#în afară

[ceabu]

I DIDN'T KNOW YOU WERE ROMANIAN

[ethaku]

înnebunesc când o aud pe mama spunându-mi că s-a săturat de politică, că mă consum degeaba atunci când îi plâng în telefon pentru că mi-e frică pentru viitorul meu, că n-are rost să mă cert cu tata care vrea să voteze cu un fascist. oare crede că eu nu m-am săturat? oare crede că mie nu mi-a ajuns să văd politică și știri și oameni stresați (pe bun drept) de fiecare dată când îmi deschid telefonul? oare nu m-am săturat să mă simt datoare să țin de mânuță extremiștii spălați pe creier din familia mea și să le explic de ce un vot pentru georgescu e un vot direct împotriva mea ca ființă umană? de mai bine de o săptămână nu fac nimic în afară de a mă panica zilnic și a-mi plânge de milă când văd cum starea țării se înrăutățește de la o zi la alta. poate vreau și eu să simt că merit să trăiesc în țara asta, fără să trebuiască să le demonstrez acelorlași politicieni bășiți care distrug țara de ani de zile că sunt demnă de a avea 3 drepturi în propria țară. trăim într-o realitate în care demonizăm iubirea „neconvențională” dintre 2 oameni, în timp ce îl invităm pe Dracu la noi în casă și îi dăm 22.94% din voturi la alegeri.

[thislanguageisunderrated]

vad ca unii oameni incep sa se trezeasca deci mai am ceva sperante pentru turul 2 dar cine stie ce-o sa fie si la parlamentare...

Avem nevoie de oameni care să-i trezească pe cei care doar văd suprafața. Pentru simpatizanții legionarilor... N-avem ce să facem sincer.

Problema e și că partidele nu vor să ajute. Auzi acuma că Ponta* se dă cu el. Bă, sunteți nebuni?

Noi nu mai avem o politică bună în România. Vorba astora de la Digi, parte din vină o are deceniul Iohannis pentru că mediul ăsta nu exista acum 10 ani. "Romania educată" dar oamenii nu știu ce înseamnă legionar, nu știu lucruri de bază. Oamenii sunt fraieriți de un pseudointelectual bogat și venit din sistem, pentru că serviciile țării noastre n-au făcut nimic față de ăsta. Iohannis putea să se adreseze acum câțiva ani față de nemernicul ăsta și de ideologia lui, că de aia a fost dat afară din AUR.

Dar nu, Iohannis prefera să fie arogant, să se uite la noi și să continue cu același discurs plictisit anti-PSD că asta prindea. Ăsta a vorbit mai mult împotriva autonomia Ținutului Secuiesc (ca să dea în PSD) decât despre pericolele extremismului în creștere din România.

Ieșiți la vot la parlamentare, lăsați partidele mici care nu au șanse să intre, că nu-i de joacă acum. Trebuie să avem strategii de luptă acum.

Editare: în momentul acesta Geoană se declară în sprijinul lui Lasconi

[unpredictablelibra]

Pur si simplu am tăcut. Nu a mai rămas nimic în mine, nicio emoție, niciun gând pozitiv. Am încercat așa de mult întrucât am dat pe afară. Știu ca o să mă reîntorc pe drumul cel bun, dar până atunci o să fiu tăcut, totul o să rămână în mine.

[un-suflet-anonim]

Când nu mai știi alte culori în afară de ”dureri”, ”trădări” și ”suferințe” !

@un-suflet-anonim

[arhitectul]

am prea multe în mine care vor să iasă afară.

@arhitectul

[galatiul-e-un-oras-de-basm]

trebuie să scriu asta aici pentru că blogul ăsta e un jurnal

Nu știu de voi ce faceți de Paști (da, a trecut de mult dar eu abia acum constat că nu am scris despre ce urmează sa zic), că în mare parte din lucrurile cele mai stranii au loc exact in luna Aprilie. În fine, începem așa:

(a) dezamăgirea vieții mele, am mers cu familia la mamaie acasă să petrecem Paștele împreună. Dau să intru în bucătărie și mă izbește un miros divin de pastramă de capră. Bucuroasă dar și proastă în același timp o întreb pe mătușa (care stă cu mamaie) dacă au cumpărat o capră special pentru pastramă și răspunsul a fost nu. Mi-am lipit moaca de geamul cuptorului și am întrebat ferm și răspicat dacă e capra din ogradă. Mătușa a zâmbit larg până la urechi.

(b) pt că mamaie e pe economii, mi-a cerut să mă duc la cimitir ca să pictez numele străbunicilor. Am cumpărat o găleată de vopsea alba, mi-am luat câteva pensule și m-am dus direct la cimitir. Acum, imaginați-vă că e un sat destul de gol, liniștit. Bătea un soare afară de ma topeam pe drum, bătea și vântul, până una alta am ajuns la peticul de pământ. Nu știu dacă ați mai avut ocazia să pictati numele, data nașterii/decesul a rudelor voastre, dar va zic eu aci că vă trezește și vă încearcă un sentiment destul de ciudat. Străbunii sunt îngropați unul lângă altul, nimic fensi, ci doar cruci de fier simple vopsite în negru și la mijloc aveau pe ambele părți (spre interior și exterior) plăcuțe din același material. Baza crucilor era din ciment. Până aici a fost bine, am intrat și am călcat direct pe mormintele lor (cine știe câte înjurături vechi mi-am luat) dar măcar știu că nu a fost cu intenție rea. Am băgat acolo găleata și dă-i tată și scrie numele citeț (să vezi ce crize existențiale aveam că vopseaua aceea se întindea ca cascavalul), aminteste-ti când s-au născut și când au murit și etc. Lăsând faptul că scriam acolo, bă, nu fusese zare de om până când simțurile mele animalice au decis că "ce ar fi să-mi întorc capul?", bă, apăruse o babă așa sha-boom (uite așa era să mor exact între străbuni), s-a materializat ființa aceea și mă întreabă: "a cui ești tu?" Am schimbat două-trei vorbe și mă trezesc că am terminat de scris pe ambele părți. Toate bune și frumoase, am facut o mătanie și m-am cărat de acolo.

[officialromaniantranslatiuni]

Îmi place cum nenea Alex se atacă in numele instituțiilor de învățământ obligatoriu cu elevi minori, de parcă David Alessio e ăla care suferă din cauza fustei lui Andrei Nae. Nu-ți face griji ca incluziunea exista oricum sub umbrela de combaterea discriminării (ce include religie, etnie, afecțiuni etc). Mă îndoiesc ca se alarmează în halul asta când David Alessio își arată organele genitale colegilor și se masturbeaza de la grădiniță (a văzut mami pe grupul de mămici necenzurate ca este ok), batjocorește sau efectiv bate un alt copil pe motiv de gusturi diferite, hărțuiește fetele sau îl face pe alt coleg homalau din cauza ca nu îi place fata lui. Pe Sophia Anastasia o lăsam în pace. Știm ca domnul Alex o să spună ca ea e o curva mică imediat ce intervine o problemă cu orice agresor.

Anyway, atat timp cat studenții lui Andrei Nae nu au depus până acum plângeri referitoare la un comportament nepotrivit sau lipsit de etică, nu înțeleg ce se tot ataca toți triștii. Nu mai au subiect de discuție la țigară și cafeluță?

Țin minte acum câțiva ani. A intrat televiziunea peste o învățătoare (era ceva o verificare în școală și nu avea legătură cu ea). Perioada era friguroasă, în școală era clar ca nu era cald. Femeia purta blugi, un pulover și o vestă. Comentariile nu erau la adresa problemei dezbătute în reportaj. Nu. Toate erau despre cum a îndrăznit nenorocita aia ordinară în vina în blugi, pulover și vestă la școală. Să fie dată afară! Băi, știu ca pe la americani nu e voie cu blugi, iar eu mi-am mai luat priviri care mai de care pentru blugii cu tăieturi în dreptul genunchilor, dar hai să ne vedem de limitele noastre. Atat timp cat tu nu îți îmbraci copilul în uniformă și vii în bustiera la ședința cu părinții, eu zic să cânți la altă masă.

[xsennsy]

o vară și o toamnă

un cumul de luni, de timp

în care ne-am cusut pene în aripi

cu firul dragostei.

noiembrie e despre noi

și zborul nostru

către căldura din suflet

în ciuda frigului de-afară.

@arhitectul 🧡

[blogpierdut2]

Pur si simplu am tăcut. Nu a mai rămas nimic în mine, nicio emoție, niciun gând pozitiv. Am încercat așa de mult întrucât am dat pe afară. Știu ca o să mă reîntorc pe drumul cel bun, dar până atunci o să fiu tăcut, totul o să rămână în mine.

[inabusire]

- Cum reziști?

- Nu mă gândesc. Trec dintr-o zi într-alta de parcă așa trebuie să fie și nu-mi pun întrebări. Nu am ambiții sau motivații, vâslesc spre capătul râului fără să sper că voi da de mal. Când obosesc, îmi las barca să plutească în voie și nu simt nimic atunci când mă lovesc de vreun obstacol. Nu mă enervez și nici nu lupt. S-ar putea spune că dau dovadă de lașitate sau că... mă plictisește până și gândul de-a croi un scop.

- Dar asta sună a plutire în derivă...

- Și să fie. Nu vreau să simt nimic altceva în afară de îmbrățișarea glacială a liniștii în pustiu. Nici măcar pașii cu al lor ecou nu-mi mai alungă din singurătate, nici măcar să mă știu pe mine acolo, dincolo de toate, să mă pot distra în gândurile mele, să pot croi imagini noi. E totul stins. N-o să treacă.

- Eu n-am știut că...

- Cu ce rămâi după ce nu mai ai nimic? Sau ce simți atunci?

[alexbruh2875]

Bă, este o căldură și ploua afară🧍

Ce dracu și mai ales că telefonul meu este în flăcări al naibii—

Chiar că ajung ca IHY Luigi în care era prăjit de lavă (fără de glumă-)

Man I wanted to swear a lot words in romanian JSDSBSQAODH—

[viatainpasidecuvinte]

Iubirea care se pierde în timp e ca o ploaie zgomotoasă după care se arată cel mai liniștit curcubeu. Un curcubeu cu genul ala de liniște pe care o simți ca o împăcare, ca o eliberare de sine și de tot ce ține de un om incompatibil cu ceea ce simți tu în prezent.

Problema nu este că iubirea dispare...problema este că atunci când dispare urlă și aruncă cu vorbe, dă visurile din inima ta afară pe geam și te scutură din temelii.

Se spune ca iubirea este mereu răbdătoare și bună și sincera, dar nimeni nu spune că atunci când pleacă, iubirea e zbuciumată și doare și te face să te simți singur.

Singur și trist și singur...cu adevărat singur.

[un-suflet-anonim]

În afară de sex, voi chiar nu știți să oferiți nimic altceva?! Sau nu aveți ce să oferiți în afară de partide de sex?!

#realitatea_în_fapte

@un-suflet-anonim

[arhitectul]

E ciudat cum nimeni în afară de propria ta persoană nu-ți poate oferi o stare de pace interioară.

@arhitectul

[artarhitectureandme]

-Eram a 11 a parcă, ne-am cunoscut pe insta , am început să vorbim, stabilisem că poate ne-om vedea cândva. Sâmbăta eu veneam la pregătirile pentru admitere la facultate..vorbisem să ne vedem într-o zi după pregătire( erai primul tip pe care îl plăceam ), te-am așteptat la facultate, de acolo am pornit pe jos spre centru, era frig afară și m-ai invitat la o cafea sau un ceai. La început ai fost cald cu mine, mai invitat lângă tine, mă priveai cu blândețe, ai fost tandru, a fost magică ora aia, m-ai invitat la tine doar că eu trebuia să ajung acasă și riscam să pierd trenul. Pe finalul întâlnirii ai devenit rece...dar eu te-am îmbrățișat cu căldură, sperând că îmi vei fii soare(am fost un copil mai naiv și prostuț care nu mai rezista fără afecțiune). Am ignorat răceala, iar pe tren am plâns de bucurie că ne-am întâlnit(erai cam singurul lucru bun din viața mea de pe atunci, acasă fie aveam eu ceartă cu ai mei fie ei între ei, la școală trebuia să trag tare fiindcă aveam un bac și o admitere în față, simțeam nevoia de cineva..apăruse-și tu dar repede te-ai evaporat dar mi-ai rămas în minte și inimă din păcate). Tu ai continuat să fii rece în mesajele de pe insta și la scurt timp am rupt legătura.

Scurte amintiri dulci din scurta mea viață..când mai am timp continui povestea...mi-ar plăcea ca povestea asta să nu aibă sfârșit doar că momentan sunt la ideea că am să te iubesc de la distanță toată viața, și da...prefer să fiu singură decât cu cineva pe care nu-l iubesc.