#istoria României Mari

[laivinduroriginal]

Diplomația Marii Uniri: Negocieri Internaționale și Recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România

Unirea Transilvaniei cu România, proclamată la Alba Iulia pe 1 decembrie 1918, a fost o realizare istorică, dar procesul diplomatic necesar recunoașterii internaționale a fost unul complex și de durată. Prin tratativele purtate la Versailles și Tratatul de la Trianon din 1920, România a reușit să-și consolideze statutul internațional. În acest articol, explorăm rolul diplomației românești,…

[cydrone-studios]

Un profesor de la Sorbona: „Voi, românii, sunteți daci. Coloniștii romani nu au fost latini, nici măcar italici”

Emmanuel de Martonne (n. 1 aprilie 1873, Chabris — d. 24 iulie 1955, Sceaux), a fost un geograf și pedagog francez, binecunoscut în România interbelică pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României Mari, precum și la studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a geografiei României, a Munților Făgăraș, de a căror frumusețe sălbatică, neatinsă și pură a fost…

[nicolae]

Intelligence Info, Volumul 2, 2023

Revista Intelligence Info este o publicație trimestrială din domeniile intelligence, geopolitică și securitate, și domenii conexe de studiu și practică. Cuprins: EDITORIALE / EDITORIALS Tiberiu TĂNASE Considerații privind necesitatea educării și formării resursei umane pentru intelligence–ul național Considerations regarding the need to educate and train human resources for national intelligence Nicolae SFETCU Epistemologia activității de intelligence Epistemology of intelligence Nicolae SFETCU Rolul serviciilor de informații în război The role of the intelligence agencies in a war Nicolae SFETCU Evoluția inteligenței artificiale în domeniul securității naționale The evolution of artificial intelligence in the field of national security INTELLIGENCE / INTELLIGENCE Ovidiu BOUREANU O scurtă istorie a spionajului: spionajul modern de la Războiul Rece la Războiul împotriva terorii A Brief History of the Spy: Modern Spying from the Cold War to the War on Terror Ioana PĂIUȘ, Tiberiu TĂNASE Securitate și informații într-o lume în schimbare Security and intelligence in a changing world Nicolae SFETCU Activitatea de intelligence - Ciclul intelligence Intelligence Activity – Intelligence Cycle Tiberiu TĂNASE Controlul asupra Intelligence –ului Control over Intelligence Tiberiu TĂNASE Informația și nevoia de gestionare a resurselor informaționale Information and the need to manage information resources Tiberiu TĂNASE Controlul parlamentar al serviciilor de informații Parliamentary control of intelligence services Tiberiu TĂNASE Mecanisme de control democratic al activității serviciilor de informații Mechanisms of democratic control of the activity of intelligence agencies Nicolae SFETCU Analiza informațiilor Intelligence Analysis Bogdan-George RĂDULESCU Cum ar trebui să fie utilizată analiza intelligence pentru a contracara războiul cognitiv? How should intelligence analysis be utilized to counter cognitive warfare? ISTORIE / HISTORY Tiberiu TĂNASE Biroul de Informații al Secției Militare din Transilvania și rolul său în campania pentru apărarea României Mari The Intelligence Office of the Transylvanian Military Section and its role in the campaign for the defense of Greater Romania Stan PETRESCU Pacepa, Kuklinski, Pollard și românii Pacepa, Kuklinski, Pollard and the Romanians Tiberiu TĂNASE Contracararea de către SSI a activităților informative și acțiunilor Serviciilor Germane și Sovietice de Informații implicate în evenimentele din 21 - 23 ianuarie 1941 Countering by the SSI of the informational activities and actions of the German and Soviet Intelligence Services involved in the events of January 21-23, 1941 Tiberiu TĂNASE Alexandru Ioan Cuza, fondatorul Intelligence-lui statului modern românesc Alexandru Ioan Cuza, Founder of the Intelligence of the Modern Romanian State Tiberiu TĂNASE, Bogdan MUSCALU Puncte de vedere privind tradițiile romane în istoria intelligence-lui Viewpoints on Roman traditions in history intelligence Tiberiu TĂNASE Istoria Serviciului Român de Informații – serviciu de intelligence competitiv, și strategiile de intelligence History of the Romanian Intelligence Service – competitive intelligence service, and intelligence strategies Rodica LISEANU Reformele serviciilor secrete de la Mihail Moruzov la Eugen Cristescu, între inovație și decadență Secret service reforms from Mihail Moruzov to Eugen Cristescu Rodica LISEANU Take Ionescu – O biografie vectorială în istoria partidelor politice și în semantica diplomației Take Ionescu - A Vectorial Biography in the History of Political Parties and the Semantics of Diplomacy Remus MACOVEI Trădători și trădători Traitors and traitors GEOPOLITICA / GEOPOLITICS Antoaneta AVRAM Pandemia de COVID-19 și consecințele ei în peisajul anului 2022 The COVID-19 pandemic and its consequences in the landscape of 2022 Darius-Antoniu FERENȚ, Ioan MANCI Analiza conflictului ruso-cecen din perspectivă militară Analysis of the Russian-Chechen conflict from a military perspective Lisa-Maria ACHIMESCU Apusul universalismului european The decline of European universalism Emilian M. DOBRESCU Hegemonia chineză în producția de pământuri rare Chinese Hegemony in the Production of Rare Earths Ionuț-Daniel GORGOVAN ”Descurajarea integrată”. Analiză asupra strategiei SUA în Pacific "Integrated deterrence". Analysis of US Pacific Strategy Tiberiu TĂNASE, Violeta Ioana NAGÂȚ Conflictul arabo-israelian. Percepții privind cauzele și natura conflictului. Repere istorice și actualitate The Arab-Israeli conflict. Perceptions of the causes and nature of conflict. Historical landmarks and current affairs SECURITATE / SECURITY Tănase TIBERIU Minighid de pregătire și protecție contrainformativă Counterintelligence preparation and protection mini-guide Darius-Antoniu FERENȚ ISIS - Jocul morții - Martiri, asasinate și fascinație The Killing Game - Martyrdom, Murder and the Lure of ISIS Traian OSTAHIE Abordări generale ale conceptului de cultură de securitate For a 21st century realism Dalia Elena SILAGHI Terorismul cibernetic: o formă contemporană de terorism Cyber Terrorism: A Contemporary Form of Terrorism Paul Alexandru HELER Conflictul asimetric și consecințele sale în securitatea Asiei Asymmetric Conflict and Its Consequences in Asian Security Daria-Maria TÂRNĂVEAN Confruntarea informațională și repercusiunile sale asupra mediului actual de securitate The Information Confrontation and its Repercussions on the Current Security Environment Darius-Antoniu FERENȚ Analiza atacurilor cibernetice, precum APT (Advanced Persistent Threat) și ransomware Analysis of cyber attacks such as APT (Advanced Persistent Threat) and ransomware Daniela Georgiana GOLEA, Oana Ștefania COȘA Nevoia de adaptare managerială a noilor probleme de securitate modernă The need for managerial adaptation to new modern security issues Darius-Antoniu FERENȚ, Corneliu PREJA Implicarea NATO în domeniul apărării cibernetice NATO's involvement in cyber defence Alexandru CRISTIAN Paradigme în mediul internațional de securitate Paradigms in the international security environment Alexandru CRISTIAN Schimbarea paradigmelor în mediul internațional de securitate Changing paradigms in the international security environment Dan D. FARCAȘ Adevăr și dezinformare în fenomenul OZN Truth and disinformation in the UFO phenomenon Alexandru CRISTIAN Un nou mediu de securitate A new security environment ȘTIINȚA INFORMAȚIEI / INFORMATION SCIENCE Oana Ștefania COȘA Rolul structurilor de intelligence medical în atingerea obiectivul de consolidare a sistemului de sănătate The role of medical intelligence structures in achieving the objective of strengthening the health system Nicolae SFETCU Preocupări legislative în mineritul datelor Legislative concerns in data mining Nicolae SFETCU Utilizarea analiticii rețelelor sociale în intelligence Using social network analytics in intelligence Nicolae SFETCU Ingineria cunoașterii în colectarea informațiilor Knowledge Engineering in Intelligence Gathering ISSN 2971 – 9089 ISSN-L 2821 – 8159, DOI: 10.58679/II26972 EAN  , Cod II2T , ID 2210 Intelligence Info (Tipărit) https://www.intelligenceinfo.org/revista/intelligence-info-volumul-2-2023/ Format B5 Academic, 257 x 182 x 20 mm, 781 g, 398 pagini Rezumate: https://www.intelligenceinfo.org/revista/intelligence-info-volumul-2-2023-rezumate/ MultiMedia Publishing (Tipărit) eMag (Tipărit) ResearchGate (R): PhilPapers.org (R): Academia.edu (R): Google Scholar: Smashwords (EPUB): eMag (PDF): Facebook: https://www.facebook.com/IntelligenceInfo.Revista YouTube: Read the full article

[romanasuloriginal]

Descoperă cei mai influenți români care au lăsat o amprentă profundă în istorie și cultură. Istoria României este plină de personalități marcante, care au avut un rol esențial în modelarea culturii, științei și istoriei nu doar naționale, dar și mondiale. De la scriitori și artiști la savanți și conducători, aceste figuri au contribuit semnificativ la patrimoniul românesc și universal. 1. Mihai Eminescu (1850-1889) Cunoscut drept "Luceafărul poeziei românești", Mihai Eminescu este cel mai mare poet național al României, a cărui operă literară a influențat profund literatura română și cultura națională. 2. George Enescu (1881-1955) Unul dintre cei mai mari compozitori și violoniști ai secolului XX, George Enescu este cunoscut în întreaga lume pentru operele sale muzicale, inclusiv Rapsodiile Române. 3. Constantin Brâncuși (1876-1957) Pionier al modernismului și unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului al XX-lea, Brâncuși a revoluționat artele vizuale, fiind cunoscut pentru lucrări precum "Pasărea în Văzduh" și "Coloana Infinitului". 4. Nicolae Ceaușescu (1918-1989) Unul dintre cei mai cunoscuți și controversați lideri politici ai României, Nicolae Ceaușescu a fost un figură centrală în istoria recentă a țării, marcând profund perioada comunistă. 5. Nadia Comăneci (n. 1961) Gimnasta Nadia Comăneci a rămas în istorie ca prima gimnastă din lume care a primit nota perfectă de 10 la Jocurile Olimpice, devenind un simbol al excelenței în sport. 6. Henri Coandă (1886-1972) Inventator și pionier în aerodinamică, Henri Coandă este cunoscut pentru descoperirea efectului care îi poartă numele și pentru dezvoltarea primului avion cu reacție. 7. Emil Cioran (1911-1995) Filozof și scriitor, Emil Cioran este cunoscut pentru lucrările sale profund pesimiste și critice la adresa existenței umane, fiind unul dintre cei mai influenți gânditori ai secolului XX. 8. Mircea Eliade (1907-1986) Istoric al religiilor și scriitor, Mircea Eliade a avut un impact semnificativ în studiul fenomenelor religioase și mitologice, lucrările sale fiind recunoscute la nivel mondial. 9. Iuliu Maniu (1873-1953) Figură proeminentă în politică, Iuliu Maniu este unul dintre arhitecții Marii Uniri din 1918 și un simbol al luptei pentru democrație și libertate în România. 10. Ana Aslan (1897-1988) Medic și cercetător, Ana Aslan este recunoscută pentru contribuțiile sale în domeniul gerontologiei, fiind pionieră în cercetarea și tratamentul proceselor de îmbătrânire. Acești zece români nu sunt doar figuri marcante în istoria României, ci și în cea mondială, fiecare contribuind în mod unic la evoluția societății, culturii și științei. Această listă reflectă diversitatea și bogăția patrimoniului cultural și istoric al României. https://romanasul.ro/top-10-personalitati-istorice-romanesti-care-au-marcat-timpurile/?feed_id=10&_unique_id=655162a6e1dde

[bartholomaus]

Cât timp Istoria ca disciplină educațională (nu doar în școli ci în toate instituțiile și mediile de promovare culturală) va fi văzută de autorități doar ca sursă de propagandă națională și patriotică, locuitorii țării ăsteia nu vor avea o memorie reală a locurilor. Și un mai mare respect pentru strămoși, moștenire și patrimoniu.

La noi în țară există două „Istorii”:

una a profesioniștilor. După 1990, dar mai precis după 2000,când a avut loc o primă schimbare de generații, felul de a studia Istoria a specialiștilor a luat un curs ascendent, depărtându-se cu fiecare an de tradiția naționalistă din precedenții 100 de ani și încercând să se apropie de standardele de profesionalism occidental. Depărtându-se în același timp de temele istoriei mitologiei naționale.

A doua Istorie care există la noi în țară aproape că nu are legătură cu cea de care am vorbit mai sus. Este Istoria pe care „o știe toată lumea”, așa cum a fost promovată în școli, literatură, presă, cinema, muzee încă de la 1900 până spre anii 2000. O istorie ultranaționalistă și extrem de simplistă.

Practic, nicicând nu a fost o mai mare discrepanță între felul în care se face cercetarea academică de la noi și cultura populară istorică. Puțina literatură de popularizare, ceva cărți, revistele precum Historia sau cele câteva mini-documentare sau podcasturi de pe youtube nu schimbă absolut nimic. Structura Mitologiei Istoriei Naționale, așa cum a fost ea construită de la Bălcescu încoace, cele câteva personalități-icoane, cele câteva teme majore, precum a luptei poporului pentru neatârnare, străinii care ne jupoaie, ne obidesc și ne fură etc sunt absolut neschimbate în mentalitatea oamenilor. Iar programele școlare sunt – în continuare – construite în jurul acestor teme/concepte/idelogie, având cam aceleași narațiuni ca pe vremea lui Eminescu și Caragiale.

Istoria acestor pământuri nu se reduce la cea a poporului român. Istoria nu ar trebui să fie etnică și națională, ci a tuturor celor ce au trăit/murit pe aici (români sau nu) a evenimentelor (mici sau mari), a vieții cotidiene (fie ea a vaselor de mâncat, a arhitecturii sau a mentalităților).

Ideea acestei postări mi-a venit când am citit despre bătălia de la Măcin din 9 iulie 1791, din timpul războiului ruso-turc din 1787–1792. O bătălie în urma cărora au murit aproape 5000 de oameni! O parte din acest război s-a dat pe teritoriile principatelor române, în Dobrogea și Bulgaria.

Generalul Repnin care comanda armata rusă a hotărât să lovească un grup al armatei otomane (circa 30.000) care staționa într-o tabără fortificată (o tabie), lângă Măcin. Pentru asta, rușii au traversat cu mai multe nave, de la Galați pe malul drept, peste 30.000 de soldați și 78 de tunuri (de câmp și pe nave).

Bătălia a fost extrem de sângeroasă . În urma bătăliei care a durat cca 6 ore, rușii au pierdut 600 de oameni iar turcii peste 4000. In plus flota otomană fluvială a suferit distrugeri grave. Turcii au mai pierdut și 35 piese de artilerie.

De ce n-ar trebui să ne intereseze asta? Doar fiindcă sunt implicate alte neamuri, și nu ține de „istoria noastră, a românilor”? De ce trebuie să cunoaștem doar istoria românilor? DE ce manualele vorbesc de Istoria românilor și nu Istoria României (ca teritoriu, nu ca Stat modern) ? DE ce trebuie să fie Istoria doar națională? Din cauză că scopul Istoriei, așa cum este văzut de Stat, este, la fel ca acum 100 de ani, exclusiv propagandistic-patriotic-naționalist? Scopul Istoriei nu ar trebui să fie cel de CUNOAȘTERE? --- eu nu am criticat strict programa școlară ci întreaga naratiune istorică care ajunge la public pe toate canalele media. Inclusiv muzee, TV, documentare, literatura, etc. precum am zis, programa școlară e doar o parte a problemei. Din păcate sunt și profesioniști ale istoriei- și încă din cei aflați in funcții de decizie- care merg pe linia asta a istoriei folclorist-patriotica. Sa va zic de discursurile ultranaționaliste ale președintelui Academiei Romane? --- Acest fenomen se regăsește la mai multe state mici și necăjite unde prezentul e destul de trist. Si albanezii sunt varză. Și-au construit o istorie super-glorioasă. Ilirii sunt cei mai tari din Balcani: macedonenii erau iliri, tracii erau iliri. Grecii au fost civilizati de iliri. Costumul popular albanez e de fapt cel greco-macedonean. Ei sunt singurii urmasi puri ai tururor civilizațiilor balcanice. Ba am impresia ca și romanii le sunt datori fiindcă ii revendică si pe etrusci..E belea mare -- Am observat și eu că „patrioții” și „suveraniștii” cu cât sunt mai virulenți, cu atât sunt mai nesiguri pe propria identitate de fb. Mai toți (nu toți dar marea majoritate) au picturi cu zâne, copii (deseori proprii copii), fotografii cu drapele, sfincși, galaxii, lupi, buchete de flori, păduri etc. Mie mi se pare ff amuzant să te înjure un troll naționalist cu poza asta la profil

-- Poate strict bătălia de la Măcin nu e așa relevantă pentru istoria NOASTRĂ (ca si multe alte evenimente istorice in care au fost implicați chiar etnici români și de care nu au habar 99% din contemporani) , dar ocupația rusească și luptele cu turcii petrecute pe teritoriul principatelor i-a nenorocit grav pe contemporani. Bănuiesc că știți despre cumplitul război ruso-otoman din anii 1787–1792, care s-a purtat in mare parte pe teritoriul Moldovei și Țării Românești. -- luna trecuta am avut niste invitati din Grecia, la Dragasani. Profesori si educatori in scoli. Pentru ei anul 1821 este anul Revolutiei de eliberare a Greciei. Nu stiau nimic despre Tudor Vladimirescu, nici nu auzisera acest nume. nici românii nu știu ca luptele de la Drăgășani n-au nici o treaba cu Tudor Vladimirescu, care era mort de ceva timp la momentul luptelor cu turcii. Drept care autoritățile locale i-au făcut o statuie acolo, deși Tudor nu a călcat in Drăgășani in timpul revoluției. -- Corect ! Scopul istoriei nu ar trebui sa fie doar cel patriotic sau propagandistic, ci mai degraba acela de cunoastere si intelegere a trecutului si a evolutiei societatii umane. -- Una din legile lui Murphy spune: „istoria nu se repetă, dar istoricii o fac tot timpul”... --

Mie imi place ideea de a preda istoria locala, la modul, ultra-locala, a orasului/regiunii proxime. Si evident, nu poti sa o faci decat in conjunctie cu ce se mai petrecea in jur. Daca in Cluj n-au avut niciodata de-a face cu Dobrogea, e perfect valid sa inveti copii mai multe despre Bethlemi si regatul maghiar decat despre Dobrogea si tatari. Admit si ca e usor utopic, dar ar ajuta la dezvoltarea cercetarii locale.

Alta abordare e a lui Churchill. Istoria vorbitorilor de limba engleza. In Romania merge, ca suntem relativ omogeni cu limba vorbita ------>> fair și abordarea regională, micro. Probabil că Timișoara și Aradul au o istorie comună cu Szeged mult mai bogată decât au cu Sibiul sau Brașovul, nu mai zic Craiova sau Iași. Dar asta e deja o abordare post-națională >>>>istoria locală e ceva foarte comun în Franța și UK, unde o mulțime de localități își au propriile arhive și istorici locali, iar în școli sunt „cluburi de istorie” unde elevii participă la diverse activități care țin de cercetarea și păstrarea istoriei zonei, cursuri de ghizi la muzee sau galerii, săpături arheologice etc. Pentru asta însă mai necesită ceva în afară de o programă care să fie centrată pe cunoaștere și nu pe propagandă: profesori dispuși și capabili să organizeze niște cluburi și direcțiuni școlare dispuse să ofere logistica și finanțarea pentru așa ceva. Sistemul de învățământ românesc nu cred că capabil de așa ceva iar direcțiunile școlilor de stat nu știu dacă vor dori vreodată așa ceva. -- istoria etniei române e subsecventă, e o multime inclusa intr-o multime mai mare. D-aia nu știm mare lucru despre istoriile petrecute pana pe la 1500, ca pe statul român nu-l interesează sa se discute/învețe despre subiectele legate de amestecul de nații care si-au pus amprenta istoric in spatiul ăsta. D-aia nu dam 2 cepe degerate pe istoria cetăților grecești și romane din Dobrogea și lăsăm sa se construiască clădiri noi peste ruinele lor. D-aia orice artefact găsit pe teritoriul actual al României e considerat a priori facut de rrromâni sau daci, de majoritatea locuitorilor actuali ai României. Pentru ca istoria oficială de școală din România e o abureala convenabilă pentru statul român, ca el asa crede ca menține unitatea poporului. Aiurea, tocmai abordarea asta o distruge. -- Mie istoria predata la scoala imi place pentru ca pune accent pe date. 11 ianuarie 1865. Relevanta evenimentului, concluzii, meh. Astea sunt chestii globaliste. Nu invatam noi d-astea -- nu exista istorie defavorabilă, decât dacă e scrisă tot din prisma unor ideologii care n-au de-a face cercetarea trecutului. >>să știi că în general „alții” - adică istoricii străini - scriu mai bine despre istoria noastră, întrucât în cazul lor intervine acea detașare de care e nevoie pentru obținerea obiectivității științifice. Doar câteva exemple: Keith Hitchins, Dennis Deletant, Adam Burakowski, Oliver Jens Schmitt, Roland Clarke. -- Nu se vorbește în școala preuniversitară mai deloc despre cumani, pecenegi sau ce influență mare au avut bulgarii. Nu se vorbește despre "descălecatul" lui Dragoș și apariția Moldovei ca are legătură cu Regatul Ungar, nevoia acestuia de a avea o zona tampon cu Hoarda de Aur. -- ultranaționalism???Din Janosl-am făcut Ioan din Ioan l-am făcut Iancu.Din Matias l-am făcut Matei Corvin...din Basarabă( cuman)...l-am făcut Badarab.Din Țepeș,născut la Sighișoara l-am trecut la erou național și l-am făcut român.Mihai a cîștigat la Călugăreni cînd de fapt a pierdut...a condus o armată de români cînd de fapt erau numai mercenari plătiți de maghiari și austrieci.Trăiești cu impresia că Eminescu și Caragiale au promovat teme istorice și mai primești și like-uri ,ca să înțelegi cîtă pregătire au ăia care le dau.Trăiești în țara din care Caragiale a fugit exasperat,tara in care Eminescu și-a pierdut mințile,țara care și-a omorît toate elitele în pușcărie,țara in care au refuzat să se mai întoarcă Eliade,Cioran,Eugen Ionescu,George Enescu,țara din care au emigrat exasperați peste 5 milioane de conaționali.Da,naționalismul de mucava ne salvează...ai dreptate. ---

Ok. Dar să se studieze la universitate. Dacă iei toate bătăliile din războaiele austro-ruso-turce, nu mai terminăm, pe bune. Ce ai menționat tu aici e pentru specialiști. Relevante sunt urmările războiului, tratatul de pace, nu fiecare bătălie.

Sunt alte hibe. De exemplu să se predea complexitatea relațiilor țărilor române cu Imperiul Otoman. Panaitescu. Murgescu. Maxim. Panaite

[stiridinromania]

Povestea legendarei trupe, spusă chiar de membrii săi: PHOENIX. HAR/JAR vine în cinematografe din 20 ianuarie

La 60 de ani de la înființare, membrii legendarei trupe Phoenix se reunesc, în premieră, în filmul documentar „Phoenix. Har/Jar” ce va putea fi văzut pe marile ecrane din 20 ianuarie, când toți fanii fenomenului muzical vor descoperi secrete și mărturii emoționante despre membrii formației care a schimbat destine, devenind un reper cultural important pentru generații întregi. Filmul regizat de Cornel Mihalache este un proiect realizat în 2022 de Televiziunea Română prin Casa de Producție TVR. „Este un film despre oameni, nu despre muzică. Oameni frumoși cu orgolii mari, bătrâni cu suflet de copil. Stăpânii României, la un moment dat.” – Cornel Mihalache

Phoenix. Har/Jar reunește membrii formației din perioada de dinaintea plecării din 1977 și punctează momentele importante din cronologia tumultuoasă a trupei, de la primele apariții din 1962 sub numele de „Sfinții”, până în prezent, povestind, în premieră, întâmplările prin care au trecut în țară, relația cu Securitatea, momentele în care au hotărât să fugă din România și cum au reușit s-o facă, dar și viața pe care au dus-o peste hotare înainte și după Revoluția din ’89. Trailerul filmului: https://youtu.be/vqqAyvYtQ1Q „Iată în sfârșit un documentar realizat de o echipă absolut profesionistă, care reușește să transmită istoria unei Legende, văzută prin prisma acelora care au creat-o și trăit-o!” – Josef Kappl În volumul omonim apărut la finalul anului trecut la Editura Integral se regăsesc transcrierile complete ale interviurilor realizate de Cornel Mihalache și Claudia Nedelcu Duca (producătorul filmului) în pregătirea documentarului, alături de inserturi grafice din Arhivele Securității, deținute de C.N.S.A.S.. „Dacă ar fi s-o înscriem în seria titlurilor legate de Phoenix la Editura Integral, atunci această carte s-ar fi putut chema: , ea fiind prima în care sunt adunate vocile tuturor membrilor formației etalon. Asta îi dă întâi de toate o valoare documentară.” – Andrei Ujică Filmul va putea fi văzut în cinematografele din București și din țară din 20 ianuarie și este distribuit de Cineplexx România. Primele proiecții pe marele ecran vor avea loc, în avanpremieră, la Cineplexx Băneasa iar biletele s-au pus deja în vânzare și pot fi achiziționate de pe: https://bit.ly/BILETE-PhoenixHarJar. „Proiectul a intrat în portofoliul Casei de Producție TVR în luna iunie 2022 la inițiativa lui Mișu Predescu, directorul departamentului. Filmul Phoenix. Har/Jar e construit cu multă măiestrie de Cornel ca un dialog, ca o poveste spusă de o singură voce. Tare mult îmi doresc ca și membrii formației și presa și spectatorii obișnuiți să treacă dincolo de vorbele lor, de gândurile lor și să vadă emoțiile - singurele a căror sinceritate și veridicitate nu poate fi negată.” – Claudia Nedelcu Duca

Phoenix. Har/Jar este un film documentar al Casei de Producţie TVR după un scenariu semnat de Cornel Mihalache și Claudia Nedelcu Duca. Montajul filmului îi aparține Roxanei Elekes, regia lui Cornel Mihalache, iar Claudia Nedelcu Duca este producător. „Am întrebat: . Răspunsul a fost: Nu l-am ascultat. Am încercat să ajung dincolo de legendă.” – Cornel Mihalache Pe paginile ale căror link-uri sunt mai jos puteți găsi mai multe informații despre film, istoria trupei Phoenix, making of dar și cinematografele în care va rula documentarul. Tot acolo sunt afișate și o parte dintre materiale ce nu au mai intrat în editul final al Phoenix. Har/Jar. Facebook: https://www.facebook.com/Phoenix.Har.Jar Instagram: https://www.instagram.com/phoenix.har.jar TikTok: https://www.tiktok.com/@phoenix.har.jar Read the full article

[centrulculturalreduta2019]

Manuela Ivan,prezentă la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’

Centrul Cultural Reduta și Consiliul Județean Brașov în parteneriat cu Primăria Municipiului Brașov și cu Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov vă invită în perioada 12-15 august 2022 în Piața Sfatului, la prima ediție a Târgului ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’.

Vor fi prezenți peste 20 de meșteri populari din județul Brașov și din țară. Aceștia vor aduce în atenția vizitatorilor, meșteșuguri din vechime, care se practică și astăzi, precum pielărit, cusături, pictură pe lemn, pictură pe sticlă, împletituri din sfoară, împletituri din foi de porumb, sculptură, modelaj în lut, olărit, împăslit, ceramică. Cei mici vor descoperi la acest târg și turtă dulce.

Astăzi despre pictura pe lemn și despre Manuela Ivan, meșter popular. 

Pictura pe lemn

Pictura pe lemn apare pe teritoriul Europei încă din secolul al XV-lea, aceasta regăsindu-se și pe teritoriul României, începând cu secolul al XVI-lea. Pictura pe lemn, specifică sașilor din Transilvania,  apare inițial într-o formă rudimentară, ca și completare a sculpturii de pe diferite piese de mobilier, cu precădere lăzi. Având ca apogeu secolul al XVIII-lea, pictura pe lemn începe să își piardă din interes, astfel că spre sfârșitul secolului al XIX-lea întră într-o perioadă de declin.

Țara Bârsei, fiind situată la granița dintre etnia sașilor și cea a maghiarilor, prezintă a bogată varietate de picturi pe lemn, putându-se astfel deosebi mai multe tipologii de pictură. 

În Brașov a existat un centru de pictură a lăzilor brașovene, cunoscute și recunoscute în toată țară dar și peste hotare pentru unicitatea lor în punct de vedere al decorării. 

Este vorba de lăzi de transport a mărfurilor ce erau comecializate la târguri, decorate cu elemente frumoase de feronerie și având pictate pe frontul lăzii, draperii și ciucuri. 

În zona Bran a fost, de asemenea, un centru de pictură  la Șimon, unde meșterii au învățat arta picturii de la sașii din Brașov, ulterior, desăvârșindu-și propriul stil de pictură, românesc, specific zonei Bran. Aici apare binecunoscuta creangă cu flori de măr.

De asemenea, în Zona Săcele, ceangăii au dezvoltat propriul stil de pictură, care se deosebește de cel al sașilor, cât și de cel al românilor care au pictat în Țara Bârsei, prin culorile folosite, și prin modul de a reprezenta diferite flori, specifice acestui tip de pictură.

Mobilierul pictat săsesc, considerat astăzi o creaţie artistică deosebită, a fost iniţial realizat de meşterii breslaşi din ateliere de tâmplărie şi dulgherie, dezvoltate în special în marile oraşe precum Sighişoara, Sibiu, Mediaş, Braşov, Cluj şi Bistriţa.

Manuela Ivan, a fost atrasă de când era mică, de pictură, fiind  impresionată de mobilierul pictat tradițional din Transilvania.  La început s-a documentat în acest domeniu, a citit cărți, a abordat muzee  de unde a obținut informații prețioase și a fost ucenică într-un atelier de pictură din Brașov, unde a fost ucenică timp de trei ani.

A învățat tehnica picturii pe lemn și a aflat multe informații despre mobilierul pictat din punct de vedere etnografic, cât și istoric. 

Practică acest meșteșug de peste 5 ani și lucrează pe comandă piese mari de mobilier, lăzi de zestre, blidare, armăroaie etc.

Are o colaborare foarte bună atât cu Muzeul de Etnografie din Brașov, cât și cu Muzeul Astra din Sibiu în cadrul unor proiecte. Realizează ateliere de pictură pe lemn în stil tradițional pentru copii și adulți.

,,Prin ceea ce fac, încerc să readuc în atenția publicului, vechea pictură de pe mobilier. Este nevoie să ne cunoaștem rădăcinile, tradițiile, așa cum au fost ele. Este important să ne cunoaștem istoria. În urma unor ani de studiu, de cercetări pe cont propriu, pot spune că am ajuns să cunosc principalele stiluri de pictură pe lemn din zona Transilvaniei, iar ceea ce îmi doresc este să transmit mai departe oamenilor frumusețea mobilierului pictat, așa cum era el odată, fără a interveni asupra culorilor sau motivelor.’’

Deoarece suntem într-o permanentă evoluție și schimbare, iar o ladă de zestre nu își mai găsește locul în orice casă, Manuela Ivan încearcă să adapteze pictura veche pe piese noi de mobilier care au utilitate în orice casă. 

Acestea ar fi: lăzi de zestre micuțe - gen masă de cafea, rafturi de bucătărie, ceasuri, noptiere, băncuțe etc.

Vă invităm la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’ organizat în Piața Sfatului din Brașov, în perioada 12-15  august pentru a afla mai multe despre lăzile de zestre și despre frumusețea mobilierului pictat și pentru a sta de vorbă cu Manuela Ivan, meșter popular. 

Text și foto: Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov  

[turistprinro]

În 1935, cu prilejul “Lunii Bucureştilor“, unul dintre importantele evenimente desfăşurate în Capitală, Parcul Carol primeşte o nouă viaţă. Sunt reparate pavilioanele construite în 1906 şi sunt realizate amenajări noi, în perimetrul Parcului şi vecinătatea acestuia. Este modernizată Piaţa Regina Elisabeta, redenumită “Mareşal Joffre“. Redenumirea pieței nu este întâmplătoare. Istoria Mareșalului Joseph Jacques Cesaire Joffre este legată de istoria României interbelice.

Joseph Jacques Césaire Joffre (1852-1931)

La 20 august 1920, la Palatul Artelor din Parcul Carol, mareșalul Joseph Jacques Cesaire Joffre (1852-1931) acorda Capitalei o Cruce de Război în numele Franței. La ceremonie au fost prezenți miniștrii de externe din Anglia, Cehoslovacia, Franța și Portugalia. Mareșalul Joffre a ajuns la Palatul Artelor, cu un automobil pus la dispozitie de Regele Ferdinand (1914-1927). Suveranul român era îmbrăcat într-o uniformă a vânătorilor de munte și purta Marele Cordon al Legiunii de Onoare. Joffre a motivat în discursul său acordarea medaliei prin citarea Capitalei prin ordin de zi pe Fântâna a fost inaugurată în 1935, de regele Carol al II-lea al României, cu ocazia festivităților ocazionate de Luna Bucureștilor, care au durat de la 9 mai până la 9 iunie. La vremea aceea, piața se numea Piața Mareșal Joffre.armată, pentru modul în care bucureștenii au

“suportat cu atâta sânge rece și bărbăție asprele încercări ale războiului”.

Mareșalul francez a pus Crucea de război pe o pernă din catifea roșie, brodată cu stema Bucureștilor și a înmânat-o doctorului Gheorghian. Cu acest prilej au fost decorați și ofițerii români care s-au distins în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz, așa cum a fost cazul generalilor Rășcanu și Maiorescu.

Generalul Ioan Rășcanu, ministrul de război (13 martie 1920-13 decembrie 1921) a organizat sărbătorirea a trei ani a victoriei de la Mărășești.  A pus la dispoziția mareșalului Joffre, la 22 august 1920, un tren special pentru deplasarea în orașul unde s-a oprit inaintarea germanilor. Discursurile generalilor Rășcanu și Cristescu au fost urmate de decernarea Crucii de război orașului Mărășești. Mareșalul Joffre a înmânat medalia primarului Negroponte.

Fântăna Zodiac, Parcul Carol, București

Festivitățile ocazionate de Luna Bucureștilor, din anul 1935, când a fost inaugurată fântâna Zodiac au durat o lună de zile, din 9 mai până la 9 iunie. Fântâna a fost inaugurată de regele Carol al II-lea al României. Se afla, la vremea aceea, în mijlocul Pieței Joffre și a fost concepută de arhitectul Octav Doicescu, care a conlucrat cu Mac Constantinescu, Dorin Pavel şi August Schmeidegen, aceştia trei din urmă realizând frumoasele mozaicuri cu zodiile, în stil Art Deco.

Fântăna Zodiac, Parcul Carol, București

Fântâna constă dintr-un bazin circular, de mari dimensiuni, în mijlocul căruia se înalță o cupă de piatră, iar mozaicurile negre pe fond cenușiu reprezintă zodiile. După 30 decembrie 1947 atât Parcul cât şi Piaţa din faţa lui şi-au pierdut numele, fiind redenumite Parcul şi Piaţa Libertăţii, pavilioanele au dispărut, o serie de sculpturi au fost mutate, iar pe locul Muzeului Militar a fost construit celebrul mausoleu. Fântâna Zodiacului a rămas însă la locul ei, restaurată, neafectată de ceea ce se petrecea în jur. Fântâna Zodiac este înscrisă în Lista monumentelor istorice (clasa “A”) la nr.2330, cu cod LMI B-III-m-A-20003. În Planul de dezvoltare durabilă a Municipiului Bucureşti pentru anii 2009-2012 a fost inclusă şi schimbarea pompei de circulaţie şi a instalaţiei electrice.

  Fântâna Zodiac În 1935, cu prilejul "Lunii Bucureştilor", unul dintre importantele evenimente desfăşurate în Capitală, …

[laivinduroriginal]

Iancu Flondor: Patriarhul Unirii Bucovinei cu România

Cine a fost Iancu Flondor? Iancu Flondor (1865-1924) este recunoscut drept una dintre cele mai importante figuri din istoria Bucovinei și a României Mari. El a fost un lider politic, avocat și patriot român, dedicat luptei pentru drepturile românilor din Bucovina, o regiune care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era sub dominație austriacă. Flondor a jucat un rol esențial în realizarea Unirii…

[centrulreduta2019]

Manuela Ivan expune la Centrul Cultural Reduta

În cadrul Expoziției ŢARA BÂRSEI - Spațiu meşteşugăresc multicultural, 13 meșteri și artizani din județul Brașov  își  vor expune lucrările. 

Vernisajul va avea loc în data de 4 martie, ora 13.00, în foaierul Centrului Cultural ,,Reduta". 

Expoziția va fi găzduită din 2 martie până în 10 mai 2021 și este organizată de către Serviciul Cultură Tradițională din cadrul Centrului Cultural Reduta în colaborare cu Asociaţia Creatorilor de Artă Contemporană şi Tradiţională Braşov. 

Pictura pe lemn

Pictura pe lemn apare pe teritoriul Europei încă din secolul al XV-lea, aceasta regăsindu-se și pe teritoriul României, începând cu secolul al XVI-lea. Pictura pe lemn, specifică sașilor din Transilvania,  apare inițial într-o formă rudimentară, ca și completare a sculpturii de pe diferite piese de mobilier, cu precădere lăzi. Având ca apogeu secolul al XVIII-lea, pictura pe lemn începe să își piardă din interes, astfel că spre sfârșitul secolului al XIX-lea întră într-o perioadă de declin.

Țara Bârsei, fiind situată la granița dintre etnia sașilor și cea a maghiarilor, prezintă a bogată varietate de picturi pe lemn, putându-se astfel deosebi mai multe tipologii de pictură. În Brașov a existat un centru de pictură a lăzilor brașovene, cunoscute și recunoscute în toată țară dar și peste hotare pentru unicitatea lor în punct de vedere al decorării. Este vorba de lăzi de transport a mărfurilor ce erau comecializate la târguri, decorate cu elemente frumoase de feronerie și având pictate pe frontul lăzii, draperii și ciucuri. În zona Bran a fost, de asemenea, un centru de pictură  la Șimon, unde meșterii au învățat arta picturii de la sașii din Brașov, ulterior, desăvârșindu-și propriul stil de pictură, românesc, specific zonei Bran. Aici apare binecunoscuta creangă cu flori de măr.

De asemenea, în Zona Săcele, ceangăii au dezvoltat propriul stil de pictură, care se deosebește de cel al sașilor, cât și de cel al românilor care au pictat în Țara Bârsei, prin culorile folosite, și prin modul de a reprezenta diferite flori, specifice acestui tip de pictură.

Mobilierul pictat săsesc, considerat astăzi o creaţie artistică deosebită, a fost iniţial realizat de meşterii breslaşi din ateliere de tâmplărie şi dulgherie, dezvoltate în special în marile oraşe precum Sighişoara, Sibiu, Mediaş, Braşov, Cluj şi Bistriţa.

Manuela Ivan

Date de contact: https://www.facebook.com/manuela.ivan.mobilier.pictat

tel: 0726 107 080 

Totul a început din pasiune pentru mobilierul pictat vechi. Fiind atrasă de mică de pictură, am fost impresionată de mobilierul pictat tradițional din Transilvania și am început să mă documentez în acest domeniu. Am vizitat foarte multe muzee, am citit cărți, am abordat muzee care m-au ajutat cu multe informații prețioase, ca mai apoi să am marea șansă să învăț să pictez în cadrul unui atelier de pictură din Brașov, unde am fost ucenica timp de 3 ani. Aici, pe lângă tehnica picturii pe lemn, am aflat foarte multe informații despre mobilierul pictat din punct de vedere etnografic, cât și istoric. Apoi, am continuat studiul pe cont propriu.

După cei 3 ani de ucenicie, m-am dedicat întru-totul picturii pe lemn, astfel că în prezent practic acest meșteșug de peste 5 ani.

Lucrez pe comandă piese mari de mobilier, lăzi de zestre, blidare, armăroaie etc.

Colaborez cu Muzeul de Etnografie din Brașov și cu Muzeul Astra din Sibiu în cadrul a diferite proiecte. Realizez ateliere de pictură pe lemn în stil tradițional atât cu copii, cât și cu adulți.

 Prin ceea ce fac, încerc să readuc în atenția publicului, vechea pictură de pe mobilier. Este nevoie să ne cunoaștem rădăcinile, tradițiile, așa cum au fost ele. Este important să ne cunoaștem istoria. În urma unor ani de studiu, de cercetări pe cont propriu, pot spune că am ajuns să cunosc principalele stiluri de pictură pe lemn din zona Transilvaniei, iar ceea ce îmi doresc este să transmit mai departe oamenilor frumusețea mobilierului pictat, așa cum era el odată, fără a interveni asupra culorilor sau motivelor.

Deoarece suntem într-o permanentă evoluție, schimbare, deoarece o ladă de zestre nu își mai găsește locul în orice casă, încerc să adaptez pictura veche pe piese noi de mobilier, care au utilitate în orice casă, cum ar fi: lăzi de zestre micuțe - gen masă de cafea, rafturi de bucătărie, ceasuri, noptiere, băncuțe etc.

[smartseo4you]

30 de ani de existență în slujba educației de performanță

New Post has been published on https://business-entrepreneur.ro/30-de-ani-de-existenta-in-slujba-educatiei-de-performanta/

30 de ani de existență în slujba educației de performanță

Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României aniversează, în acest an, 30 de ani de existență în slujba educației de performanță, a cercetării și inovării în România. Este un moment important, care coincide cu o transformare iminentă a vieții și a lumii. Însă, viitorul nostru începe cu generațiile de copii extraordinari ai României, care ne-au călcat pragul în toți acești ani, care sunt gata să deschidă noi drumuri și să reconstituie esența și sensul tuturor lucrurilor, pentru cel puțin încă 30 de ani de aici încolo.

Privind în urmă, 30 de ani par un vis, însă rememorând fiecare an, fiecare moment, fiecare proiect, fiecare secundă, i-am regăsit, rând pe rând, pe acești copii minunați, printre cei mai buni specialiști, cei mai buni artiști, cei mai buni medici, cei mai buni cercetători, cei mai buni profesori, cei mai buni ingineri din România și din întreaga lume.

Zeci de mii de copii și tineri au găsit aici un spațiu în care și-au putut dezvolta potențialul, și-au putut antrena inteligența, și-au descoperit vocația, și-au împlinit visele. Scopul acestor activități este acela de a spijini și promova tinerii valoroși și pe cei cu IQ ridicat, de a îmbunătăți cunoștințele și aptitudinile acestora, de a-i încuraja să își dorească să se autodepășească și să își valorifice la maxim talentul și potențialul individual.

”Noi, echipa FDVDR, credem în munca noastră, credem în acești copii, credem în viitorul lor și în dezvoltarea României! Credem că acolo unde există pasiune, calea către succes este una sigură și cu sens unic! Am construit această poveste frumoasă și trainică alături de mii de parteneri extraordinari, de personalitățile care au fost alături de noi în toți acești ani, de colaboratorii noștri, alături de părinți, alături de profesori și de inventatorii pe care i-am susținut și promovat, prin Senatul Științific. Ne dorim ca povestea noastră să devină un reper, să inspire și să continue la fel de frumos. Să putem proiecta următorii 30 de ani, într-o oglindă a succesului și performanței, ca un testament al implicării noastre, a tuturor, în dezvoltarea României!”, a declarat Trisi Cristea, Director General FDVDR.

Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României este membru al European Council for the High Ability și membru al World Council for Gifted and Talented Children.

FDVDR în cifre:

Peste 5.000.000 de euro investiți în educație Peste 2000 de premii Peste 3000 de copii și tineri beneficiază gratuit, în fiecare an, de activități de educație alternativă și dezvoltare vocațională, în cadrul Clubului de Excelență al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României Peste 3500 de copii din România, Republica Moldova, dar și copii români din țări precum Belgia, UK, Germania sau Italia participă, în acest an educațional, la cursurile organizate pe platforma de e-learning #ȘcoalaFDVDR Mai mult de 200 de spectacole, concerte și evenimente cultural-educaționale, doar în ultimii 3 ani Peste 50 de programe și proiecte pe termen mediu și lung, în domeniul educațional, cultural și social, unele dintre acestea în curs de desfășurare Cel mai mare premiu individual din istoria recentă a României, în valoare de 300.000 de RON, decernat, în 2007, inventatorului Justin Capră O bursă în valoare de 100.000 de dolari, pentru susținera tinerilor actori români Printre proiectele și activitățile desfășurate, de-a lungul timpului, de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, se numără: Programe dedicate educației vocaționale pentru copii

Clubul de Excelență, destinat copiilor supradotați și talentați, în scopul dezvoltării aptitudinilor prin intermediul unor programe personalizate de pregătire. Scopul Clubului de Excelență este identificarea, dezvoltarea și promovarea copiilor și tinerilor talentați și susținerea excelenței. Program de Burse acordate cu scopul de a susţine excelenţa și performanța copiilor și tinerilor, destinate pregătirii de specialitate, participării la concursurile de profil relevante, achizitionării de materiale sau obiecte specifice, dezvoltării aptitudinilor și continuării activităţilor de dezvoltare personală vocațională. Programe personalizate de dezvoltare a abilităților vocaționale și a talentului, cum ar fi: cursuri Master Class, tabere, vernisaje, expoziții, concursuri. Printre acestea se numără: Vacanță pentru Campioni, Caravana Talentului, Tabăra de Creaţie ”Monumente de Civilizaţie Europeană, Concursul Național de Tinere Talente ”Allegria”, Bătălia Micilor Genii, etc. Programe de susținere și promovare a valorilor umane și profesionale 

Conferințe, Mese Rotunde, Târguri, Programe de Internship, Programe educaționale internaționale, cum ar fi: Conferințele Fischer, Festivalul Educației, Școala de Vară Bucharest Summer University, Târgul Tradițiilor, JobFest, Programul ”Dezbate România”, etc. Spectacole eveniment în care sunt omagiate mari personalități ale vieții culturale românești, cum ar fi Ziua Recunoștinței pentru Valorile Naționale, prin care, în 2019, l-am omagiat pe marele poet național Mihai Eminescu, iar în 2020 am omagiat medicii români. Premiul de Excelență ”Dan Voiculescu”, prin acordarea unor premii de excelență personalităților din domeniul științei, culturii și tehnologiei. Printre cei premiați, până în prezent, se numără: Justin Capră, Radu Beligan, Gabriela Ficz, Tudor Gheorghe, etc. Gala Teatrului Tânăr, un program destinat tinerilor actori, organizat sub forma unui concurs și având ca premiu o bursă în valoare de 100.000 de dolari, pentru a reprezenta România în concursuri internaționale de teatru și pe marile scene ale Europei. Programe social-umanitare Aceste programe sunt derulate în fiecare an, în preajma celor mai importante sărbători creștine. Printre acestea se numără: Campania “Daruiește și vei dobândi”, Campania “O jucărie pentru un zâmbet”, Cantina Socială, Consiliul Seniorilor, Daruri pentru copiii nevoiași. Senatul Științific

În anul 2010, Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României a înființat un nou departament, Senatul Științific, care promovează valorile științifice și tehnice nou create, orientate către dezvoltarea României. Prin activitatea sa, Senatul Științific este un catalizator pentru apariția și introducerea noilor tehnologii, descoperirea și susținerea creatorilor acestora, aducându-și contribuția la dezvoltarea societății românești. Obiectivul Senatului Științific este acela de a elabora și implementa proiecte și programe în domeniul cercetării și inovării, care să atragă cercetători, inventatori, oameni de știință cu idei inovatoare, revoluționare, descoperiri importante, prototipuri, premiere mondiale. Printre proiectele desfășurate de Senatul Științific, din 2010 până în prezent, se numără:

Conferințe despre marii inventatori români – desfășurate la Biblioteca Metropolitană București. Aceste conferințe au reunit oameni de știință și inventatori români care au discutat cu publicul prezent despre realizările științifice ale românilor. Acestea au avut diverse teme: Henri Coandă, Hermann Oberth, Petrache Poenaru, Victor Babeș. Cel mai mare premiu individual din istoria recentă în valoare de 100.000 $, oferit inventatorului Justin Capră. Burse pentru inovare și cercetare, oferite tinerilor inventatori și cercetători români. Printre acestea se numără: Bursa SAB – Propulsăm viitorul, oferită în cadrul Salonului Auto Bucuresti, pentru cea mai impresionantă invenție a momentului, din domeniul auto. EUROINVENT, bursă oferită celei mai interesante invenții prezente la Expoziția Europeană a Creativității și Inovării. Robochallenge, bursă oferită la cea mai mare competiție de robotică din Europa, celei mai interesante invenții înscrise în concurs. Promovarea culturii și patrimoniul național. Susținerea participării Asociației Scriitorilor de Cărți de Specialitate la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. Având alături de noi personalităţi remarcabile ale ştiinţei şi cercetării româneşti, ale mediului cultural și academic, instituții reprezentative din diverse domenii, parteneri și colaboratori deosebiți, suntem pregătiți să ducem mai departe misiunea noastră de a susține excelența, de a antrena inteligența și de a promova inovația, pentru următorii 30 de ani.

Sursa stire svnews.ro

[bartholomaus]

Cele mai vechi mine de argint de pe teritoriul României de azi sunt cele deschise de coloniștii sași de la Rodna, în secolul al 13-lea, chemați special în acest scop de regii maghiari. Până atunci, tot argintul existent pe teritoriul acesta era de import. Dacă aurul apărea în natură sub formă nativă (și putea fi găsit de oricine, răbdare să aibă), în filoane sau în nisipul râurilor, argintul nu putea fi obținut decât printr-un laborios proces fizico-chimic, la care în antichitate aveau acces doar populațiile din lumea greco-romană, iar în evul mediu unele țări occidentale ajunse la un anumit grad de dezvoltare tehnologică (precum germanii :) ). Când mai vedeți bijuterii sau monezi  de argint dacice să știți că sunt realizate din argint de import adus din lumea elenistică/romană, sub formă de monezi, mici lingouri sau din alte podoabe.

--------------------------------------

Dar stantele pentru batut monede din așezările dacice la ce foloseau? Se topeau monede grecești si romane pentru a se emite alte monede romane? 🤔 Poate ar trebui să ne mai gîndim...🙂

eu așa cred. Că se topeau chestii vechi pentru a se bate altele noi...

se topeau și circulau lingouri. Sunt argumente că pe teritoriul Daciei nu exista tehnologia să se extragă argint local. Să extragi argint din filonul amestecat cu aur e foarte greu și pierzi aurul. aduceau argint din altă parte, cum făceau mulți, inclusiv atenienii.

Lipsa tehnologiei din cauza complexității ei. Doar extragerea minereului era o treabă complexă. Apoi prelucrarea lui chimică era o nebunie.

--------------------------------------

n-are legătură cu perioada post cucerire. vezi toată istoria războaielor din Balcani, Asia Mică, Crimea - secolele III-I BC. a fost raiul mercenarilor atunci. orașele grecești de mutle ori acționau ca relee de distribuție în teritoriile periferice.  Taxa de protectie nu are legătură cu comerțul. E o chestie de tip Camora dacă vrei. Pentru comerț cauți mereu moneda mică, maruntisuri, nu pe cea din materiale pretioase.

Nu cred că e vorba doar de ”avutul de tehnologie” ci și de o tradiție, o calificare superioară a unei comunități mari de muncitori. Cred că o mină de argint ar fi apărut doar în anumite condiții de dezvoltare economică, de acces la rute comerciale comode, prin care argintul putea fi exportat în mod sigur. Cred ca argintul nu putea fi exploatat ca aurul, în comunități mici, tribale, de familie în care un singur om putea obține prin spălare câteva grame de aur. Nu cunosc minele de ag ale odrisilor sau scordiscilor, dar înclin să cred că sudul oferea o cerere mai mare și din din acest motiv, o presiune  mai mare. În Carpați poate nici minele nu erau prea bogate, nici comunitățile prea puternice încât să se simtă motivate să investească într-o industrie atât de complexă. Și prea departe de Mediterană, principala zonă care consuma așa ceva. Astea sunt doar speculații.

--------------------------------------

Argintul se obținea în primul rând din galenă. Tehnologia este foarte simplă, argintul se separa de plumb prin cupelație (topirea minereului în curent puternic de aer), procedeu folosit cu niște mii de ani înainte de daci în Asia Mică și prin alte părți, iar în vremea dacilor cam peste tot în jurul lor. Austriecii au identificat în Transilvania mineralizații de galenă argentiferă, însă cu un procent scăzut de argint (în jur de 0.03%). Dar tot ei au găsit la Sarmizegetusa Regia, între ruine, un depozit de peste o tonă și jumătate de galenă cu un conținut de 0,2% Ag și 62% Pb, pregătită pentru prelucrare. Spre comparație, în minele de la Laurion conținutul de Ag este de 0,1-0,2%, deci cam la fel. Ar fi absurd să credem că dacii au cărat tone de minereu de la distanțe foarte mari, ca să îl prelucreze în vârful muntelui. Oricum, indiferent de unde provine acea galenă, e clar că știau să separe argintul de plumb.

O tonă-jumate de galenă??? Doar la Sarmi, acolo? Există în zonă sursă primară pentru așa ceva? Au mai găsit și arheologii români vreo urmă din tona aia? De unde au cărat-o la Sarmi? Dar de ce să îl prelucreze în vârful muntelui? Mi se pare absurd ca cari materie primă la munte când poți obține produsul finit aproape de carieră. Nu exclud nimic, dar încă am suspiciuni, căci nu se ”pupă” unele chestii.

Eu am încredere în geologii austrieci. Au găsit și bucăți în mai multe locuri în sit, dar și acel mare depozit, la sud de fortificație. Au luat probe, au făcut analize. Există în zonă surse atestate de galenă, una chiar în Grădiștea de Munte, alta în Fizești, dar nu știu dacă sunt argentifere sau ce concentrații de metale au. Informația cu depozitul apare și în raportul final al săpăturilor fiscului, și într-o notă a celui care la acea vreme era Consiliarius Montanus et Exactor Montanisticus în cadrul Administrației miniere a domeniului Hunedoara. Arheologii românii nu au valorificat niciodată această informație. Depozitul trebuie să fie tot acolo.

Da, acum am citit în cartea ta. Nu ai specificat că acea materie primă  apare lângă misterioasa clădire numită ”baia romană”. Care putea fi o instalație industrială târzie, ori epoca Decebal, ori romană. Oricum, față de atelierele metalurgice care au lăsat numeroase urme de zgură și alte urme de fier și cupru, asta cu galena argintiferă de o tonă-jumate dispărută între timp lasă loc la interpretări. Mișto, oricum...

da, asa e..Nimeni nu stie nimic despre acel loc. Decat ce au gasit austriecii in sec 19

kosonii de aur cu monograma, de pilda, sunt din aur foarte bun, foarte rafinat, obtinut de fapt din topirea probabila a unei parti a staterilor grecesti vest-pontici obtinuti la vreme Burebista. In schimb, cei fara monograma, sunt din aur local, aluvionar probabil, si mult mai putin bine rafinati decat prima serie.

Pe de alta parte, kosonii de argint au un continut foarte asemanator cu cel al tetradrahmelor de Thasos. Probabil utilizau tot ce puteau, asta e ceva normal.

---

Dacă era așa simplu de ce au adus regii maghiari mineri specializați tocmai din Germania? Fiindcă tehnologia era complexă și implica o organizare industrială care nu era la îndemâna oricărei societăți. Chiar dacă dacii ar fi știut ”secretul” , nu era de ajuns. Era necesară o organizare dar și o motivație care - probabil - lipsea dacilor. https://www.reddit.com/.../how_was_silver_refined_in_the.../

greu de convins la boboru patrihoț că neamul tracic era primitiv 

--

Deci așa făceau dacii.Am citit articolul și am găsit si descrierea asta: ”La fel ca în cazul exploatării, se cunosc prea puţine despre metodele de obţinere a argintului din minereuri de către daci. Metoda cupelării, utilizată în antichitate, atestată la Laurium şi în ţara noastră, pentru prima dată în Transilvania secolului XVI a fost probabil utilizată şi de geto-daci. Se utiliza minereul de galenă (sulfură de plumb şi argint), frecvent în Munţii Apuseni şi în Munţii Maramureşului, care era încălzită, obţinându-se argint şi litargă (oxid de plumb), rezultată din oxidarea plumbului în contact cu aerul. Cuvele în care se desfăşura acest proces erau confecţionate din argilă amestecată cu os , iar spuma de litargă era scoasă prin introducerea unor tije de fier pe care se lipea imediat . Separarea aurului de argint (aşa cum s-a văzut, insuficient stăpânită de daci)se realiza într-un creuzet poros prin amestecare cu sare şi o materie organică, pereţii creuzetului absorbind argintul sub formă de clorură de argint. Se mai utiliza sulfatul de antimoniu, obţinându-se sulfat de argint, care se ridica la suprafaţa aurului sub forma unei spume uşor de îndepărtat. Filoanele de argint au constituit, desigur o altă sursă de aprovizionare pentru orfevrarii daci. Deşi nu s-au descoperit, se presupune că cuptoarele pentru reducerea minereurilor conţinând metale preţioase erau asemănătoare ca tipologie cu cele pentru obţinerea fierului, atestate în Dacia. Mangalul era obţinut prin distilarea uscată a lemnului fără accesul aerului, în gropi lutuite, lemnul utilizat fiind, mai ales, pinul”  Eu nu cred așa ceva. Eu cred că la nivelul civilizației dacice din sec 1 ante-1 post nu era posibilă o asemenea industrie. Sau aș crede, dacă ar apare dovezi incontestabile. Articolele din AMN ale lui Eugen Stoicovici si Florica Stoicovici nu le-am găsit, dar par vechișoare (anii 60-70) și  nu par să fi convins. Eu am încredere mai multă în părerile lui Daniel Spânu

--

Atestarea certă a unui depozit de 1,5 tone de galenă argentiferă la Sarmizegetusa Regia chiar nu contează ca argument? =>> of...ba da...contează...Dar de ce să cari o tonă jumate de galenă în vârful muntelui? Asta mă seacă. Nu are sens. Cel puțin pentru mintea noastră. O sa mai adun păreri, o sa mai citesc și o să imi mai nuanțez părerea.

Probabil pentru că acolo erau atelierele, acolo erau cartierele cu meșteri, în plus, aveau o excelentă rețea de drumuri de plai. Cu fierul cum au procedat? Dar cu piatra? La câte mii de tone de piatră de construcție au cărat de la Deva și Călan până în vârful muntelui, o tonă de galenă era un mizilic...  =>> Da, dar piatra o cărau cioplită din carieră. Și o finisau la fața locului. Dar nu cred că aduceau din Călan blocuri masive de piatră așa cum era extrasă brut din carieră. La fel făceau și grecii. Aduceau marmura PRELUCRATĂ până la șantier. Nu plimbau tone de piatră doar ca să o cioplească la șantier, când acest lucru putea fi făcut la carieră. Fierul îl cărau sus sub formă de lentile căci era redus în cuptoare aflate lângă punctul de exploatare. În general nu urcau aiurea materie primă. Nicăieri în lume, în orice epocă nu era cărată materia primă la distanțe mari.

----

Știu că piatra era cioplită în carieră, eu mă refeream la capacitatea lor de a transporta greutăți și cantități la Sarmi. În ce privește fierul, exact "în vârful muntelui", la Sarmi, s-au găsit cuptoare de redus. S-a găsit și minereu la Sarmi, adus de undeva, în special hematit și granat.Tu te încăpățânezi să privești lucrurile ca asfaltistul care merge la Sarmi cu mașina, de pe Valea Albă. Înțelege că oamenii ăia nu circulau pe văi, ci pe culmi, aveau o rețea senzațională de drumuri. Principalele surse de fier din apropiere de Sarmi sunt la altitudini mult mai mari decât cetatea. Dealul Bătrâna, de ex., care e la peste 1700 m. Deci nu urcau materia în vârful muntelui, ci o coborau, când o duceau la Sarmi. Și nici nu era departe, de la Bătrâna la Sarmi se ajungea călare în câteva ore. Posibil și galena să o fi coborât de undeva. Ca să te apuci să reduci sau prelucrezi la cota 1700-1800, înseamnă să ai acolo logistică, să cari lemn pentru cuptoare (acum e pășune alpină, nu știu cum era în trecut), să construiești locuințe pentru muncitori, să îi aprovizionezi, să te bată furtunile și zăpezile în cap mare parte a anului. Nu era mai simplu era să cobori materia primă în oraș? =>> Ba da...Acum face sens. Dacă galena era de găsit în zona alpină, era ok să o coboare. Eu te-am contrazis strict la argumentul cu piatra de carieră, care nu a fost un exemplu potrivit. Nici la fier...nu sunt prea convins că aduceau minereu de fier de la 1700 m. Ce naiba, nu găseau mai jos? Si totusi..daca galena aia are legatura cu romanii????  Căci după cucerire, de ce ar fi lasat romanii, ani si ani de zile, cat au mai stat ei pe acolo, gramada aia de galenă, numai bine ca să o găseasca austriecii 1900 de ani mai târziu. Nu...categoric nu cred ca dacii se ocupau cu extragerea argintului. Nu cred și pace. E ca si cum ai încerca sa ma convingi (dacă am trăi peste 2000 de ani) ca românii de azi făceau bombe atomice. Tehnologia o puteau știi, uraniu aveau... De ce să nu fi făcut? Că doar erau un popor puternic si prosper! Daca acolo se scotea argint, sigur era ceva roman. Cel mult, putem specula, existența unei instalații post Domitian.

Păi tocmai asta am făcut și ce zici tu nu se pupă neam cu o posibilă realitate! Obținerea argintului implică nevoi de personal calificat (mulți oameni), apă curgătoare, amenajări masive (care lasă urme) și rămășițe de steril. Nu merge să produci argint așa, în familie, în mic. Nu se poate afla nimic în plus despre galena aia decât că a existat. Deci?... Iar Daniel Spânu mi-a zis despre analizele de argint: ”Povestea cu fizicienii care ar fi dovedit ca podoabele din tezaure sunt din argint local e o minciună frumos ambalată să pară un incontestabil adevăr ştiinţific. In primul rând: analizele elementale au o doză mare de relativitate sau inexpresivitate. In al II-lea rând, meşterii orfevrii din antichitate, inclusiv cei din mediul dacic, interveneau în mod deliberat în structura elementală a materiei prime topite. In astfel de cazuri, nici analizele cele mai rafinate (analizele izotopilor de Pb) nu pot indica provenienţa argintului ! Cf. contribuţiile Profesorului Pernicka - somitate mondială în domeniu. Cine zice ca analizele au demonstrat autohtonia argintului, habar nu are. Nu merită nici o atenţie.”

Tot Daniel Spânu mi-a mai spus acum câteva zile, exact ce știam și eu: ”Pâna la probe contrare consistente (!), eu nu cred ca argintul a fost exploatat prin mine inaintea cuceriririi romane. Organizarea unei exploatari de mina presupune o complexitate de organizare statala a unei intregi societati. Nu numai mina in sine este o problema de infrastructura, ci industria care permite separarea argintului din galena: bazine de decantare, prese de sfaramare a minereului, furnale etc. Unde sunt toate astea ?”

-----

Arheologii care se ocupă de bijuterii/podoabe antice nu cred că dacii exploatau industrial argintul, căci la asemenea lucrări era nevoie de multă mână de lucru, calificată, apă curgătoare, resurse. Iar urmele (amenajări, steril) ar fi rămas. Nu este la fel ca în cazul aurului în care un singur om putea să spele nisipul din rîu cu un șaitroc și să găsească aur. Arheologii care nu se ocupă cu studiul podoabelor își doresc ca dacii să fi avut o industrie de extragere a argintului și caută argumente.

[radioromania]

Editura Casa Radio aduce mari autori şi mari voci la Târgul Gaudeamus

(19 noiembrie 2019)

Editura Casa Radio vă aşteaptă la cea de-a XXVI-a ediţie a Târgului Internaţional de carte Gaudeamus, în perioada 20-24 noiembrie, la standul Radio România (Pavilionul B2 Romexpo, standul 2). Pentru ascultătorii şi cititorii de toate vârstele am pregătit noi titluri în colecţiile consacrate ale editurii.

Vineri, 22 noiembrie, de la ora 12:00, dedicăm întreaga noastră atenţie copiilor şi le aducem cele mai noi apariţii din Colecţiile Radio-Prichindel şi Noapte bună, copii!.

Prichindeii vor descoperi, împreună cu părinţii şi bunicii lor, Povestea porcului de Ion Creangă, o carte ilustrată de Xenia Pamfil, la care se adaugă versiunea radiofonică de referinţă din 1964, cu Dumitru Furdui, N.N. Matei, Maria Voluntaru ş.a.

Greuceanu de Petre Ispirescu bate la poarta Gaudeamus ca roman grafic, semnat de Alexandru Ciubotariu, după o prelucrare şi dramatizare radiofonică din 1964 realizată de Călin Gruia.

Alte două cărţi ilustrate, însoţite de variantele radiofonice din Fonoteca de Aur, vor porni către copii:

Cocoşelul neascultător este povestea imaginată de Ion Lucian şi ilustrată de Alexandru Ciubotariu, căreia i se adaugă montarea radiofonică din 1961, după un scenariu în regia autorului.

Cărţile cu Apolodor de Gellu Naum sunt pregătite să amuze încă o generaţie de copii, cu inconfundabila voce şi tălmăcire a Alexandrinei Halic. Audiobook-ul e ilustrat de Alexandru Ciubotariu.

Colecţia Noapte bună, copii! – Mari scriitori povestind celor mici – se îmbogăţeşte în acest an cu poveşti şi povestiri de George Coşbuc, Ion Creangă, Emil Gârleanu, Veronica Micle, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Hans Christian Andersen, Fraţii Grimm, Rudyard Kipling, Charles Perrault, în interpretarea unora dintre cei mai îndrăgiţi actori români: Costache Antoniu, Octavian Cotescu, Dumitru Furdui, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Elena Pop ş.a. Înregistrări Radio România din perioada 1959-1971.

Am pregătit şi un Atelier de ilustraţie de carte pentru copii. Acest eveniment special, cu participarea extraordinară a actriţei Alexandrina Halic, a fost conceput pentru cei mai mici cititori sau viitori cititori şi este menit să-i stimuleze să-şi aştearnă în desen şi culoare roadele imaginaţiei. Vor participa artiştii Xenia Pamfil şi Alexandru Ciubotariu. Moderator: Ligia Necula.

Sâmbătă, 23 noiembrie, de la ora 13:00, Editura Casa Radio prezintă, în colecţia Biblioteca de Poezie Românească, seria Colecţionarul de voci, audiobook-ul Ion Stratan, Urechea vorbitoare. Poeme rostite la Radio între anii 1992-1997. Ediţia este îngrijită de Călin-Andrei Mihăilescu, are o postfaţă de Bogdan Ghiu şi 15 desene originale de Tudor Jebeleanu.

Evenimentul dedicat lui Ion Stratan, unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai generaţiei '80, îi va avea invitaţi pe Călin-Andrei Mihăilescu, Bogdan Ghiu, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Romulus Bucur, Tudor Jebeleanu.

Duminică, 24 noiembrie, de la ora 12:30, Radio România Cultural şi Editura Casa Radio vă propun să rememoraţi, la 30 de ani de la evenimentele din 1989, momente cruciale din istoria recentă a României cu ocazia lansării audiobook-ului A fost odată comunism. Antologia reuneşte pagini de memorialistică, puse în context de istoricul Georgeta Filitti, şi beneficiază de lectura unor actori remarcabili, precum Mariana Mihuţ, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Monica Davidescu, Victor Rebengiuc, Marian Râlea, Ştefan Velniciuc ş.a.

Participă la lansare istoricii Georgeta Filitti şi Alina Pavelescu, actorii Mariana Mihuţ, Oana Pellea, Victor Rebengiuc, graficianul Maria Bălan şi managerul Radio România Cultural, Radu Croitoru.

La Editura Casa Radio marile voci dau cortina la o parte. Ne vedem şi ne auzim la Gaudeamus! Detalii despre fiecare titlu pe www.edituracasaradio.ro

Serviciul  Comunicare  şi  Relaţii  Publice

Adăugat de Luciana Gingărașu

[cheesecakecissy]

De vreo 3 zile mă tot gândesc cum este posibil ca într-o societate democratică, membră a Uniunii Europene, într-un oraș în continuă dezvoltare economică, și o administrație care  promovează multiculturalitatea locală… să existe incidente precum cel de sâmbătă, 1 iulie 2017. Menționez data, pentru că aceasta marchează un eveniment întârziat dar extrem de bine-venit în istoria României. Doresc, de asemenea să anunț că discursul care urmează este suma observațiilor mele personale de pe teren, din mediul virtual, și a cunoștințelor dobândite în urma unui studiu de cercetare al culturii LGBTQ+.

Iată câteva impresii de la “manifestarea obscenă” despre care vorbește tânărul speaker în acest video postat de către TVR Cluj, care a stârnit în principal cele două tabere participante (membri ai comunităților LGBTQ+ și aliați ai cauzei și tabăra formată din partidele Noua Dreaptă, România Mare și România Unită care mai nou își spun BINE – Blocul Identității Naționale în Europa). Recomand vizionarea completă a videoclipului atașat.

Mie mi s-a părut o manifestație perfect decentă, ba chiar o plimbare veselă și colorată, cu biciclete, familii cu copii mici, tineri și oameni de vârsta a 2-a, români, străini și diversitate etnică. Mi-am recunoscut profesori universitari, foști colegi din facultate în mulțime, fotografi, cameramani, mulți jandarmi și polițiști au fost acolo iar eu am zâmbit alături de cei 600, 800, 1000 de persoane prezente (mai multe date au fost oferite). A fost exact acel moment care trebuia să se întâmple și în Cluj-Napoca. Marșul a fost mai mult decât civic, participanții au mers pe trotuar, și nu au influențat mai deloc traficul de peste Someș de la ora 10-11 dimineața. Câteva aspecte de luat în considerare:

A) Primăria Cluj-Napoca a refuzat la începutul lunii iunie cererile de aprobare al marșului LGBTQ+ pe distanța Piața Avram Iancu – Piața Unirii (Cluj-Napoca), în data de 1 iulie 2017, motivând că “în ziua solicitată se desfășoară un alt eveniment, care presupune restricții de circulație”. – link

Mă întreb, era vorba despre evenimentul denumit “Marșul Normalității”, la care au participat 100 de persoane ocupând cel mai central punct Clujean? In video puteți asculta mesaje instigatoare la ură și discriminare împotriva unor comunități care nu influențează viața și activitatea celorlalți cetățeni în nicio manieră. La drept vorbind, dacă e să creăm stereotipuri am putea spune că legalizarea casătoriilor între membri LGBTQ+ ar putea duce la o creștere a ratei de adopție a copiilor abandonați de către susținătorii “familiei tradiționale”.

În urma negocierilor marșul organizat de GoFree a obținut aprobarea de desfășurare. – link Locația evenimentului  a fost strada Gavril Muzicescu, o străduță lăturalnică de peste Someș pe care participanții la marș s-au ‘încolăcit’ de 2 ori datorită spațiului limitat, iar primarul Emil Boc a devenit brusc ipocrit. – link Acceptarea realității este inevitabilă uneori, dar acest lucru nu face segregarea acceptabilă.

Decizia de a aproba un marș pentru respectarea drepturilor tuturor minorităților, în aceeași zi cu organizarea unui eveniment anti-minorității de la marș a reprezentat un adevărat șoc pentru mine. Acesta este momentul în care s-ar putea explica tot felul de cauze politice preliminarii acestui manifest machiavelic, dar eu exclud acest fapt deoarece îmi doresc o societate în care fiecare individ își îndeplinește responsabil rolul ales. Sunt frapată de lipsa de bun simț, dar mai presus de toate de incompetența dovedită de către o administrare care a permis transmiterea unui mesaj instigator între două comunități cu păreri diametral opuse. Oamenii aceia și mulți dintre participanții la vot nu realizează că job-urile lor nu le-au sunt oferite pentru a discrimina, ci pentru că dânșii au ales să se ocupe de medierea unor astfel de evenimente în aer liber, și de a ne asigura că nu există conflicte de interes de nicio parte. Oare vor înceta acești șoricei să ne mai păteze reputația națională în goana după scopuri infirme și neconstituționale?

Și încă un detaliu: “În această dimineață a avut loc prima paradă a homosexualilor din Cluj și din Transilvania. O manifestare cu caracter obscen, provocator, anti-social, indecent, o manifestare scârboasă, care n-are ce căuta pe străzile orașului nostru.” sunt cuvintele alese pentru demararea unui miting aprobat de către primăria orașului în piața Avram Iancu. Primele 3 sferturi din declarații sunt minciuni și am o mulțime de poze pentru a dovedi asta, iar finalul mă face să mă tem pentru derularea activității mele academice într-un oraș cumpărat de un speaker cu un vocabular în dezvoltare și cei 100 de indivizi pe care îi dezinformează.

  Nu îmi amintesc să fi văzut vreun însemn de acest gen pe pancartele participanților la marșul LGBTQ+

Mesaj cu tente sexuale pe pancarta participantilor la mitig-ul anti-LGBTQ+ din Piața Avram Iancu.

Deși mesajul primei imagini nu a apărut nicăieri pe pancartele participanților la marșul LGBTQ+, în piața Avram Iancu mesaje cu tente sexuale sunt permise, ba chiar aprobate.

B) Jandarmeria Română își exprimă suportul față de mitingul anti-LGBTQ+, postând o poză de la eveniment și explicând corectitudinea legală a unui act imoral. – link Poliția română în chip de Marian Godina compară problematica nerespectării drepturilor fundamentale ale omului în 2017, într-un stat U.E. cu ultimul meci Steaua-Dinamo, iar participanții la marș, respectiv miting cu huliganii din galerii.

Jandarmeria Română respectă legea 60/1991, care este foarte clară în formatul ei arhaic, explicând cum este imposibil să staționezi sâmbăta în amiaza mare în centrul orașului dacă acolo se organizează un eveniment și organizatorii nu te plac. Jandarmeria Română în aceste condiții este practic o firmă de securitate și lucrează pentru a-și proteja angajatorii. Care este mesajul pe care Jandarmeria Română îl trimite de comunităților LGBTQ+? În pozele de mai sus se pot observa jandarmii care direcționează participanții de la marș fără prea mult efort, unii dintre ei zâmbeau ca și noi, ba chiar am văzut câțiva care ne-au filmat și fotografiat. Armata ar trebui să fie compusă din indivizi care respectă fiecare cetățean al statului pe care îl deservește în mod egal, oameni puternici atât fizic cât și psihic, capabili să medieze situații de conflict pentru că terenul i-a învățat despre inutilitatea războiului, nu din roboți care funcționează pe principii capitaliste.

Continuând, poliția română a luat forma unuia dintre polițiștii prezenți la îmbrâncirea, molestarea și ‘băgarea actoriei în dubă’ după cum relatează Marian Godina pe pagina sa de socializare, într-o tentativă deplorabilă și lipsită de tact de a sprijini activitatea Jandarmeriei Române. Polițistul redactează un mesaj ‘elevat’ utilizând un vocabular extrem de ‘adecvat’ unui organ al Ministerului Afacerilor Interne din România. Un agent de poliție instruit în ceea ce privește drepturile omului, familiarizat cu înțelesul conceptului de empatie care exprimă sentimente homofobe mă face să mă întreb cât de gravă este situația la nivel academic? Poate că un studiu de cercetare al programei universitare din cadrul academiilor poliție și a școlilor militare ar putea găsi câteva motive care ar putea fi responsabile pentru declanșarea unor astfel de sentimente anti-umanitare. Poate nici ‘angajații’ M.A.I. nu sunt îndeajuns de conștienți de natura rolului lor în societate…

Judecând după restul ideilor promovate de Godina pe pagina sa de socializare descopăr că dânsul cunoaște motive pentru care oamenii nu sunt de acord cu legile. Eu aș spune că principala cauză e lipsa de înțelegere a limbajului judiciar greoi, cât și datorită curriculei aproape inexistente din școli privind educația civică. Constituția României a fost un act pe care l-am discutat o dată sau de două ori în clasele gimnaziale, sunt convinsă că puțini elevi de clasa a 8-a înțeleg la ce e bună constituția la vârsta de 15 ani. Practic gândirea umană se poate îndrepta mai departe de doctrina creștinească “crede și nu cerceta”, și regula “legea e lege!” omite faptul că legea e creată de oameni care sunt aleși de către cetățenii unui stat.

În încheiere Godina vorbește despre securitatea Oanei la eveniment. După cum se poate observa și în video, dintre participanții la miting un ‘ceafă-lată’ este predominant remarcabil deoarece cocoașa îi este inscripționată de două mari realizări de care sper că el însuși a devenit convins. Primul lucru este constatarea sa că îi este teamă de homosexuali iar a doua face referire la faptul că a obsevat că mama lui este femeie, prin urmare femeia a devenit mama lui. ‘Ceafă-lată’ nu știe multe despre arta conversației însă dorește să arate cât de intimidanți pot fi mușchii încordați ai unui taur uman, de aproape. Viața reală a Oanei ar fi putut fi pusă în pericol de unul sau mai mulți dintre participanții la mitingul ‘anti-‘ organizat în piața Avram Iancu, însă după logica defectuoasă a Poliției Române democrația funcționează pe principiul “în viață e ca-n fotbal”.

C) Articolul 30, privind libertatea de exprimare afirmă că: “Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.”, iar în alineatul de încheiere susține că e în regulă să faci toate cele de mai sus în cadrul unui eveniment.

Dacă administrația locală nu este capabilă să gestioneze situații cel puțin delicate într-o manieră eficace, atunci persoanele respective ar trebui să reflecte asupra poziției lor. Dacă valorile lor personale se împotrivesc îndatoririlor pe care aceștia le au de îndeplinit la job, atunci o reformă administrativă Clujeană este obligatorie.

Este absolut inadmisibil din partea primăriei să aprobe cele două manifestări în aceeași zi și într-un mod atât de vizibil injust.

D) Primul marș LGBTQ+ din Cluj-Napoca se întâmplă la jumătate de secol de la prima revoltă a comunităților cu diferite orientări sexuale din Statele Unite ale Americii, din Greenwich Village [Stonewall Inn Riots, iunie 1969], dar…

This slideshow requires JavaScript.

Imaginile de mai sus compară cele două evenimente, rezultatul a sute de ani de opresiune și îndoctrinare inutilă. Mi-aș dori să pot afirma cu toată convingerea că nu există nimic similar între cele două momente situate la aproape 50 de ani distanță. Din păcate parodia autorităților și mascarada conducerii Clujene își găsesc referințe în administrația Ronald Reagan, un președinte care ignorat complet extinderea virusului HIV timp de 5 ani, și este practic responsabil pentru genocidul a zeci de mii de persoane. Practic, Americanii trec prin aceeași situație și astăzi, unde Trump refuză să admită existența unui fenomen atestat științific cum ar fi încălzirea globală. De vreme ce în noaptea de 27 iunie 1969 comunitățile LGBT din America au luptat corp la corp cu autoritățile pentru a-și păstra unul dintre singurele localuri în care puteau socializa, în Clujul anului 2017 se aprobă organizarea a 2 evenimente cu tematici opuse diametral, iar ‘personajul instigator’ – o femeie de maxim 60 kg este bruscată, târâtă și apoi smulsă cu forța de către 5-7 jandarmi dintr-o piață publică, în centrul orașului, la amiază, aruncată într-o dubă și dusă la secție pentru cercetări privind deranjarea liniștii și ordinii publice. Cum este posibil ca o asemenea disproporționalitate să fie concepută ca și naturală de către toți jandarmii și polițiștii prezenți? O astfel de judecată mă face să îmi pun o serie de întrebări privind aspectul psihologic al oamenilor care sunt însărcinați cu protecția noastră. Femeia, actrița Oana M., este aliată a cauzei iar motivul invocat de autoritățile de la fața locului este bineînțeles legea 60/1991. Din moment ce legea spune că forțele de securitate lucrează pentru un organizator de eveniment sau altul, iar toate celelalte drepturi fundamentale ale omului pot fi încălcate la cererea organizatorului, atunci mă tem că avem nevoie de o poliție civică, care să își înțeleagă cu adevărat drepturile de cetățeni cât și obligațiile pe care le au de îndeplinit într-o societate multiculturală.

Locuiesc în Cluj-Napoca de 4 ani. În această perioadă am fost implicată în mediul academic și am încercat activ să cunosc rădăcinile acestui oraș. Am schimbat idei, am învățat să tac și am pus întrebări, am înțeles că oamenii sunt diferiți și că filtrul experiențelor mele personale este, de cele mai multe ori, incompatibil cu trăirile persoanei de lângă mine, iar acest lucru mi se pare excepțional și deopotrivă magic. Privesc fiecare perspectivă nouă drept 1000 de noi oportunități spre a crea o lume mai simplă, mai egală, mai umană, iar refuzul pe care primăria Clujeană (și nu numai) îl exprimă împotrivă dezvoltării pe plan, cel puțin comunitar este dezgustător.

      Cissy.

Stonewall în Cluj-Napoca sau Segregarea peste Someș De vreo 3 zile mă tot gândesc cum este posibil ca într-o societate democratică, membră a Uniunii Europene, într-un oraș în continuă dezvoltare economică, și o administrație care  promovează multiculturalitatea locală...

[dininimapentrumine]

Marile personalitati ale unirii! REGELE FERDINAND I AL ROMÂNIEI 24 august 1865 – 20 iulie 1927

Marile personalitati ale unirii! REGELE FERDINAND I AL ROMÂNIEI 24 august 1865 – 20 iulie 1927

Majestatea sa Ferdinand I, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa.

Istoria menţionează că, datorită admiraţiei sale pentru România, Regele Ferdinand, în numai 13 ani de domnie, dintr-un “necunoscut”, avea să devină regele României Mari, supranumit fie “Întregitorul”, fie “Ferdinand cel Loial”, pentru…

[turistprinro]

Cu toții ne aducem aminte de scenele din filmul “Noi cei din linia întâi” regizat de Sergiu Nicolaescu, în care o clădire impozantă, sediul germanilor (în film), este bombardată, mitraliată, ca în final, să fie incendiată. La vremea aceea, am crezut că acestea sunt efecte speciale, trucaje create de marele maestru Nicolaescu pentru a reda intensitatea momentului asaltului românilor asupra “cuibului” de germani. Mult mai târziu, am aflat că aceste efecte speciale au lăsat urme adânci asupra unei clădiri cu o istorie aparte pe care în acest articol vom încerca să o redăm.

Castelul de la Izvorul Ampoiului

În zona Zlatna, pe marginea drumului DN74 care duce de la Alba Iulia – Zlatna – Abrud – Câmpeni, în localitatea Izvorul Ampoiului se află Castelul de la Valea Dosului sau Castelul de la Izvorul Ampoiului. Acesta a fost construit de către Societatea minieră, între anii 1936 – 1939 şi a aparţinut unui fost prim-ministru al României, Ion Giugurtu, mare industriaş şi acţionar la minele de aur din zona Zlatna.

Castelul de la Izvorul Ampoiului

Construcţia și terenul proprietății cuprind o suprafață de 8.800 mp, clădirea are 19 camere şi trei etaje. Castelul de la Izvorul Ampoiului a fost, de-a lungul timpului, sediu de societate minieră, şcoală şi componentă a unei unităţi militare. Acum se află în ruine. Iată pe scurt istoria tristă a acestei clădiri impunătoare aflată în paragină.

Castelul de la Izvorul Ampoiului

Castelul de la Izvorul Ampoiului a fost construit între cele două războaie mondiale și a fost folosit ca reședință de vară și birouri administrative pentru cei care se ocupau de afacerile miniere din zonă. În acea perioadă, castelul avea 19 camere, alimentare proprie cu energie electrică şi apă potabilă. După anul 1950, o perioadă clădirea a fost folosită ca şcoală şi pentru tabere şcolare pe timpul verii. La începutul anilor ’80, clădirea a fost dată în folosință unei unităţi militare. În anul 1985, aici au fost filmate scene din filmul „Noi, cei din linia întâi”. Unele scene au presupus incendierea castelului. Atunci s-au produs mari distrugeri. O perioadă de mai bine de 20 de ani nimeni nu s-a mai îngrijit de starea castelului, până când a fost preluat de Consiliul Județean Alba şi în anul 2003 a fost scos la vânzare.

Castelul de la Izvorul Ampoiului

În anul 2004, Castelul de la Izvorul Ampoiului a fost cumpărat, prin licitaţie, de o firmă italiană din Alba Iulia. Patronatul firmei a dorit să-l renoveze din temelii şi să-l introducă în circuitul turistic, ca hotel şi loc de agrement în zona Zlatnei, fiind impresionat de frumuseţea arhitectonică a castelului. Criza financiară a pus capăt proiectului vast de renovare şi reconstrucţie, firma italiană din Alba Iulia scoțându-l la rândul ei la vânzare. Firma italiană a realizat, totuși, o serie de lucrări de consolidare: izolarea fundaţiei, compartimentare interioară, înlocuirea acoperişului, montarea scocurilor de scurgere a apei de ploaie.

Castelul de la Izvorul Ampoiului

În prezent, Castelul de la Izvorul Ampoiului este, din nou, la vânzare. Istoria sa, faptul că a aparţinut unui prim-ministru al României şi că a fost scena unui film istoric foarte iubit de români, iar în prezent este doar o ruină înconjurată de buruieni și populată de câini vagabonzi și de vaci crează un sentiment de deznădejde și o imagine deziluzionantă.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografie de Adrian Satmaru

Galerie fotografii Castelul de la Izvorul Ampoiului

hdr

Castelul de la Izvorul Ampoiului, județul Alba Cu toții ne aducem aminte de scenele din filmul "Noi cei din linia întâi" regizat de…