#mi s-a spus

[honeykuwu]

You know, I've always felt that the reclama for NO-SPA would hit better if it was dublata by an ardelean, so that they could say :

" NO-SPA, SPUNE NO SPASMELOR!"

[inabusire]

Dac-ai putea să renunți la acel "am crezut că o să fie altfel". Despre care nu știi nimic, că și dacă ți s-ar fi spus: "Îți dau ce-ți dorești, exact așa cum dorești", n-ai fi știut nici ce să ceri, nici dacă ți-ar fi convenit. Dac-ai fi avut destulă forță să te bucuri chiar și atunci când e greu, când se iscă ziduri, când trebuie să muncești și să înveți să te cațări. Dar tu ești lașă, scumpa mea, și răzgâiată... Că dacă nu e perfect, atunci să nu mai fie, nu? Că dacă nu e așa cum vrei tu, atunci nu merită, nu? Și-așa ai sugrumat viața și-ai trântit orgolioasă ușa. Încerc să privesc altfel, să las în urmă copila, dar ceva nu se leagă, nu-și găsește coerența: ca și cum aș încerca să torn asfalt peste mici cratere. Și-n același timp, aș vrea și să fie totul gata, lămurit, facil; să nu trebuiască să merg prin nisipuri mișcătoare uitând că nu există altă cale (și dac-ar fi, nu-ți stă în fire s-o alegi). Îndeajuns de inteligentă încât să înțelegi, dar destul de proastă încât să cedezi în fața neputinței, să-ncerci să falsifici și să te sustragi. Pentru că nu mai vrei durerea. Pentru că idealul tău a însemnat, la final, prea multă sfâșiere. Și nici nu cunoști gustul împlinirii, și nici liniștea, din moment ce te simți un animal fugărit, pândit la toate colțurile de pericole și noi dureri.

-

Pui mâna pe mine, carnea mea doare așa cum ar durea atingerea pe o piele arsă. A trebuit să-mi croiesc o alta, de plastic...

-

Și mai ales: mi-e groază de apropiere atunci când știu că n-o să dureze. Și mai ales singurătatea.

[officialromaniantranslatiuni]

Am si o intrebare, daca nu e cu suparare (rhyme not intended 😅) Am o colega de clasa de etnie roma si a zis ca termenii "smecher" si "misto" vin din limba lor, dar cred ca vazusem la tine pe pagina ca sunt din germana si am adus vorba de chestia asta, ea a zis ca insinuez ca poporul ei sunt hoti si ca sunt rasista si... mda... Deci sunt cuvinte din limba romani sau din limba germana?

asta e ca o cearta pe cine a inventat sarmaua si se bat toate popoarele balcanice, est europene si de prin estul mijlociu

cuvintele la baza sunt din germana (mit Stock - cu baston; Schmecker - degustator, care aparent in slangul german inseamna si drogat haha felul in care evolueaza limba am i right)

si mie mi s-a spus candva sa nu mai folosesc ciutan/ciutanca, fiindca uwu sunt tiganisme uwu dar practic e cam ca kid (baby goat), fiindca vine de la ciuta (femela cerb) care vine de pe la altele si tot asa

daca cineva foloseste mai mult un termen si ii schimba sensul, presupun ca si-l poate insusi (gen nu stiu daca se mai foloseste neaparat, dar cingo e chewing gum, dar tehnic apartine limbii noastre sau cum americanii zic pepperoni la salam cand este ardei in italiana)

avand in vedere ca intelesul celor 2 s-a schimbat, e posibil sa fi fost adoptat de cei de etnie roma in vocabularul limbii lor, fiindca de la ala care degusta vin la persoana cu gust bun in general (parca asta insemna la un moment dat?) la baietas de cartier care face chestii, e cam drum lung, dar nu sunt tocmai o experta (stiu ca am disecat candva etimologia portocala pana am explicat tot parcursul portocalelor in europa de sud, dar m-am cam lasat de sportul asta)

[arhitectul]

pe marginea unui mal de râu prea prăpăstios te țin de talie și îmi ceri să te ridic deasupra vegetației semi-uscate, semi-verzi. privirile ni s-au calmat după 30 de secunde în care am păstrat contactul vizual. ți-aș fi mușcat buzele care nu mai tăceau și ți-aș fi sărutat gâtul al cărui parfum mi-a intrat în plămâni și a rămas acolo. pe o pătură care ne ferea de furnici, ne-am ascuns în văzul sălbăticiei și am început să tacem. doar paharul cu vin părea să mai fie agitat, căci timpul s-a oprit în loc. pe o pătură așezată aproape de prăpastia albiei, mi-am pus mâinile pe tine și te-am adus mai aproape de pieptul meu, în locul în care mi-ai spus că abia aștepți să fii și să nu mai pleci.

@arhitectul

[scrierileuneifetetimide]

“Aerul înghețat îi mușca delicat obrajii, iar respirația i se transforma într-un abur dens, ca un nor efemer. Începutul friguros al zilei era marcat de cele -8°C ce îi închega sângele, abia ținând-o vie în corpul acela micuț și firav. Era asemenea unui pui de om, cu ochii mari ațintiți pe ferestrele aburite de la case, dar în comparație cu acesta, ea vărsa șiroase de lacrimi pe obrajii albi ca laptele. Dacă nu erau nasul și ochii roșiatici, ai fi spus că e o stafie în carne și oase. Suspina adânc, cu mici sughițuri urmate de o pauză lungă de oftat. În urma lacrimilor prelinse, ai fi fost curios să găsești mecanismul acestui organism; un corp înghețat care nu avea suficientă energie de a produce căldură, dar înzestrat cu atâta persistență în lăcrimare.

Se pare că durerea nu ține cont de nimic. Atacă orice, oricât și oriunde, chiar și cele mai fragile suflete, mai ales ele, am murmurat tăcut în sinea mea. Trebuia să reacționez cumva în fața acestei mici făpturi, dar îmi era teamă să nu o rănesc și mai mult. Voiam să o îmbrățișez, însă știam sigur că m-ar fi respins, căci nu de acest lucru avea nevoie. De ce au oamenii nevoie atunci când plâng? mi-am șoptit în minte...când plâng, mi-am repetat imitându-i senzația cutremurătoare de frig.

—Plângi, doamna mea! Numai prin plâns te poți elibera de durerea sufletului tău, i-am transmis într-un final.

Niciodată nu am fost de acord cu oamenii care îi cereau să înceteze a plânge, iar eu n-aveam să fiu unul din ei. Dacă voia să plângă, s-o facă, oriunde, oricând și oricum. Nu am lăsat suferința exterioară să o macine în interior, ci să lupte cu ea, iar apoi să se odihnească, adunându-și întregul șiroi de apă într-un bibelou, ca amintire, ca maturizare, ca creștere. Să plângă, asta o făcea om.

Iar ea a continuat să plângă.”

[un-suflet-anonim]

De multe ori mi s-a spus că sunt o persoană rea și rece.

Dar ei nu vor să înțeleagă că a fi o persoană REALISTĂ este chiar așa: rea și rece!

Eu nu-ți pot servi minciuni, vorbe-n vânt și iluzii pe un platou plin de ipocrizie, falsitate și răutate!

@un-suflet-anonim

[goodeevilgirlintentions]

S-a îndepărtat de mine.

- Dezbracă-te și întinde-te aici.

Mi-am muscat buza inferioară și am făcut cum a zis. Întinsa pe spate mi-a legat mâinile și picioarele în diferite colturi. Sa uitat la mine, zâmbind malefic. S-a pus peste mine și a început să mă sărute, muscandu-ma și lingandu-mă. Voiam să ating, să simt pielea în palma mea, sa-l trag de par, dar nu puteam. Mi-a părăsit buzele începând sa-mi sarute sânii, eu deja eram udă și gemeam de plăcere:

- Nu o sa rezist!

- Nici nu trebuie.

A început să-mi maseze locul ud și fierbinte în timp ce îmi musca sânii lăsând semne dureroase.   Mi-a facut semne pe burtă, mușcand și sugând pielea. S-a uitat în ochii mei și mi-a spus.

- Bag botu, păzea!

Un bot și a început să lingă și să sugă, să muște și să maseze. Am inceput sa gem trăgând cu putere de sforile cu care eram legata, il vreau!

-Te rog!

-Ce?

- DADDY TE VREAU!

Fiori de gheata si de foc m-au trecut cand sa oprit. Eram nervoasa și supărată .. Îl doresc! Si-a lins buzele si sa ridicat. A luat un bici din piele și a venit spre mine.

- Te iubesc.

A început să mă gâdile cu biciul peste tot în timp ce mă privea în ochi. Mi se vedea dorinta, dar si suferinta provocata si ii placea!

 -Te rog!

A zambit, a pus biciul la locul lui și sa întors la mine. Si-a dat jos blugii jos, ramanand in boxeri Am ramas mirata atunci când i-am văzut masculinitatea întărită la maxim! Am început să mă zbat, încercând să: fac să mă dezleage.

- Te implor! TE VREAU!

- Uita-te in ochii mei!

M-am uitat în ochii lui, simtind că mor! Și-a băgat 2 degete în a mea, facandu-ma sa-mi îndoi coloană:

 - AH! DADDY! Mi-a sărutat gâtul și sa ridicat. Mai aveam puțin și plângeam de dorinta.

- Ai udat patul .. Spune-mi că mă vrei.

- TE VREAU! CEL MAI MULT! Un zâmbet malefic și s-a așezat peste mine. S-a uitat în ochii mei și a intrat în mine abrupt, facandu-ma să-mi arcuiesc coloana și să urlu la propriu.

-Dezleaga-ma!

- Nu!

A început să intre și să iasă rapid din mine, facandu-ma să mor de plăcere și să vreau mai mult și mai mult.

- FUTE-MA CUM NU MAI FACUT-O VREODATA! Zis și facut. În timp ce mă pătrundea mi-a desfacut picioarele, imediat punandu-le pe umerii lui.

-Mai încet!

- Ocupă-mi gura cu ceva și tac.

[hiddenfeelings02l]

Scriu nu pentru ca tu să citești, ci pentru că uneori cuvintele au nevoie să fie eliberate. Am multe gânduri și sentimente nespuse, iar ele își găsesc locul aici, în tăcerea acestei aplicatii poate este ciudat ca iar scriu aici cu gândul ca vezi?antiteza nu-i asa?....nu nu este ciudat este probabil o anormalitate necontrolata .este aplicația în care mai vedem dacă mai suntem online și dacă mai postam câte ceva 🙄

Am văzut ca ești bine și ma bucura faptul asta chiar din suflet .🙂

Din păcate eu m-am pierdut pe mine dar cred ca asta s-a vrut...nu le zic cu răutate le zic cum simt....

Încet dar sigur m-am distrus psihic și încă nu găsesc o cale de vindecare ..sunt multe răspunsuri pe care cred ca inima sau creierul vrea sa le refuze sa creadă ca ar fi un adevăr urat ...

Poate ar părea victimizare ,dar nu este .pentru ce sa ma victimizez ca nu are cine sa ma ajute când simt ca ma innec.

Am cedat .am spus-o de multe ori dar acum psihicul meu mi-a dat un semnal de alarma care m-a băgat în panica și m-am speriat și cui sa cer ajutorul?când eu nu sunt în stare sa ma ajut pe mine .Gândurile..trăiesc cu ele și le accept în încercarea mea da a scăpa din bula asta .

Liniște. ..ce frumos suna ..Dar atât de greu sa o ai când ești instabil emotional și psihic când gândești una ,zici altceva și totul este un haos .Un haos creat de mâinile noastre alimentat cu răutate și rigiditate.

Va ma dura ceva pana totul se așează și pana atunci mai ducem câte o lupta în fiecare zi pana la un moment dat va veni și învingerea și convingerea ca în sfârșit este bine .

Stiu ca acolo sus cineva drag ma veghează și ma indruma sa ma fac bine și sa fac bine în continuare.🙏

..ma uit la copilul meu și ma simt neputincioasa pentru ca mami nu e bine ..nici fizic nici psihic ..vad cum rade și se bucura de orice lucru și asta îmi da o speranța că totuși viata nu este chiar atât de rea ..noi o facem sa fie mai grea și mai dificila ...

Vreau sa fiu bine și nu știu de unde sa încep..cum sa îmi culeg gândurile..cum le așez..cum le pun în ordine ca să îmi fie bine mie ..pentru a fi o mama bună

Simt câteodată ca am eșuat ca mama ca nu îmi fac copilul mândru de mine ..

Îmi doresc sa fiu bine pentru fetita mea,inima și sufletul meu .dacă am tot încercat punându-mi ca "țel " pe mine și nu am reușit..poate voi reuși pentru ea .ea nu merita sa o vadă pe mami trista și apăsată de toate problemele de zi cu zi .viata nu este roz dar nici neagra .are suișuri și coborâșuri. Depinde cum le gestionam sa facem sa ieșim din acele pase proaste și sa vedem luminița de la capătul tunelului

Nimic nu se întâmplă întâmplător și nimic nu se întâmplă fără a te învață o lecție. O lecție se repeta pana Dumnezeu vede ca ai învățat din ea .

Dumnezeu vrea la toți binele și ne ajuta .doar ca în momente cu gânduri rele și negativiste atunci este mai greu sa vezi .

Ai câștigat intr-un final 🙏

Ești mai puternic acum și mai încrezător în schimb eu ,doborâta .

Asa e viata ,îți mai da câte o palma ca să vezi ca lucruri nu sunt exact cum îți imaginezi.

[unanonimcelebruu]

Ți-am zis și ție,

Le-am spus și lor,

În versuri, note sau în acorduri întregi,

Iubirile se sting, dar niciodată nu mor.

Cenusă gri, pastel de culori,

Aburi de alcool, țigări și pahare goale,

Mai crezi în iubiri?

Eu nu, le-am pierdut pe toate,

Ateu în dragoste…

Încă pâlpâie o scânteie aprinsă într-o noapte…

Nu s-a stins… fumegă amintiri…

Tu, ai încă mâinile murdare,

M-ai strâns tare până mi-ai luat orice culoare,

Ai trupul mânjit în tonuri de gri și negru șters,

Blestem legat veșnic într-o singură privire,

E ceva ce nimeni nu aude, nu vede și nu știe.

[lifeisajurney]

Pe 23 Octombrie cum i-am promis urma sa o cer... acum nu mai am pe cine....

Babyka a plecat cu alt bărbat, orbita...

A spus ca sunt singurul bărbat de care s-a îndrăgostit vreodată, mi-a demonstrat ca nu este așa și ca oricând ma poate înlocui.

Am sperat ca ea să-mi fie ultima persoana, mi-am imaginat viata lângă ea în zadar se pare...

Mie dor și de Dariuca tare...

Nu mai pot schimba lucrurile și nu ma voi întoarce la ea odată ce ea ma înlocuit cu altcineva...

[ioana-emilia]

Pentru tot ce nu a fost și nu va avea să fie

Într-un final am să-ți păstrez un loc în universul meu, de-a pururi necălcat de tine, în care am să-ți venerez fantoma iubirii pe care o credeam reală. Și nu, știu că  nu a fost iubire, a fost mai puțin...mai puțin și de-o prietenie. Am fost doar doi oameni care s-au întâlnit întâmplător, printr-o coincidență, și care au încercat să forțeze iubirea.  

Am încercat să scriem în creion peste ceea ce destinul ne-a scris în pix. Neinspirată alegere, căci tot ce am scris s-a șters, în lacrimi și de destin. Sau poate am încercat să arătăm lumii că există și varianta unei ecuații de genul persoana nepotrivită la timpul potrivit. Poate că așa a fost să fie, să nu fie nimic mai mult decât  dorință și rugăciune.

Te numesc fantoma iubirii mele, deoarece în ciuda prezenței tale fizice în fața mea, mintea și sufletul tău străbăteau poteci prin păduri sau poate căutai macul înflorit în lanurile de secară. Poate erai plecat la mare, cu soarele luminându-ți fiecare centimetru al feței – ouh, acel chip angelic de care mi-e greu să-mi rup amintirea. De-a lungul anilor am văzut oameni ce aveau o înfățișare frumoasă, zâmbete dragi, ochi pătrunzători care să-ți traverseze toți kilometri trupului până la suflet. Însă nu am văzut oameni care să aibă frumusețea sufetului imprimată pe chip, până la tine. Tu erai oaza mea de liniște, dar după cum am mai spus – mă sufoca liniștea ta. Mă sufoca pentru că în mintea mea vorbeam cu tine iar tu nu-mi răspundeai, nu aveai cum, chiar dacă ți-aș fi adresat acele întrebări în cuvinte reale, rostite cu glasul aproape stins, tu nu ai fost capabil să spui ceva.

[lumea-ei]

N am mai scris de..timp bun, am renuntat sa mai scriu ce simt pentru ca nu mai simteam nimic, sau cel putin asa credeam, pana cand am inceput din nou sa simt durere, si singuratate in acelasi timp, pana cand am inceput sa realizez ca timp de 5 ani te iubesc doar pe tine, si nu mai pot iubii pe nimeni altcineva. Realitatea m-a lovit ca o piatra in cap zilele trecute cand ma plimbam si vorbeam in capul meu, cand serile in care plangeam singura si nu mai puteam sa dorm decat cand se crapa de ziua, s au intors inapoi nu de mult.

Nu mai vreau sa folosesc pe nimeni ca scut, nu mai vreau sa incerc alt produs sa l stric doar pentru a ma reformata la ideea de a trece peste. M am obisnuit cu ideea ca ok, sufletul meu iti apartine, si am acceptat sa raman singura pentru binele altora, si pentru binele meu.

Ma doare inima, biologic vorbind, si sufletul, energia din mine sa stiu ca te iubesc de 5 ani incoace si ca tot ce am incercat ca sa pot sa "trec peste" a fost ca un "arunc cacatul sub pres".

Nu mai fug, asa cum am spus si desii noptile ma gasesc singura, cu lacrimi pe fata, prefer sa ascult muzica si sa scriu, decat sa plec in cautarea unei minciuni ca sunt bine si ca am putut trece peste.

Sunt 3 ani de cand nu poti trece peste fata aceea, de cand te doare sufletul si nu poti iubii pe nimeni altcineva, nu te mai poti gandii la nimeni, si nu poti face sex ca-lumea din cauza ca sufletul tau e in bratele altcuiva.

5 ani, se fac 6 aproape de cand am incercat sa trec peste tine fugind, aruncand in tine cu pietre si incercand sa te tai cu orice obiect ascutit, din inima mea.

M-a ajuns la 21 de ani, si nu e harababura din minte cum spunea Kazi, ci sentimentele ne dau de gol si ne sfarama.

Psihicul e neutru, uniform si se lasa afectat doar cand nu mai vrea sa traga pentru fizic.

In cazul meu, sentimental urlu, iar psihic e liniste.

5 ani de cand inima mea a ramas in acelasi loc in care te am cunoscut si in acelasi loc in care te am parasit.

Sufar singura cu oameni care trec prin mine si ma ocolesc, iar persoana de care am nevoie, aceea fiind tu, esti in acelasi stagiu ca si al meu.

Doar ca nu e despre mine, ci despre alta fata.

Imi vine sa te strang in brate pana iti pun sufletul la loc, as face multe lucruri pentru tine, doar sa stiu acum ca ai fii fericit, si nu, nu as vrea sa te chinui sa simti ceva pentru mine, pentru ca in definitiv, chiar daca ai simtit in felul tau, noi doi nu am fost sa fim niciodata.

Uneori mi as dorii sa ma impusti in cap, sau sa ma bati cu pietre, sa ma arunci in strada, sa mi faci cele mai oribile lucruri, si asta cautam la varsta de 18 ani, ca sa pot pleca, sa ma faci sa plec pentru binele meu.

Si tot aici m am intors la 21. Stiu ca nu esti legat de mine, cum sunt eu de tine, dar sper sa intelegi cat de tare m-a durut sa stiu ca niciodata nu am primit ce ti am dat si eu, si ca nu am fost tocmai o prioritate asa cum te am facut eu sa fii pentru mine.

Adevarul e ca, inca ma doare, pentru ca in adancul meu stiu ca nu m-ai vrut niciodata cu adevarat, de aceea nu ne am inteles si relatia a fost una toxica.

Doar eu te am vrut si te am primit cu bratele deschise, cat timp tu aruncai cu pietre si plecai tot mai departe de mainile mele care te asteptau.

Dar cu toate astea, sentimentele mele sunt reale, doresc sa te ajut, doresc sa treci peste ce te doare si te apasa, vreau sa ramai in viata mai mult timp decat iti imaginezi tu ca ai vrea, desii stiu ca am platit cu sufletul de la bun inceput, mi as dorii sa stiu ca am dat in dar inima mea, unui om care daca nu ma vrea, sa ramana in viata ca sa pot macar sa l mai vad.

4 melodii ti le dedic si vor ramane pe veci sentimentele mele nespuse fata de tine, in acele piese, pentru ca doar muzica ma face sa ma exprim si arata cu adevarat cine sunt eu.

"Doar un cuvant"

"Inger si demon".

"10 mii de ore".

"Hidrogen".

Vreau ca la finalul vietii mele, cand va fii perioada aia, sa mi se cante aceste 4 melodii si pe patul de cosgiuc sa stiu ca tot cu iubirea mea pentru tine am plecat din lumea asta.

Vreau ca tu sa fii bine.

Cred ca asta inseamna sa iubesti pe cineva atat de mult. Nu sa te sinucizi pentru el/ea. Ci sa continui pana la apogeul proprii vieti, tot cu aceeasi iubire, cu acelasi om in suflet, stiind ca ai facut tot ce s a putut sa i arati ca iubesti si sa l faci mandru. In acelasi timp traindu-ti viata.

Imi doresc sa plang in bratele tale, sa ti strang mainile sa ti le sarut si sa ti le pun pe fata arzanda de la atatea lacrimi scurse in toti anii astia.

Imi doresc sincer sa nu spui nimic, doar sa iti vad privirea, si mi as dorii sa plangem impreuna fiecare pentru cauza proprie.

Si de ar fii vreodata sa te intrebi cine te-a iubit atat de mult, sa iti amintesti de mine.

Am devenit matura din cauza ta, pentru ca vocea ta a fost mereu acolo, in capul meu, sa ma sustina.

Am devenit mai calculata, mai versatila cu oamenii, mai calda si mai iubitoare, sunt mai stapana pe mine, doar din simplul fapt ca te am iubit atat de mult, incat mi ai lasat o amprenta mare pe suflet.

Iti multumesc ca m ai primit inapoi, ma bucur sa te vad, chiar daca nu esti bine si acel tuti a disparut de multi ani, ma bucur sa vad si stafia pe care o sustii ca esti.

Ma bucur sa o vad pe mama ta, cu toate ca nu te intelegi cu ea si a murit de mult pentru tine, pentru mine a fost ce am avut nevoie, si m a primit mereu cand veneam acasa.

Mi-a fost dor de voi, as vrea sa stiti ca va iubesc foarte mult, imi e dor si de tatal tau, si mi as dorii sa pot sa va prind pe toti 3 intr-un moment, in care sa va pic la picioare, sa plang si sa ma odihnesc de la cate lupte am dus cu mine.

Sunteti familia care m a ridicat cand am avut nevoie cea mai mare intr-o perioada a vietii, si mereu ve ti ramane in sufletul meu.

Va iubesc, si imi pare rau ca am fost un copil si ca v am ranit. Totusi daca nu se intamplau toate..nu mai ajungeam sa realizez defapt cine sunt, ce simt, si ce vreau sa fac mai departe.

As vrea sa va imbratisez pe toti 3 in acelasi timp.

Va multumesc ca m-ati acceptat candva, si ca inca o faceti.

E mai mult de cat am putut cere.

Dar tu, esti casa mea.

Cu toate ca nu ma accepti inauntru, ma bucur sa ma uit de afara. Imi e suficient ca pot sta pe prag.

I love you so much, that it hurts my entire body.

[officialromaniantranslatiuni]

Legat de postarea cu profa si comunismul mi-a adus aminte de o discutie recenta intre mine si cineva ce doar a implinit 18 unde am fost acuzata ca “NU STII CE E AIA REGIM COMUNISM ADEVARAT CUM SA PREFERI CAPITALISMUL 😡😡”

Fun fact nu prefer nici capitalismul iar respectiva s-a aprins de la faptul ca i-am spus ca regimul comunism nu este Utopia aia perfecta de are impresia ca este

da, a fost una pe aici cu atitudine similara acum cativa ani

ea traia in uk, cel mai comunist stat ever /s, dar dirija de acolo circulatia si spunea ca familia ei o dusese bine in comunism, a facut casa data de stat si fiecare cu loc de munca si au plecat din romania din cauza ca...

adica nu stiu cum sa iti zic, dar poti sa ai locuinta si loc de munca si tot sa nu o duci bine si nici nu o vedeam grabindu-se sa se mute in china sau vietnam, ba chiar era happy pe fite in you-kehy

gen nici mie nu imi place sa dau 45% la taxe si sa platesc cas doar ca sa ajung la doctor si sa imi dea sirop pentru copii si sa imi sparga venele si eventual sa dau alri bani la privat, ori sa platesc pensie la stat si pensie privata obligatorie, dar nu incep sa zic ca ce misto e in sua unde isi calculeaza ei taxele si platesti doar "cand ai nevoie"

[arhitectul]

norii se deplasau prea repede pe cerul nocturn, iar fulgerele faceau un soi de semi-lumină în camera în care doar respirațiile noastre și muzica la un volum minimum se mai auzeau. am lăsat geamul între-deschis să ne hrănim cu vibrațiile tunetelor și acele făclii de fulgere îți cădeau pe chip. erai goală și lipită de mine, ți-am dat hainele jos c-o răbdare ce aproape te enervase, căci așteptai fiecare atingere, ca pe o gură de aer. ți-am cuprins părul în mână și buzele mele au căzut pe gâtul tău, înfometate. respirația mea fierbinte în spatele urechii tale și pielea ta buburuzată. am mușcat de deasupra claviculei și ai simțit să mă tragi de păr. te-ai liniștit după ce ți-am eliberat pielea dintre dinți și am coborât cu buzele pe sânii tăi, care-mi așteptau limba să le cuprindă. degetele mele au coborât pe șira spinării și ți-au înconjurat coapsele de câteva ori. ți-am desfăcut picioarele în timp ce ți-am mușcat sânul drept și unghiile tale s-au înfipt în gâtul meu, fără a mă opri. degetele mele au coborât și urcat pe picioarele tale, câutându-ți oarbe centrul universului. ți-am atins clitorisul ușor, corpul tău s-a cutremurat și un geamăt ți-a părăsit buzele înflăcărate. te-am amestecat precum culorile de pe paletă până când gândurile tale au explodat și mi-ai spus că mă vrei.

@arhitectul

[the-girl-from-the-plane]

Nu mi mai e sufletul la fel

S-a pierdut intre Dar si poate

Și am strigat

Dar cine sa ma ajute ?

Am spus ca ma doare

Ca parca nimic nu e la fel

Dar cine sa ma auda ?

Cine sa inteleaga?

M-au părăsit,

Undeva,

La spitalul 9

Etajul 3, camera 104

Camera anxietatii

A fricii, a durerii

Ma gasesti in colt

Fredonand..

Fredonand aceeasi piesa muta ..

Pe al carui ton

M-ati lasat sa mor pe interior

#Ganduriinmiezdenoapte

[mihaela-miha]

O întâmplare reala...

Ieri mi s-a întâmplat ceva ciudat…Mergeam pe strada si vorbeam la telefon cu o persoana pe care o port de când ma știu în suflet. Zâmbeam. Zâmbeam cu ochii, cu gura, cu toata ființa mea. Un om m-a oprit si mi-a spus: – Doamne cum zâmbești! Ce lumina ai pe fata! -Si nu e bine, am întrebat cu un surâs mai larg decât înainte, surprinsa de atâta mirare.-Bata-te norocul, a spus el, cum sa nu fie…