#mândrie românească

[laivinduroriginal]

Parada Militară de 1 Decembrie (LIVE)

[uniuneapolitica]

Salut, comunitate Tumblr! Vă invităm să descoperiți un articol interesant despre importanța promovării valorilor și culturii românești într-un context internațional. Într-o lume globalizată, este crucial să ne facem vocea auzită și să împărtășim cu ceilalți frumusețea și bogăția tradițiilor, artei și istoriei noastre.

Articolul explorează diverse modalități de a celebra și promova valorile și cultura românească în străinătate. Veți descoperi cum evenimentele culturale, colaborările internaționale, educația și implicarea diasporei joacă un rol esențial în acest demers. De asemenea, veți afla despre elementele definitorii ale culturii românești și despre modul în care acestea contribuie la identitatea noastră națională.

Dorim să subliniem rolul vital al literaturii române în promovarea culturii și identității noastre. Scriitorii români precum Mihai Eminescu, Ion Creangă și Liviu Rebreanu au creat opere care au influențat atât literatura, cât și cultura și istoria românească. Aceste opere au fost și continuă să fie o sursă de inspirație și mândrie națională.

În plus, articolul explorează modalități prin care putem promova cultura românească în străinătate, cum ar fi organizarea și participarea la evenimente culturale, stabilirea de parteneriate cu instituții internaționale și implicarea în proiecte educaționale și de cercetare. Totodată, diaspora românească joacă un rol crucial în promovarea valorilor și culturii noastre, prin evenimente culturale organizate în comunitățile locale.

Promovarea culturii și valorilor românești într-un context internațional necesită mândrie națională și solidaritate. Prin susținerea creatorilor și artiștilor români, participarea activă la evenimente culturale și promovarea valorilor și tradițiilor noastre, putem construi o imagine puternică și unitară a României în lume.

Dacă doriți să aflați mai multe despre cum putem promova valorile și cultura românească într-un context internațional, vă invităm să citiți articolul complet pe UniuneaAPolitica.ro. Să fim mândri de identitatea noastră națională și să o împărtășim cu lumea!

Experiența românească este una bogată și diversă, iar prin promovarea culturii și valorilor noastre putem inspira și influența întreaga lume. Să fim mândri de identitatea noastră națională și să o împărtășim cu toți cei din jurul nostru. Uniți în diversitate, putem construi un viitor în care cultura românească să strălucească în întreaga lume.

Vă invităm să citiți și să distribuiți acest articol pentru a promova valorile și cultura românească în lumea întreagă. Să ne bucurăm de bogăția și frumusețea patrimoniului nostru cultural și să aducem mândrie și recunoaștere identității noastre naționale.

[romanian-aesthetics]

La mulți ani, România!

Happy birthday, Romania!

[bartholomaus]

Una din poezioarele cele mai pline de mândrie patriotică  românească este aia cu Attila venit în Ardeal și ramas fără cal și haine. Mori de râs dar te face să fi și mândru. Toți camionagii din Dolj și Botoșani se strică de râs. E foarte haioasă și probabil că toți o cunoașteți:   ”Attila mergand călare,/ întalni o apa mare,/ Opărit la cur, la coaie,/ Vru și el sa fac`o baie,/ Când sa iasă el la mal,/ Pula haine, pula cal,/ Ei? cine`o fost primu`n Ardeal?” . Această capodoperă populară, ce rivalizează pe undeva cu Miorița, am văzut-o deseori citată cu mândrie de mulți patrioți. Dar am văzut și o variantă în proză a ei, scrisă pe coperta  a 4-a a traducerii în română a Cronicii lui Anonimus (deci o carte cu subiect cult): ”După zile de mers, toți erau obosiți, flămânzi, prăfuiți...În stânga nimeni, în dreapta nimeni, nici țipenie. ... Căpetenia a hotărât: Aici ne oprim!. Duseră caii la pajiște, ridicară corturile, își spălară hainele la râu, mâncară și se veseliră și adormiră duși. Dimineața nici cai, nici haine, nici corturi.... În stânga nimeni, în dreapta nimeni, nici țipenie.” (Fragment cules de Petre Gheorghe în 1994 ??? ) Mi-am permis o foarte scurtă divagație (de bun simț-zic eu) pe marginea poezioarei. Trecând de faptul că Attila era hun, nu ungur (adică e din alt film) și că numele de Ardeal vine de la un cuvânt unguresc (Erdély), ce concluzie tragem din poezie? Că în Ardeal locuiau înaintea venirii lui Attila (de fapt a ungurilor) un neam de hoți invizibili, care operau rapid și eficient. Prin care noi, românii, ar trebui, prin morala (nespusă pe față) a povestioarei să îi identificăm pe strămoșii noștrii. Adică noi înșine ne mândrim că suntem neam de hoți.  Bravo băi băieți!

[stiri-noi]

O jertfă cât o epocă

Ieri, în toată țara au fost cinstiți Sfinții Martiri Brâncoveni, cei care nu au vrut să renunțe la credința străbună pentru nici un favor omenesc. Români adevărați, care au ales să își dea viața pentru ca sufletele să le rămână creștine. Un exemplu viu de demnitate, de tărie, de încredere în tot ceea ce a orânduit Dumnezeu.

Părintele vicar eparhial Ionuț Ghibanu, într-un comentariu publicat cu această ocazie, spune că jertfa Brâncovenilor reprezintă un avertisment, un apel la credință adevărată, fără de care existența noastră pe lumea aceasta nu ar avea nici un sens.

„Ortodoxia românească cinstește astăzi jertfa Sfinților Martiri Brâncoveni, cei care au fost omorâți pentru că nu au dorit, acum mai bine de trei veacuri, să renunțe la credința lor.

Peste veacuri, ne dau o pildă de tărie, de curaj și de înțelepciune, mai ales astăzi, când mulți aleg să-și trădeze sau să-și batjocorească credința, să atace Sfânta Biserică Ortodoxă strămoșească și pe slujitorii ei.

Jertfa Brâncovenilor este un avertisment pentru toate generațiile de români, căci, fără credință, viața aceasta nu are nici un sens!

Credința trebuie să fie unica lentilă a vieții noastre și să fie autentică, nu doar să fie afișată în anumite momente, crezând că putem păcăli pe alții, mai ales în interes electoral!

Este cutremurător și înfricoșător să iți vezi fiii omorâți pentru că nu renunță la credința strămoșească! Și nu, nu pentru că nu a spus unde-i sunt bogățiile, nu pentru mândrie, nu, pentru altceva Brâncovenii au ales să moară. Pentru credință, pentru că tatăl, Sf. Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, dorea ceea ce-i mai bine pentru fiii săi, iar ei știau că poți să ai totul, să câștigi lumea întreagă, dar, dacă nu ai credință ești mort spiritual, ai fost înfrânt și trăiești degeaba!

Așa și azi, mamele sau tații doresc ce e mai bine pentru copiii lor, dar, uită că, fără Dumnezeu, nu pot să devină lideri autentici, iubiți si respectați de popor.

Exemplul Brâncovenilor trebuie să trezească în noi fiorul credinței dacă a dispărut, să ne nască întru iubire de Biserică, neam și țară! Așa vom birui totul, cu Dumnezeu înainte!”

[turistprinro]

Un colț de țară inedit, definit de trecutul glorios, dar și de natura generoasă, Curtea de Argeș ni s-a arătat în toată frumusețea ei la început de august, când am hotărât să petrecem ceva zile în acest adevărat leagăn al istoriei românești.

“Descălicătorii de țară, dătătorii de legi și datini” au stabilit aici scaun domnesc astfel, Curtea de Argeș devenind prima capitală a Țării Românești. Locul acesta ocupă o filă importantă din istoria României iar trecutul său abundă de dovezi de glorie. În prezent, Curtea de Argeș este o sursă de comori nebănuite pentru iubitorii de istorie, artă populară, dar și pentru iubitorii frumuseților naturii.

Pensiunea Casa Domnească, Curtea de Argeș, județul Argeș

Gazda noastră în “orașul regilor“, cum i se mai spune orașului Curtea de Argeș, a fost Pensiunea Casa Domnească. Se află într-o zonă favorizată de proximitatea centrului orașului, la doar 150 de metri de piața publică din fața Curții Domnești, și de verdele colinei pe care este amplasată. Într-adevăr, este o locație unică, un loc unde istoria și natura bat la ferestrele pensiunii.

Pensiunea Casa Domnească, Curtea de Argeș, județul Argeș

De la intrare ești impresionat de ținuta elegantă a Pensiunii Casa Domnească, silueta impunătoare fiind susținută și completată de imaginea vie a curții verzi și a grădinii înflorite. Un ochi de specialist ar vedea amprenta unui maestru grădinar, care a dispus elementele vii: pomii, florile din ghivece, mușcatele atârnătoare, arbuștii ornamentali într-o perfectă armonie cu celelalte elemente: aleile pietruite, balansoarele, băncuțele și, nu în ultimul rând, toboganul, căsuța pentru pitici și trambulina, adică locul pentru zbenguiala celor mici.

Curtea Pensiunii Casa Domnească, Curtea de Argeș, județul Argeș

Locul și amplasarea pensiunii, centrul istoric al primei capitale a Țării Românești de la Curtea de Argeș, au inspirat numele Casei Domnești și, de asemenea, standardul ridicat al serviciilor oferite oaspeților săi. În imediata apropiere a Casei Domnești, prezența Bisericii Domnești și a ruinelor domnești Sân Nicoară aduc un tușeu de istorie, de mândrie locală dar și națională.

Ruinele Bisericii Sân Nicoară, Curtea de Argeș

Despre Casa Domnească

Această pensiune a fost categoric construită și amenajată pornind de la ideea creării stării de relaxare. Aici, de la intrare, ai senzația că ești acasă, o casă elegantă, intimă și caldă.

Recepția Pensiunii Casa Domnească, Curtea de Argeș, județul Argeș

Decorurile, accesoriile, iluminarea și materialele care au fost folosite la amenajarea interioarelor se completează, se îmbină armonios creând atmosfera de căldură, de intimitate.

Cameră la Pensiunea Casa Domnească, Curtea de Argeș

Camerele Casei Domnești sunt elegante, spațioase și îți vorbesc doar despre relaxare și eleganță. Mobilierul din lemn masiv ce se joacă cu câteva nuanțe de maro este într-o armonie vizuală perfectă cu celelalte elemente de decor: perdelele, cuvertura, covoarele.

În camerele Casei Domnești amenajările în stil clasic sunt completate de dotările moderne.  Minibar, telefon, televizor, aparate de aer condiționat, conectare la internet wireless sunt doar câteva elemente ale modernității care susțin șederea confortabilă în această elegantă locație.

Cameră la Pensiunea Casa Domnească, Curtea de Argeș

  Decorurile clasice, prezența șemineului dar și iluminarea odihnitoare și muzica ambientală creează în Casa Domnească o atmosferă de rafinament și eleganță. Sunt disponibile 4 camere twin, 6 camere duble, o garsonieră și un apartament.

  Restaurantul Casa Domnească

Restaurantul Casei Domnești, Curtea de Argeș, județul Argeș

În același ton de eleganță și rafinament, restaurantul mobilat și accesorizat clasic este un spațiu care oferă clienților săi o atmosferă ușor boemă întreținută de muzica ambientală și, nu în ultimul rând, de profesionalismul personalului. Discret și totuși mereu prezent, personalul care deservește restaurantul Casei Domnești este oricând la dispoziția clienților îndrumându-i cu privire la preparatele din meniu sau cu privire la alegerea băuturilor.

Restaurantul Casei Domnești, Curtea de Argeș, județul Argeș

  Gama preparatelor oferite de restaurantul Casei Domnești sunt inspirații din bucătăria tradițională românească argeșeană, dar și din bucătăria internațională.

Terasa Casei Domnești, Curtea de Argeș, județul Argeș

Masa se poate servi și pe terasa restaurantului Casei Domnești, un alt spațiu elegant ce continuă, în aceeași notă de rafinament, să completeze atmosfera de excelență a locației.

Despre relaxare la Casa Domnească

Piscina Casei Domnești, Curtea de Argeș, județul Argeș

Cum altfel ar putea fi relaxarea minții și a trupului, aici, la Casa Domnească?

Elementele eleganței și ale rafinamentului le regăsim și la acest capitol. La dispoziția clienților săi, Casa Domnească oferă posibilitatea relaxării în jacuzzi, la piscină, în sala de masaj, sala de fitness, în cabina cu hidromasaj sau în saună.

  Curtea Casei Domnești, Curtea de Argeș, județul Argeș

La cerere se pot organiza excursii în zonă: Curtea de Argeș – Lacul Vidraru – Transfăgărășan – Bâlea Lac, care cuprind și vizitarea mănăstirilor din Aninoasa, Slănic, Nămăiești, Robaia, Corbii de Piatră, Văleni, Cotmeana.

Recomandăm din toată inima vizitarea “orașul regilor“, Curtea de Argeș, a împrejurimilor și, bineînțeles, cazarea și masa la Casa Domnească care oferă eleganță, rafinament și profesionalism.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii de Adrian Satmaru

Pensiunea Casa Domnească, Curtea de Argeș, județul Argeș Un colț de țară inedit, definit de trecutul glorios, dar și de natura generoasă, Curtea de Argeș

[albacarolinatv]

Nicolae Ștefănuță, candidat Alianța2020 USR PLUS pentru Parlamentul European

Reprezintă Parlamentul European la Washington, fiind primul român care asigură legătura dintre forul european și Congresul american.

A studiat economie, politici publice și diplomație la Washington, Viena și Timișoara. Vorbește cinci limbi străine.

Candidat al Alianței 2020 USR PLUS pentru Parlamentul European, pentru a transpune în realitate speranțele românilor: o prosperitate comparabilă cu cea din Europa, stabilitate și siguranță, un sentiment de demnitate și mândrie europeană.

Vezi şi Un ”USR +” în politica românească, cu Dan Barna – preşedinte USR Read the full article

[uniquecloudmilkshake]

Sunt sigur că cei mai mulți dintre voi au citit nuvela lui Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu. Îmi aduc aminte cu neplăcere de emfaza cu care se cita expresia “Proști, dar mulți”. Profesorii învățau copiii cam ce mândrie e să ai origine socială sănătoasă, să provii din mujici. Ăsta era sensul mândriei. Deși copil, deși ai mei încercau să mă adapteze vieții cenzurându-se și cenzurându-mă fiindcă le era frică să nu rămână fără slujbe, n-am simțit niciodată mândria acestei rostiri. Probabil că ai mei n-au fost destul de convingători (Papillon, Copilăria printre REACȚIONARI).

Între timp, copiii de atunci au crescut. Citesc cu uimire comentarii nostalgice despre trecutele vremi – cum că ar fi fost mai bine atunci, ce bine era când erau ei pionieri (regretă că nu au copiii și nepoții pionieri), ce bine era cu ceașcă (mare om, bun, patriot, iubire, respect).

Măi oameni buni, istoria uitată se poate repeta. Zdrențele roșii sosite pe tancurile rusești au distrus toată societatea românească. Au folosit pentru asta plutoane de execuție, execuții sumare, lagăre, pușcării, deportări. Înțeleapta politică a partidului, de inspirație estică a creat decalajul între noi și vest. Ei au creat datoria externă pe care noi am plătit-o. Cum puteți uita foamea și lipsurile de tot felul, frigul din case și de la serviciu, lipsa benzinei și a curentului electric, tv-ul porție de trei ore monopolizate de ceașcă și ai lui, zecile de mii de familii distruse de politica avorturilor. Iubitul ceașcă n-a fost un erou, a împuscat cu mâna lui țăranii care refuzau colectiva de la Vadu Roșca – asta a fost fapta lui de arme. Crimele nu s-au oprit, Gh. Ursu a fost omorât în ’85. Ne era frică fiindcă era teroare, granițele erau ferecate.

Înțelepții conducători erau și mai puțin trecuți prin scoală decât acum. Rezultatele se tot văd de 70 ani. E adevărat că salariile mici și uniforme scăpau pe cei mai mulți de grija caprei vecinului. Mahării partidului o duceau bine, dar ei nu se pun.

Am să-l parafrazez pe Petre Țuțea – “Când văd cirezile de imbecili”, mi se face lehamite.

This slideshow requires JavaScript.

Lehamite Sunt sigur că cei mai mulți dintre voi au citit nuvela lui Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu. Îmi aduc aminte cu neplăcere de emfaza cu care se cita expresia "Proști, dar mulți". 319 more words

[smartseo4you]

Elisabeta Lipă și-a amprentat mâinile de multiplu campion olimpic pe Aleea Mâinile de Aur

New Post has been published on https://reporterliber.ro/elisabeta-lipa-si-a-amprentat-mainile-de-multiplu-campion-olimpic-pe-aleea-mainile-de-aur/

Elisabeta Lipă și-a amprentat mâinile de multiplu campion olimpic pe Aleea Mâinile de Aur

Elisabeta Lipă, legenda sportului internațional, premiată drept “Cea mai valoroasă canotoare a secolului XX”, și-a lăsat amprenta mâinilor în cimentul Aleei Mâinile de Aur, un spațiu special inaugurat joi, 23 iulie, în cadrul Complexului Sportiv Național Snagov.

La eveniment au fost prezenți și Raluca Turcan (Vicepremierul României), Mihai Covaliu (Președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român), Ionuț Stroe (Ministrul Tineretului și Sportului), H. E. Mr. Hitoshi Noda (Ambasadorul Japoniei în România) și Doina Ignat, Maestru Emerit al sportului, câștigătoare a 6 medalii olimpice.

Aleea Mâinile de Aur include de azi amprenta mâinilor Elisabetei Lipă, drept recunoștință și mărturie a seriei impresionante de reușite: cinci medalii de aur, două de argint și o medalie de bronz câștigate la 6 ediții ale Jocurilor Olimpice, la care a participat în cei 24 de ani de carieră.

Aleea Mâinile de Aur va include, în viitorul apropiat, aprente ale altor legende ale canotajului românesc, precum și cele ale sportivilor din noua generație, care vor câștiga medalii olimpice la Jocurile Olimpice de la Tokyo, de anul viitor.

“Aleea Mâinile de Aur este despre și pentru tinerii minunați din lotul olimpic din prezent, nu despre mine. Îmi doresc ca, atunci când vor merge la antrenament și vor trece pe această alee, să revadă performanța celor de dinainte și să fie convinți să păstreze tradiția și să ofere aceleași rezultate precum cele aduse de generațiile anterioare, de aproape 95 de ani în România.

Eu am pășit în această bază sportivă pe când aveam 16 ani, 2 luni și 20 de zile. Junioară fiind, am ajuns în lotul olimpic alături de senioarele pe care le idolatrizam. Mi-am câștigat repede un loc în echipajul lor, am învățat enorm de la ele și am încercat să devin mai bună. Acest lucru încerc și azi să îl transmit acestor tineri minunați de care sunt foarte mândră. Nu contează vârsta atunci când ai valoare, când îți dorești să ajungi pe cea mai înaltă treaptă a lotului olimpic.

Vă mulțumesc din suflet că sunteți azi alături de mine, vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Acest proiect este pentru tinerii din lotul de azi. Aveau nevoie de un astfel de imbold. Nu este ușor pentru ei, când, pregătindu-se intens pentru Jocurile Olimpice, a venit această pandemie, care ne-a dat tuturor planurile peste cap. Mâine ar fi fost Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Au dovedit, în toată această perioadă, că luptă în continuare să își vadă visul îndeplinit, s-au antrenat acasă, în izolare, și acum își derulează antrenamentele chiar și în aceste noi condiții speciale”, a declarat Elisabeta Lipă.

Raluca Turcan, Vicepremierul României, a declarat: „Este o onoare să fiu astăzi alături de cei care au marcat generațiile prin performanță. Ani de bucurii, de sentimente de mândrie au făcut cinste României și mi-aș dori ca, și pe viitor, să avem cât mai multe evenimente, și sportive, și de altă natură, care să ne stârnească emoție. În spatele unei medalii se ascund multe sacrificii, iar pentru acestea eu vă mulțumesc astăzi. Aleea Mâinile de Aur simbolizează transmiterea ideii de performanță peste generații. Iar faptul că astăzi doamna Elisabeta Lipă va lăsa un mesaj pentru generațiile viitoare nu poate decât să mă bucure, pentru că am convingerea că toată cariera domniei sale, și reușitele sportive și de manager, vor fi cu adevărat motivante pentru cei care vor păși aici în speranța unei reușite sportive și a unei implicări în viața sportivă românească. Aveți în Guvernul României un partener care prețuiește performanța, care consideră ca prioritare investițiile în infrastructura sportivă. Aveți un angajament ferm al guvernului nostru, prin Programul de Relansare Economică, de a investi în infrastructura sportivă, în perioada 2021 – 2027, aproximativ 13,5 miliarde de lei. Odată cu sportul de performanță, să încurajăm și sportul de masă, tinerii să facă sport, pentru că, în felul acesta, îi pregătim pentru o viață frumoasă și armonioasă.  În acest sens, alături de domnul ministru, lucrăm la un proiect prin care să acordăm tinerilor, care fac sport în cluburile sportive, vouchere pentru a-i motiva să facă sport și să participe la cât mai multe competiții, să își dezvolte spiritul competitiv, să își caute talentul, iar dumneavoastră să aveți de unde să atrageți sportivi cu care ulterior România să se poată mândri”.

Mihai Covaliu, Președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român, a declarat: “Federația Română de Canotaj are cei mai mulți sportivi calificați la Jocurile Olimpice, la ora actuală. Am avut o perioadă grea peste care am trecut cu bine. Sportul a demonstrat că știe să respecte regulile jocului. Mi-ar fi plăcut să fim la Jocurile Olimpice acum, dar timpul lucrează în favoarea noastră și am câștigat un an în care ne vom pregăti și mai bine”.

Ionuț Stroe, Ministrul Tineretului și Sportului, a declarat: “Trăim un moment important pentru că azi ne onorăm și prețuim campionii. Este un lucru de la care ar trebui să pornim când vorbim de performanță, de modele, un lucru pe care avem obligația să îl facem când vorbim de oameni care au pus sportul românesc pe harta mondială, când vorbim de legende care au adus imagine și prețuire acestei țări, când vorbim de oameni care, iată, după o carieră de succes, oferă sportului ceea ce și sportul le-a oferit.  Sărbătorim o prietenă, pentru că, în cele opt luni de când colaborăm, am găsit în doamna Lipă un om pe cât de devotat și de tenace, pe atât de atașat și de aproape de instituții și de ce înseamnă sport pentru România. În egală măsură, sărbătorim și un manager al sportului românesc, care, iată, se află în fruntea canotajului și de la care avem mari așteptări. Măinile sunt martorii acelor sacrificii și performanțe, palmele cu care fac performanță sunt cel mai de preț simbol pe care îl putem avea aici”, pe Aleea Mâinile de Aur.

H. E. Mr. Hitoshi Noda, Ambasadorul Japoniei în România, a oferit un discurs, având alături mascotele Jocurilor Olimpice de la Toyo, spunând: “Apreciem dedicarea și eforturile autorităților și ale românilor în timpul acestei crize. Doamna Lipă, vă felicit pentru că sunteți parte din acest proiect. Muntele de medalii câștigat este incomparabil, sunteți o adevărată reprezentantă a ceea ce înseamnă olimpiadă”.

Doina Ignat, Maestru Emerit al sportului, câștigătoare a 6 medalii olimpice, a împărtășit din amintirile care o leagă de Elisabeta Lipă: “A fost inima și sufletul lotului de canotaj. Este campioana care ne-a făcut mândri atât în țară, cât și peste hotare. Este omul care a făcut canotajul celebru în România. Toată lumea ne știa, mai puțin România. Au fost foarte multe lucruri care ne-au unit ca și echipă. Elisabeta a dovedit a fi un lider și ca sportivă, și ca manager”.

Anca Dănilă, manager financiar IBB-HIB România, a declarat: “Compania IBB-HIB este odorată să fie azi alături de Federația Română de Canotaj și să sărbătorească medaliații olimpici ai României la Canotaj. Felicităm acești admirabili sportivi ai României și suntem mândri că facem parte din aceeași generație. Doamnă Elisabeta Lipă, sunteți azi deschizătoare de drumuri, deschideți această alee a mâinilor de aur. Sperăm ca aceste tinere valori să se întoarcă acasă cu cât mai multe medalii, ca să umplem această alee și să ne mândrim cu cât mai multe nume de campioni”.

În cadrul ceremoniei, a fost cântat Imnul Național, iar sportivii din lotul României de canotaj au defilat cu steagul țării și cele 8 medalii olimpice câștigate de Elisabeta Lipa în cei 24 de ani de carieră: 5 medalii de aur, 2 de argint și o medalie de bronz câștigate la 6 ediții ale Jocurilor Olimpice.

Elisabeta Lipă și-a imprimat apoi mâinile în cimentul moale al Aleii Mâinile de Aur, inserând și o plăcuță aurită care include semnificația acestui loc special. În viitorul apropiat, Aleea Mâinile de Aur va include și amprentele altor canotori care au obținut medalii olimpice și care au făcut o întreagă țară cunoscută și apreciată la nivel internațional.

Aleea Mâinile de Aur este un proiect inițiat de Federația Română de Canotaj și agenția YOLO Media, și susținut de IBB-HIB România, Ministerul Tineretului și Sportului și de Comitetul Olimpic și Sportiv Român.

Partenerii Federației Române de Canotaj sunt Herbalife, Negro 2000 și S.C. Erbașu S.A.

[laivinduroriginal]

1 Decembrie: Ziua Națională a României – O Sărbătoare a Unității Naționale

La mulți ani, România! Ziua Națională a României, sărbătorită pe 1 decembrie, este un prilej de a ne aminti de momentele importante din istoria noastră și de a celebra unitatea națională. Această zi simbolizează împlinirea idealului de unire a tuturor românilor, consfințit în 1918, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Este o zi de mândrie, reflecție și recunoștință pentru sacrificiile…

[mizzproblem]

Revenind la obsesia arborelui meu genealogic:

"M-am născut în timpul războiului, într-o familie de militari. Bunicul meu, născut în 1889 a fost jandarm rural (așa erau numiți atunci jandarmii din lumea satelor); a avut cinci copii cu care s-a preumblat prin câteva sate din Basarabia, acolo unde era mutat cu serviciul. Cel mai mare dintre ei, tatăl meu, a fost trimis la Liceul militar din Iași la vârsta de 11 ani și a devenit sublocotenent al armatei ”regale” în anul intrării României în al doilea război mondial.

Odată cu începerea acestuia bunicul a ajuns paznic la lagărul de prizonieri ruși de la Râmnicul Sărat (acolo unde fiara Alexandru Vișinescu avea să curme, nu peste mulți ani, viețile câtorva zeci de compatrioți, deținuți politici). Iar tata a trecut Prutul la ordinul mareșalului Antonescu. A fost rănit, decorat și s-a întors pe front.

Începând cu 23 August 1944 bunicul a păzit prizonieri nemți în același lagăr, iar tata, împreună cu Armata a IV-a, a participat la eliberarea Ardealului de Nord, a Ungariei și a Slovaciei, fiind din nou rănit și decorat. Sfârșitul războiului l-a prins în Mții. Tatra (de unde a expediat, în Martie 1945, cartea poștală pe care o atașez acestor rânduri).

După ce prizonierii nemți de la Rm. Sărat au fost deportați în URSS bunicul a fost ”lăsat la vatră”, fără pensie. S-a angajat paznic de noapte la depozitul de lemne din gara Jiblea, pe valea Oltului. Tot acolo mi-am petrecut și eu primii ani ai copilăriei, refugiat împreună cu mama din calea ”armatei roșii eliberatoare”.

Din gura bunicii, povestitor fabulos, am aflat despre luptele moldovenilor lui Ștefan cel Mare cu turcii, despre cetățile construite pe Nistru de către acesta - Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă -, despre România Mare care se întindea ”de la Nistru pân-la Tisa”. Ea a fost patria în care am deschis ochii înțelegerii și pentru ea nutream încă de atunci dragostea transmisă prin sângele bunicului și tatălui meu.

După revenirea acasă tata a fost numit comandant de companie într-una din școlile militare din Sibiu, apoi, în 1948 a fost mutat în București. Acolo, în toamna acelui an, am început școala primară și tot atunci bunicul a fost arestat, judecat în regim de urgență – în același Tribunal al poporului în care avusese loc procesul lui Ion Antonescu – și condamnat, ca criminal de război, la 10 ani temniță grea, pentru ”rele tratamente aplicate prizonierilor ruși” în lagărul de la Rm. Sărat. I-a executat în totalitate.

Tata a ascuns acest lucru timp de trei ani, dar un ”prieten” devotat partidului comunist român l-a turnat ”organelor” și fatalul s-a produs: în iunie 1952 a fost dat afară din armată cu grad de soldat (ajunsese maior), fără drepturi. S-a angajat ca muncitor necalificat și apoi a muncit într-o uzină bucureșteană, ca ”ajustor de precizie”, până la pensie. Iar viața noastră s-a scurs de pe o zi pe alta, marcată de foarte multe lipsuri, până prin 1964, când baschetul de performanță pe care îl practicam de câțiva ani a adus un strop de bunăstare și în familia noastră.

Ar fi foarte multe de spus despre cei 45 de ani de comunism și despre felul în care au influențat atât formarea mea ca om, cât și conținutul până la devalorizare al noțiunii de ”patrie”. Iar despre iubirea pentru ea erau din ce în ce mai puține de spus, deși în viața de zi cu zi trebuia să ne urlăm în lozinci cretine dragostea pentru ”scumpa noastră patrie, Republica Populară (apoi Socialistă) România”.

Și totuși, în ciuda minciunii ordinare și a demagogiei fariseice în care acceptam să trăim, într-un cotlon al sufletului meu s-a păstrat mereu vie, iubirea aceea – cumva copilărească – pentru România Mare! Despre care, culmea!, nu aveam voie nici măcar să vorbim…

Pentru această Românie îmi apărea în colțul pleoapelor lacrima cu care o cinsteam atunci când, în tricoul echipei naționale, îi ascultam imnul, indiferent cât de stupide erau versurile acestuia. În restul timpului, ca român născut pe aceste meleaguri, mi-am trăit bucuriile și tristețile sufletului, cu împlinirile și înfrângerile sale, într-o patrie din ce în ce mai mică, cu granițe din ce în ce mai vizibile. Dezolant de vizibile, pentru că existența Cortinei de fier ne izola de normalitatea majorității țărilor europene.

În interiorul acetor granițe conviețuiam împreună cu un număr tot mai mic de compatrioți ale căror sentimente și convingeri rezonau cu ale mele. Câteva rude, foarte puțini prieteni. Nu puteam avea încredere aproape în nimeni. Marea majoritate a românilor – îndoctrinați de bună voie, sau siliți de nevoia de a supraviețui – trăia cu mândria, falsă, de a fi români prin asumarea meritelor excepțiilor născute de acest pământ. Cum lumea acestora nu a fost niciodată și lumea mea, ”mica patrie” devenise o dată cu trecerea anilor cu adevărat foarte mică!

Am perceput explozia orbitoare de lumină din ultimele zile ale lui Decembrie 1989 ca pe un înălțător sentiment de libertate și o binefăcătoare bucurie a redescoperirii patriei. O patrie pe care, credeam eu atunci, o vom putea scrie cu majuscule, în admirația și respectul întregii lumi. Cât de îngrozitor m-am înșelat și cât de năpraznică a fost dezamăgirea! Căci au venit mineriadele și am înțeles repede pe mâna cărei camarile încăpuse, din nou, România. În fapt, nu fusese nici o clipă lăsată din gheare!

Două lucruri fundamentale s-au întâmplat în urmă cu 28 de ani: a apărut la suprafață toată mizeria românească, coclită în anii dictaturii comuniste, și, noutate absolută, ne-a fost acordată libertatea de a lătra ca proștii la ursul care trece călcând în picioare tot: dreptate, legi, ”democrație” originală. Așa s-a mai irosit un sfert de secol din existența mea și a altora ca mine, mai vârstnici sau mai tineri.

Am trăit în toți acești anii într-o disperată așteptare a schimbării în bine, în aceeași mânioasă revoltă și în aceeași din ce în ce mai obosită speranță. O speranță muribundă în fața valului de prostie care le face pe câteva milioane de români să păstreze la putere șleahta de derbedei și ticăloși care devalizează țara din 1989 încoace. Iar ceea ce s-a petrecut pe parcursul anului 2017 în România este chiar de neimaginat.

Miracolul întâmplat în seara zilei de 5 Februarie 2017, zi numită ”Duminica Luminii”, a aprins în mine și în alții ca mine o nouă rază de speranță! A fost însă atât de firavă încât s-a stins rapid, pe măsură ce protestele românilor au devenit tot mai anemice și neconvingătoare. Și bineînțeles că ”ciuma roșie”, o adevărată organizație de tip mafiot, a profitat, preocupată exclusiv de acapararea justiției pentru a-și proteja libertatea și uriașele averi acumulate prin furt din banul public.

Privesc încercarea statului de drept de a supraviețui prin acțiunile procurorilor DNA cu o îngrijorare lipsită de speranță. Ea mi se pare sortită eșecului în fața agresiunii de un tupeu fără margini a unei coaliții PSD-ALDE de-a dreptul criminale, hotărâtă să supraviețuiască prin orice mijloace, cu orice preț. Inclusiv acela al scoaterii țării din Uniunea Europeană și NATO, adică al distrugerii definitive a României.

Parada militară de la 1 Decembrie 2017 ar fi trebuit să descrețească puțin frunțile celor care, la fel ca mine, nu prea mai cred în viitor. Un strop de mândrie ne-a amăgit, întrezărind în desfășurarea de forțe din acea zi o posibilă, redescoperire a imaginii adevărate a patriei. A fost doar o iluzie !

Pentru că asaltul asupra ei continuă cu aceeași iresponsabilitate ticăloasă și mă tem că ”mica patrie” a românilor normali și-a dat ultima suflare în fața asaltului final al prostiei, vulgului și nemerniciei o dată cu dispariția himerei numită Mihai I al României…"

[ropaganism]

Ziua Armatei Romane sărbătorită anual de 25 Octombrie reprezintă un moment unic de comemorare a eroilor ce zilnic ne apăra cu credința și tărie patria noastră, românească. Astfel suntem chemați dragi frați și surori la rugăciune adresată Zeilor pentru ca aceștia da harazeasca haruri tovarășilor ce ne apăra patria și ridica cu mândrie steagul României la fiecare colț al acestui Pământ. La multi ani armatei României, Ministerului Apărării si tuturor celor ce au trecut in neființa cântând pe frontul de lupta de la Imnul Daciei strămoșești la frumosul cântec patriotic DEȘTEAPTĂ-TE ROMANE!. (la Bacau, Romania) https://www.instagram.com/p/BpXVTSCBZbg/?utm_source=ig_tumblr_share&igshid=1x3mczu9q9hiq

[bartholomaus]

Unul din subiectele tabu pentru mulți români este maghiarizarea...

Să vedem cum a fost cu acea "cruntă maghiariare și deznaționalizare", de care milioane de români sunt convinși 100% și nu se poate aborda subiectul în mod onest, cu acești concetățeni.

Maghiarizarea, cel puțin în cazul românilor ardeleni sau bănățeni, a fost un insucces. Statul maghiar a dus o politică de maghiarizare, fără doar și poate, dar aceasta nu a fost o maghiarizare forțată.

Ca dovadă, cei care au acceptat să devină vorbitori de maghiară au fost cei care aveau mari interese economice și culturale. Evreii, armenii, o parte a șvabilor, o parte a rutenilor. Nu croații, nu sârbii, nu slovacii, nu românii...Cu excepția rutenilor și parțial a șvabilor(mai ales cei sătmăreni) vorbim de orășeni care au preferat să devină maghiari. Țăranii, nu prea...

Pe teritoriul actual al Ungariei, parțial în Secuime, au mai fost cazuri de români care au preferat să se declare maghiari, dar nu foarte mulți. Cea mai mare pierdere de populație, din perioada 1867-1914, a fost dată de emigrarea în America(mai ales românii, dar și sașii) și în România(mai ales secuii, în căutare de locuri de muncă).

Nu aveai cum să maghiarizezi o populație românească cu 80% țărani, care dacă nu erau analfabeți, habar n-aveau să vorbească maghiară sau germană...Maghiarizarea românilor a fost un mare fiasco, după părerea mea, sper eu, cât de cât obiectivă și bazată pe mult studiu al perioadei.

Altă discuție interminabilă este aceea cu maghiarizarea românilor prin schimbarea numelor de familie în nume maghiare, o discuție chiar caraghioasă. Sigur, nu a fost o idee strălucită, dar așa funcționa mintea elitelor maghiare atunci(și i-a costat scump această aroganță și lipsă de empatie față de cei care nu erau maghiari).

Dar, pentru Dumnezeu, schimbarea numelui nu te face maghiar, cum nici român nu te face(vezi cum am procedat și noi după 1920, dar mai ales în perioada comunistă). O mare parte a românilor ardeleni(dar și maghiarii ardeleni au destule nume românești la origine) poartă cu mândrie nume de familie maghiare(majoritatea transformate fonetic) și nu-și pun problema să le schimbe(cu rare excepții).

Un român pe care îl cheamă Feneșan, Sabău, Balint, Astaloș, Barna, Hegheduș, Lobonț, Lucaciu, Săbăduș, Fulop, Rațiu sau Silaghi n-o să-și schimbe niciodată numele de familie, nu-l deranjează originea maghiară, ba din contră, îl reprezintă ca ardelean, îl individualizează între ceilalți români.

Un maghiar care se numește Oláh, Boér, Muntyán, Moldován, Oltyán, Háczegan, Morosan, nu va simți nici el nevoia de a se declara român și de a-și preschimba numele, într-unul neaoș. Fiindcă e mândru de acest nume și de ascendența sa clar ardelenească.

Ce e așa greu de înțeles ? Aaa, da, știu, ne strică un mit creat cu atâta trudă, în ultima sută de ani...Nu e greu de înțeles, ci e greu de acceptat...

S-aveți o săptămână faină !

--

O bună parte a șvabilor, mai ales din părțile sătmărene s-au maghiarizat prin natura lucrurilor, devenind chiar maghiari "înfocați", ei cerând școli în limba maghiară. Dacă statul maghiar nu a desființat nici o școală românească, de ce ar fi făcut acest lucru cu șvabii, decât în urma schimbării opțiunii cetățenilor unor comunități. M-ar interesa, în detaliu, cum a fost acest lucru în Banat ?..

--

au existat si (foarte putini) sasi, care in comunism ti-au raspuns deodata numai pe romaneste. Acestia au vrut sa faca cariera. Pe ei nu prea i-am luat in serios, erau oameni fara caracter si fricosi ("peinliche Leute"). Dar sa vedeti, si acesti oameni au emigrat in Germania, unde vorbesc NUMAI germana... Bunica mea, Maria ZEY, (nascuta 1900 la Sibiu, atunci inca Austra-Ungaria), n-a vorbit bine nici ungureste, nici romaneste: "Domnul postas, cind veniti cu pensia mea peste mine?". Dar bunica a injurat consecvent numai in limba ungureste si romaneste. Era foarte patriota - n-a vrut sa emigreze si sa parasesca Sibiul. A ramas singura si a murit la Sibiu in casa ei (casa a fost furata de comunisti). Are mormintul la cimitirul din Sibiu, linga sotul si parintii ei. Cu sotul ei a avut o firma de tapiterie in Sibiu, de care a fost deposedata de comunisti. Era foarte glumeata si avea curaj sa spuna adevarul. "Diese lügen. Aber ich habe keine Angst. Alte Leute wie mich sperren sie nicht mehr ins Gefängnis." ("Ei mint. Dar nu am frica. Oameni batrini ca mine nu mai baga in inchisoare."

[rudyroth79]

Aşa ar trebui să spunem la fiecare despărţire fizică de cineva. Indiferent dacă persoana pleacă temporar sau porneşte în călătoria eternă. Căci, până la urmă, cu toţii ajungem în acel punct în care trebuie să ne îmbarcăm pe corabia spre necunoscut, ce ne va conduce… cine ştie unde şi cine ştie pentru cât timp. Tot aşa am ales şi eu să îmi iau rămas-bun de la stelele teatrului românesc care au apus în lumea noastră tot mai des în ultimul timp. Iată că acum a venit momentul să fac acelaşi lucru şi faţă de una din marile doamne ale teatrului românesc dintotdeauna, Ilinca Tomoroveanu.

De acest nume mă leagă memorii frumoase şi chiar personale. De când eram încă în cele mai fragede momente ale vârstei mele, îmi aduc aminte că  bunica îmi povestea de spectacolele din propria-i adolescenţă şi tinereţe, de toţi acei mari actori care astăzi nu mai trăiesc decât în cărţile de istorie teatrală. Aşa că nu pot să uit nici când am aflat de unul dintre cele mai iubite spectacole ale Naţionalului bucureştean în 1968 – ”Heidelbergul de altădată”, în regia lui Victor Moldovan, care i-a avut protagonişti pe Florin Piersic şi Ilinca Tomoroveanu. Îmi amintesc de imaginile pe care mi le creasem cu aceşti doi mari actori, imagini pe care mi le alimentau poveştile nemuritoare ale bunicii şi care mi-au deschis apetitul pentru teatru şi pentru artele scenice. Aşadar, iată o prima întâlnire neoficială cu arta Ilincăi Tomoroveanu şi un prim pas pe care domnia-sa, fără să ştie, l-a făcut în alegerea viitoarei mele cariere. Reţin ca şi ieri portretul plin de eleganţă şi candoare pe care bunica mea i-l făcea doamnei Tomoroveanu: ”Era o fată, extrem de frumoasă, plăpândă şi elegantă. Şi avea o voce… inconfundabilă”.

Toate aceste calităţi şi încă ceva în plus aveam să le descopăr după ani buni, ”pe viu”, la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”, unde am pătruns cu emoţie şi înfrigurare. Căci prima mea întâlnire faţă în faţă cu doamna Ilinca Tomoroveanu (eu din fotoliul de tânăr spectator, dumneaei pe scenă) avea să se petreacă atunci când eram la început de drum în formarea mea, în liceu, în 2007, odată cu premiera spectacolului ”Jocul ielelor” de Camil Petrescu, în regia lui Claudiu Goga. Acela a rămas unul dintre spectacolele mele de suflet, pe care nu le voi uita niciodată, datorită faptului că a desăvârşit alegerea mea de a urma un drum artistic. Şi pentru că, în acelaşi timp, a prilejuit adevărata revelaţie a talentului şi a caracterului uman deosebit al Doamnei Ilinca Tomoroveanu. Într-o seară, după a cincea reprezentaţie a ”Jocului ielelor” la care participam, mergând la cabinele actorilor pentru a mă reîntâlni cu Liviu Lucaci (actorul şi omul care m-a susţinut mereu şi care m-a ajutat să văd care este calea mea în viaţă), am avut bucuria de a o vedea şi pe doamna Tomoroveanu, cu care am avut şi onoarea de a face cunoştinţă (tot prin intermediul lui Liviu Lucaci). O voce caldă, blândă, un zâmbet parcă al bunicii mele, o politeţe, o eleganţă, o distincţie cum rar mi-a fost dat să văd – calităţi care veneau să întregească personalitatea actriţei care cu câteva minute înainte fusese Irina Romescu, pe scena Sălii Atelier şi care transmisese determinare, mândrie, încăpăţânare şi prestanţă. Mi se părea imposibil ca toate aceste aspecte să fie cuprinse într-un singur om. Dar iată că se putea. Şi cu ocazia aceea, am înţeles ce înseamnă talentul, ce înseamnă pasiunea pentru artă şi ce înseamnă coloana vertebrală pe care trebuie să o aibă un om şi mai ales un artist. Iar cea care a slujit Teatrul Naţional bucureştean timp de 40 de ani şi care i-a fost şi director artistic în ultimii 14 ani avea acest caracter uimitor, destul de rar întâlnit în lumea teatrală românească, unde cei implicaţi fac (şi nu doar o dată) compromisuri nenumărate.

A venit, apoi, a doua întâlnire teatrală cu Ilinca Tomoroveanu, în primul spectacol pe care Radu Afrim l-a montat la TNB – ”Avalanşa” de Tuncer Cücenoğlu, în 2010. În rolul Bătrânei şi avându-l ca partener pe Constantin Cojocaru în rolul Bătrânului, actriţa mi-a apărut cu totul şi cu totul schimbată, vulnerabilă, exact cum o cerea rolul şi regizorul – o femeie în vârstă, cu fricile şi superstiţiile aduse de bătrâneţe, dar care mai reţine în suflet puterea tinereţii de altădată. Un personaj căruia Ilinca Tomoroveanu i-a dat viaţă în mod admirabil şi care mi-a sădit în inimă o şi mai mare admiraţie a talentului său. Şi aceea a fost ultima oară când am văzut-o pe scenă în calitate de actriţă. De atunci înainte, întâlnirile cu domnia sa au fost doar la premierele TNB sau pe culoarele birourilor din spatele scenei, când ne întâmpina pe toţi cu zâmbetul şi blândeţea ei atât de cunoscute şi iubite de toţi cei care au avut bucuria să o cunoască.

De ce am ales să vorbesc despre această doamnă, acest Om, acest Artist atât de târziu după dispariţia ei? De ce nu am făcut asta chiar în zilele când ne despărţeam de domnia sa? Pentru că este important să ne amintim de cei plecaţi şi după ce nu mai sunt aici. Iar eu am avut şi un al doilea motiv: trebuia să îmi găsesc cuvintele cele mai potrivite pentru a evoca personalitatea unei mari doamne şi al unui om care, iată, fără să ştie, a contribuit atât de mult la dezvoltarea mea ca om şi ca artist. Aşadar, închin acest moment celei care a fost şi va fi mereu una din pietrele de temelii ale propriei mele existenţe, Doamna Ilinca Tomoroveanu. Pe curând, stimată doamnă!

Arhiva rubricii Cronica de teatru

”La revedere, nu adio!” de Tudor Sicomaș Aşa ar trebui să spunem la fiecare despărţire fizică de cineva. Indiferent dacă persoana pleacă temporar sau porneşte în călătoria eternă.

[stiri-noi]

Crama Ceptura, prima companie vitivinicolă din Europa de Est listată pe bursă

În ultimii doi ani, grupul de companii a primit cele mai multe medalii la concursul Decanter, Londra.„Există un loc în care natura dăruiește mai mult. Un loc în care strugurii au în fiecare an 14 zile în plus pentru a se umple de gust. Un loc în care pământul se bucură de 14 zile în plus pentru a rodi mai bogat. Iar vinul are 14 zile în plus pentru a-și desăvârși gustul matur și distinct”. Așa începe povestea CEPTURA…

În ultimii 2-3 ani, Crama Ceptura a trecut printr-o perioadă fulminantă, plină de evenimente și realizări frumoase, una dintre acestea fiind reprezentată de creșterea cifrei de afaceri de nu mai puțin de 3 ori, în perioada 2015-2018

Povestea Ceptura, începută în 2005, la doar un an de la inițierea construcției cramei, pornește din momentul în care a fost degustat primul lot de vin Crama Ceptura. De atunci, din inima podgoriei Dealu Mare, Feteasca Regală, Sauvignon-ul Blanc, Chardonnay-ul, Cabernetul Sauvignon, Feteasca Neagră, Merlotul, Syrah-ul, Muscatul Ottonel și Pinot Noir-ul sunt licorile care își croiesc drum spre momentele împărtășite cu cei dragi, pe tărâmurile românești sau străine.

Tendințele și evoluția pieței

„Putem spune cu siguranță că piața românească devine din ce în ce mai competitivă, inclusiv prin apariția a foarte multe crame mici, de nișă. În fiecare an, calitatea vinurilor din piață este tot mai bună, având un efect benefic asupra întregii piețe de profil și spre bucuria consumatorului, care are doar de câștigat”, ne-a declarat Dl. Marcel Grăjdieru, Director General la Crama Ceptura.

În 2018, Crama Ceptura a avut un eveniment important – grupul de companii, inclusiv Crama Ceptura, a fost listat la bursa din România, devenind astfel prima companie vitivinicolă din Europa de Est listată pe bursă

Crama Ceptura face parte dintr-un grup de companii, împreună cu alți câțiva producători de vin – Purcari, Bostavan și Bardar. „Putem spune cu mândrie că în ultimii 2 ani grupul nostru a obținut cele mai multe medalii la cele mai mari concursuri de vinuri din lume – este cea mai medaliată vinărie din Europa Centrală şi de Est la Decanter Asia Wine Awards 2018 și printre cele mai bine clasate în Vivino, o dovadă a devotamentului de a încânta consumatorii cu vinuri excelente la un preț bun. Acest lucru denotă obsesia noastră în ce privește calitatea vinurilor”, a continuat Dl Grăjdieru.

Crearea unui produs, o adevărată ARTĂ

Crearea unui produs de succes este mai mult o artă decât o matematică pură. Sunt zeci de puncte sensibile care sunt luate în considerare atunci când se urmărește crearea unui produs de top. Evaluarea începe, în primul rând, prin identificarea nișei de consumator căreia te adresezi – profilul cât mai detaliat este punctul cheie. Apoi se lucrează la calitatea vinului – soiuri alese, intensitatea aromei, complexitatea gustului. Mai departe se merge cu alegerea ambalajului – și aici se începe a doua parte a procesului de creare a unei arte, unde chiar intensitatea unei culori face o mare diferență.

„Noi ne străduim să privim fiecare produs ca pe o entitate individuală, ca să avem posibilitatea să ne reinventăm cu fiecare lansare nouă de produs” – Marcel Grăjdieru, Director General Crama Ceptura

În final, misiunea de bază a fiecărei companii de acest gen este să aducă bucurie în viața oamenilor, oferindu-le vinuri de înaltă calitate, inspiraționale, etice și la un raport excelent calitate-preț.

Capacitatea de producție și de stocare a CRAMEI CEPTURA

Crama Ceptura este într-un proces continuu de modernizare. Doar în ultimii ani au fost și încă mai sunt investite multe milioane de euro în retehnologizarea completă și mărirea producerii și stocării.

„Astăzi Crama Ceptura dispune de tehnologii la zi ale anului 2019 – suntem pregătiți pentru următorul ciclu de dezvoltare de 5-10 ani, când vom putea să ne concentrăm maxim pe prelucrarea strugurilor și crearea de vinuri nobile conform celor mai alese tradiții”, a explicat Directorul General al companiei.

Crama Ceptura are ca focus primordial piața și consumatorii din România, exportul însemnând aproximativ 10% din cifra totală

În acest moment, exportul este orientat către mai mult de 15 țări, printre care cele mai mari sunt China, Olanda, Cehia, Spania, Marea Britanie, Italia, Germania și Elveția.

Set de principii

Piața vinului este o piață care evoluează foarte rapid, în fiecare an apărând câteva crame noi, iar cel mai important pentru o companie este să își identifice corect competitorii, deoarece, conform reprezentantului companiei, deși companiile mari concurează între ele, niciodată nu trebuie uitat că David l-a învins pe Goliat.

Crama Ceptura se conduce după un set de principii de la care nu se abate niciodată, anume acela de a-și face consumatorii fericiți, oferindu-le vinuri foarte bune, la prețuri corecte. De asemenea, este important să fie disponibili, cât mai aproape de casa fiecăruia, să își facă partenerii fericiți, susținându-i total în procesul de dezvoltare a pieței. Le fel de important este să își mulțumească colegii cu care lucrează, oferindu-le un mediu bun în care să își poată desfășura activitatea, să poată crește profesional, și mai nou, prin listarea la bursă, să satisfacă așteptările investitorilor.

 Metode inovative și mesaje personalizate – calea spre un marketing de succes

Astăzi, în era digitalizării, a city-break-urilor și a expunerii continue la noi culturi, consumatorii au devenit mult mai cunoscători, foarte conștiincioși și exigenți, așteptând mereu să fie surprinși cu produse noi. În zilele noastre, împrospătarea ofertei în fiecare an a devenit o normalitate, fie că este vorba de un soi nou dintr-o gamă existentă sau de un rebranding la un produs sau de implicarea într-un segment nou de piață, cum ar fi spumantele.

Banalitatea nu este acceptată în era digitală – consumatorul contemporan este unul versat și trebuie abordat prin metode inovative și prin mesaje personalizate

Compania nu se teme să fie diferită în abordarea marketingului, prioritizând canalele digitale și concentrându-se pe conținut angajant vs. publicitate tradițională.

Crama Ceptura, prin întreaga ei activitate, se dovedește a fi o companie foarte eficientă. Situându-se în TOP 5 din industria vinicolă, cu o echipă mai mică de 100 de angajați, aici incluzând și colegii care muncesc în câmp, Crama Ceptura se ghidează în continuare după principiul „mai puțini dar mai buni”.

Grija față de mediul înconjurător

Crama Ceptura este co-fondator al unei companii de reciclare și management al deșeurilor. Prin intermediul acestei companii, societatea se implică în politica de mediu a țării, precum și în procesul de implementare a acestor politici.

„Noi dăm importanță prioritară comunității în care activăm. Aici suntem implicați în mai multe proiecte sociale, variind de la amenajarea spațiului public, până la terenuri de joacă pentru copii. Viziunea noastră strategică este de a consolida piața vinului și de a surprinde consumatorii cu noi produse de calitate”, a declarat, în încheiere, Dl. Marcel Grăjdieru, Director General Crama Ceptura.

  Articolul Crama Ceptura, prima companie vitivinicolă din Europa de Est listată pe bursă apare prima dată în Jurnalul de Afaceri.

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://jurnalulbucurestiului.ro/ungaria-ce-prevede-legea-maghiara-de-desorosizare-esti-sorosist-foarte-bine-dar-sa-te-stie-toata-tara-ca-esti-sorosist-si-ca-soros-ti-da-bani-din-strainatate-ca-sa-reciti-toata-ziua-poezia/

UNGARIA. Ce prevede LEGEA MAGHIARĂ DE DESOROȘIZARE: Ești SOROȘIST? Foarte Bine. Dar să te ȘTIE toată țara că EȘTI SOROȘIST și că SOROS îți dă BANI din străinătate ca să reciți toată ziua poezia antinațională a progresismului internaționalist neomarxist

Sursa: Bloomberg – Soros’s Native Hungary Approves Crackdown on Foreign-Funded NGOs

Nota Redacției – Opinia Fluierul.ro:

Ce ar fi dacă o lege similară cu Legea Maghiară ar intra în vigoare și în România?

Conform Legii Maghiare RomâniaCurată.ro a lui Pippidi și Goțiu și al altora de la ONG-ul societatea Academică Română care deține site-ul ar fi SITE STRĂIN

Conform Legii Maghiare ActiveWatch.ro a lui Mircea Toma ar fi SITE STRĂIN

Conform Legii Maghiare ONG-ul Pușculiță FDSC.ro al turnătorului Mircea Kivu dar și al lui Turturică, etc., ar fi SITE STRĂIN

Conform Legii Maghiare Asociația Salvați Bucureștiul (al cărui account e suspendat de accea v-am redirectionat la Plicușor pe site unde se laudă că e președinte la Salvați Bucureștiul), deci Asociația Salvați Bucureștiul al cărei președinte e Nicușor Dan, un ONG-ul a lui Plicușor Ban, ar fi SITE STRĂIN, pentru că primește finanțare de tip suveică de la FDSC.ro un alt site STRĂIN

Conform Legii Maghiare Funkey Citizens strâns legat de frații Murariu și de tot felul de invitați de pe la UM Digi24, e un alt site străin, pentru că primește finanțare de tip suveică de la FDSC.ro un alt site STRĂIN

Conform Legii Maghiare ONG-ul Pro-Democrația a lui Cristian Pîrvulescu, veșnicul invitat de la UM Digi24, ar fi un SITE STRĂIN

Conform Legii Maghiare Revista 22 aflată în proprietatea ONG-ului Grupul Pentru Dialog Social (GDS) a unor nenumărați Soroșiști ce apar pe la UM Digi24 și pe la UM Realitatea TV, ar fi un SITE STRĂIN

Conform Legii Maghiare De-Click.ro, site-ul ONG-ului Efectul Fluture, site care trimitea mailuri automate ca să iasă lumea în stradă în Piața Victoriei, ar fi un site STRĂIN.

Conform Legii Maghiare Vice.com/România, cei care nu voiau să se legitimeze și să spună cine îi finanțează de fapt, atunci când ne contactau, ar fi un site STRĂIN.

Conform Legii Maghiare ONG-ul Freedom House al Cristinei Guseth, cea care se visa Ministru al Justiției electrician fiind, ar fi un site STRĂIN.

Și asta-i doar o listă FOARTE MICĂ. Conform Legii Maghiare sunt SUTE (poate chiar MII) de astfel de ONG-uri și SITE-uri din România care ar trebui să se declare STRĂINE

Înțelegeți acum de ce urlă ca disperații Soroșiștii în legătură cu Legea Maghiară? Pentru că află lume CINE SUNT de fapt, cine-i finanțează ȘI CÂT DE URIAȘĂ E REȚEAUA LOR…

Nota Redacției – Opinia Fluierul.ro:

Ce prevede LEGEA ONG-urilor din Ungaria?

Pe scurt ea prevede următorul lucru

1. Dacă un ONG primește peste 26.000 de dolari pe an finanțări din străinătate el trebuie să se declare ca fiind „STRĂIN” într-un registru național special al ONG-urilor

2. Acel ONG trebuie să-și publice eticheta de STRĂIN, pe site-ul său, în orice publicație a sa, în orice comunicat de presă pe care îl face, în price comunicare sau eveniment public la care participă. Vă imaginați acum că dacă această Lege ar intra în vigoare și în România recentul mesaj de felicitare al lui IOHANNIS către ONG-urile lui SOROS în care îi felicita cât de bine au acționat în stradă, ar fi fost un MESAJ către STRĂINI. Sau vă imaginați acum că aproape toate ONG-urile invitate de Iohannis la Cotroceni la numirea lui Cioloș erau STRĂINE şi trebuia să poarte eticheta STRĂIN ca să-i ştie toată țara cine îi finanțează şi cine pune Guvernul.

3. Nu e clar cum evită legea maghiară manevrele lui Soros cu ONG-urile de tip suveică. Că nu de prost şi-a desființat Soros „Fundația Soros din România”. A făcut-o tocmai ca să i se piardă urma finanțărilor. Acum Soros dă bani la FDSC.ro unde lucrează turnătorul Mircea Kivu, dă bani direct din străinătate şi are şi acolo alte suveici: Granturi Norvegiene (despre care guvernul maghiar spune că sunt tot mâna lui Soros), CEE Trust (între timp abandonat şi el) etc…Apoi de la FDSC.ro şi de la alte puşculițe Soroşiste de același tip, banii lui Soros merg „pe proiecte” la sute de ONG-uri printre care şi la ONG-ul lui Plicuşor Ban „Uniți Salvăm pe oricine e soroşist”. Deci dacă FDSC.ro e Străin conform legii maghiare, e normal ca şi ONG-ul lui Plicuşor Ban să fie declarat tot Străin din moment ce e finanțat de un Străin. Legea românească trebuie să impună neapărat acest paragraf care transparentizează suveicile lui Soros…

4. Cu alte cuvinte ești finanțat de SOROS să afle lumea, șmechere, că ești finanțat de SOROS. Să te ȘTIE toată țara că EȘTI SOROȘIST și că SOROS îți dă BANI din străinătate ca să reciți toată ziua poezia antinațională a progresismului internaționalist neomarxist

5. Sau, ești finanțat de RUȘI să afle, șmechere, toată țara, că ești finanțat de RUȘI și că propagi politica lui PUTIN …Că tot vă mințea REȚEAUA SOROS ȘI SECURIȘTII SISTEMULUI PROGRESIST că cine îi critică pe SOROȘIȘTI „sunt finanțați de ruși”. Iată că ar trebui acum, să aplaude această lege căci AM AFLA CU TOȚII și cine sunt finanțați de ruși și cine sunt cei care au mințit ca porcii despre alțiii (ex. Mândruță cel „ce-i căra geanta” la Pro TV criminalului moscovit Brucan) că ar fi finanțați de ruși. Ș.am.d. Dar Soroşiştii şi Securiştii Progresişti tac acum ca porcu-n păpuşoi când să se dea o lege prin care chiar să aflăm cine sunt cei de plătiți de ruși. Oare de ce? Simplu. Pentru că mințeau ca porcii şi ştiau că mint ca porcii. Făceau o diversiune ca să abată atenția de la tătucul lor Soros…

Păi nu mai vreți mincinoșilor, să afle Toată Țara cine sunt cei care sunt Plătiți de Ruși, şmecherilor Soroşişti şi Securişti? Se pare că nu, din moment ce nu susțineți așa o lege şi în România. Şi-atunci rezultă clar că ați făcut o Gargară Mincinoasă „cum că vreți să aflați pe cine plătesc ruşii”, nu-i așa, măi ăştia, care lansați FAKE NEWS-uri, zi de zi. Căci acuma când să se dea o lege ca să afle toate țară cine e finanțat din străinătate şi cine nu: Pauză. Soroşişti şi Securiştii tac ca porcii-n păpușoi şi nu mai vor să se afle Nimic… Ați văzut ce pramatii şi ce mincinoși sunt acești indivizi? Iată că i-am prins cu fofârlica…

Cu mândrie vă anunțăm că Fluierul.ro e un site 100% ROMÂNESC, scris de patrioți români, dacă ar fi să aplicăm această lege şi pentru noi înşine. Nu primim nici un ban de la nimeni. Nici din țară şi nici din afara ei. Suntem singurul ziar independent din România.

LEGEA E DE BUN SIMȚ. E O LEGE DE TRANSPARENTIZARE A FINANȚĂRII ONG-urilor FOARTE BUNĂ, care ar trebui RAPID să fie introdusă și în România. Să afle toată țara șmecherilor cine vă dă bani să faceți zilnic propaganda asta anti-națională neomarxistă. Nu voi sunteți cu „transparența” toată ziua în gură?

Numai că soroșiștii din ONG-urile lui SOROS nu vroiau nici în ruptul capului să aflați că sunt finanțați de SOROS căci ei vroiau să ȚINĂ ASCUNS cine îi finanțează. Noroc cu Fluierul.ro care i-a transparentizat…de vreo 3 ani încoace chiar în lipsa unei legi.

Şi-atunci parcă a dat Dracu-n ei, într-atât au devenit de isterici de la o simplă lege A TRANSPARENȚEI finanțărilor ONG-urilor. Toți progresiştii au turbat: de la ONG-urile lui Soros, la federaliştii progresişti internaționalişti de la UE, de la politrucii progresişti neomarxişti şi până la rețeaua de presă progresistă mondială parcă a dat dracu-n toți.

A dat dracu-n toți după vechea lozincă marxistă: „Soroşişti din toate țările uniți-vă !”

Iată fragmente ale acestei ISTERII MINCINOASE progresiste pe care am extras-o din ziarul progresist Bloomberg.

Iată fragmente din isteria lor mincinoasă :

1. Criticii declară că noul regulament vizează „stigmatizarea” ONG-urilor

2. Aprobarea Legii vine pe fondul „îngrijorării” UE asupra „statului de drept în Ungaria”

3. Parlamentul din Ungaria a aprobat o lege care vizează ONG-urile finanțate din străinătate, ultimul pas în revizuirea auto-descrisă a democrației liberale” a primului ministru Viktor Orban, care l-a pus într-un curs de coliziune cu Uniunea Europeană.

4. Parlamentarii partidului de guvernământ al lui Orban, Fidesz, care au o majoritate confortabilă în Parlamentul Maghiar, au impus, marți, 13 iunie 2017, legea privind crearea unui registru național special pentru „organizațiile finanțate din străinătate”.

5. Viktor Orban încearcă să construiască Ungaria într-un stat iliberal modelat după Rusia și Turcia.

6. Parlamentul European a aprobat luna trecută o rezoluție conform căreia Ungaria prezintă un „risc clar de încălcare gravă” a statului de drept și a solicitat o procedură care ar putea duce la suspendarea drepturilor de vot ale țării

Dacă citești toate acuzațiile astea isterice zici că guvernul Orban a ucis pe cineva. Dar ce-a făcut de fapt? Le-a cerut ONG-urilor să-şi declare finanțările din străinătate. Mamă, mamă, ce „mare crimă” a făcut parlamentul maghiar. O banală lege, de bun simț, a transparenței finanțărilor, e declarată de isterici progresişti-soroşişti ca o lege „împotriva democrației şi a statului de drept”. Vă dați seama ce mincinoși patentați sunt acești indivizi? Cum să afle o țară întreagă că tătucul lor Soros le varsă milioane? „Crimă, Crimă” strigă neobolşevicii în cor. „Ăsta era secretul nostru. Trebuia să apărem în ochii oamenilor, ca „oameni din popor”, ce devin „eroi şi luptători pentru dprogresism”. Cum să apărem acum şi să zicem că ‘Suntem finanțați de Soros’? S-a dus dracului manipularea tătucului…CRIMĂ, CRIMĂ, Dictatură, Nu mai e stat de drept, Nu mai e democrație…”

Știrea – NU ESTE de fapt o ȘTIRE – Ştirea este o minciună a progresiștilor internaționalișți de la Bloomberg care vă prezintă TRANSPARENTIZAREA FINANȚĂRII ONG-urilor ca pe „O STIGMATIZARE”. Cât și-ar fi dorit ONG-iștii din Rețeaua SOROS să rămână ASCUNȘI și să nu știe NIMENI cine le dă banii…

Am pus în Roşu toate porțiunile ce nu sunt „ȘTIRE” ci sunt O ODIOASĂ MANIPULARE

Bloomberg – Ungaria nativă a lui Soros aprobă „represiunea” împotriva ONG-urilor cu finanțare străină

Criticii declară că noul regulament vizează „stigmatizarea” ONG-urilor

Aprobarea Legii vine pe fondul „îngrijorării” UE asupra „statului de drept în Ungaria”

Parlamentul din Ungaria a aprobat o lege care vizează ONG-urile (organizațiile neguvernamentale) finanțate din străinătate, ultimul pas în revizuirea auto-descrisă a democrației liberale” a primului ministru Viktor Orban, care l-a pus într-un curs de coliziune cu Uniunea Europeană.

Parlamentarii partidului de guvernământ al lui Orban, Fidesz, care au o majoritate confortabilă în Parlamentul Maghiar, au impus marți, 13 iunie 2017, legea privind crearea unui registru național special pentru „organizațiile finanțate din străinătate”.

Această lege afectează ONG-urile care primesc mail mult de 26.000 dolari pe an (7,2 milioane de forinți pe an), din străinătate, obligându-i să-și declare statutul de „străin” pe site-urile lor web și în toate trusturile, prezentările și publicațiile de presă.

Noile reguli sunt necesare deoarece ONG-urile cu finanțare străină pot „amenința interesele politice și economice ale țării și interferează cu funcționarea instituțiilor sale”, potrivit textului legii, scris de Gergely Gulyas, vicepreședinte al Fidesz.

Legea reprezintă un pas în plus în efortul lui Orban de a preveni ceea ce el numește amestecul străin în chestiuni politice de către grupurile și instituțiile civile, pe măsură ce încearcă să construiască Ungaria într-un stat iliberal modelat după Rusia și Turcia.

Parlamentul European a aprobat luna trecută o rezoluție conform căreia Ungaria prezintă un „risc clar de încălcare gravă” a statului de drept și a solicitat o procedură care ar putea duce la suspendarea drepturilor de vot ale țării est-europene în blocul comercial.

Zeci de mii de persoane au protestat la Budapesta în aprilie împotriva legii ONG-urilor și a unui alt proiect de lege vizând Universitatea Central Europeană, fondată de investitorul și filantropul de origine maghiară George Soros.

Deși legislația maghiară nu îi numește pe Soros, politicienii partidului de guvernământ au lansat întâi ideea unui proiect de lege privind ONG-urile în ianuarie, spunând că doreau să „măturească” organizațiile asociate cu finanțatorul SOROS, inclusiv pe cele care promovează drepturile omului și transparența guvernului.

„Cale periculoasă”

„Declarațiile publice ale guvernului maghiar deja stigmatizează pe cei care susțin drepturile omului și valorile fundamentale ale Europei, care servesc intereselor străine”, a declarat Marta Pardavi, co-președintă a Comitetului Helsinki din Ungaria (n.red. un ONG finanțat bineînțeles tot de SOROS), într-o declarație publicată pe site-ul organizației.

Legea „reprezintă o continuare a traseului periculos al închiderii spațiului civic, ceva care nu are loc într-o democrație europeană” – a mai spus Marta Pardavi

Orban a declarat că proiectul de lege al ONG-urilor ar împiedica persoanele să se asocieze cu grupuri ale societății civile, cum ar fi cele sponsorizate de Soros, care a acuzat că încearcă să submineze agenda guvernului de combatere a imigrației.

Ungaria, Polonia și Republica Cehă se confruntă cu un proces UE care refuză să respecte o decizie a membrilor blocului de a accepta refugiații pe baza cotelor naționale.

Și alte țări au vizat, de asemenea, ONG-urile finanțate din fonduri externe, cele mai multe sprijinite de Fundațiile pentru o Societate Deschisă, (n.r. ONG-ul mamă a lui SOROS), principala conductă a lui Soros pentru ajutorul în care a cheltuit peste 1,6 miliarde de dolari pentru dezvoltarea democrației în estul Europei și fosta Uniune Sovietică în ultimele 30 de ani ani.

Guvernul președintelui rus Vladimir Putin a interzis ONG-urile finanțate de SOROS în 2015, declarând că ele amenință securitatea și constituția țării.

Autoritățile din fosta republică sovietică Uzbekistan au închis biroul local al „Fundațiilor pentru o Societate Deschisă” a lui SOROS, în 2004.

În Israel, parlamentarii au adoptat un proiect de lege anul trecut, cerând ONG-urilor finanțate din străinătate să dezvăluie sursa donațiilor din străinătate, dacă aceste plăți reprezintă mai mult de jumătate din Finanțarea acestora.

Legea ungară aprobată marți a făcut unele concesii la obiecțiile ridicate de Comisia de la Veneția, un organism consultativ independent privind problemele constituționale ale Consiliului Europei cu 47 de națiuni.

Aceste concesii includ posibilitatea ca ONG-urilor să renunțe la statutul lor de „străin” după ce a trecut un an fără finanțare din străinătate, comparativ cu cei trei ani care erau inițiali în lege, precum și eliminarea oricărei referiri la desființarea ONG-urilor care nu respectă legea.

Dar „Fundațiile pentru o Societate Deschisă” ale lui SOROS au declarat că aceste schimbări sunt „cosmetice”.

Ele nu au modificat „intenția adevărată a legii”, a declarat Goran Buldioski, directorul Fundațiilor pentru o Societate Deschisă din Europa.

Legea „încearcă să suprime vocile democratice în Ungaria chiar atunci când țara are nevoie cel mai mult de ele. Legea atacă maghiarii care îi ajută pe concetățenii să lupte împotriva corupției și a puterii arbitrare și care susțin mass-media liberă și independentă și luptă pentru o dezbatere deschisă” în societate”

Sursa: Bloomberg – Soros’s Native Hungary Approves Crackdown on Foreign-Funded NGOs

Soros’s Native Hungary Approves Crackdown on Foreign-Funded NGOs

by Zoltan Simon

Critics say the new regulation aims to stigmatize NGOs

Move comes amid EU concern over the rule of law in Hungary

Viktor Orban, Hungary’s prime minister, holds a news conference in Budapest on Feb. 2, 2017.

Photographer: Akos Stiller/Bloomberg

Hungary’s parliament approved a law targeting foreign-funded non-governmental organizations, the latest step in Prime Minister Viktor Orban’s self-described rollback of liberal democracy that has put him on a collision course with the European Union.

Lawmakers of Orban’s ruling Fidesz party, which has a comfortable majority in the assembly, pushed through the law on Tuesday to create a special registry for “foreign-funded organizations.” It affects those receiving more than 7.2 million forint ($26,000) a year from abroad, ordering them to declare their “foreign” status on their websites and in all press kits and publications.

The new rules are necessary because foreign-funded NGOs can “threaten the country’s political and economic interests and interfere with the functioning of its institutions,” according to the text of the law, authored by Gergely Gulyas, a Fidesz vice president.

The law is a further step in Orban’s push to prevent what he calls foreign meddling in political matters by civil groups and institutions as he seeks to build Hungary into an “illiberal state” modeled on Russia and Turkey. The European Parliament last month approved a resolution saying Hungary poses a “clear risk of serious breach” of the rule of law and called for a procedure that may lead to the suspension of the eastern European country’s voting rights in the trading bloc.

Tens of thousands of people protested in Budapest in April against the NGO law and another bill targeting Central European University, founded by Hungarian-born billionaire investor and philanthropist George Soros. Though the legislation doesn’t name Soros, ruling party politicians first floated the idea of an NGO bill in January saying they wanted to “sweep out” organizations associated with the financier, including those that promote human rights and government transparency.

‘Dangerous Path’

“The Hungarian government’s public statements already stigmatize those who stand up for human rights and fundamental European values as serving foreign interests,” Marta Pardavi, a co-chair of the Hungarian Helsinki Committee, said in a statement posted on the organization’s website. The law “is a further slide down the dangerous path of closing civic space, something that has no place in a European democracy.”

Orban has said the NGO bill would deter people from associating themselves with civil society groups, such as those sponsored by Soros, who he accused of trying to undermine the government’s anti-immigration agenda. Hungary, Poland and the Czech Republic are facing an EU lawsuit for refusing to abide by a decision by the bloc’s members to accept refugees based on national quotas.

Other countries have also targeted foreign-funded NGOs, sometimes singling out those supported by the Open Society Foundations, Soros’s main conduit for aid in which he has spent more than $1.6 billion on developing democracy in eastern Europe and the former Soviet Union over the past 30 years.

Russian President Vladimir Putin’s government banned the organization in 2015, saying that it threatened the country’s security and constitution. Authorities in the former Soviet republic of Uzbekistan shut down the Open Society Foundations local office in 2004. In Israel, lawmakers passed a bill last year requiring foreign-funded NGOs to disclose the source of donations from abroad if such payments make up more than half of their funding.

Get the latest on global politics in your inbox, every day.

Get our newsletter daily.

The Hungarian law approved Tuesday made some concessions to objections raised by the Venice Commission, an independent advisory body on constitutional matters of the 47-nation Council of Europe. They include making NGOs eligible to shed their “foreign” status after going one year without financing from abroad, compared with the original three years, as well as removing any reference to the disbanding of NGOs that don’t comply with the law. The Open Society Foundations said they were “cosmetic.”

They haven’t altered “the law’s true intent,” said Goran Buldioski, director of the Open Society Foundations in Europe. “It seeks to suppress democratic voices in Hungary just when the country needs them most. It attacks Hungarians who help fellow citizens challenge corruption and arbitrary power, and who stand up for free and independent media and for open debate.”

(Fluierul)