#Alba Iulia Ziua Națională

[laivinduroriginal]

Contribuția Marii Uniri la Formarea Identității Naționale

Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 a marcat un moment de cotitură în istoria României, contribuind decisiv la formarea identității naționale. Unirea Transilvaniei cu România nu a fost doar un act politic, ci și un eveniment cu implicații profunde asupra percepției naționale, culturii, educației și ideii de stat național unitar. În acest articol, vom explora modul în care…

[romanasuloriginal]

1 Decembrie, Ziua Națională a României, ... #Romania https://romanasul.ro/1-decembrie-ziua-unitatii-si-mandriei-nationale-a-romanilor/?feed_id=692&_unique_id=65690ac45c27d

[doi-ochi-verzi]

În Ungaria de Ziua Națională a României?

În Ungaria de Ziua Națională a României?

La mulți ani, România! La mulți ani, românilor! Este zi de sărbătoare la noi în țară astăzi, este Ziua Națională a României! Și nu este orice zi, este ziua în care se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, dar voi știți deja asta. E zi liberă, unii au tras o fugă până la Alba Iulia, unii au rămas în București, alții s-au întors la casele lor în provincie. Pe lângă ei, să nu uităm că avem și mici…

[acumtv]

700 de credincioși din Protopopiatul Onești, prezenți la Centenarul Coroanei

700 de credincioși din Protopopiatul Onești, prezenți la Centenarul Coroanei

De Ziua Națională a Regalității în Arhiepiscopia Alba Iulia a fost mare sărbatoare, iar Bacăul, mai precis zona Oneștiului, a fost bine reprezentată de peste 700 de pelerini, atât credincioși cât și preoți din zona Protopopiatului Onești. Aceștia au mers la Alba Iulia, dar înainte au făcut un scurt popas de rugăciune la Mânăstirea de la Prislop. Iată că la 100 de ani, la Alba Iulia, au ajuns…

[likarotarublogger]

Ziua Națională a României este sărbătorită la 1 decembrie, iar această dată, stabilită printr-o lege promulgată în 1990, marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918.🇷🇴♥️♥️🙏 Romania's National Day is celebrated on December 1, and this date, established by a law promulgated in 1990, marks an important moment in Romanian history, when the Great Assembly in Alba Iulia voted to unite Transylvania with Romania in 1918. #românia #happydays😊❤️ #romania🇹🇩 #1decembrie🇷🇴ziuanationalãaromâniei #transilvania #unire #1918 #albaiulia #ınstagood #unita #romaniafrumoasa🇷🇴 #sarbatoare #ziuaromaniei #1decembrie1918 #2020life #restaurant #lasvegasrestaurants #civitacastellana @mocanuionut20061973 @marilenabacanu @camelia.birlan @ancamariana.popa @florentinadumitriu83 @gaetano_alaimo_giornalista (presso Las Vegas Civita Castellana) https://www.instagram.com/p/CIOl65hD48A/?igshid=1uigenk1zrjkf

[dianapopescu]

De ce 1 decembrie este Ziua Națională a României?

În principiu, Ziua Națională a României, sărbătorită anual pe 1 decembrie, celebrează Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și unirea provinciilor Basarabia, Bucovina ,Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș și Sătmar cu Regatul României. A fost adoptată în 1990, de parlamentul de tristă amintire FSN și promulgată de comunistul de o și mai tristă, revoltătoare, amintire, Ion Iliescu, președintele minerilor și al securiștilor. https://www.diane.ro/2020/11/1-decembrie-ziua-nationala-a-romaniei.html

[stiri-noi]

1 Decembrie. Ce evenimente sunt astăzi în țară. Unde pot merge românii după parada militară

[albacarolinatv]

Sebeș - Programul evenimentelor prilejuite de Ziua Națională a României

Prima zi a lunii decembrie este scrisă în ceaslovul istoriei neamului românesc în culorile tricolorului, simbolul Unirii prin excelenţă.

Au trecut 101 ani de când, la 1 Decembrie 1918, adunarea națională de la Alba-Iulia, însufleţită de un profund simţământ patriotic, a transpus definitiv în realitate visul de unire creionat de voievodul Mihai Viteazul în momentul în care a păşit în cetatea din inima Ardealului. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 este cel mai înălțător moment din istoria României, mereu viu în sufletele românilor. Programul evenimentelor dedicate Zilei Naționale a României sunt pregătite a se derula pe parcursul zilei de 30 Noiembrie 2019, astfel încât locuitorii Sebeșului să poate fi parte la sărbătoarea națională de la Alba-Iulia, din data de 1 Decembrie.  SEBEȘUL TRĂIEȘTE UNIREA! 30 NOIEMBRIE 2019 Ora 10.00: Parcul Tineretului Parada portului popular-Clubul Copiilor Sebeș și invitații din întreaga țară; Orele 10.30-12.30; orele 14.30-17.30: sala de spectacole a Centrului Cultural „Lucian Blaga" Sebeș „Icoana sufletului de copil"-spectacol de tradiții realizat în parteneriat cu Clubul Copiilor Sebeș;  participă 160 copii din întreaga țară; Ora 17.30: Parcul Tineretului Concert de promenadă. Fanfara din Petrești. Ora 18.00: platoul din fața Centrului Cultural „Lucian Blaga" Sebeș MOMENT OFICIAL DEDICAT ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI Spectacol de lasere Momente artistice Ora 18.30: sala de spectacole a Centrului Cultural „Lucian Blaga" Sebeș Spectacol extraordinar: „ROMÂNIA ÎN SĂRBĂTOARE!", cu IANNA NOVAC și cvartetul „Passione" LANSAREA CALENDARULUI MUNICIPIULUI SEBEȘ - ANUL 2020. Parteneriat Asociația G.I.S.A.S. Sebeș Grupul vocal „DoReMi" al Centrului Cultural „Lucian Blaga" Sebeș Intrarea liberă. Invitațiile pot fi procurate de la Centrul Cultural „Lucian Blaga" Sebeș. În urmă cu un secol, Sebeşul s-a numărat printre localităţile implicate activ în procesul de realizare a unităţii naţionale, atât prin cele mai multe adeziuni în favoarea Marii Uniri (2422), a doua delegaţie ca mărime la Marea Adunare Naţională, cât și prin celebrul „Imn al Unirii", compus de Ioan Băilă.             Sebeșul trăiește Unirea! Read the full article

[laivinduroriginal]

Zilele Naționale ale României: Evoluția unei Sărbători Naționale

Ziua Națională a României, celebrată în prezent pe 1 Decembrie, are o istorie fascinantă care reflectă momentele definitorii ale poporului român. Alegerea acestei date simbolizează unitatea națională și împlinirea unui ideal istoric, dar de-a lungul timpului, România a avut mai multe zile naționale, fiecare marcată de un context istoric unic. Ziua Unirii Principatelor Române: 24 Ianuarie – Prima…

[news24hrou]

1 Decembrie, Ziua Naţională şi Centenarul Marii Uniri – FOTO

Emoții multe concentrate pentru români într-o singură zi, Ziua Națională a României.

În București, anul acesta, parada a fost deschisă, în premieră, de Aviaţia Militară. Aproximativ 4.000 de militari români şi străini din toate categoriile de forţe au defilat în București la parada de Ziua Naţională a României, desfăşurată la Arcul de Triumf.

Militari şi specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu peste 200 de mijloace tehnice şi circa 50 de aeronave, între care şi aproximativ 500 de militari din mai multe ţări aliate sau partenere, au participat, începând cu ora 10,00, la paradă.

La Alba Iulia s-au adunat peste 100.000 de oameni pentru a participa la festivitățile din aceste zile și la parada militară programată să înceapă la ora 15:30.

https://ift.tt/2SlhCWI https://ift.tt/2E7Rw6z

[politicaastazi]

Topul CECCAR al profesioniştilor contabili gălăţeni - Viaţa liberă

Viaţa liberă

Topul CECCAR al profesioniştilor contabili gălăţeni Viaţa liberă Consilier, confident, analist, facilitator, profesionistul contabil îndeplineşte cu succes multiple roluri care conferă siguranţă antreprenorilor, managerilor întreprinderilor mici şi mijlocii, marilor operatori economici etc., contribuind la siguranţa ... FOTO: Ziua Națională a Contabilului Român 2017, sărbătorită la Alba Iulia. PREMIILE acordate de CECCAR AlbaZiarul Unirea (Comunicat de Presă) (Blog) all 21 news articles »

vezi sursa: http://ift.tt/2hovvmf from Blogger http://ift.tt/2xmhWxx via IFTTT Like: My Library

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2tlnWld

ActiveNews.ro - Opțiune pentru o vacanță frumoasă :

Tabere pentru tineri la Mănăstirea Oașa

De Andrei Nicolae

  Articole relaționate

Părintele Iustin de la Mânăstirea Oașa: DNA face treabă bună, dar într-un duh rău. De ce trebuie să facă un spectacol din treaba asta? Ce face DNA-ul e comandat de afară, n-am niciun dubiu

Părintele Iustin: Când vrea unul să se ridice, ceilalți îl trag imediat în jos. Așa arată IADUL românesc! În loc să ne iubim mama, abia așteptăm să vină un străin să o înjure

Mănăstirea Oașa și Arhiepiscopia Ortodoxă Alba-Iulia organizează mai multe tabere pentru tineri pe două grupe de vârstă – 14-19 ani și 19-30 ani. Pentru adolescenți (14-19 ani) sunt două tabere, una pentru băieți, în perioada 11-17 iulie, la mănăstirea Oașa și alta pentru fete, la mănăstirea Țeț, în perioada 21-30 august.

Pentru 19-30 ani sunt organizate 4 tabere mixte (fete și băieți): Tabară Internațională Oașa (1-10 iulie, la Mănăstirea Oașa), Tabăra Națională „Părintele Teofil Părăian” (18-30 iulie, la Mănăstirea Oașa), Tabăra Științifică „Academia munților” (11-20 august, la Mănăstirea Oașa), Tabăra de Toamnă (15-26 septembrie, la Schitul „Sf. Ioan Evanghelistul” Găbud).

Am stat de vorbă cu mai mulți tineri din Sibiu care fac parte din Organizația Tinerilor din Sibiu, o asociație care își propune să redescopere și să aducă la lumină valori tradiționale românești prin activități culturale și de voluntariat. Am rugat tinerii, elevi la Colegiul Național „Octavian Goga” din Sibiu și studenți la diferite facultăți din Sibiu – Medicină, Litere, Inginerie, Teologie, să ne vorbească despre modul în care își petrec vacanța de vară împreună, cu folos. Aceștia au ales să ne povestească despre taberele organizate la Mănăstirea Oașa, la care participă deja de câțiva ani. Ne-au vorbit despre ele cu un entuziasm care sperăm să fie molipsitor pentru orice tânăr doritor de a fi părtaș la ele, în cuvintele pe care le redăm mai jos.

Toți sunteți tineri, aveți între 16-24 ani. De ce fel de activități credeți că au nevoie tinerii de azi în perioada verii?

Alexandra Jelea: Cred că tinerii au nevoie să organizeze cât mai multe activități în care să fie împreună. Activități care să-i zidească, să le construiască solidaritatea, altruismul, să-i ajute să-i accepte pe ceilalți așa cum sunt, cu neputințe și calități. Și nu numai să-i accepte, ci și să-i iubească. Din punctul meu de vedere, taberele sunt activitățile care întrunesc toate aceste aspecte. În cadrul lor, tinerii se dezvoltă și cresc frumos împreună.

Ce activități le propuneți voi tinerilor în perioada verii?

Ioana Șofîlcă: În perioada vacanței noi participăm la Taberele organizate de Mănăstirea Oașa care oferă tinerilor o paletă largă de teme legate de cultură, spiritualitate și tradiții românești.

Ce tabere se organizează vacanța aceasta la Oașa?

Teodora Șpan: Vara aceasta debutează cu Tabăra Internațională, între 1-10 iulie, care oferă șansa întâlnirii românilor din diaspora între ei, întâlnirea cu natura Văii Frumoase și a Lacului Oașa și prin aceasta întâlnirea profundă cu ei înșiși. Pentru adolescenți sunt organizate două Tabere: Tabăra de băieți, între 11-17 iulie și Tabără de fete, între 23-30 august, la Mănăstirea Țeț. Aceste tabere pun entuziasmul adolescentin în lucrare și cizelează simțul artistic pentru a potența și valorifica bucuria de a fi împreună. Pentru studenți se propune intergrarea în Civilizația Românească – tema Taberei stedențești „Părintele Teofil Părăian”, între 18-28 iulie. După aceea, se redă pulsul tinereții în cursul Taberei „Academia Munților” cu tema „Medicina și Credința” în perioada 11-20 august, iar în septembrie 15-26 septembrie se vorbește despre Viața duhovnicească la Metocul Mănăstirii Oașa, Schitul Sf. Ioan Evanghelistul de la Găbud.

Câți tineri participă la aceste tabere?

Ionuț Mangalea: An de an participă tot mai mulți tineri. Dacă la început, taberele alături de părintele Teofil Părăian numărau maxim 50 de studenți, acum s-a ajuns la 150- 200de tineri dornici să participe la aceste tabere. Pe timpul verii, de cele mai multe ori părinții de la mănăstire restricționează numărul participanților pentru că nu sunt atât de multe locuri de cazare câte cereri sunt.

De ce vin atât de mulți tineri? Ce vă adună, ce vă leagă și ce vă ține acolo?

Ana Cucoranu: E greu de exprimat ce înseamnă Oașa pentru noi, ce ne atrage, ce ne convinge. Eu cred că Dumnezeu a avut o lucrare prin părintele Teofil Părăian, care s-a continuat mai apoi prin ucenicul său, părintele Iustin Miron. Ce e Oașa de fapt? E o taină, un izvor de apă vie care îți dă acces la veșnicie. Aici întâlnești firescul demult uitat în societatea contemporană. La mănăstire ajungi să te cunoști pe tine însuți, să descoperi comoara ce zăcea în tine, să-L cunoști, în esență, pe Hristos. Îndrăznesc să spun că ceea ce ne unește nu e nimic altceva decât o iubire sinceră, fiindcă aici, la Oașa, obștea ne-a învățat să ne iubim unii pe alții și ne-a convins că suntem o familie care duce în veșnicie. Secretul constă în frumusețea irepetabilă a fiecăruia dintre noi, fapt întărit de cuvintele părintelui Teofil: „unitate în diversitate.”Tinerii trăiesc o criză de identitate și caută un sens al acestei vieți. De aceea, tot mai mulți dintre ei au venit la Oașa în căutarea sinelui pierdut și…l-au găsit. Sunt mulți care s-au convertit aici, multe schimbări radicale…fiindcă Oașa schimbă vieți.

Care este programul unei zile din tabără?

Roberta Rodu: Datorită programului taberelor,într-o zi la Oașa simți că ai făcut câte nu ai fi făcut într-o săptămână acasă! Slujba, în mod normal, începe de la 3 dimineața, dar obligatoriu este să fim la 6 la Sf Liturghie. Masa de dimineață e la ora 8, după care se împart ascultările, adică activități gospodărești prin mănăstire. Cred că dintre toate, asta ne crește cel mai mult! Munca ne crește. Iar la Oașa e o bucurie să lucrezi! Pentru că nu lucrezi niciodată singur. Vezi cât de puțin poți face singur, și cum TOTUL devine posibil ÎMPREUNĂ. E comuniune. E și jerfă, înveți să rupi din comoditatea ta, să ajuți pe fratele tău. E mare lucru! Și mai e o treabă…rugăciunea. În timpul ascultărilor, spunem rugăciunea inimii, iar asta ne unește cel mai mult. Bineînțeles că mai și povestim, ceea ce ne ajută să ne cunoaștem și să ne facem prieteni prin toată țara. Dar cel mai frumos e că ne rugăm împreună. La ora 13 e masa de prânz, după care facem repetiții de muzică psaltică, pentru că în timpul taberelor noi dăm răspunsurile la Sf Liturghie. La 16 e Vecernia, apoi iarăși masă, iar după masă sunt conferințe cu diverși invitați care ne vorbesc legat de tema taberei. Inclusiv la mese se citește câte ceva legat de tema taberei, sau din scrierile Părintelui Teofil Părăian. După o zi la Oașa, simt că nu am trăit degeaba ziua aceea! O zi la Oașa e întotdeauna cu folos…

 Există vreo legătură între activitățile din timpul verii și activitățile din timpul anului universitar?

Roberta Rodu: Activitățile din timpul verii, la Oașa, ne încarcă pentru activitățile din timpul anului universitar. De obicei, la Oașa ne vin ideile pentru ce urmează să facem în anul care vine. Ne sfătuim cu părinții și apoi ne punem pe treabă. Au legătură pentru că sunt cumva…una. Tot ce facem noi în Sibiu, e legat de ceea ce învățăm la Oașa. Chiar și numai pentru faptul că acolo prindem putere și râvnă! Și pleci cu chef să faci treabă bună! Tot ce se întamplă la Oașa ne inspiră, ne crește, ne motivează să punem mâna să facem și noi ceva pentru țara noastră, la nivelul la care suntem noi capabili să facem…Ne-ar fi și rușine să nu facem! Părinții fac atâtea pentru noi, se jertfesc o vară întreagă și tot restul anului și noi să nu ducem lucrarea mai departe?!

Cum v-a ajutat pe voi faptul că ați participat la taberele de la Oașa?

Teodora Șpan: Cel mai frumos lucru la aceste tabere este faptul că ele nu te ajută temporar, iar roadele acestora nu au termen de valabilitate finit. Odată ce ai participat la o Tabără la Oașa ești ca și intergrat într-o familie și într-un cerc larg de prieteni în care te poți dezvolta pe toate planurile: social, cultural și sufletesc și poți fi sigur că la Oașa vei găsi mereu acumulator pentru bateriile tale cu voltaj mic.

Alexandra Jelea: În taberele de la Oașa eu am descoperit și am simțit frumosul. Slujbele mi-au arătat taina Ortodoxiei. Din ascultări am învățat bucuria jertfei. Conferințele mi-au dezvăluit bogăția omului și a neamului. Totul a fost închegat, cu măsură și bine organizat. Părinții de la Oașa m-au învățat să iubesc. Real și practic. Până atunci, iubirea pentru mine era doar în imaginație. Era o iluzie pe care mi-o cream.

Roxana Marc: Taberele acestea au avut un impact major asupra mea ca elevă deoarece, stând într-un asemenea loc mai multe zile, L-am putut descoperi pe Dumnezeu în toate și prin toate, dar mai ales prin intermediul slujbelor zilnice. Taberele m-au ajutat și în devenirea mea ca persoană, deoarece în fiecare dintre acestea am avut șansa să aflu lucruri noi din diferite domenii ce se îmbină armonios cu Ortodoxia. De asemenea, taberele au fost un prilej de a lucra la relația cu cei din jur si de a descoperi frumosul din fiecare om.

Ana Cucoranu: Aici am învățat ce înseamnă să curgă viața prin tine și ce înseamnă să trăiești VIAȚA, nu iluziile! Am învățat că taina existenței constă în lucuri mărunte, că ele aduc autentica bucurie și te înalță la valoarea ta adevarată de fiu al lui Dumnezeu.

Ioana Sofîlcă: Taberele petrecute la Oașa mi-au umplut viața de bucurie și frumusețe. În zile petrecute la mănăstire, am învățat că numai prin comuniune te apropii de ceilalți, iar prietenii mi-au devenit o a doua familie. La Oașa mă simt ca acasă, mai ales pentru că este locul în care mi-am găsit duhovnicul!

Andrei Mărginean: Aceste tabere te apropie de Dumnezeu, te fac să înțelegi că Dumnezeu este mai aproape de tine decât gândești. Aici mi-am făcut mulți prieteni adevărați.

Iulia Rădean: Pe mine personal, taberele de la Oașa m-au ajutat foarte mult! Eu am găsit o semnificație a cuvântului Oașa care spune totul cum m-a ajutat pe mine faptul că am participat la taberele de la Oașa. Așadar, O vine de la Organizează/ Ordonează prin faptul că suntem integrați într-un program, A de la Activează și ambiționează, Ș de la șlefuiește- te descotorosește de patimi și scoate ce-i mai bun din tine și A de la Ancorează – ancora este un element care te ține aproape de Țărmul care este Dumnezeu.

Teodora Piț: Tinerețe, entuziasm comuniune și credință sunt cuvintele cheie care pot caracteriza taberele de la mănăstirea Oașa și impactul lor asupra mea. Prin fiecare excursie și tabăra la care particip, Oașa reprezintă pentru mine atât locul în care mă regăsesc pe mine însămi, în care învăț ce înseamnă să iubești necondiționat pe toți cei din jur, cât și locul în care rugăciunea și știința se împletesc în mod armonios.

[rudyroth79]

”Cea dintâi grijă a noastră a fost ca neamul, în fruntea căruia M-a așezat Pronia cerească, să nu piarză prilejul de a-și asigura dreptul de a trăi netrunchiat și de sine stătător.” –  Regele Ferdinand I, Cuvânt pentru Unirea Neamului Românesc.

În acest an, 2018, România stă sub semnul celor 100 de ani de la Marea Unire, 100 de ani de când s-a desăvârșit unirea tuturor românilor într-o singură Țară, România. În acest an aniversar, românii din țară dar și cei din afara granițelor ei ar trebui să-și amintească măcar primul punct al Declarației de unire cu țara, citită de Vasile Goldiș, declarație care consfințea ”România întregită”:

”Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România… Azi Marea Românie poate strânge pe toți copiii iarăși la sânul ei. Basarabia și Bucovina, cele două fete răpite, s-au întors una după alta în casa părintească, iar Ardealul, frumosul leagăn al poporului român, de unde au descălecat întâii voievozi ai Țărilor Românești, a votat azi la Alba Iulia unirea cu Regatul Român… Și acum, în această zi măreață să unim glasurile noastre și să strigăm din adâncul sufletului: Trăiască scumpa noastră Românie întregită şi de-a pururea nedespărţită!”

Noi, cei de aici, așezați între fruntariile țării, avem oricând posibiltatea de a ne exprima cu privire la România celor 100 de ani, dar românii plecați din țară, temporar sau definitiv (dar tot români vor rămâne prin naștere și apartenență spirituală!), sunt convinsă că se gândesc la țara-mamă mereu, dar mai ales acum în an aniversar, pentru că eu cred că rădăcinile nu se pierd niciodată. Plecați din România, pentru cei mai mulți, aceasta a devenit țara de dor, iar țara de adopție, țara unde au hotărât să-și împlinească visele.

Cuvintele acestea prefațează amintirile, mărturiile românilor din Diaspora, mărturii adresate celorlalți români sau, pur și simplu, adresate sieși, o viață ca o clipă uriașă, viața ca o scrisoare pusă într-o sticlă și aruncată în ocean, viața cu drumurile ei dus-întors, uneori numai dus, pentru că ”pe mosorul vieții”, cum spuneau bunica și apoi mama, sunt orânduite toate întâmplările vieții noastre.

Letiția Vladislav spunea într-o poezie (din volunul ”Vise în penumbră”): ”Acasă mă întorc întotdeauna/ cu capul în jos,/ de frică să nu strivesc/ amintirile”. Letiția locuiește acum în Spania, dar de câte ori vorbim și îmi spune că vine în țară, spune cu o bucurie  nespusă că vine acasă. Acel acasă, chiar dacă numai ca popas, acel acasă care rămâne în adâncul inimii, pentru că acolo, în acel acasă, se află amintirile, copilăria, părinții, rudele, poate primele iubiri, amintirile toate, pământul pe care a pășit prima oară etc., idee sublimată în poezie: ”… Îmi este dor de pământ, scriai,/ când plouă, îmi poți simți/ lacrimile pe față,/ primul meu născut/ să moară prin străini,/ macul meu roșu, scriai,/ singurul mac pierdut în holda de grâu,/ răspunde-mi/ dacă auzi mierla/ strigându-mi numele/ printre buruienile îngrămădite/ deasupra gropii/ fără cruce…”

Letiția Vladislav este absolventă a Facultății de Filologie din București. O perioadă a lucrat la Radiodifuziunea Română, la emisiunea ”Ateneu”. A emigrat legal în Germania, în 1981. Letiția este cetățean german, trăiește în Spania și, uneori, în Brazilia. Letiția Vladislav scrie proză și poezie în limba română, dovada certă a apartenenței ei la cultura română.

Volume publicate: ”Vrăbiile pământului”, roman, București, Editura Albatros, 1978; ”Viață la prima vedere”, proză scurtă, București, Editura Albatros, 1980; ”Viață într-un pumn de lacrimi”, poezie, Cluj, Editura Grinta, 2016; ”Vise în penumbră”, poezie, Cluj, Editura Grinta, 2018. Romanul ”Puzzle”, în curs de apariție.

”Eram micuți când, într-o bună zi de toamnă, Mica ne-a urcat într-un vagon de tren, împreună cu desagii plini de mîncare, spunându-ne că «plecăm în lume să vedem dacă harta țării nu-i falsă.» Ce este o hartă știam, aveam una, dinainte de război, care nu mai valora nimic la sfârșitul anilor cincizeci, agățată pe peretele casei din față. Era, de fapt, harta lumii și țara noastră avea mărimea nasturelui meu de la jacheta de molton. Cum tata lucra la CFR, aveam toți câteva drumuri gratuite pe an, pe orice linie feroviară din țară. Un plan bine făcut înaintea aventurii te salva de bani pierduți și te făcea mai bogat în cunoașterea geografiei. Cred că fusese imensa dorință a mamei de a fugi două, trei zile, din viața și nefericirea ei. Aveam un compartiment, fiecare dorea să stea la fereastră și, după ce amețeam de atâtea imagini, adormeam, iar ea se așeza pe locul unuia dintre noi și, cu sufletul deschis, imprima râurile, holdele, casele, gările cu nume străine ei, unde coborau oameni străini, domni cu valize ori țărani cu desagi, ca ea, și urcau alții și mai străini. Dialectul ei era ca greaca veche pentru un oltean. Dar era hotărâtă să vadă tot ce-i scrisese tata pe o pagină de caiet. Îmi aduc aminte că-și pusese mâinile la gură când trenul s-a oprit la Craiova. Așa departe de casă… Pentru ea, țara era numai pe hartă. Patria ei erau Foltul și Ponorul. Din când în când, Spitalul din Simeria, Rodina și pădurile pe unde căuta ciuperci după ploaie ori mure să le vândă, iar cu banii strânși să ne cumpere bocancii de iarnă. Ne povestea de Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Horia, Cloșca și Crișan, de o mare pe care nu o văzuse niciodată, da, erau ale țării, însă ea nu avea posibilitatea să-și pipăie țara. Locurile, numele, toate îi erau străine. Dar era curioasă. Se făcuse dimineață când am ajuns la Dunăre. Ada Kaleh în răsăritul soarelui! A deschis desagii, a scos pâinea, slănina, ouăle fierte și ceapa verde din grădina casei, ne-a dat fiecăruia un ștergar, să nu murdărim cabina și, în vreme ce înfulecam, ne-a povestit de Dunăre, de vapoare, de insula asta cu nume străin și oamenii ce trăiau acolo. Noi căutam cu ochii o brudină*), dar nu se vedea nimic. Vaporul ce se îndrepta spre celălalt țărm era, în ochii noștri, uriaș, o minune ce plutea fără funia de sârmă, ca brudina noastră din Folt. Prea multe nu știa nici ea. Cred că erau amintirile ei de la orele de geografie. Excursia asta a fost, cel puțin pentru mine, o evadare într-o lume aproape ireală, de care auzisem, dar care era foarte departe. În sat nu se vorbea nici de Dunăre, nici de turci. Întoarsă acasă, mă simțeam ca un explorator și abia așteptam să înceapă școala, ca să le pot spune colegilor despre ce văzusem cu ochii mei și ce ne povestise, ca un adevărat savant, controlorul de bilete. La noi în casă nu se făcea politică. Nici acte de patriotism nu existau. Cântam, la careul de dimineață din fața școlii, Te slăvim Românie, pământ părintesc. Cu sau fără entuziasm. Depindea de foamea ce o aveam la ora opt, pentru că nu în fiecare zi plecam la școală cu burta plină. Pentru mine, România era Foltul, Mureșul, cele două ulițe, oamenii satului, vara, iarna, inundațiile, foamea, desele arestări ale tatălui, numai pentru că se numea Ferdinand și gândea altfel pentru acele vremuri tulburate, lacrimile și frica. Bucureștiul, da, el era prezent, pentru că acolo trăia mătușa Biri și eu o iubeam la nebunie. Era clar, când sunt mare am să locuiesc în București. Nu cred că am făcut, o singură clipă din viața mea, acte teatrale în care m-aș fi arătat una cu pământul țării. Prea puțin am știut de țara mea. Părinții nu erau intelectuali, ne relatau ce puteau și ce știau. O altă excursie n-am mai făcut. România a rămas nasturele verde de pe harta lumii. Când am plecat (repet și repet, nu fugit, plecat legal, după ani de așteptare), aveam alte priorități. Și azi? Cunosc prea puțin. Mi-am păstrat Ardealul. Da, mi se face un dor nebun de casă. Da, sunt româncă și nu mă rușinez s-o spun în gura mare. Visez cu Bucureștiul. Mă lipesc de Folt. Îmi lipsește Streiul și Ponorul. Azi văd ce-am pierdut. Și-mi pare rău. Dacă rămâneam, deveneam o zbârcită la suflet și nu mai vedem răsăritul de soare prin lumi exotice. Am plecat și-mi plânge același suflet, cu toate răsăriturile uluitor de frumoase. Nu cred că sunt o super patrioată. Sunt Eu. Cu latura mea bună, sau rea. Toți avem laturile noastre. Falsul patriotism nu încolțește în mine. Ce zace în adâncul meu este Dragoste. Îmi iubesc locurile natale. Am aceiași prieteni de când mă știu. Străinătatea nu m-a rupt de nimic. Duc țara în mine, ca pe o a doua inimă. Fără ea nu voi putea trăi nicăieri.” – Letiția Vladislav.

________

*) brudină, s. f. 1. Trecătoare. 2. Bac sau luntre care servește la a trece oameni, alimente, vite etc. de pe un mal al unei ape pe celălalt. 3. Plată ce se dă pentru trecutul apei cu brudină. 4 (Pex) Pod – Cf. DEX.

Vezi: ”România celor 100 de ani văzută din Diaspora (1)” – rubrică de Pușa Roth

Letiția Vladislav: ”Duc țara în mine, ca pe o a doua inimă” – articol de Pușa Roth ”Cea dintâi grijă a noastră a fost ca neamul, în fruntea căruia M-a așezat Pronia cerească, să nu piarză prilejul de a-și asigura dreptul de a trăi netrunchiat și de sine stătător.” –  

[laivinduroriginal]

Parada Militară de 1 Decembrie (LIVE)

[laivinduroriginal]

La Mulți Ani, România! Ziua Națională, 1 Decembrie

106 ani de la Marea Unire! La mulți ani, România! Astăzi, 1 Decembrie, celebrăm cu mândrie Ziua Națională a României, un simbol al unității, curajului și speranței. Este ziua în care ne amintim de strămoșii noștri care au luptat pentru libertate și de idealurile care ne unesc ca popor. Fie ca această zi să ne inspire să fim mai uniți, să prețuim valorile noastre naționale și să construim…

[laivinduroriginal]

Diplomația Marii Uniri: Negocieri Internaționale și Recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România

Unirea Transilvaniei cu România, proclamată la Alba Iulia pe 1 decembrie 1918, a fost o realizare istorică, dar procesul diplomatic necesar recunoașterii internaționale a fost unul complex și de durată. Prin tratativele purtate la Versailles și Tratatul de la Trianon din 1920, România a reușit să-și consolideze statutul internațional. În acest articol, explorăm rolul diplomației românești,…