#reci-tare

[reci-tare]

Autora: Joya

Voz: reci-tare

[blueloveonly]

Mereu ți-am iubit ochii albaștrii pentru cum se uitau la mine. Pentru cum vedeam că sunt singura din cameră care contează pentru tine, singura care reușea să spargă acea gheață despre care vorbeau toți când se aducea vorba de tine.

Mă lăsam împăturită de ei și de căldură pe care mi-o transmiteau, ignorând de alt fel toate urletele de îngheț din jurul meu, toți oamenii care încercau să mă scoată la suprafață de sub gheața pe care o creasei în jurul sufletului meu. Cu fiecare privire în plus, mă scufundam mai tare în abisul nesfârșit al acelui albastru înghețat.

Mă simțeam ca în Rai, știind că eu sunt singura pentru care ți-se topește ghețarul din suflet si îți transform ochii veșnic reci, în cel mai frumos cer albastru. Am uitat insă, că din cer cade și zăpadă.

[un-suflet-anonim]

- Eu chiar te-am iubit!

Murmură privind la cafeaua încă aburind din ceașca pe care o ținea între mâinile ei reci.

- Știu!

Pe un ton foarte degajat îi răspunde femeii pe care până azi o iubea mai mult decât se iubea pe sine însuși. Fără ca măcar în vocea lui să se simtă vreo urmă de durere sau regret, bărbatul se ridică de la masă în timp ce ochii lui priveau pe fereastra din spatele ei. Nu avea curajul să o privească în ochi, căci îi era teamă de ceea ce avea să vadă acolo. Dar ce lupte ducea în interiorul lui, Ea nu avea să știe niciodată.

- Și doare! Iubirea mea pentru tine doare atât de tare!

             Șoptește simțind cum puterile o slăbesc. El dă din cap aprobator fără a-i mai adresa nici un cuvânt. Ridicându-se de pe locul său, El își pune mâinile în buzunarele pantalonilor și înainte de a intra în fosta lor cameră printre amintirile încă proaspete închise acolo,  el se oprește în tocul ușii replicând.

- Poți să stai cât de mult ai nevoie. Nu mă va deranja pentru că eu voi fi cel de care va părăsi apartamentul.

Incapabilă de a mai vorbi, fata începe să plângă în tăcere înghițindu-și din când în când suspinele și durerea, dar de fiecare dată părea sa fie tot mai rău, simțea că se sufocă și nu poate să respire. O durea pieptul și o ardea, de parcă cineva o zgâria și se juca cu focul acolo. Nu înțelegea de ce iubirea lor s-a sfârșit peste noapte, și de ce comportamentul lui s-a schimbat așa de brusc. Ce avea ea să facă acum cu toate aceste dureri și resturi de iubire? Cum avea să se debaraseze de ele, când ele o ucideau încet?

Deodată simțea că nu-și mai găsește locul. Încerca din răspunderi să se abțină ca să nu pară jalnică, dar își dăduse seama că nu mai avea puterea să se și prefacă, așa că lăsă toată durerea să iasă afară nepăsându-i că El o va auzi. Pentru prima dată în viața ei nu o interesa că arăta patetică și demnă de milă în fața unui bărbat care nu a știut cum să o iubească. Ce vină avea Ea că El fusese infirm sentimental și emoțional?

Voia să-și desfacă pieptul și să-și scoată inima. Voia sa o pună în palmele lui și să simtă cum bate pentru el. Voia să-l vadă cu lacrimi pe obraji și îngenunchi. Acum cum va învăța Ea să trăiască fără el?  Cum?!

Între timp, El închide ușa în urma lui lăsând lacrimile să-i cadă pe față. Se așeză pe podeaua rece lipindu-și spatele de ușă. Se simțea epuizat și totuși nu înțelegea de ce sentimentul de ușurare se transformase brusc într-un sentiment de regret. Auzindu-i plânsetele dureroase, El își închide ochii și lăsă câteva lacrimi să-i spele obrajii.

- Ce-am făcut, Doamne? Ce-am făcut?! În ce-am transformat iubirea noastră?!

El mormăie rămânând în aceeași poziție până când razele roșiatice ale soarelui îmbrăcaseră întreaga casă. Apusul începuse să-și țese pânza peste întreaga natură scufundând sufletele lor în valuri de dor și tristețe. Atunci când Ea reușise să se calmeze, își revigorase fața cu apa rece de la robinet și-și șterse chipul pe prosop ;i apoi privind către fosta lor cameră.

- Ai dreptate! Acesta este sfârșitul nostru... chiar dacă doare!

 Ea aruncă prosopul pe masă, își îmbrăcă haina care zăcea pe canapeaua din camera de zi părăsind casa ce începuse să se afunde în întunericul amintirilor rămase în urma ei.

@un-suflet-anonim

[inabusire]

Avea obișnuința să scruteze detaliile care întotdeauna trădau mândrii și frici. Timorată, se retrăgea în penumbră, obsedată să privească și să înțeleagă ce anume ascunde fiecare sub pâcla de ipotetică perfecțiune. Cu timpul, începuse să sesizeze impostura, să simtă atunci când ideile unora nu erau ideile lor, ci o mediocră reciclare a unor articole și cărți citite, să vadă frustrările celorlalți proiectate în gesturi reci, insensibile, în drămuirea blândeții; părea că fiecare se ascunde de ceilalți și de sine, iar în creierii nopții nimeni nu recunoaștea evidențele - oamenii adormeau și se trezeau cu aceeași iluzorie vanitate ce-i urnea din loc: ei aveau un scop, existența lor nu putea fi neimportantă, ar fi fost o maximă indolență a unui zeu să le insufle viață și-apoi să-i lase slobozi. Dacă-i dezbrăcai de senzația că ei înseamnă ceva, rămâneau doar niște ființe rahitice, dezorientate și agresive, obsedate să îngurgiteze cât mai multe iluzii dătătoare de liniște. S-a obișnuit să nu trăiască prin ea, să nu se simtă reală, să se refugieze în spații mentale în care trăia oroare controlată, testând limitele minții tulburi care nu rareori parcă se scurtcircuita, refuzând să mai proiecteze orice fel de imagine. În genul acela de clipe parcă s-ar fi scurs energia ei vitală printr-un canal de deșeuri, în urmă rămânând o carcasă văduvită de forțele ei, cu suflu anemic și privire tălâmbă - nimic n-o străpungea îndeajuns de tare încât să simtă iarăși.

E un prag pe care simți la un moment dat, în viață, că nu poți să-l treci. Că e ceva ce nu înțelegi. Că ajungi să strângi în jurul tău visuri și imagini adolescentine, speranțe și gesturi, așteptări și sacrificii, că le-așezi la picioarele tale și-ncepi să realizezi că nu mai ai ce face cu ele. Că ceva trebuie redesenat, reinventat, că pe harta minții tale trebuie s-apară noi puncte și noi idei - și totuși ele nu se ivesc. Că nu mai știi unde-ar trebui să-ți găsești noua hrană, inspirația, de-unde s-astâmperi o sete chinuitoare, o imperioasă nevoie de redresare.

[lemaclinic]

Bruxismul este o afecțiune medicală în care o persoană scrâșnește, scrâșnește sau strânge dinții în mod inconștient. Acest comportament poate apărea în timp ce individul este treaz (bruxism treaz) sau în timpul somnului (bruxism în somn) și este adesea legat de stres, anxietate sau tulburări de somn. Este posibil ca persoanele cu bruxismul să nu conștientizeze obiceiul lor de scrasnire din dinți până când se dezvoltă complicații, ceea ce o face o afecțiune adesea trecută cu vederea. Efectele pe termen lung ale bruxismul pot duce la mai multe probleme dentare și de sănătate, inclusiv uzura smalțului dinților, sensibilitate crescută a dinților, dureri de maxilare și dureri de cap. În cazuri severe, poate duce la tulburări ale maxilarului, deteriorarea dinților și alte probleme de sănătate orală. Recunoașterea semnelor de bruxism este crucială pentru a căuta în timp util un tratament pentru a preveni complicațiile ulterioare. Simptomele Bruxismul Bruxismul, cunoscut în mod obișnuit sub numele de scrâșnirea dinților, este o afecțiune adesea neobservată de cei care suferă de ea. Simptomele primare includ: Scrâșnirea sau strângerea dinților: Acest lucru ar putea fi suficient de tare pentru a trezi un partener de dormit. Unii indivizi își pot scrâșni din dinți inconștient în timpul zilei sau își pot strânge maxilarul. Uzura și deteriorarea dinților: în timp, bruxismul poate duce la aplatizarea, fracturarea sau ciobirea dinților. Dentiștii observă adesea modele de uzură pe dinți în timpul controalelor de rutină. Sensibilitate crescută a dinților: pe măsură ce smalțul se uzează, dinții pot deveni din ce în ce mai sensibili la alimente și băuturi calde, reci sau dulci. Durerea și rigiditatea maxilarului: slefuirea frecventă poate duce la tulburări ale TMJ, provocând durere, disconfort sau rigiditate în maxilar. Dureri de cap și dureri de urechi: Bruxismul cauzează adesea dureri de cap surde, constante sau dureri de urechi, care provin de obicei de la tâmple. Perturbarea somnului: actul de măcinare sau strângere poate perturba tiparele de somn, ducând la insomnie sau somn nerestaurator. Dureri faciale: bruxismul cronic poate duce la dureri ale mușchilor faciali și dureri care iradiază spre gât. Țesut mestecat pentru obraz: Unii oameni cu bruxism se pot trezi că își mușcă neintenționat interiorul obrazului. Eroziunea smalțului dinților: În timp, șlefuirea constantă uzează stratul exterior protector al dinților. Modificări ale mușcăturii: în cazurile severe, bruxismul poate modifica modul în care dinții se aliniază, afectându-ți mușcătura. Dacă aveți oricare dintre aceste simptome de bruxism, în special în combinație, este recomandabil să vă consultați cu un medic stomatolog pentru un diagnostic precis și un tratament adecvat. Efectele pe Termen Lung ale Bruxismul Bruxismul sau scrâșnirea cronică a dinților poate avea efecte semnificative pe termen lung dacă nu este abordată în mod corespunzător. În timp, șlefuirea și strângerea continuă a dinților poate duce la uzura smalțului dentar, stratul protector exterior al dinților. Această eroziune expune dentina mai moale subiacentă, făcând dinții mai susceptibili la carii și sensibilitate. Pe măsură ce afecțiunea progresează, persoanele pot experimenta o sensibilitate crescută a dinților și chiar durere atunci când consumă substanțe calde, reci sau dulci. Presiunea și mișcarea constantă pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea tulburării articulației temporomandibulare (TMJ), o afecțiune care afectează articulația maxilarului și mușchii din jur, ducând la durere, dificultăți în mișcarea maxilarului și, uneori, o senzație de clic sau blocare. Pe lângă problemele dentare, bruxismul poate avea implicații mai largi asupra sănătății generale. Tensiunea de la strângere și măcinare poate duce la dureri de cap cronice, dureri de urechi și dureri faciale. Tensiunea din maxilar și mușchii faciali se poate extinde până la gât și umeri, contribuind la stresul și disconfortul general al corpului.

În plus, perturbarea tiparelor de somn este o consecință comună a bruxismul. Scrâșnirea dinților poate fi zgomotos și perturbator, nu numai pentru individ, ci și pentru partenerul de dormit. Acest lucru poate duce la tulburări de somn și, în timp, poate duce la privarea de somn, afectând funcțiile cognitive, starea de spirit și sănătatea generală. Din punct de vedere psihologic, stresul și durerea asociate cu bruxismul pot contribui la anxietate și la scăderea calității vieții. Disconfortul cronic și potențiala conștiință de sine despre dinții deteriorați pot afecta interacțiunile sociale și bunăstarea personală. În general, efectele pe termen lung ale bruxismul subliniază importanța detectării și intervenției precoce. Fără un management adecvat, poate duce la leziuni dentare semnificative, tulburări ale maxilarului, durere continuă și un declin general al sănătății fizice și mintale. Consultați-vă medicul dentist despre bruxism astăzi Dacă întâmpinați simptome de bruxism, cum ar fi scrâșnirea dinților sau disconfortul maxilarului, este important să consultați un stomatolog pentru o evaluare cuprinzătoare. Bruxismul poate duce la diverse probleme dentare, inclusiv uzura dinților, sensibilitate crescută și chiar deteriorarea dinților și a maxilarului. Un dentist vă poate evalua starea și vă poate recomanda cel mai eficient tratament, adaptat nevoilor dumneavoastră. Tratamentele pot include utilizarea de apărătoare de gură personalizate pentru a vă proteja dinții în timpul somnului sau corecții dentare dacă au apărut o deteriorare semnificativă. În plus, medicul dentist vă poate oferi îndrumări privind gestionarea stresului, care este adesea un factor care contribuie la scrâșnirea dinților. Amintiți-vă, intervenția timpurie este esențială în prevenirea daunelor pe termen lung și atenuarea disconfortului. Nu ezitați să programați o întâlnire cu medicul dentist pentru a explora cele mai bune opțiuni de tratament pentru situația dvs. și pentru a asigura sănătatea și longevitatea dinților și maxilarului dumneavoastră. Îngrijire Cuprinzătoare Pentru Bruxismul la Lema Clinica Dentara Turcia La Lema Clinica Dentara Turcia oferim tratament de specialitate pentru bruxism, o afecțiune caracterizată prin scrâșnirea dinților și strângerea maxilarelor. Abordarea noastră este adaptată pentru a aborda atât simptomele, cât și cauzele care stau la baza bruxismul. Tratamentul bruxismul începe cu o examinare amănunțită pentru a evalua amploarea stării. Pe baza acestui lucru, s-ar putea să vă recomandăm un apărător de gură adaptat la comandă, conceput pentru a vă proteja dinții de scrâșnire în timpul somnului. Acest lucru nu numai că previne uzura ulterioară a dintilor, dar ajută și la reducerea încordării maxilarului și a durerilor de cap. În cazurile în care s-au produs leziuni dentare, inclusiv necesitatea implanturilor dentare, echipa profesională Lema Clinica Dentara Turcia oferă tratamente de restaurare precum coroane, albirea dintilor sau implanturi pentru a vă repara și proteja dinții. În plus, ne concentrăm asupra cauzelor fundamentale ale scrâșnirii dinților, oferind tehnici de gestionare a stresului și sfaturi privind stilul de viață pentru a ajuta la atenuarea factorilor care contribuie la scrâșnirea dinților. Pentru pacienții cu bruxism sever, putem sugera terapii suplimentare, cum ar fi relaxante musculare, kinetoterapie sau proceduri dentare specifice pentru a alinia mușcătura și a ușura presiunea asupra maxilarului. La Lema Clinica Dentara Turcia, credem într-o abordare cuprinzătoare a tratamentului bruxismului, combinând îngrijirea dentară cu strategiile generale de sănătate. Scopul nostru este nu numai să tratăm simptomele, ci și să oferim soluții pe termen lung pentru sănătatea și confortul dentar al pacienților noștri.

[usandthebigworld]

Gări, orașe , două vieți și doi neînțeleși

Timișoara

Eram pe peron , amândoi , după multă vreme . Zâmbeai larg până la urechi și aveai sclipici în ochi. M-ai sărutat și strâns în brațe la pieptul tău. N-aș fi vrut să-mi mai dai drumul. Eram fericiți să ne vedem după multe mesaje, poze, declarații . Mi-ai luat trolerul în grabă să mergem către mașină de parcă ne aștepta o nouă viață în portbagaj.

Te uitai la mine de parcă nu eram reală și te atingeam să mă simți ca sunt acolo, atunci cu tine. Parcă era un vis devenit realitate..

Acasă mă aștepta o surpriză în baie și te vedeam cum te frămânți nerăbdător , de cum voi reacționa , de ce voi spune… Cum puteam reacționa când orice gest micuț contează enorm în sufletul meu ? Cum puteam reacționa când viața nu prea a fost ușoară cu mine?

Chiar dacă eram obosiți nu puteam să nu ne arătăm cat de mult ne-am dorit, ne-am așteptat , ne-am întrebat : oare cum o să fie? Eu după 10 ore de mers cu trenul, tu venind din Germania, nimic nu te-a oprit ca a doua zi să sărim în mașină și să plecam spre granița. O altă surpriză pe care nu aș fi ghicit-o niciodată cu joculețul nostru cald-rece. Noi doi în mașină și Gorgon City pe fundal , ținându-ne de mână. Eram eclipsată de tot, de drum, de noi, de peisaje și toate treceau pe lângă tine de parcă tu vei rămâne mereu acolo. Era nelipsit părul tău creț, ochelarii de soare și zâmbetul ăla plin de aventură ce ascundea multe.

Soare, temperaturi ridicate, somn. Am dormit atât de profund unul în brațele celuilalt fără să ne mișcăm ca nu cumva să ne deranjăm, să ne întrerupem visele.

Ne-am întors acasă și te-ai întors la muncă . Cât erai plecat, îți admiram orașul, peisajele, citeam și te așteptam.

Stăteam în pat întinsă și răsfoiam o carte , ai deschis ușa, mi-ai zâmbit la fel ca pe peron și te-ai pus lângă mine gata să te odihnești în brațele mele. Ai adormit la pieptul meu atât de liniștit incat nici nu a mai contat că erai îmbrăcat cu hainele de muncă, n-ai mai avut răbdare.

Era vremea să plec..

Eram pe peron, ne frământam , nu prea ne vorbeam, credeam că o să ne vedem pentru ultima oară. Te-am întrebat la ce te gândești și m-ai suprins zicând : “oare ce putem face în București?” . Atunci mi-ai dat speranță. Mi-ai urcat bagajul în tren și te mai sărutam rapid în ușa trenului și tu pe mine. Stăteam lipită cu fața de geam și tu te uitai după mine.. Mi-ai dat drumul dar parcă nu ai fi vrut să o faci. Parcă ai simțit ca mă pierzi și ai vrut repede să mă recuperezi..

București

Am întârziat la gară să te iau , m-am urcat pe pragul mașinii și îți făceam cu mâna ca să mă vezi. M-am dat jos și săream de fericire că vedeam că ne apropiam din nou unul de celălalt. Mi-a fost dor să-ți văd fața, să mă joc în părul tău creț , să te mângâi pe spate și să mă ascund în brațele tale.

Am recuperat timpul în care nu ne-am simțit, nu ne-am sărutat și mângâiat.

Am plecat să descoperim împreună Bucureștiul care niciodată nu doarme . Am mers la Balkon unde poți vedea și auzi zgomotul - Calea Victoriei . Aveai din nou sclipici în ochi. Îmi povesteai de excursia cu părinții tăi , pizza cât colacul de la wc , de mamaia și tataia și prietenul de pe tir. Mi-ai dat puțin din gustul amintirilor tale frumoase.

Ne-am plimbat din bar în bar și am degustat vinuri, beri, unul pe celălalt . Te jucai cu picioarele mele reci pe sub masă , cu palmele mele , le mutai dintr-o parte într-alta a mâinilor tale ca să mi le încălzești. Erai atât de tandru, iubitor, ne uitam unul la celălalt și parcă doar ochii își vorbeau.

Vin, bere, stand-up la Comics, nachos nasol și somn. Puteam să fiu în orice margine a patului că tu erai după mine să mă cauți , să mă simți. Incercam să-mi țin echilibrul să nu cad, să nu te trezesc.. mi se părea că mă voiai și în somn, că ți-e bine..

A fost scurt.. ai plecat..

Ne-am luat rămas bun și ne-am mai luat încă o dată în brațe.. nu te-aș fi lăsat să pleci, dacă știam ca nu o să mai existe “oare ce putem face în orașul ăla?” . Te-aș fi mușcat de buza atât de tare ca să mă simți tot drumul spre casă și pentru totdeauna..

Ne-am împărtășit amintiri, gânduri, sentimente, ne-am motivat , ne-am apreciat, am râs unul de celălalt , ne tachinam și ne făceam planuri. Plănuiam să ne plimbăm prin pădure cu bicicletele, să călătorim în țări străine , dar nu când să ne revedem..

Oare ar fi fost vreodată momentul în care să mă întrebi dacă vreau să fiu iubita ta ca la Bonțida și să ștergi acel EC, să nu mai fiu doar iubita ta de festival ..? Oare ți-ai fi ascultat vreodată inima și toate vocile care-ți provoacă anxietate să devină sunet de fundal?

Cum era posibil ca un bărbat care să-și exprime sentimentele, să-mi arate ce înseamnă să fii răsfățată , ce e pasiunea și siguranța , care zâmbea până la urechi și avea sclipici în ochi când mă vedea după mult timp , care mă înghesuia în marginea patului numai să fie mai aproape de mine, care merita să fie iubit și să iubească din nou… Cum era posibil să-mi dea un sărut care s-a simțit ca o promisiune că ne vom revedea, că o să fie bine, că mă dorește și de fapt să fie de rămas bun.. ?

Oare cum ar fi dacă ne-am revedea după atâta timp? Tot vei mai avea sclipici în ochi .. ?

[bartholomaus]

Când eram copil și mergeam la bunici, la Sibiu, Turnișorul era și un reper temporal, și unul geografic, și unul de suflet. Mi-a rămas în amintire ca o minune în cerul gurii și al ochilor, cu case din vremuri pe care eu, copil, nu le prinsesem, dar unde puteam atinge, la propriu, ce "sădiseră" sașii în conștiința locului: hărnicie, curățenie, cinste, discreție, muncă, respect, frumusețe și, mai presus de orice, sentimentul acela inefabil de "acasă", indiferent dacă erai de acolo sau de aiurea.

Turnișorul avea un parfum al lui, de leuștean, levănțică, mâna Maicii Domnului (caprifoi, adică), mărar, crini, o îngrămădire de parfumuri divine, pe care am încercat mai târziu să le găsesc. Degeaba.

Turnișorul moare, sub lopata "dezvoltatorilor" imobiliari, o adunătură de golani, care ard tot.

Cum permite Astrid Fodor așa ceva?

Rușine, România! ---

Moare Turnișorul.

Dispare Neppendorf-ul copilăriei mele, poarta de intrare în Sibiu, sătucul de căsuțe mici, săsești, locuit de oameni simpli, bărbații, mici meseriași, care au construit Sibiu, iar femeile, grădinărese și florărese care au hrănit și umplut de frumos sibienii.

În locul lui apare un cartier de blocuri și hale reci, fără nicio viziune, depersonalizarea totală a intrării în oraș. Un eșec arhitectural local.

Mergeți la priveghi, până nu bagă ăștia mortu-n groapă. -- Chiar recent m-am uitat și eu la acele câteva căsuțe (realizate atât de simetric și de frumos) ramase încă în picioare pe partea dreapta a urcarii spre Metro... E trist. Din păcate, singurele care mai pot fi salvate sunt satele semiparasite aflata de 30km + de oraș, în speranța că vor fi cumpărate în mare parte de tineri care își doresc sa le transforme în case de vacanță după modelul Viscri, Sibiel și alte asemenea sate care au mai fost cât de cât salvate. Sibiul, în afara de centru, nu mai are nicio șansă. Calea Dumbravii distrusa, Bâlea-Stefan cel Mare semidistruse, Gusterita - parțial distrusa... ---

Credeam că la Sibiu e altfel. Dar devine la fel de trist ca-n toată țara.

Fotografiile alea strigă tare "corupție!". Stat și aparat funcționăresc corupt în măduvă.

Avem primari, primării, comisii de urbanism, arhitecți șefi, arhitecți neșefi, conțopiști de un miliard de feluri, iar cu toate astea nu avem domnia legii. Dar avem "legislație", avem ordonanțe, hotărîri de consilii locale, județene, de urgență, simple, complicate, etîcî, etîcî, prin care se aprobă excepții, subvenții, cretinisme patente.

Asta nu e libertate, e libertinaj infect, de cea mai joasă speță.

Asta e imaginea Statului. Un Stat hîd, obez, slinos, urîțenia pămîntului. Iar noi toți îl hrănim, români, sași, unguri, toți, fără excepție. --

In fata casei, a rasarit un bloc, iar in spatele gradinii o padure de constructii de genul asta. Unde la un moment dar era Metalcarul. Cand eram copil acolo erau gradini si 2 lacuri. Care au fost astupate mai intai cu moloz si gunoaie, apoi betonate pt a deveni o platforma industriala. Acum au spart betonul pt a construi vreo 10 blocuri. Asta, intre 3 strazi pe care sunt case de un nivel. Cate interese, cata nesimtire, cata lipsa de consideratie fata de orasul asta, cata lipsa de respect pt locuitorii celor 3 strazi! O gloata de prosti care distrug orasul, sub ochii nostri. -;;;;;;:::::::::::::::::::::::

Trebuie sa vorbim extrem de serios acum. Despre eliminarea adresei de pe buletin. Pare irelevant - dar e una dintre cele mai importante reforme care trebuie făcute.

Va explic de ce. O mare parte a persoanelor de sub 40-45 de ani stau la alta adresa decât cea din buletin. Vreo 3 milioane stau chiar in cu totul alt oraș. De ce? Pentru ca este IMPOSIBIL sa îți schimbi adresa dacă nu ai o proprietate pe numele tău. Și chiar dacă ai - e un coșmar birocratic sa îți schimbi domiciliul.

Bun și îmi veți spune. Ce contează?? Contează ENORM:

- banii de la stat se duc in funcție de cati locuitori sunt in fiecare localitate. Acum - merg bani multi spre sate depopulate sau orașe pulverizate - dar NU in zonele unde oamenii s-au mutat (Ilfov, satele din jurul Clujului etc). Banii ăștia in plus care se duc acolo in pesedistan sunt furați prin TelDrumuri. Puterea rămâne la baronii rosii de unde lumea a fugit.

- Oamenii nu pot vota. Tocmai cei care lucrează, sunt mobili, nu pot vota la parlamentare și locale. Deci PSD ia un scor urias care e total nereprezentativ.

- multi nu pot sa își facă buletin. De exemplu adresa era pe casa parintilor pe care o vinzi. Stai cu chirie in oraș. Ești terminat - nu ai domiciliu dispari din sistem. Nebunie

Deci chestia asta ar avea un impact IMENS pe cum funcționează Romania. Evident - veți vedea isterie maxima din zona PSD. Sper însă ca PNL sa înțeleagă ca e și in avantajul lor. Pe cifre - cei care Votează pe liste suplimentare (adică fix oamenii despre care vorbim) se împart între PNL și USRPLUS (cu PNL pe primul loc). PNL ar câștiga astfel cam 0.5-1 milion de voturi. E colosal. E probabil ok chiar și pentru UDMR deși la prima strigare pare riscant - numărul de votanți creste deci mai greu sa atingă pragul de 5%; însă vor câștiga și vor trece pragul lejer pentru ca sunt foarte multi maghiari care stau și lucrează in alte localitati. Acum vor putea vota și ei.

Acum tot aud ca vai vai e dezastru nu va merge - ca in legi scrie ca te identifici cu domiciliul din buletin. E corect. Însă in lege nu spune ca trebuie sa fie SCRIS pe buletin. Adresa poate fi trecută in chip-ul electronic din buletin sau pe un portal digital care e o extensie a buletinului. Și cum ai face asta? Simplu. Digital frate. Ai un portal unde trebuie sa îți updatezi simplu domiciliul și rezidenta. Cu dovada - scan utilități sau contract chirie sau adresa de la cont bancar. Sau pe proprie răspundere. Ceva simplu de tot. Faci o poza și gata. Când te muți - durează 2 minute sa faci schimbarea.

Daca nu facem asta - structural lăsam puterea la baronii rosii și dam un scor urias orice am face pesedeului in următorii multi ani. Vrem asta? Nu. Este o soluție elegantă și normala, așa cum e peste tot in UE? Este. Așa ca hai sa o facem.

Și felicit aici USRPLUS pentru inițiativa. Sper ca și PNL și UDMR sa o susțină - e și in avantajul lor. Hai ca se poate oameni buni. Și nu e nevoie de lege - se poate face cred și prin oug / ordine guvernamentale. Hai mai oameni buni.

PS: ce a propus concret barna nu e fezabil (sa nu existe conceptul de domiciliu - ar trebui sa schimbi mii de legi e absurd). Trebuie făcut Smart cum propun eu mai sus, domiciliu/reședința legat de chip/cartea electronica care e obligatorie in UE. Și mi se pare important sa se adauge pe informația din chip/portal și numărul de telefon mobil și adresa email. Ca sa știe cum sa te contacteze statul rapid dacă e vreo problema. Ca suntem in 2021 nu la 1800.

[voluntamarflumeninis]

Hola!! Tengo un blog en el que subo audios de escritos que me gustan, podría grabar uno de los tuyos?? (Soy @reci-tare por si gustas ver)

obvio🤍 yo feliz

[pebalcon]

nea ionii din pereți

literele ceasului se răstălmăcesc

la mine-n cap

clipesc in fata peretelui.

o

privesc prin tot ce e abstract in ceas—

e amestecat, rosu cu alb

e greu, împinge pereții si sparge atomii

in ceva cuantic mult

mult mai mic

ii spun ca stiu ca minte

si ingheata

asteapta sa o iau de mana

si eu imi inghit dorințele

cu gatu-mi uscat mă intreb daca

m-am condiționat la mai putin

pentru ca iarăși imi e frica de tot?

din frica ma abtin? ma abtin

sa o apuc de sinapsele gândirii ei

întunecate, albastruie ea gandire

in capul ei închis. si-i zboara-n jur

pletele si hainele si rămâne fiinta

in fata ochilor mei. devine suflet.

de ce imi e frica de tine, suflet?

oglinda, oglinjioara ziceam odinioara

si dupa ce n-ai mai fost surd mi-ai

raspuns la freamăt. dulce dureri abundente

de le aveam, le ai dus departe. dulce

chemare nordică, taioasa la limba, esti tu.

steaua aia de-mi ghidează cumpătul

urla pe cer in octavele șuietului

sunetului numelui tău, suflet. deci,

de ce imi e frică? de ce-mi esti

freamăt etern cu chip de fată la mine

in stern? e neîncrederea și ispita sau

dulceaga putere a iubirii, doua suflete

împărțite. doua piepturi reci fara de

celalalt. doua perechi de buze pierdute

pe buzele muzelor altora ce le pot iubi

pe veci căci

izvorul operei ce e romanul de cuvinte

de le scoatem din noi, izvorăște

din noi. la distanta sau aproape,

sfidăm bolta cerului, a vremii,

si devenim eternitatea.

ma uit la ceas din nou, se aseaza

literele in forma unui zambet

și își bate joc de mine, fantoma ei

mă ține

de la brâu si strânge tare

să se facă simtiță din nou, imi aminteste

ca suntem pe veci

una pentru alta.

[hola-soy-una-persona]

¡Hola! Soy un blog novato de recitar. Te escribo para pedirte permiso para utilizar uno de tus textos, entiendo que es tú dominio intelectual (además de tú posible desahogo y sentimientos reflejados en un escrito). ¿Está bien para ti si intento ponerle un poco de mi voz a tus poemas? Espero no haberte molestado en tu arte y te agradezco adelantadamente si me lo permitieras jeje. Muchísimas gracias, ¡ten buen día! �� @reci-tare

Llego con todo menos con miedo. XD

Yyy, gracias por tenerme en cuenta. Uwu

Adrynhell.

[reci-tare]

Autora: danielac1world

Voz: reci-tare

[imanightmime]

¿Cuales son los blogs de tumblr q mas quieres y xq los recomiendas?

Bueno, quiero a muchos blogs de Tumblr pero en el año corriente ya no quedan muchos

@heartmondox es la mejor <3

@un-eviterno-desliz Roberta, mi compañera de esquina

@honguitoan una de las mejores personas que he conocido en este mundo

@tem-plada la Zyelo, que le gusta el Cielo, pero no vive en el Cielo.

@unademente-escritora la que siempre será mi nena uwu

@tormenta-mental mi hijita

Y por último pero no menos importante @locuerdo mi esposo de toda la vida.

Estos son los blogs de gente a la que soy cercana y quiero.

.

Ahora los blogs que recomiendo son estos

@el-chico-de-la-poesia es una maravilla de blog, la verdad que sí.

@heartmondox ¿Ya hablé de lo bien que escribe esta chica?

@lucesitasrare cositas cortitas pero lindas uwu

@the-ghoust me gusta la espontaneidad de sus poemas y lo volátiles también

@reci-tare esta chica es una de las mejores en lo que hace (recitar duh)

@chistestontos que puedo decir, soy del tipo de personas que le gusta el humor tonto y pues, este blog siempre me hace reír.

@tem-plada un escrito de 3 páginas, no te preocupes ella lo tiene, un collage technicolor con una frase triste, también.

@perfectamente-desastrosa creo que leo a esta chica desde el 2017 y nunca deja de encantarme todas y cada una de las cosas que escribe

@solomequedanpalabras pero las usa muy bien

@erisdn chef kiss, una sutileza para espetar las realidades en la cara.

Aún tengo muchos más, pero esto se pondría muy largo :c

[liagi-245]

Recomienda blogs q OS guste

Son muchos, pero bueno aquí va:

@cry-lo-st-demon @el-rincon-de-stelle @cafe-de-quimera @efimera-lunar-intemporal @josesilva3001 @adiccion-de-letras @oye-juliana @infernum-luzbel @leukiel @kvang21 @el-bobo-de-siempre @final-credits @c-s-o-l @reci-tare @ocasoinefable @rest0s @morritotriste @cuando-fingi-quererte @my--dark-side @cuando-un-escritor-se-enamora @tormenta-mental @la-chica-saturno @calle-veintitres @diassinsol @natalia21 @textosnocturnos @ya-no-la-quiero @beiloritis @solomequedanpalabras @imanightmime @soy-un-saco-de-papas @bipolar-star .

Gracias por el ask. 💙✨

[saadwriter]

3 luni

În care am asteptat cu sufletul la gura o minune ,la fel ca si atunci când erai in spital iar doctorii spuneau sa ne asteptam oricând la orice

Am asteptat sa treaca coșmarul asta ,am asteptat sa revii ...Am asteptat acel apel din ora in ora in care imi spuneai cu muuulta călduraaaaa.. sa am grija de parca m.ai putea pierde in orice secundă...

Am asteptat acele conversații lungi in care radeam pana la lacrimi.... amândouă

Am asteptat acea îmbrățișare straaaansa, pliiiina de iubire din partea ta ...acel sărut pe frunte...

Tarziu ,mult prea târziu am înțeles cat de enormaa a fost dragostea pe care mi-ai purtat o

Si cand imi spuneai ca dragostea mamei este mai mult decât infinită și nu se compara cu absolut nimic,n.am băgat de seamă

Dar acum ,desi e foarte tarziu ...am inteles tot ce ai vrut să îmi transmiți ...

Si cred ca incep sa accept ceea ce s.a intamplat...dar in acelasi timp ,ceva in mine urlaaaaa si imi spune sa nu cumva sa accept situatia asta si sa continui sa sper ...

Asta până ajung acasa ...si vad ca nu mai este absolut nimeni care sa ma astepte si sa ma faca sa ma simt acasaaa...acum e doar un loc ce imi pare străin dar in acelasi timp plin de amintiri si multe regrete

Nu mai e nimeni care sa imi însenineze ziua cu un zâmbet pliiin de iubire si căldură ...

Casa e mai pustie decât pare ...camerele din ce in ce mai reci si goale ...

Ce a mai ramas sunt muulte amintiri ce stârnesc lacrimi si suspine ...glasul tau blând a mai ramas doar in mintea mea  ...

Videoclipurile la care radeam cu poftă cândva mi au umplut ochii de lacrimi...vocalele in care imi spuneai ca ma iubesti si sa am grija sunt singurele lucruri ce imi încălzesc inima si imi mai dau puterea de a ma ridica din pat ...

Pozele ,hainele,lucrurile tale le păstrez cu sfințenie intr un loc sigur ...mirosul tau încă persista in bluza ta preferată...

Florile tale mult iubite s.au ofilit la fel ca si mine ...

De atunci am continuat să le ud pana la ultima lor petala....si mi.am amintit cum imi spuneai sa le ud cum trebuie pe toate nu doar trandafirii :))) daca nu sa nu ma mai bag

De data asta n.am mai facut nici o diferenta :))

Dintre toate florile tale ...trandafirii mi au placut cel mai mult....

Si uite ca ...la fel cum si tu ai avut grija cum ai putut  mai bine de trandafirul bunicii ,asa voi face si eu cu toaaate

Sper ca le voi păstra muuulti ani de acum înainteeeee si voi umple toaaata grădina aceea cu cele mai frumoase floooori posibile (asta dacă nu se baga fii'tu)

Mersul la mormântul tau a devenit terapie dar ma si sperie in acelasi timp

De fiecare dată când ajung acolo se lasă o liniște apăsătoare și stranie

Ma sperie gândul că ești acoloo si nu lângă mine și e foarte nedrept ce se intampla si incerc sa gasesc fel si fel de vinovati pt cele întâmplate dar pare ca o parte mare din vina o duc chiar euuuuuu si ma chinuie gândul asta

Toată lumea imi repeta să fiu puternică si ca treebuie sa fiu puternică, începusem să îmi întiparesc in minte si sa cred asta dar se pare ca fac fix invers

Am început prin a o "ucide" pe ^blondina mamei ^ si a o schimba in bine dar nu mai vad nici un bine in toata treaba asta

Pe zi ce trece descopăr mai multă frica de absolut tot si mai multa tristețe decât pot duce...incep sa ma sperii de mine și de gândurile avute . ...Simt ca prezenta mea nu e absolut deloc folositoare aici si tare mult imi doresc sa fiu acolo ,lângă tineee

Incerc sa elimin toate gândurile negative dar asta tine pana pun seara capul pe perna ...

E un război care nu se mai termina ...si vreau sa il duc alături de tine nu pentru tine ...

Am crezut ca plecarea la mătușa ma va ajuta ...Dar seamănă ataat de mult cu tine ,de multe ori am strigat o mama fără să îmi dau seama ...din fericire nu s a supărat dar imi arunca asa priviri induiosatoare si ma făcea sa ma simt ciudat

Incerc sa par ca n.am nimic si ca sunt ok asta pana ies pe poarta ei ...

Ma mai surprinde uneori cu cate o îmbrățișare ce durează minute bune ,simt ca o face din inima ...dar nu imi face bine

Ma face sa cedez si nu imi place ...

Am cunoscut persoane minunate aici ,peste tot pe unde am fost am intalnit persoane faine....unele m.au facut sa simt ca esti acolo si ca încerci să îmi ușurezi zilele ...altele mi.au arătat că încă exista oaaameni:)

Mi.a placut mult ,atât de mult încât m.am intors:)

Am împodobit si bradul ,primul brad împodobit la lasi si primul brad in care nu esti cu noi ...

Imi lipseste enorm de mult prezenta ta ...si nu vreau sa stiu ca ma privești de acolo de sus... Vreau sa stiu ca esti aici cu noi si ca toate au revenit la normal

Abia asteptai să vină sărbătorile ...pe cat de multa bucurie...pe atât de mult stres ca sa iasa totul perfect

Si tin minte ca anul trecut ti.am spus că nu mai simt atât de tare magia sărbătorilor la fel ca inainte :)

Iar tu mi ai spus ca va veni o perioada in care nu voi mai simti nici ca traiesc daca voi continua asa ,mi.ai spus ca trebuie sa ma bucur chiar și de primul fulg de nea ...

A venit acea perioadă mai repede decat credeam ...Si se pare ca ai avut dreptate ca de fiecare dată:)

Mi.au spus că primul Crăciun e mai greu ...

Apoi ma voi obișnui:)

Eu n.am reusit sa ma obisnuiesc in 3 luni si tot am asteptat un semn ...ceva

Iar ei incep cu sfaturile lor de care chiar n.am nevoie in acest moment:)

Acum 3 luni ,exact la ora asta ne.ai părăsit...de fiecare dată când prind ora asta mă gândesc la chinurile prin care ai trecut....la durerile insuportabile ...la apelurile pe care ti le.am dat cat timp erai in spital, intr o stare cat de cat bună Si la modul în care ne spuneai sa nu ne facem griji  caci nu vei patii nimic si sa avem grija de noi :)  ultima convorbire înainte de operație cand mi.ai spus că ma iubesti si ca nu vei patii nimic si mi ai promis ca vei veni acasa ..si ai venit ...dar nu asa cum ma asteptam eu sa o faci ....

...ma gandesc la lacrimile ce curgeau siroaie cand veneau sa te vada după ce ai iesit din operatie ...probabil ca era un strigăt de ajutor către ei ...

74 de zile

   De cand mama este sus printre îngeri și sunt sigura ca ne veghează cu aceeași privire calda insaa in acelasi timp la fel de rece...

Să fiu sincera...ii simt lipsa foarte mult ,foarte ,foarte mult....imi e dor de ea ...de glasul ei ....de glumele ei ....de vorbele pe care le rostea cu o tonalitate ce n.am mai intalnit ....de prezenta ei ...de fiecare gest subtil de afectiune oferit de ea ...de nopțile in care ma săruta pe frunte si ma invelea crezând că dorm ...de tot ce ținea de ea ... dar in acelasi timp nu vreau sa accept gândul că ea este plecată asa departe si ca nu o voi mai vedea niciodată...E un gând ce nu isi are locul in mintea mea ....

Am citit recent o carte ...ce spunea că nu ne este mila de cei care s au dus ...ci de ceea ce rămâne după ei ...ne e mila de noi pentru că nu vom mai fi la fel ca inainte

Ne e mila de noi pentru că rămânem singuri si nu vom mai primi aceeași afectiune din partea lor vreodată

Ne este mila de noi pentru că am ramas goi pe interior ,mult mai reci si pustii

  De cand ai plecat ,lumea parca devine din ce in ce mai rea și mai falsă...din de in ce mai rece și mai profitoare..

Si nu inteleg un lucru ....toata lumea se victimizeaza din ce in ce mai mult...

Scumpa ta odrasla este terminată rau de tot ,sau asa vrea să pară pentru că îi prinde bine?

Dorește să capteze Caaat mai multă atentie ...daca s.ar face vreun concurs cu cine suferă mai mult sigur l.ar castiga

Si nu o inteleg ,nu-i inteleg nici pe restul...

Nu a apărut nici o competiție ca sa ne arătăm durerea si oricât am face o ,e egal cu 0 pt ceilalți si tot tu rămâi cu tine cand pui seara capul pe perna ...nu vad logica aia

Soacra se poate inlocui maine, poimâine...E plin pământul .

Dar mama ,partea esențială ce o dat culoare vietii mele ...cea care m.o facut om mare si o avut grija de mine cum o putut si cum o stiut ea mai bine...

Cea cu care te simțeai în siguranță chiar și intr o grotă plină cu vipere ...cea care o facut totul sa para mult mai roz decât era ...

Sau poate exagerez ...însă si eu mi.am pierdut amica cu doi ani în urmă...cea cu care mi.am petrecut gimnaziul dar si o parte frumoasa din copilărie...am înghițit în sec si ma descărcam atât prin scris cat si atunci cand eram în fața mormântului ei ...mi.o arătat o latură a lumii pe care nu voiam să o cunosc de la o varsta asa frageda...m.o maturizat intr un oarecare fel ...dar nu stăteam sa ma victimizez pe unde apucam...

Oamenilor nu le paaasa de cum te simti tu ...iar daca te asculta o fac doar pentru că au ceva de obținut de la tine sau au nevoie de "noile stiri "

În rest,eu n.am văzut și n.am intalnit pe nimeni care sa ma asculte cu aceeași căldură cu care ma asculta mama ...

Nu stiu ....dar s.au schimbat atatea si incep sa descopăr din ce in ce mai multe personalități...

Pe lângă faptul că e greu ...Mai doare si ca dracu ...si orice as face si orice as spune gândul meu tot la tine zboară...si tare as vrea sa fiu langa tine acolo si sa fie totul bine...

Aproape 40 de zile de când nu mai esti printre noi ...

Suna ciudat si parca nu are sens ceea ce zic dar este adevarat :/

Dar cu toate astea ...s.au schimbat extrem de multe de când tu nu mai esti ...si parca absolut nimic nu mai este la fel ca inainte

Imi vin in minte fel si fel de secvențe din acele zile de coșmar ....si se repeta si se tot repeta si revine starea aia care ma detașează de tot ...

Abia acu realizez ceea ce s.a petrecut...si desi o fac ...tot astept un telefon din partea ta ...astept sa intri pe poarta ...sa ma strigi ...sa te vad prin curte...sa ma chemi la masa ...sa arunci cu toți papucii după mine ...astept toate acestea ...dar degeaba

Si e greu mama,e al naibii de greu fără tine si nu stiu de ce dar incerc sa ma abțin cat de mult pot si sa revin cu capul pe umeri ...desi ma mint de fiecare data ca tu încă esti la spital și ca te vei face bine si da :)

Dar stiu ca toate astea au un sfârșit si nu vor tine mult...

Am momente in care te vad peste tot ...in orice unghi al casei m.as uita ,tu esti prezenta acolo in mintea mea ....si nu stiu ce sa fac sau cum sa reacționez la ceea ce se intampla si resping totul ....si nu stiu...

[vorbe-goale]

Letter for him

Sufletele pereche sunt jumătatea ta mai buna. Persoanele acelea care te completează în cel mai armonios mod, langa care poți fi cea mai buna versiune a ta de pana acum - un yin și yang format dintr-un amalgam de sentimente și trăiri ce nu pot fi exprimate sau definite la perfecție. Cum iti dai seama ca ți-ai găsit sufletul pereche, și chiar el este acela? Îl simți. Pur și simplu, îl simți. Atât. Se simte pana când nu se mai simte.

Timpul se oprește în loc de fiecare data când sunteți împreună, indiferent de când de banala este activitatea în desfășurare. Este o înțelegere în 2 care se face prin priviri, prin gesturi, și când uneori cuvintele sunt de prisos. Știi la ce se gândește celălalt fără prea mult efort, ca și cum ati fi fost împreună nu de săptămâni, luni sau ani, ci de câteva vieți întregi. 

O astfel de conexiune este o binecuvântare pentru unii, pentru foarte putini oameni care au norocul sa treacă măcar o data în viață prin așa o experiență. Din nefericire, nu toți avem acest privilegiu - dar eu l-am avut. 

Când toate erau degeaba și nimic din jurul meu nu mai avea sens din nicio perspectiva pe care încercăm sa o abordez, tu mi-ai fost alături. Mi-ai oferit o energie unica și o prezenta de care probabil nu voi mai avea parte din nou în aceasta viață. Nu m-am bucurat și nu am prețuit-o cât ar fi trebuit - dar oh, cât de recunoascatoare iti sunt TIE, jumatate mai buna a sufletului meu. Singurul lucru pozitiv și care mi-a adus un zâmbet larg pe buze și mai ales în inima, când nimic nu reușea. 

Atatea momente pe care aș putea sa le descriu aici, desi aleg sa le păstrez pentru mine, în amintirile mele pana la ultima suflare. Sunt multe, profunde și mereu unice. Nu ne-am ales și cu toate astea, ne-am găsit în cel mai nepotrivit moment, dar când timpul nu a ținut de nicio culoare cu noi doi. Toate au mers bine pana când au mers pe dos, și ai plecat. 

Nu ai vrut, sau poate da. Vreau sa cred ca nu, și inima îmi spune un singur lucru doar. Nu vom știi niciodată pana când nu ne vom regăsi din nou. În aceasta sau în alta viață. 

La fel de ușor cum mi-ai dat lumea peste cap în cel mai frumos mod, la fel mi-ai zdrobit pământul de sub picioare și m-ai lăsat sa cad; sa mă afund în acest întuneric gol și sumbru, fără ca o raza de lumina care să-mi arate calea înapoi, calea ce duce afara la caldura, la tine. 

Aș fi ipocrita sa nu recunosc cât de mult mă deranjează, cât m-a durut, cât de obosita este inima mea și în câte bucăți s-a spart intr-o singura clipita. Și totodata, aș fi mincinoasa sa nu recunosc cât de mult iti doresc fericirea, cu sau fără mine, dar una adevarata și pura, precum am fost noi. Poate. Sper. Amandoi vom fi, separat; dar nimic nu va inlocui legatura de neinlocuit pe care am avut-o.

Din acest motiv, trebuie să-mi ascund cu totul ochii, să-mi blochez picioarele obosite și inima țăndări; s-o opresc din a mai bate, atât de tare, dur. Sa nu mai fug după fantome și sa nu mai scot măcar un sunet, de frica zgomotului ce învăluie orice colțișor atins. O singura speranță, mică precum o raza de soare din acele dimineți reci de Octombrie, e puternic inradacinata în adâncul acestui suflet părăsit și acum singur, fara pereche. Si totodata, e aproape de moarte.

Lacrimile reci, șuvoaie și suspine înecate nu-și mai au un rost, ci marchează un dor necontenit care și-a pus amprenta pe același suflet incomplet. Rest de sentimente de surprindere și lipsa de credință, lipsa de cuvinte, explicații, tot - au rămas în aer, sunete și gânduri surde. Prea multe am să-ți spun și în zadar...

Inelul tău uitat la gâtul meu, și rânduri de cerneala șterse, de mult uitate. Promisiuni ce sunt acum doar vorbe goale. Inel ce-l pastrez ascuns in semn de a-l proteja pe el, pe mine, pe noi. Va fi mereu aici, precum au fost si restul.

Adio, tu - suflet pereche. Pana când ne vom vedea din nou - în aceasta sau în alta viață, pentru totdeauna. 

#sonsuzakadar #mykemal

[cielo-nocturno]

sielooooo :( estaba buscando un escrito tuyo que lo recitó @reci-tare porque me gustó mucho y quería darle amor :(

¿lo hizo hermoso no es cierto no? @reci-tare haces arte <3 y el escrito nunca lo publiqué kjhjkfdh por eso no lo encuentras pero aquí está para tú uwu

¿qué estás haciendo conmigo? yo no era así ¿por qué me apagaste? ¿por qué ahora sólo divago? ¿por qué ahora sólo puedo desfogarme de esta patética manera? no me entiendo, me siento tan cambiante, menos interesante y más simplona, más triste, con menos vida,

atrapada entre sentimientos que no pueden ser, de los que llevo meses tratando escapar, por no querer arruinar otra cosa más, necesito huir pero no me dejas, cada pequeño detalle que haces parece decir "quédate", pero humanamente ya no puedo, me dueles, pero no pareces darte cuenta, y no tengo pensado decírtelo, porque sería destruirte, y no quiero ni puedo, ya mucho daño te han causado y yo quiero cuidarte, porque no pueda, no me da derecho a lastimarte.

Doce, ojalá fueran más.