#poezie poate

[johnny-em]

Ioan Muntean - Noapte

Sursă: Ioan Muntean – Noapte – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton Panorama Literară 2024, iunie Ioan Muntean – Panorama literară, iunie 2024 13. (poezie) ciclul Ghicitori inventate Noapte – pseudo-ghicitoare auto-referenţială – Noaptea vine cu pași de catifea, Și în întuneric își țese povești. E o noapte ce nu poate fi zea, Și în versuri își găsește stelele de nestins. Noaptea mea e ca un…

[mihaelapblog]

Eu nu te mai scriu,

Așa cum o făceam cândva

Și chiar de încă te mai știu,

Tu acum ești căminul altcuiva

Eu nu te mai scriu în poezie,

Fiindcă acum ești versul altcuiva

Dragostea noastră a fost prea timpurie

Sau poate am confundat-o noi cu altceva

Și chiar de îmi amintesc din când în când de tine

De dragul a tot ce am împărțit

Eu sper că ai păstrat bucăți din mine

Și în lipsa mea, cu o altă ea ești fericit 🥀

18.ian.2023

[lady-in-blacks-blog]

Și astfel, meseria mea, tehnica dentară,

Se împletește cu versuri de poezie,

Inima mea cântă în fiecare zi,

Căci niciun gând nu-mi poate lua bucuria.

În laboratorul meu, zâmbete se nasc,

Când dinți dansează în ritm de fericire,

Cu pricepere și atenție, îi așez,

În armonie, ca un tablou de pictură.

Maiestria mâinilor mele, cu gingii se îmbină,

Când dau viață zâmbetelor frumoase,

Și pacienții pleacă zâmbind și mulțumiți,

Căci le-am redat frumusețea unei zile voioase.

În fiecare scanare și modelare,

Respir arta și mă topesc în creativitate,

Ca un poet ce aude versul din adâncurile ființei,

În fiecare dinte, descopăr o poveste.

În fiecare zâmbet, o rază de soare,

În fiecare lucrare, o mândrie înălțătoare,

Meseria mea îmi oferă satisfacție și plăcere,

În fiecare zi, amorțesc dureri și neplăceri.

Și când va veni momentul să părăsesc această lume,

Voi continua să scriu poezii și sub cerul senin,

Sărutând zâmbetele în gând și amintire,

Ca un Crin, înalt și frumos, călătorind spre nemurire.

Așa că, să nu se piardă niciodată poezia în mine,

Nici măcar atunci când nu voi mai fi pe pământ,

Cuvintele să răsune în inimile celor ce mă cunosc,

Iar în versurile mele, să se regăsească și tehnica dentară, meseria mea sfânt.

[rmbrshit]

soarele si luna (global warming edition)

lumea e cerul,

acolo sunt stelele și tu, luna

eu, însă, sunt soarele

și nu te văd niciodată.

frunzele sunt reci,

inima mi-e gheață

și tot încerc să revin la viață,

poate reușesc într-o altă dimineață,

dar cum mai încălzesc pământul?

dacă eu sunt rece tot

când tot el m-a omorât,

iar stelele nici n-au rușine,

n-au habar că tot el m-a omorât.

sensul fara sens: poezie, care initial era despre cum nu ne vedem alesul, dar a devenit despre moartea soarelui adusa in desfășurare de pamant (oameni) prin acțiuni nestiute de stele (mediu).

[cristinaboncea]

ecografitti a Ruxandrei Novac încă ne vorbește

Sunt convinsă că nu pot spune ceva nou despre “ecografitti“, volumul de debut în poezie al Ruxandrei Novac, publicat inițial în 2003. Cu toate acestea, poate că perspectiva unei persoane născute în ’98, care abia acum face incursiuni în lumea poeziei contemporane, poate încuraja mai departe la explorare, fiindcă auzim încă ecourile acestor versuri. Imaginile sunt următoarele: București, aceeași…

[liana-iovu]

Este un text deosebit, la fel ca toate....poezia este cum trebuie...toate textele sunt reușite...poate am texte de care sunt atașată personal, dar asta este off the record....este magic....👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏

La poezie ar fi heblu...și ei, Brecht...foarte sinceri și destul de reci...interpretare tragica....

[luvsirenne]

i'm a big girl now

zilele astea am postat o poză pe Instagram şi am realizat cât de grown up arăt,

ca în fiecare an de ziua mea.

când mă întreabă cineva "cum te simți acum?"

răspund cu "mă simt ca la 16",

nimic nu s-a mai schimbat de atunci.

dar totuşi, i'm a big girl now,

pot să conduc o maşină,

să merg cât văd eu cu ochii şi nimeni

să nu mă poate aduce înapoi,

pot să închei contracte, pot să fumez,

pot să fac orice vreau eu.

am un volum de poezie pe care îl citesc regulat

şi mi se pare că e, într-adevăr, poezie de grown-ups,

în care se vorbeşte de relații, despărțiri, căsătorie, sex,

iar tipa care scrie zici că-i la fel ca mine:

anxious 16 y/o girl core with a big heart;

mă amuză cum suferința ei este confortul meu, dar cred c-ar fi şi vice-versa.

i'm a big girl now

încerc din răsputeri să am grijă de mami

să nu se mai obosească aşa tare, tare

e bolnavă, nu vreau să-i fie rău, vreau să fie cu adevărat ok iar.

e chiar întâi iunie

şi m-a trezit de dimineață cu un "la mulți ani, iubita mea".

ea crede că azi va fi ziua mea atâta timp cât ea trăieşte

dar zilele astea am simțit că ea este

just a little girl and i'm a big girl now.

probabil că după ce eşti foarte mult the big girl,

vine cineva şi-ți fură locul

şi devii, din nou, the little girl

ceea ce este cu adevărat magic.

[ivonas-posts]

Autocunoașterea se numește Anna Frank - poezie de Costel Zăgan

[hopernicus]

Pt. cei care doresc...

Pe 2 iunie 2024, EDITURA EIKON a lansat la Bookfest TOUCHED BY AN ANGEL / ATINS DE ÎNGER Poetry Anthology / Antologie de poezieTranslated into English by / Tradus în limba engleză de LIDIA VIANU Selected by / Selecţie de Lidia VianuAdvisor to the series: Anne Stewart [Se poate comanda la:https://www.librariaeikon.ro/poezie/1717-touched-by-an-angel-atins-de-inger.html…

[conumarius]

Explorarea Relației cu Spațiul: Instrument Noopoetic de Cunoaștere Obiectivă a Realității

În cadrul noopoeticii, explorarea relației cu spațiul devine un instrument prin care poeții examinează conexiunile umane cu mediul înconjurător și spațiul fizic. Această abordare invită la o reflectare asupra influenței spațiului asupra experienței umane și viceversa. Iată câteva aspecte specifice ale acestui instrument: Poezie Urbană: Noopoetica poate să exploreze spațiul urban, aducând în…

[johnny-em]

Ioan Muntean - Casablanca

Sursă: Ioan Muntean – Casablanca – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton Panorama Literară 2024, iunie Ioan Muntean – Panorama literară, iunie 2024 14. (poezie) ciclul Ghicitori inventate Casablanca – pseudo-ghicitoare auto-referenţială – Casablanca, oraș de vis și dor, Unde poveștile de dragoste-s un colţ curbat. E un loc ce nu poate fi dor, Și în versuri își găsește străzile de…

[spiritual123]

Clădirea mea

Clădirea mea - ea numără eoni

Într-însa am trăit de multe ori

Şi marii arhitecţi aşa-au gândit-o:

Nu poate fi-n continuu folosită

Măreţii cu răbdare mă aşteaptă

Când vin deja sunt gata să înceapă

Eu casei loc găsesc şi-ncepe totul –

Clădirea ei cu mine înăuntrul

Când eu devin - şi ea devine, creşte

Apun şi plec - şi ea se ofileşte

Suntem pe-o vreme una - lut şi vânt

Şi ea se schimb-atunci când eu mă schimb

Clădirea-al cărei plan îl port în mine

Suflări şi feţe a avut mulţime

Mă-ndeamnă şi mă cheamă ele toate

Să vreau din nou la ea a mă întoarce

Şi dorul să revin nu mă mai lasă

Ea este însăşi firea-mi întrupată

În casă am trăit de-atâtea ori

Mereu revin la ea cu noi fiori

Ascultător acelei dragi chemări

Mă reîntorc, m-avânt dintr-al meu cer

Îmi schimb şi caracter, şi-nfăţişare

Revin şi reînviu draga lucrare

Căsuţa mea îmi este mie bună

Perfectă pentru mine, pe măsură

Şi eu am conlucrat l-a ei clădire

Sub îndrumare şi supraveghere

În casa mea eu tind să fiu stăpân

Şi bune-aici, şi rele-mi-aparţin

Mai dau prin greble, dau şi peste zoi

Chiar dac-am fost aici mult timp şi ori

În casă am noroc de-ndrumători –

Măreţi şi darnici - bravi susţinători

Maeştri înţelepţi şi invincibili

Părinţi şi fraţi - vizibili şi-nvizibili

Ei înşişi se inspiră din înalturi

Cu ei clădirea-mi este mai curată

Suflarea lor e-ndemn înălţător

Lucrarea-i nobil mir mângâietor

Atât cât în clădire vieţuiesc

Şi eu, şi ea întruna ne schimbăm

Această transformare-i pozitivă

Când stăpânirea-mi este tot mai plină

Şi-această înviere reciclată

O fac sperând c-odată şi odată

Mă voi trezi din mrejele uitării

Mărindu-mi sfera conştientizării

Înnobilându-mi propria mea vrere

Voi fi stăpânul bun clădirii mele

Voi fi ce vreau şi vrerea-mi o să fie

Cu vrerea Celui Mare ’n-armonie

Şi-aşa eu - călător - continui drumul

Clădind, transfigurând, schimbând întruna

’Nainte şi la bine, şi la rău

În asta să m-ajute Dumnezeu

Străluminat de Soarele cel Mare

Străluminez clădirea mea întreagă

Şi tot mai mult din mine-n ea rămâne

Se schimbă ea în paralel cu mine

Cu cît mai mult revărs dintr-a mea viaţă

Cu-atât mai mult din casă-n mine-adastă

Nimic nicicând n-o poate nărui

Şi-n veşnicie ea va dăinui

#poezie, #arta, #metamorfoza,

[visatoare25511]

Sufletul meu e parisian. Încerc sa scap de sentimentul de dor, de apartenență, de nostalgie, însă e o luptă în care am pierdut de prea multe ori deja.

Sufletul meu mereu a tanjit după Paris, încă de când am văzut câteva fotografii, cu un oraș înghețat în timp, pe care la acea vreme nu îl puteam asocia cu un nume. Când am pășit pentru prima oară în Paris, în urmă cu un deceniu, am fost cuprinsă de fericire și entuziasm, iar înauntrul meu se revărsa caldură, pompată de inima care-mi zbura din piept. Atunci m-am îndragostit pentru a doua oară, prima mea iubire fiind Eminescu, pe care l-am descoperit cu mulți ani înainte să cunosc Parisul.

Încă mi-e greu să înteleg cum poți tânji după un loc necunoscut, un oraș plin de străini. E un sentiment straniul. De obicei ne lipsesc oamenii, sufletele apropiate de care ne leagă trăiri. Ne amintim de locuri doar dacă le putem asocia cu amintiri, cu oameni, cu evenimente, însă ce simt eu în legatură cu Parisul, nu poate fi comparat cu nimic.

Nu obișnuiam să cred în reîncarnare, în viața de apoi, deși mereu am avut o afinitate inexplicabilă pentru vechi, artă, poezie și afirmam că sunt reminiscențele de regină dintr-o viață anterioară, însă niciodată nu am luat cu seriozitate în considerare această posibilitate. Totuși, cum altfel pot explica faptul că sufletul meu se plimbă dornic, cu pași grăbiți, zilnic pe străzile Parisului, iar mintea mea vede imagini cu locuri în care nu am fost?

Cred că am trăit cândva, demult, poate la începutul secolului trecut, la Paris, într-o casă boierească, impunătoare prin arhitectură, unde am avut o bibliotecă plină cu cărți pentru care nu îți ajungea o viață să le parcurgi, pereți plini de tablouri pictate de cei mai renumiti pictori din acea vreme, cu camere cu tavan înalt în care răsuna muzică din gramofon. În cealaltă viață, cred că am murit tânără, pe la 19 ani, fără să apuc să mă îndrăgostesc. Eram plină de viață, dornică de cunoaștere, cu o curiozitate care mă măcina. Obișnuiam să îmi petrec zilele prin muzee, în grădina mea plină de lalele și bujori, plimbându-mă pe străzi, citind sau vizionând o piesă de teatru. Au încercat câțiva tineri să mă curteze, însă niciunul nu m-a fascinat, așa că am rămas cu mine.

În această viață m-am îndrăgostit cât pentru cinci vieți, poate tocmai pentru că eram restantă din cealaltă. Și totuși cred că am fost doar îndrăgostită de conceptul de iubire, pentru că toate amorurile mele au fost fie doar traite în suflet, în taină, fie au avut sfârșituri dramatice- în oricare dintre situații, dragostea pentru mine a însemnat doar o rană sângerândă care s-a tot redeschis. Nu așa ar trebui să fie iubirea, nu? Obișnuiam să cred că atunci când iubești cu adevărat, rămâi îndrăgostit o viață; apoi am realizat că dacă esti îndrăgostit de iubire, e imposibil să nu îți dorești să guști din nou din sentimentul naiv de îndrăgosteală, când nimic nu mai are importanță decât cel pe care îl sorbi din priviri, când simți că plutești și totul e ușor.

Am avut șansa să iubesc, am trăit momente frumoase, am visat cu ochii deschiși și am crezut că pot să zbor. Nicio iubire nu a fost la fel. Una a fost platonică, alta neîmplinită, una imposibilă, alta naivă, însă n-am trăit dragostea autentică, matură, care te consumă, nebună, senzuală, care te face să vrei să trăiești, carnală, care te înalță și te face să crezi iar în iubire și apoi se transformă în dragostea calmă, sigură, în care deveniți o echipă, în care brațele lui devin acasă, în care petreceți serile în bucatărie - tu gatind, el cuprinzându-te în brațe și cu săruturi care te fac să uiți de foame, dar îți trezesc alte pofte... La asta tânjesc.

Ultima vizită la Paris m-a facut să mă reîndrăgostesc de viață și să mă îndrăgăstesc de mine. Viața o iubesc pentru că are cărți, lalele, viniluri, soare și lună, grădini, anotimpuri, case vechi și jumări. Parisul îl iubesc pentru că are arhitectură, muzee, străzi tainice, Cioran și Brâncuși, brânză și Kir Royal. Pe mine mă iubesc pentru cosmosul din interior care doar mie mi-e cunoscut, pentru naivitate, sensibilitate, ochii visători, buze senzuale, minte ageră, încăpățânare și doza de nebunie.

Paris a trezit în mine poezia și melancolia motiv pentru care după ani de abstinență azi scriu.

Paris, tu me manques! Mă întorc, mon amour.

[mihaela-miha]

Șase pui si-o biata mama...

Astăzi a fost vorba despre recunoștință, despre mulțumire: mulțumire lui Dumnezeu pentru binecuvântările Sale, recunoștință fata de cei care ne-au făcut un bine la un moment dat, recunoștință fata de părinți, frati, surori si chiar fata de cei care prin raul pe care ni l-au pricinuit, ne-au învățat poate, o lecție importanta. Si la predica, preotul ne-a citit o poezie scrisa de Vasile Militaru,…

[cristinaboncea]

ce este beția | Poezie

când te gândești la bețieai în minte un tip caraghios, care merge împleticit și nu poate articula corect cuvinteleîți imaginezi o persoană de care râzi într-un bar,care ține un pahar într-o mână și se clatină, strigând lucruri neînțelese de nimenipoate râzând, poate înfuriindu-se pe cine știe ce faptdar pe bețivii recalcitranți nu apuci să îi vezi prea mult, fiindcă sunt dați afară de pazăcând te…

[lucissima]

04/01/24

mizerabil mai concret mizerabilă păr față gură degete nu a existat decembrie s-a târât o lună unsuroasă peste tot corpul meu paralizat la pământ și mi-a strâmbat nasul l-a încrețit dureros de mult no birthday no christmas no new year ce să celebrezi când nu ai plasă de siguranță mănânc pe fugă câte patru crenvurști reci deodată și mușc cu foame dintr-o pâine prea moale apoi vin portocalele care strepezesc dinții și napolitanele cu cremă de lămâie tot pachetul deodată l-am mâncat cu spatele la calorifer și fundul aplatizat de parchet sac de dormit peste plapuma cu floricele cearceaful s-a rupt în prima lună de când l-am cumpărat aceeași blugi aceeași bluză alo bună ziua numele meu este da sunt două persoane da vrem să închiriem vreau să urlu nu sunt agent imobiliar sunt disperată un punct comun trebuie să spăl pe jos în bucătărie podeaua este lipicioasă totul îmi amintește de bucurești atunci era octombrie acum e ianuarie tot fără mama sunt iar îmi aștept colega de cameră fii mai puternică de data asta overcoming the situation ironie ce blamez folosesc sub licență poetică nora iuga scrii ca nora iuga nora iuga scrie ca mine carla și piercingurile ei în sfârcuri nu sunt nici pe departe alexandra și anunțurile ei funerare poor hilda băiețel de cluj îndrăgostit peste putere de o adolescentă imatură emoțional doi clujeni artsy m-am simțit săracă cum să fac să întorc din drum sărăcia pe care mi-o simt adânc între plămâni nu lucrez vreau să lucrez kaufland și adhd cifru 1234 roșii cherry paste spaghetti nr. 3 sau să iau nr. 7 creveții merg bine cu spaghettele țipam pe interior dispariție în două acte veniți după mine dar unde e vinul două sticle ne ajung iar apoi mai cumpărăm la 22 pentru că le-am băut eu nu snackuiesc eu sunt gym bro ai mâncat două brioșe cu ciocolată fără să respiri ai 20 de ani vei avea 21 inteligență emoțională episod depresiv alexandra are două brichete dar nu s-a obosit să aibă șervețele de ce ai cărți de tarot dar nu ai șervețele toți suntem irascibili vomă și ceai de mentă neîndulcit iar lacrimi plângem atât de mult o faci să râdă cum eu nu reușesc ne vedem de două ori pe an o ai zilnic îi faci mâncare cu chili flakes pasta vegetală s-a evaporat subit sigur nu ai luat purici de la eduard trenul era destul de curat când este anxios cumpără jumătate de magazin urăște diminețile așa că și eu le urăsc când ești prea sinceră ei bine nu trebuie să fii prea sinceră de ce bei ce te face să bei atât pentru ce bei pentru cine mara atrocități conversații în bolt film subtitrat și film cu amorsă vorbim despre literatură monopol cărtărescu body dysphoria și romane duplicate bichon vopsit și trist dar e nominalizat la nobel lume underground nu suportam să stau și să aud cum vorbeați despre mine dacă îi spuneai să se despartă de mine cine sunt eu să hotărăsc pentru ea cu ce mă ajută o despărțire care nu mă implică femeie la 40 spiritual sunt obosită facem împreună dar cu critică entitlement suntem egali dar mama ta este dentist apartament pe puțin 400 euro mulțumesc că mă susțineți dar doar știi că ne pare rău pentru tine când vrei înțelegere unde mergi tragi plapuma peste cap și speri să adormi cât mai curând podcast politic pe fundal educația ta e nișată ești cel mai bun material de ghid turistic de ce o simt ca pe o jignire atât de puține cunosc atât poate e un mic ghid turistic tratezi turiștii cum tratai și bărbații în adolescență ai vorbe și coapse calde azi avem așa un low energy noi nu academic noi îndrăgostiți noi cuplu l-am vrut atât de mult am scris un volum de poezie despre ea ea e fata cu care mă voi căsători mama anxietate urmată de vă iubesc ce îmi place că mama ta citește literatură contemporană îmi pare rău că nu a fost un revelion reușit nu ne place să ne plimbăm prea mult merg la sală să îmi mușc tristețea nu aș putea merge atât de mult pe jos ce răbdare trebuie să ai o vreau mai feminină haha da port mereu boxeri i-am cerut să poarte și lenjerie feminină sunt un băiețel de 12 ani ce hot ești pe dedesubt ai un body da it s so hot zi-i superbă cheam-o îndumnezeire dezvoltă-ți complimentele