să am grijă de copiii mei. ❤️

Prietenia: aceasta odată ce se naște, rămâne mereu vie în viețile noastre. Se poate opri pentru o perioadă, însă să fie reluată din același punct precum separarea să nu fi existat. Ni s-a întâmplat și nouă. M-am simțit singură o perioadă, chiar părăsită și a durut. Însă priveam totul din perspectiva mea, neînțelegând-o pe a ta. După un timp, am înțeles-o. Vreau să știi că nu te-am judecat, din perspectiva mea, niciodată. Îți mulțumesc că ești prietena mea.

Am mers mereu spre tine cu dramele mele, iar tu m-ai ascultat, deși aveai nevoie să fii tu cea ascultată. Ai trecut prin multe anul acesta și îmi cer scuze că nu am făcut mai mult să-ți fiu alături.

Iubirea: mi-e teamă că nu am să înțeleg vreodată adevăratul sens al acestui cuvânt. Însă am ajuns la concluzia că doar toxicitatea mă face să mă îndrăgostesc obsesiv – anul acesta n-a fost nimic obsesiv, poate doar felul în care ascultam vreo melodie care-mi plăcea. Nu am să adresez prea multe cuvinte, am înțeles, totodată, că există doar aparențe, iar în spatele acestora e un zid pe care scrie   

„i n t e r z i s   v i z i t a t o r i l o r”.

Dezamăgire: am făcut un clasament în ceea ce privesc persoanele care m-au dezamăgit: eu locul 1, iar tu 2. Tu ai avut cea mai mică implicație, anume absurditatea ta de-a nu-mi spune nu, și meriți să fii exclus. Iar eu m-am dezamăgit lăsându-mă să aștept în zadar. Am lăsat emoțiile să mă copleșească. Am insistat în mai multe aspecte și în toate am dat-o în bară: scrierea volumului 2, încercarea de-a publica volumul 1 - ideea de-a fi scriitoare și, poate, chiar în legătură cu tine.

A fost un an din câți mai urmează, dar, repet, mulțumesc că ați trăit o zi cu mine.

[arhitectul]

nu mi-au plăcut niciodată oamenii care nu mă acceptau așa cum eram în anumite momente. în zilele mele proaste am dreptul să fiu lăsat în pace și să nu fiu instigat la schimbare. vindecarea nu poate veni cu forța, e nevoie de timp, de echilibru, de alinierea gândurilor cu motivația și visurile. nu poți să-mi ceri să fiu în alt mod decât simt să fiu. așa că fie îmi acorzi timpul necesar să-mi revin, fie mă retrag și nu te las să te mai apropii de mine.

@arhitectul

[un-suflet-anonim]

El: Ai nevoie de multă iubire la fel ca mine.

Ea: Și iubește-mă atunci.

El: Te pot iubi cu tot ce am. Însă iartă-mă dacă în unele momente par că nu mă pricep a te iubi. Uneori sunt stângaci și nesocotit. Alteori pot fi sufocant de afectuos si iubăreț, iar alteori rece și indiferent. Uneori îți pot ține de cald și alteori sunt frigul ce îți îngheață adâncul sufletului. Uneori îți pot fi vară, iar alteori o iarnă geroasă greu de îndurat.

Dar chiar și așa, să știi că eu te iubesc. Poate că nu știu cum să te iubesc îndeajuns de mult, de bine sau mai mult decât suficient. Îți pot potoli foamea de iubire și tandrețe, dar te pot lăsa să mori de foame de iubire și de dor.

Ea îl privi tăcută, plină de iubire, de vise și de speranțe, dar totuși temătoare, incapabilă în a mai spune ceva. Era conștientă că fiecare persoană poartă adânc în interior un întuneric ce îi sperie chiar și pe ei înșiși. Și uneori, puțin câte puțin, crăpăturile se adâncesc, lăsând întunericul să iasă printre ele acaparând orice urmă de lumină. Sau poate lumina era cea care intra printre acele crăpături?

Poate că din cauza întunericului, sau poate pentru că s-a obișnuit sa stea prea mult în întuneric, el nu a putut să mai vadă lumina. Iar ea nu voia să fie orice urmă de lumină, ea nu voia să fie doar o banală lumină, ci voia să fie doar lumina lui și atât.

Ea: Și-n acele momente, când simți că te pierzi și nu te mai regăsește, și încet-încet aluneci de lângă mine, am să te țin strâns de mână, am să-ți încălzesc trupul cu al meu, și-am să aștept tăcută să te întorci la mine. Pentru că doar eu îți pot fi soare în întuneric, doar eu îți pot auzi durerea, plânsetele și suferințele când e liniște. Doar eu pot să-ți aud în tăcere sufletul cum urlă de neputință, de furie, de ură... de foame de iubire.

Și oricât de multă furtună e în jurul meu, tu ești liniștea mea. Oricât de frig este în jurul meu, tu ești căldura mea. Oricât de mult zgomot e în jurul meu, tu ești pacea mea.

@un-suflet-anonim