#renunt

[n0idoi]

Hei tata,

Iarta-ma ca iti scriu doar cand sunt tristă…

Mi-am gasit motivul fericirii si am fost prea ocupata sa iubesc ca să-ti mai scriu. Am fost fericita, tata,.. fetița ta a fost fericita! M-am simtit in al nouălea cer si doamne, cat de mult mi-as fi dorit sa il cunosti… L-ai fi iubit.

Dar, tata, eu nu stiu sa pastrez lucruri, si am observat ca nici oamenii nu-i pot pastra langa mine, oricat de mult imi doresc. Nici pe el nu am reusit sa-l tin langa mine. Fericirea lui nu e langa mine… iar eu nu stiu ce e fericirea cand nu sunt lângă el.

Nu am stiut sa ii arat cat de mult il iubesc si cat inseamna pentru mine… si nu-l judec ca a ales sa plece.. a facut ce e mai bine pentru el!

Ti-am spus candva ca nu mai urasc luna februarie, pentru ca l-am cunoscut pe el si m-a facut sa uit ca luna aceasta e luna in care mi-am pierdut o jumătate din suflet,.. pe tine.

Am urat-o din tot sufletul pana a apărut el… a devenit luna mea preferată, pentru ca atunci am gasit persoana pentru care am fost pregatita sa imi dau si inima din piept, in orice mod posibil.

Dar tata.. l-am pierdut si pe el.. cum sa mai iubesc luna februarie? Omul meu nu mai e.. baiatul pe care il iubesc a ales sa plece, a plecat spunând ca mă iubește dar nu ii fac bine. Ai fost si tu tanar tata, ai avut si tu sentimente, ai iubit si tu o fata, ai iubit-o si pe mama,.. ai fi putut sa o părăsești daca ai iubi-o? Mi-a promis ca orice ar fi o sa lucram la relatia noastra. Nu a facut-o.. Are rost sa lupt? Nu pare ca isi doreste sa fac asta .. desi eu imi simt inima in bucati si o sa se rupa curand de tot daca il las sa plece. E o lupta cu mine si inima mea. As vrea sa il las sa plece, conștienta fiind ca nu am fost ce merită, dar inima nu ma lasa… nu am stiut niciodata sa iubesc,..doar Dumnezeu stie cat de mult mi-am dorit sa invat asta pentru el,… & știu ca iubirea mea pentru el nu v-a fi niciodată deajuns pentru ca merita mult mai mult de atat. Vreau sa il las sa plece, tata. Vreau sa il las, vreau sa renunt, in mare parte as vrea sa renunt la mine…, dar nu pot sa-i fac asta mamei… insa nici fără el nu vreau sa trăiesc.

Iarta-ma tata daca pierd lupta cu inima mea! Iartă-mă ca te dezamăgesc..

Nu sunt la fel de puternică pe cum credeai tu ca sunt. Imi pare rau.

Probabil.. pe curând?..

[officialromaniantranslatiuni]

Am si eu nevoie de o opinie si poate unul din followeri tai stie. E posibil sa ai un trai ok in tara asta fara diploma de licenta? Si fara sa lucrezi in IT? Ma chinui de cativa ani sa termin o facultate dar de fiecare data dupa anul 1 nu mai pot sa mai depun efort si cedez nervos. Nu prea stiu ce sa fac si eram curios daca exista cumva sa intru direct in forta de munca fara sa fac foamea.

Tbh matusa mea pune unghii cu gel si o duce foarte bine. Am un prieten care da meditatii engleza si spaniola desi nu a facut litere. Fosta colega de liceu e make up artist si a renuntat la cariera in drept. Alta a renuntat la medicina ca sa faca prajituri. Alta era asistenta la spital si din cauza covidului a intrat in depresie si acum e cosmeticiana. Practic, in orice domeniu poti face bani mai multi sau mai putini. Inceputul e greu. Mereu sunt suisuri si coborasuri.

Si ma amuza ca intrebarea asta vine fix cand ma bate gandul IAR sa renunt la scoala si la after, dar ma gandesc ca fac foamea 😅

[isnothingheretosee]

Cat timp a trecut?! Nici nu am idee; mintea mi-e goala si rece, o adevarata fantoma. Nici ce s-a intamplat nu-mi amintesc; toate s-au petrecut intr-o clipire, iar eu nu am apucat sa procesez nimic. Sunt trista? Dezamagita? Sau infricosata? Intrebari fara raspuns. Tare mi-e teama ca nu voi reusi sa costientizez ceea ce mi se intampla.

Ma simt ca intr-un labirint; e musai sa gasesc portita de salvare, fiindca daca nu reusesc asta, o voi lua razna. Sunt un vulcan care urmeaza sa explodeze si sa se farame in mii de bucati, iar nimeni nu stie cand o sa se intample asta. Nu am habar cand o sa se petreaca asta, dar o simt. Ma simt cum ma prabusesc la pamant si cum aerul imi devine insuficient. Dracia asta pe care o traiesc ma chinuie si nu ma lasa sa ma adun. Mi-a luat tot. Toata viata si tot sufletul din mine le-a stors; am impresia ca sunt doar eu cu mine, insa un lucru nu mi-a putut lua, acela fiind scrisul. Atat stiu sa fac, doar la atat ma pricep atat cat pot si cat stiu. Doar scrisul imi mai face placere in ultimul timp; foi scrise imbibate in fum de tigara sufocant, atat mai am.

Nu sunt la fel ca si ceilalti; imi ia mult mai mult sa ma vindec decat am crezut vreodata; nu mai am prieteni; nu-mi mai petrec serile in baruri, fiind ametita si nostalgica; am renuntat sa incerc; am renuntat la oameni care nu ma meritau. Uneori renunt chiar si la mine… Incredibil, dar adevarat. Asta mi-e realitatea: un bucium format din durere, singuratate si scris. Asta-mi sunt. O epava scufundata la fundul marii, care candva obisnuia sa se scalde in razele soarelui si sa fie de folos celorlalti, insa am clachat si eu, sunt o fiinta la urma urmei…, iar fiintele mai obosesc de la viata, de la suflet, de la tot.

[secretmiracles]

Trebuia sa renunt la ce-am iubit,

Lua inapoi ce-odata mi-a daruit..

[camehereforthedrugs]

" Și poate asta aveam nevoie sa aud de la tine. Poate aveam nevoie de ceva din partea ta care sa ma facă sa realizez ca-i momentul sa nu mai atran de fărâma aia de speranța pe care o am în mine. E momentul sa-i dau drumul și sa cad... Știu ca ceva acolo jos o sa-mi aline căderea.

Si cu o ultima suflare, cu un ultim suspin, un gol în stomac, ii dau drumul.

Renunț la speranța, renunt la tine, renunt la ideea de "noi" care nu mai exista de mult... "

──────────────

Citat dintr-o carte scrisa cu un an în urma.

[toxicsoulsblog]

Cum poti salva un om care nu si doreste sa fie salvat?

Cum poti trai cu un om care nu si doreste sa traiasca? Care crede ca viata nu i mai este interesanta si tot ce face e sa se inchida in el si sa nu faca absolut nimic impotriva?

Am vorbit de multe ori, am spus de mii de ori cum ma simt si nu am fost ascultata… cum pot sa mai scot acum un cuvant? Cum pot eu sa mai am incredere? Cum pot sa trec eu peste?

M am schimbat pentru un om care nu a vrut sa vada schimbarea, care a insinuat ca nu am facut absolut nimic si ca sunt la fel. Cum sa vada acel om schimbarea mea cand de fap el a fost cauza in a ceea ce m am tranformat? Schimbarea a fost, insa el m a facut sa devin ceea ce nu voiam sa fiu

Voiam sa fiu iubita, voiam sa fiu apreciata, voiam atentia pe care o ofeream si eu, sa fi cerut prea mult? Sa fi fost atat de nemultumita?

M am distrus pentru un om care mi a promis ca nu o sa ma mai lase sa trec prin asta, m am distrus pentru un om care refuza sa si mai traiasca viata si care se inchidea in el si care pretindea ca totul este bine si ca asa este normal.

Normaliza monotonia, normaliza faptul ca trebuia sa fiu tratata ca pe un copil. Isi dorea sa se impunsa si sa aiba ultimul cuvant. Cum poti sa explici unui om care face toate astea ca nu e ok? Insa cum te ai astepta ca acea persoana sa inteleaga?

Eu una am inteles ca la unii oameni “ sa iubesti” inseamna doar sa iubesti, nu inseamna mai mult, nu inseamna schimbare, nu inseamna sa ramai, sunt doar cuvintele si atat, e un sentiment, sentimentul de a avea persoana respectiva langa tine, nu de a se preocupa sa o vada fericita.

Cat sa mai pot si eu? Cat sa mai indur aceasta nefericire si aceasta “normalitate” a lui?

Intradevar, am luat eu o decizie insa nu m am asteptat ca tocmai decizia asta sa mi o respecte…

E ciudat faptul ca atunci cand am cerut sau mai bine zis am cersit atentiea si iubirea necesara, nu mi s a oferit. Apoi am inteles ca e mai usor sa pleci decat sa ramai, e mai usor sa lasi balta in cele mai grele momente decat sa lupti.

Din nou o zic, nu l as fi lasat, nu l as fi abandonat, ca asta sunt eu, eu nu renunt la oameni, insa am pretentii.

Inca mai am intrebari.

Cum poti sa faci un barbat sa inteleaga ca nu e ok sa fii influentat de familie si ca starile pe care ti le creeaza membrii familiei nu trebuiesc bagate in relatie?

Asta cu familia, ah… e mult mai complicat, si eu imi iubesc parintii dar… dar situatia lui, alor lui ne strica relatia, crud dar adevarat. O sa mi para rau toata viata ca nu a luat decizii mai bune privind relația si toata situația insa asa a fost sa fie.

A fost ok, a fost bine, am fost si la distanta, am facut promisiuni si am zis ca nu o sa i mai lasam sa se bage in viata noastra, eu ma tineam de promisiune insa din pacate el nu a putut, se lasa stapan pe furia acumulata de la ei, acea furie se varsa si asupra mea, asupra relației. De aici vine intrebarea, cum poti trai cu un om care are starile astea in fiecare zi? Cum poti trai cu un om care explodeaza efectiv de la un cuvant? Cand vezi ca nici tu nu i mai poti fi liniste si esti numita un stres, iti vine sa pleci, sa bati campii de nebuna singura.

Am incercat, desi mi s a zis ca nu, dar nu mi s a confirmat ca nu as fi luptat, in schimb mi s a confirmat ca un om daca te iubeste cu adevarat, ar fi fost in stare sa te ajute atunci cand vede ca vrei sa l salvezi, ar ridicat totusi un deget, insa acest om nu voia sa fie salvat

Cum poti salva un om care nu vrea sa fie salvat?

[hopernicus]

Violoncel

Asta e filmuletul si de aici hotararea: https://m.youtube.com/watch?v=TJFKl11y01I&fbclid=IwAR00mMa1M_G-TsBj-cVNK82OlWedXXV3Cl8a_jRy5GkO5W8uU0aFAULyHM0 Mi a placut f mult! Din cand in cand imi cumpar cate un instrument muzical la care dupa ani renunt dandu mi seama de fiecare data ca nu am niciun talent si ca nu exista vreo posibilitate de a canta. Acum privind filmul tau m am hotarat sa incerc…

[ardatotal]

ARDAtotal.ro

Schimbari Incepand cu luna august 2023, ARDAtotal o sa aiba unele modificari. Nu planuiesc sa renunt la ideea de a prezenta trasee de drumetie, sau diferite accesorii pentru camping și nu numai, dar or sa treaca oarecum pe locul 2. Din lipsa de timp, imi este foarte greu sa mai fac anumite drumetii. Probabil asta se va schimba pe parcurs, dar momentan pe ARDAtotal.ro voi scrie despre locurile…

[400deprobleme]

Autoportret

Stateam si credeam ca ma gandeam

Da' de fapt dormeam si visam

Realitatea pe care o traiam

In lumea asta fara Dumnezeu.

Construiam iluzii pe care apoi

Cu un cuvant le daramam.

Si-am lasat in urma triste ruine

Care ascund povesti triste din mine

Bucati rupte din sine

Si daca il rupi de tot ma-ntreb ce ramane.

Cat din mine sunt eu

Cat din mine e rau

Si cat din mine e bine..

Tu imi dai indicii subtile

Da' eu fug ca prostu' de tine.

Si tu imi soptesti adevarul

Dar eu am urechile pline,

De venin ce vine dintr-o fosta iubire

S-astept mierea sa curga din iubirea ce-asteapta sa fie.

Dar viata asta plina de pacat

Nu ma lasa deloc sa ma simt impacat

Pana voi fi ingropat

Tin zambetul pe buze ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat

Si probabil n-ai fi aflat.

Doar ca tin sa ma spovedesc, nu vreau sa ranesc

De aia sunt obligat sa invat sa iubesc, sa ma abtin sa urasc

Da' poate cu timpu' o sa plang si o sa cresc

Si viata imi va da inapoi dreptul meu natural sa zambesc.

Tot m-afund in bezna, simt apa la glezna

Ma scufund odata cu vasul, nu renunt, e onoare in engleza.

Doar ca prinzi radacini la poale de munti

Printre maracini, inamicii sunt multi.

Inceteaza sa minti. Inceteaza sa minti,

Nu vezi ca te simti?

E ca si cum corzile ar vibra doar cand eu le ating

Ca si cum focul s-ar aprinde doar cand eu o sa-l strig

Si cand incep sa-l simt si transpir doar eu pot sa-l sting.

Doamne, iti multumesc pentru toata suferinta pe care o simt

Si care imi stoarce penita!

Stiu, cateodata imi fura privirea Ibitza

Da' n-am uitat ca tu mi-ai dat in grija pe bita,

Si-o s-o rafinez pana o sa fie clara ca sticla

Viziunea mea calda surprinde chiar clipa,

Criticii mei expusi toti la Antipa,

Se prabusesc in istorie precum nume mari ca familia Agripa.

In timp ce eu ma cufund in bezna sa caut lumina

C-o astept sa vina cum asteapta un diabetic insulina

Am principii, d-asta sunt usor de ranit,

Si daca le incalci, jur ca te fac sa regreti ca m-ai intalnit.

Nu-s cel mai bun da' te fac sa uiti destinu' impus,

Si iti dau aripi sa zbori cat vrei tu de sus.

Nu te mai simti strans in temnita asta a luminii,

Care-ngheata inimi, ma face sa-mi pierd din feeling,

Da' ma regasesc pe drum, ma scutur de praf si scrum

Si-i promit Domnului ca incerc sa fiu mai bun.

Fiindca tot ce vad acum parca e facut de mana unui nebun

Si-n jur nu-s forme reale, doar iluzii si fum..

Si oricat de sus e bratul nu le poti strange in pumn,

Nu poti stinge pasiunea nicicum.

E tot ce ma face sa simt ca traiesc,

Si am de gand sa ma bat ca un nebun

Realizez acum, am mai fost aici candva,

Am mai vazut asta cumva

Si tot ce fac asta acum e sa-ti dau inapoi bucati din povestea ta.

[leontiucmarius]

Huawei: Vestea EXCELENTA Anuntata de catre o Mare Putere Europeana

Huawei: Vestea EXCELENTA Anuntata de catre o Mare Putere Europeana

Huawei: Vestea EXCELENTA Anuntata de catre o Mare Putere Europeana iDevice.ro – Stiri de Ultima Ora, Tehnologie, Romania, Stiinta Adrian Gabor Huawei este de foarte multa vreme in centrul foarte multor probleme legate de produsele pe care le vinde, SUA reusind sa convinga cam intreaga lume sa renunte la unele dintre ele, si sa nu vanda anumite componente electronice chinezilor. Dupa ce mai toata…

[toxicsoulsblog]

Te urasc din toata inima mea.

Nu ai stiu sa te tii de promisiune, mai bine spus nu ai vrut sa te tii de promisiune.

Da, eu sunt persoana care vrea mai mult si mai mult… mai multa atentie, mai multa iubire, dar de unde sa mi oferi tu asta daca de fiecare data te inchideai in tine cand intampinai o problema, cand dadeai de greu voiai sa faci totul singur si refuzai ajutorul meu cu pretextul “sunt o copila, tu nu stii”.

Nu m ai vazut ca pe un egal asa cum trebuia, credeai ca mereu trebuie sa fii acolo “sa fac un pas”. Discuții si peste discuții si era normal sa nu se ajunga la nimic pentru ca nu ai ce discuta cu un om care nu vrea sa inteleaga. Normal ca devenisem distanta in ultima vreme, normal ca nu mi mai venea sa ti ofer atentie, suntem doi, ce ofera unul trebuie sa ofere si celalalt, din dragoste, normal… asta insemna ca cer mai mult? Cand iti spuneam ce ma deranjeaza inseamna ca eu caut cearta?

Cum poti omule sa te inchizi atat in tine? Cum poti sa nu lasi lumea sa te ajute, cum? Macar iubita ta de 4 ani, macar pe mine de m ai fi lasat!

Imi vedeam viitorul in tine, refuzam sa cred ca noi eram pe punctul de despartire definitiva. M ai facut sa trec odata prin asta si ai regretat, acum ca suntem in acelasi stadiu, acum nu regreti? Acum tot tu nu mai poti? Tot tu iti insusesti aceasta despartire? Era vorba sa plecam, era vorba de un plan, era vorba ca nu ma mai lasi indiferent de obstacole!

Cum pot sa trec peste inca un an? Peste inca atatea amintiri adunate? Cum naiba sa fac asta? Cum sa fiu puternica la asa ceva? Imi spui ca te doare ca imi arunci vorbe urate si pe care nu vrei sa le spui? Cum ar putea persoana iubita daca asa ma crezi, cum ar putea sa te faca sa i vorbesti asa?

Greul prin care ai trecut, am fost cot la cot si era vorba ca nu ne mai parasim. Imi dau seama ca e o perioada mai grea, chiar dificila dar trebuia sa stam unul langa altul.

Te am gonit desi nu voiam sa pleci, nu am vrut sa pleci asa usor desi te ai dus…

M ai lasat, m ai lasat iar la greu, iar fara un plan, am lasat iar tot pentru tine, n am ascultat de nimeni cand a trebuit sa plec in Franta, nu am vrut sa renunt la tine… insa tu ai renuntat

Tu o sa pleci iar eu o sa raman, aceeasi poveste cu acelasi final.

[rain-onherskin]

[gxthmommy]

Am renunțat la noi, dar asta nu înseamnă ca nu te mai iubesc. Pur si simplu am invatat ca daca te iubesc cu adevărat trebuie sa te las liber. Am decis sa inteleg ca nu sunt exact ceea ce ai nevoie in momentul ăsta. Doare, inca te iubesc, imi va fi greu sa ma obișnuiesc cu ideea ca nu mai suntem "doi", imi va fi greu sa renunț la tine definitiv si la sentimente, dar voi indura toate astea pentru ca poate asa va fi mai bine pentru amandoi. Daca suntem făcuți unul pentru celălalt, ne vom reîntâlni la un moment dat.

[vlad-relinschi-blog]

Te frânge în două ideea că minți. Te frânge în două ideea că speri. Te frânge în două faptul că ști. Că nu. Niciodată. Nu voi. Nu doi. Nu ea.

[baby-let-go-blog]

14 Mai, 2018; 22:13

      Revin dupa alte patru zile pline de...nimic. Nimic? Da, nimic. Urasc sa simt pe pielea mea lipsa de comunicare din scoietatea de astazi. Urasc sa stiu ca ai fost langa mine atat de mult timp si, totusi, nu ai scos un cuvant. Imi ignorai privirea...La naiba, parea ca imi ignori existenta!Eram la nici un metru de tine. Eram atat de aproape incat te puteam lua de mana. Si tu? Tu ce faci? Tu taci. Dupa tot ce a fost, tu taci.

      Sunt dezamagita. Sunt dezamagita de tine si de tot ceea ce credeam ca esti de fapt. Ai demonstrat ca nu meriti iubirea mea, atentia mea. Nu meriti nimic si totusi eu am vrut si o sa vreau sa iti dau. De ce ma faci sa imi refuz propriile dorinte? Te simti bine? Esti barbat? Esti la fel de las ca mine.

     Incerc atat de tare sa vin langa tine, doar ca sa iti simt caldura corpului, doar ca  iti vad pieptul cum urca si coboara. Tu? Ce faci? Sa inteleg ca totul a fost o minciuna? A fost o mincina poezia pentru mine? Tot minciuna au fost si lacrimile tale, nu? Am hotarat. Te las. Renunt.

[ourinfinitenovember]

Septembrie a renunțat la vară iar eu la tine.