#dezamăgit

[the-land-of-snr]

They didn't vote for Bernie and now the fate of the world is in the hands of motherfucking Joe Genocide Biden

[un-suflet-anonim]

Știu că am eșuat foarte mult în viață,

M-am dezamăgit atât de mult pe mine însumi,

Am dezamăgit multe vise pe care le-am lăsat să moară,

Și-mi cer iertare de la ele, de la mine, de la ai mei părinți.

Am năruit castele pe jumătate construite, am fugit,

M-am ascuns de frică, de prejudecăți, de eșecuri,

Și-am devenit propriul meu eșec. Un eu mărginit, îngrădit

de propriile frici, de propria lașitate,

Punându-mi singur piedici.

Tot ce mai am e un suflet ofilit și obosit,

Înconjurat de ziduri și de durere,

Care se zbate încontinuu, dar în zadar,

Căci totul este mult prea negru, rece și superficial.

28.09.2024

@un-suflet-anonim

[inabusire]

Și deodată se opri. Neanunțat, pe nesimțite, rostogolirea clipelor se aținti într-un singur punct, ca și cum un aparat fusese scos din priză: exact aceeași ultimă străfulgerare de dinaintea stingerii. Lumea încremeni, în ciuda tuturor profețiilor, tuturor învățăturilor care portretizau sfârșitul - nimeni nu și-a închipuit că astfel se va trage linia. Își amintea ce văzuse de dinainte, presimțirile pe care spiritele bolnăvicios de sensibile le au aproape involuntar, le resimt ca pe-o intoxicație fără să știe ce anume o provoacă și cum să scape. Autobuzul se mișca rapid pe asfalt, spintecând bălțile răzlețe lăsate de ploaie, cu viraje ferme și nonșalante. Stătea pe scaun, undeva pe la mijlocul autobuzului, cu geaca udă lipită de vecinul din stânga, cu geanta trasă aproape de bazin, aproape ținută la piept, încă foarte atent ca umezeala să nu fi pătruns până la laptopul dinăuntru. În față, doi elevi aplecați plini de interes asupra dispozitivelor, tastând frenetic în încercarea de a câștiga vreun joc. Avea senzația, uneori, că nu-i mai înțelege. Că deși a prins mai demult, în adolescență, o perioadă asemănătoare, adulții n-au luat în serios poziția chircită, atenția suprasolicitată de culori, sunete și gesturi. Li s-a părut, probabil, că totul e doar o glumă, păcăliți de mirajul a ceva ce era mult prea frumos ca să fie adevărat. Îi privea absent, obosit să tot analizeze, să se simtă de parcă se împușcă singur în picior sabotându-și liniștea. Își impusese să uite, ca pe un fel de igienă a minții, deși adormea de cel puțin jumătate de an cu sunet de fundal. Când liniștea se așternea, apăreau întrebări, priviri și vorbe pe care și-ar fi dorit să le poată amuți. Și-a întors la un moment dat privirea spre parbriz, în locul în care ștergătoarele se intersectau și ploaia era dată deoparte, concentrându-se pe mișcarea repetitivă - deși mult prea deznădăjduit, deși labil și înfricoșat, avea senzația latentă că, totuși, nu se înșeală. Că e ceva ce nu se potrivește: poate amenințarea viitorului care îți displace, presimțirea unei schimbări iluzorii, a unei noi orchestrații care să ascundă în spatele ei, de fapt, aceleași forme de distrugere. Că oamenii nu realizează spre ce se îndreaptă, iar dacă realizează, se retrag bulversați în bula lor protectivă, insistând să picteze în roz niște pereți arși. Se-ntreba în unele nopți ce mai înseamnă liniștea. De ce e dragostea doar neputință. Cum de-a ajuns să fie atât de greu să păstrezi normalitatea. Dintr-o singură clipire, totul se năruise: nimeni n-a scos niciun geamăt, fără urlete de durere, fără lacrimi și isterii, fără groază și fugă. O lume încremenită, moartă. O lume curată, goală, prăbușită-n golul din care s-a ivit. Un Dumnezeu dezamăgit și frânt, sătul să-și vadă creația autodistrugându-se.

-

Unde-am fost laș, până la urmă? N-am făcut decât să mă atac de unul singur și să tac, să tac, să tac, atunci când aș fi vrut să le sparg țestele prin cuvintele mele. M-am izbit de ei ca de o oglindă, văzându-mi în reflexia lor vicii și slăbiciuni, micșorându-mă până la a fi vag diferențiabil într-o mare de oameni. M-am camuflat din frică, străpuns de durerea singurătății, și-am ciopârțit aripile mele cu ciudă. Am răsucit lumea în jurul meu și-am definit totul prin urechile și ochii mei, prin atingerea fragilă a degetelor mele, căci: "Sfârșitul tău este sfârșitul lumii" și nu pot cunoaște realitatea altfel decât prin prisma minții și-a simțurilor mele.

N-am scris nimic nou, și totuși am fost martorul graniței, așteptând, sperând.

[nebunulcusentimente]

M-am dezamăgit.

@nebunulcusentimente

[calandrinon]

it is that time again (if you are reading this it is not about you dwdw)

Anonim: Vreau să știi, poți veni imediat la mine oricând dacă ai probleme.

Eu: am problemă

Anonim: Dar nu acum. Ești deșteaptă, poți descurci însuți.

Eu: adică acum am două probleme

Anonim: păi ce tocmai am zis, proastă

(later)

Eu: *îngropat de probleme*

Anonim: Vai de mine, de ce nu m-ai venit?

Anonim: Acum totul e distrus și e vina ta.

Anonim: M-ai dezamăgit.

Eu: ți-o bagi în fund

[pffmimi]

simțeam că am dezamăgit

iar

prin felul meu de a strica toate lucrurile frumoase

dar nu e despre mine

niciodată nu a fost, nu din partea mea

neconsiderând o prezență importanta în viata cuiva acești doi ochi ai mei

am crezut că nu te pot afecta în vreun fel

dar te afectez

te stric

tu lucrul frumos

eu?

un strop de nuanță mult prea închisă pentru paharul tău

~pf~

[theblogdiana]

Un om care e dezamăgit de viață nu mai are curaj să mai facă niciun pas în față.

[arhitectul]

atunci când încă îl aștepți, chiar dacă te-a dezamăgit.

@arhitectul

[nparadox]

7 septembrie 2023, 20:22

Mă doare capul. Azi am gătit, am inaugurat tigaia proaspăt cumpărată. Am avut nevoie de timp pentru mine, să îmi iau gândul de la tot ce se întâmplă în jurul meu, atât la muncă, cât și cu noi doi, dar și familia mea.

Sunt în derivă, într-adevăr și m-ai dezamăgit. Din păcate, m-ai dezamăgit crunt. Am avut o șansă să ne reconectăm, să stăm împreună și ai ales altceva. Nu pot decât să accept decizia ta să nu participăm împreună la acel eveniment, dar asta nu-mi șterge dezamăgirea. Am presimțit că îmi vei spune asta, ai tot evitat multe lucruri să facem în ultimul timp. Nu sunt într-un rol să te judec.

Știu că o să ne mai dezamăgim unul pe altul, dar eu rămân ancorat aici, sunt dispus să dau tot ce am mai bun în fiecare zi alături de tine. O să trec peste, chiar dacă m-a deranjat până aproape de sufletul meu ce ai făcut. Iubindu-te, ți-am oferit platforma și să mă rănești, dar îmi asum asta. Nu e doar o chestie pe care voiam să o facem în doi, e un aspect mult mai larg, pe care chiar dacă nu l-ai oferit în context, eu am înțeles multe din decizia asta a ta.

Ajungem din nou în acel punct în care eu iau decizii ce ne afectează pe noi, alături de tine, consultându-te, iar tu iei deciziile de una singură atunci când o anumită chestie ne afectează pe amândoi. Dar e în regulă, până la urmă fiecare își gestionează deciziile singur. Știu că nici ție nu ți-a fost ușor, cred că ai o perioadă aglomerată și absolut în contrast cu ceea ce trăiesc eu.

Abia aștept să te văd. Abia așteptam să cumpărăm acel costum împreună, să mă vezi, să îmi alegi culorile. Cu siguranță ne-am fi distrat. Dar nu intră zilele în sac, iar eu sunt aici pentru tine și cu siguranță vom face asta într-o bună zi. Chiar dacă uneori am impresia că te încurc și că orice fac nu e bine și nu sunt apreciat.

Aș vrea să te vezi prin ochii mei, prin filtrul meu. Sunt curios cum sunt eu prin ochii tăi. Cred că perioada aceasta ne va face mai puternici, fiindcă amânoi trecem printr-o perioadă ciudată, grea, dificilă. Eu sunt mândru de tine, iar pentru tine, cunoscându-ți sufletul, lupt. Lupt pentru noi, dar să știi că mi-e greu să lupt singur. Atât cu demonii mei, cât și cu ai tăi.

Am mai scris o nouă notiță. În curând le voi putea așterne într-o carte la câte s-au adunat. Și le vei citi și savura.

[pentrucaiubimm]

“Dacă nu aştepţi nimic de la nimeni, nu eşti niciodată dezamăgit.”

— Sylvia Plath

[dianadya]

Cineva din trecut te-a dezamăgit,asa-i? De aia reacționezi asa

Așa-I,așa-i, domnul știe tot

[uncrestinnou]

Nemeritat

Atunci când cineva te rănește sau, mai rău, rănește pe cineva pe care îl iubești, răzbunarea poate părea atrăgătoare. La urma urmei…

Au fost răi.

Au fost egoiști.

Au vorbit pe la spatele tău.

Și-au încălcat o promisiune vitală.

Au mințit despre tine.

Te-au criticat.

Te-au ignorat.

Au făcut ceea ce este de neconceput.

Au plecat.

Merită să fie pedepsiți, nu? Să simtă aceeași durere? Merită o consecință care nu numai că îi va ajuta să învețe, dar va fi la fel de severă ca și rănile provocate.

Și totuși - pentru că Dumnezeu vede lucrurile diferit, atât standardele, cât și tacticile Sale pot fi surprinzătoare. Și de aceea, apostolul Pavel, scriindu-le credincioșilor din Tesalonic, a spus:

„Aveți grijă ca nimeni să nu r��splătească cu rău pentru rău, ci urmăriți întotdeauna să faceți binele, atât unul altuia, cât și tuturor.”

1 Tesaloniceni 5:15

Cuvintele lui Pavel seamănă foarte mult cu cele ale lui Isus - să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți; să le faci celorlalți ceea ce ți-ar plăcea să-ți facă ție. (Vezi: Matei 22:38-40)

Căile lui Dumnezeu s-ar putea să nu fie întotdeauna ușoare, dar în ele poți avea întotdeauna încredere.

Atunci când alegem neiertarea, probabil că ura, anxietatea și amărăciunea vor prinde rădăcini. Dar când alegem iertarea (chiar dacă poate va trebui să luăm în considerare noi limite), dragostea, pacea și reconcilierea pot înflori.

Așadar, cum rămâne cu tine? Ai fost vreodată răutăcios? Ai fost egoist? Ai vorbit pe la spatele cuiva? Ai încălcat o promisiune importantă? Ai mințit, ai criticat, ai ignorat sau ai făcut ceva de neconceput? Ai decis vreodată să renunți și să pleci?

În modurile noastre personale, cu toții am dezamăgit pe cineva. Nu am ținut cont de instrucțiunile lui Dumnezeu și, în schimb, ne-am creat propriile instrucțiuni. Am eșuat.

Meritam mânia lui Dumnezeu, dar, în schimb, El ne-a oferit dragostea Sa necondiționată.

Datorită sacrificiului suprem al lui Isus, nu am primit ceea ce merităm. Și chiar și în timp ce atârna pe acea cruce, dându-Și ultima suflare pământească, El a strigat: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac". (Luca 23:34)

Isus a răsplătit răul nostru cu o milă deosebită, lăsându-ne liberi să învingem răul cu binele. Așadar, astăzi, să onorăm sacrificiul Său tratându-i pe ceilalți așa cum ne-a tratat El pe noi. Amin 🙏🙏❤️🇮🇱

[rokindle]

Meloterapia

 Cred că, dacă ar fi posibil să-i adunăm în fiecare zi pe toți bolnavii și suferinzii în Albert Hall și să punem orchestra să cânte fără întrerupere, expunerea constantă a membrelor bolnave la vibrații ale aerului atât de cerești le-ar readuce până la urmă sănătatea pierdută. Cu siguranță, chiar și o singură expunere la - să zicem - simfonia a cincea a lui Beethoven trebuie să ducă la o restabilire permanentă a ființei în trup și suflet. Nimeni nu poate rămâne neschimbat după ce a trecut prin el o simfonie de Beethoven.  W.N.P. Barbellion - Jurnalul unui om dezamăgit  https://www.cititoramator.ro/2024/07/meloterapia.html?utm_source=dlvr.it&utm_medium=tumblr

[leontiucmarius]

Actorul Michael Douglas s-a declarat „dezamăgit” de Joe Biden

Actorul Michael Douglas a declarat că ar fi „greu de imaginat” ca președintele Biden să își îndeplinească întregul mandat de președinte dacă va fi reales. Michael Douglas, care a strâns anterior fonduri pentru președinte, s-a […] Articolul Actorul Michael Douglas s-a declarat „dezamăgit” de Joe Biden apare prima dată în Descopera. Această știre a fost preluată de pe portalul amintit Această…

[theblogdiana]

Când ajungi să fii dezamăgit de viață nici un singur pas în față nu mai ai curaj să faci.

[arhitectul]

cred încă-n oameni care m-au dezamăgit.

Cristi Minculescu & Dan Bittman - S-Aprindem Tortele