#experiență spectatori

[diagnozabam]

Cum funcționează sistemul Dragon și platforma GeniusIQ

Premier League din Anglia va introduce un nou sistem de detectare a offside-urilor, denumit Dragon, dezvoltat de Genius Sports și subsidiara sa, Second Spectrum. Această tehnologie de ultimă generație, bazată pe inteligență artificială, va fi implementată în a doua jumătate a sezonului 2024-2025 și promite să îmbunătățească semnificativ acuratețea și rapiditatea deciziilor de offside. Cum…

[ionutdragu]

TIFF.23 începe în forță cu o poveste despre răzbunare marca Luc Besson

Miile de spectatori așteptați la Gala de Deschidere a celei de-a 23-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (Cluj-Napoca, 14 – 24 iunie 2024) vor avea parte de o experiență cinematografică intensă și memorabilă în seara care dă startul a unsprezece zile pline de filme, cine-concerte și evenimente speciale. Vineri, 14 iunie, de la ora 20:45, pe marele ecran din Piața Unirii va…

[stiridinromania]

Strada Film lansează METRONOM în 4 noiembrie

Metronom, debutul în lungmetraj de ficțiune al regizorului Alexandru Belc, distins anul acesta la Cannes cu Premiul pentru regie al secțiunii Un Certain Regard, va avea premiera în cinematografe pe 4 noiembrie, prezentat de Strada Film.

Trailerul filmului ce poate fi vizionat pe: https://youtu.be/7w3kHVfG8ic a fost lansat în cadrul festivității de deschidere a anului școlar de la Colegiul Național Gheorghe Lazăr în prezența producătorului Cătălin Mitulescu și a actorilor: Andreea Bibiri (absolventă a liceului), Mara Bugarin, Mara Vicol, Șerban Lazarovici, Marius Boboc, Mihnea Moldoveanu, Tiberius Zavelea, Briana Macovei și Andrei Miercure, marcând astfel arcul de timp de 50 de ani de la perioada prezentată în film. https://youtu.be/7w3kHVfG8ic „E o bucurie să fim prezenți la începerea școlii, în libertate, fără război, fără online și că putem să ne facem planuri, spre exemplu, să ne vedem din 4 noiembrie în cinematografe!” declara Șerban Lazarovici. „Am jucat un personaj care purta matricola Liceului Lazăr și mă bucur tare că elevii de aici sunt primii care văd trailerul filmului nostru.” a spus Mara Bugarin. „Metronom e o adevărată experiență care trebuie neapărat trăită la cinema.” – exclama Mara Vicol. Sinopsis: În timp ce Țiriac și Năstase joacă Finala Cupei Davis împotriva Americii în 1972, doi liceeni se iubesc și scriu scrisori la emisunea METRONOM de la Europa Liberă. Cand el primește aprobarea să plece definitiv din țară, împreună cu familia, ei știu că trebuie să se despartă, dar nu se așteptau ca ultimele zile împreună să devină hotărâtoare pentru întreaga lor viață. 

Spectatorii îi vor putea recunoaște în distribuția filmului și pe îndrăgiții actori: Vlad Ivanov, Mihai Călin, Alex Conovaru sau Alina Berzunţeanu. Premiera națională a filmului a avut loc în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania, unde aproape 4 000 de spectatori au aclamat pelicula. Metronom a fost până acum apreciat deopotrivă de public și presa de specialitate: „un film sublim de frumos” exclamau cei de la The Upcoming, în timp ce Variety titrează „un omagiu adus acestei generații de români”. Hollywood Elsewhere consideră filmul „o dramă politică aproape perfectă”, iar Disappointment Media asigură că „nu e un film pe care să-l uiți prea curând”. Distins recent cu Premiul 'Nechama Rivlin' pentru cel mai bun film internațional la Jerusalem Film Festival, Metronom este o producție Strada Film Internațional (România), Midralgar (Franța) și Chainsaw Europe, realizat cu sprijinul Centrului Național al Cinemtigrafiei, La Region Nouvelle-Aquitaine, cu suportul Catena, OMD România și Friesland Câmpina. Filmul va avea premiera în cinematografele din țară pe 4 noiembrie și este distribuit de Strada Film Internațional. Pănă acum spectatorii de la Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL Sfântu Gheorghe, TIFF Cluj, Sibiu și Oradea, Ceau Cinema Timișoara, Filmul de Piatra, Alba Iulia Music and Film Festival, Serile Filmului Românesc de la Iași, Festivalul de Film și Istorii Râșnov, Brașov Jazz & Blues Festival au văzut Metronom în cadrul unor proiecții speciale și s-au întâlnit cu echipa filmului. Pe paginile de Facebook și Instagram vom anunța viitoarele surprize pe care le pregătim pentru lansarea în cinematografe. Link-uri utile: Facebook: https://www.facebook.com/MetronomFilmul Instagram: https://www.instagram.com/metronomfilmul Trailer: https://youtu.be/7w3kHVfG8ic Read the full article

[rudyroth79]

Am relatat recent câte ceva din activitatea Teatrului Malenki, avanpost al teatrului fringe din Israel. Am încercat să scot în evidență faptul că teatrul se luptă zi de zi cu foarte mari dificultăți. Ei bine, toate aceste dificultăți nu l-au împiedicat să organizeze un mini-festival de teatru, și încă unul cu oaspeți de peste hotare. Îmi pare rău că nu pot traduce exact denumirea acestui festival, denumire modestă și elegantă, care conține, în limba rusă, un joc de cuvinte – ”Prieteni de seamă ai unui teatru mic”, malenki în limba rusă însemnând ”mic”.

Cel dintâi dintre spectacolele invitate, a fost un ”Hamlet”, prezentat de Mark Bornstein și de soția lui, Lidia Martinianova, ca emisari ai unui Interior Theater din Sankt Petersburg. E un spectacol care se joacă din 1981, și ceea ce au văzut spectatorii din Tel Aviv, în sala Teatrului Hasimta, în ziua în care, întâmplător, Bornstein împlinea 75 de ani, era, probabil, una dintre ultimele reprezentații.

Spectacolul, conceput de principalul lui interpret, odinioară scenograf, povestește, prin el și prin partenera lui, subiectul nemuritoarei piese, succesiunea de evenimente din tragedia shakespeariană; totul se petrece într-o sală minusculă, în intimitatea auditoriului, între două paravane construite ad-hoc și pe fundalul unei scene de teatru de păpuși, prevăzute cu o cortină care e ridicată și coborâtă ori de câte ori e necesar. Cei doi interpreți trec din rol în rol și se slujesc de păpuși – marionete și păpuși pe mână, de două veșminte ca niște caftane – și de o sumedenie de accesorii (o cască de militar din Evul Mediu, un flacon care conține uneori vin, alteori otravă, pumnale, o pereche de ochelari imenși, o cunună de flori artificiale, eșarfe etc.). Printre accesorii sunt un fagot, un oboi și un flaut pe care Bornstein interpretează când și când niște semnale creatoare de atmosferă.

Evident, realizatorii acestei uimitoare montări nu pretind să înlocuiască prin ea lectura faimoasei piese sau vizionarea unor spectacole obișnuite cu ea. Se pune atunci întrebarea care este menirea acestei versiuni a lui ”Hamlet”, adaptat la mijloace de expresie posibile numai în cu totul alt mediu decât cel pentru care piesa a fost creată.

Am urmărit fascinat spectacolul și încerc acum să-mi explic starea de fascinație – au traversat-o de-a lungul anilor, ca și mine, zeci și sute de spectatori. Admițând că majoritatea lor cunoșteau piesa din lectură și din spectacole tradiționale, trebuie să afirm, mai întâi și mai întâi, că însuși decupajul textului prezintă interes: bunăoară, în scena în care Hamlet e primit noaptea, după episodul Cursei de șoareci, de către maică-sa, adaptarea suprimă încercarea prințului de a-și convinge mama să-și domolească dependența trupească de soțul ei – fostul ei cumnat, dar prezintă uciderea lui Polonius; în tabloul care se petrece în cimitir replicile celor doi gropari au fost drastic scurtate, dar un schimb de replici revelator între Hamlet și unul dintre gropari a fost păstrat.

Montarea lui Bornstein reprezintă, desigur, o reducție a textului; pe scenă se află numai doi interpreți, ei se slujesc de păpuși, totul e, firește, miniatural; toate astea introduc un element de relativizare, de distanțare față de textul shakespearian; sunt detalii neînsemnate din text care devin deodată frapante, altele, foarte importante, apar, pe neașteptate, minimalizate; Rosenkrantz și Guildenstern sunt scoși dintr-o casetă – ei au înfățișarea a două capete de copii bucălați, blonzi și cârlionțați; odioșii spioni iau astfel aspectul unei inocențe depline. Montarea focalizează atenția publicului mereu pe un alt amănunt semnificativ al tragediei.

”Hamlet” e o piesă în care foarte multe roluri sunt de oameni tineri. Să vezi și să auzi un Hamlet vârstnic, cu multă experiență de viață, pune în lumină înțelepciunea prematură a eroului. Să vezi și să auzi o femeie de o anumită vârstă sugerând adolescența candidă a Ofeliei te ajută să înțelegi grozăvia șocurilor pe care personajul le are de încasat în cursul piesei.

Cei doi interpreți se folosesc de traducerea superbă a lui Boris Pasternak, iar faptul că întregul are un aspect de joacă, de actorie serioasă care, totuși, refuză transfigurările totale, înfăptuite cu excesivă seriozitate, ci doar istorisește piesa în comunicare cu păpuși și cu recuzită te face s-o redescoperi cu plăcere sporită. Tehnica celor doi interpreți ai spectacolului amintește întrucâtva tehnica de care Brecht îi sfătuia pe actorii lui să se slujească în repetiții, pentru a se distanța de acțiunile caracterelor jucate. Împrejurarea că Bornstein și soția lui trec tot timpul din personaj în personaj, uneori ca oameni în carne și oase, alteori prin mijlocirea păpușilor, scoate în relief extraordinara unitate a atmosferei în care se petrece tragedia, dar și ambiguitatea acelor personaje care apar o dată ca oameni, și altă dată ca păpuși, așa cum se întâmplă cu Polonius. Iar ingeniozitatea soluțiilor regizoral-scenografice oferă uneori prin ea însăși satisfacție: nu credeam să urmăresc vreodată celebrul ”A fi sau a nu fi” cercetat cu creta pe tablă ca o problemă de matematică sau de fizică; la fel, mă întrebam, la un moment dat, cum va fi realizat în final duelul lui Hamlet cu Laertes; am văzut apoi niște străfulgerări în întuneric și am descoperit după aceea că armele celor doi sunt legate între ele printr-o panglică metalică a cărei mișcare produce acele sclipiri de câte-o clipă; mi-am spus în acel moment că, din păcate, teatrul ”tradițional” e lipsit de asemenea resurse de expresivitate.

Cel de al doilea spectacol invitat la festival a fost ”Eu sunt Edith Piaf”. Piesa era de Nina Mazur, și interpretată, în limba rusă, de Anastasia Weinmar, care și-a și regizat ”spectacolul-monolog”, în colaborare cu Evghenia Boghinskaia, și e însoțită, în câteva scene, de figuranți (între ei doi copii). Spectacolul, creat cu prilejul aniversării a o sută de ani de la nașterea genialei cântărețe, a fost elaborat de către absolvenți ai Academiei de Artă Teatrală de la Petersburg și a fost prezentat la Tel Aviv sub egida Teatrului Internațional de Dramă de la Berlin.

E din partea mea un gest de generozitate să nu intru în amănunte cu privire la această montare, care, după mine, este, din capul locului și în întregime, o eroare. Sunt însă dator cititorilor mei o foarte succintă explicație a atitudinii mele. Actorii sunt, chiar mai des decât s-ar putea crede, în situația de a juca personaje istorice, și uneori personaje istorice foarte bine cunoscute de toată lumea. Sunt însă personaje istorice pe care actorii ar fi preferabil să nu-și dorească și nici măcar să nu accepte a le întrupa și a le întruchipa vreodată. Edith Piaf a fost un asemenea personaj. Geniul ei, consemnat în zeci de înregistrări și în câteva zguduitoare secvențe filmate, era absolut unic, prin fantastica lui ardere lăuntrică, prin timbrul de neconfundat al vocii artistei, prin dicțiunea ei impecabilă, prin ceea ce iradia personalitatea ei fără seamăn; geniala cântăreață avea o biografie fără seamăn în îmbinările ei de trivial și de tragedie antică; pe lângă asta, ea își construise și o imagine publică fără seamăn. Așa stând lucrurile, să apari sub titlul ”Ich bin Edith Piaf” – titlul spectacolului din mini-festival – reprezintă, după mine, o neobrăzare.

Două spectacole-lectură au întregit repertoriul mini-festivalului, care cuprindea, firește, și spectacole din repertoriul curent al teatrului-gazdă.

Prima lectură a fost a unei piese scrise în cehă de către Karol Sidon, scriitor reputat (traducerea în ebraică îi aparține lui Peer Friedmann); autorul se afla în sală în seara lecturii; Sidon a fost rabinul-șef al Pragăi și este acum rabinul-șef al Republicii Cehe. Piesa este intitulată ”Schapira”, iar eroul ei titular este un personaj istoric – a fost un cunoscut negustor de antichități la Ierusalim, Moses Wilhelm Schapira, evreu trecut la luteranism; Schapira a vândut mai întâi unui muzeu din Franța niște statuete de zei moabiți care au fost dovedite a fi falsuri de către un distins savant francez, Clermont-Ganneau; apoi Schapira a încercat să vândă către British Museum, pe o sumă exorbitantă, niște manuscrise străvechi pe pergament, pe care le-a prezentat în 1883 la Londra, manuscrise despre care același Clermont-Ganneau a afirmat că sunt falsuri și care ulterior au dispărut. Schapira a recunoscut că statuetele, confecționate, se pare, de el însuși, au fost falsuri, dar a susținut mereu că manuscrisele erau autentice. În martie 1884 el s-a sinucis într-o cameră de hotel la Rotterdam. Până în ziua de azi nu e elucidată pe deplin întrebarea dacă manuscrisele erau într-adevăr falsuri, sau erau autentice – descoperirea între 1947 și 1956 a Manuscriselor de la Marea Moartă a determinat câțiva cercetători să încline către a admite că acelea pe care voise Schapira să le vândă erau autentice.

În miezul piesei nu se află însă investigația quasi-polițistă în legătură cu persoana lui Schapira, ci dezbaterea spinoasei și dureroasei teme, de importanță capitală în iudaism – cine este și cine nu este evreu, în funcție nu numai de părinți, ci și, mai cu seamă, de convingeri și de manifestări sociale.

Lectura, foarte convingătoare, realizată de Michael Teplitsky, Elena Yaralova, Sharon Tal, Ori Levanon, Anna Dobrovitsky, Rodie Kozlovsky, Dima Ross, s-a desfășurat într-o atmosferă destinsă și caldă, în care disputa de idei era picurată de umor.

Într-un cadru mai intim, dar nu mai puțin voios, a avut loc lectura unei dramatizări după un roman de Serghei Dovlatov (interpreți – Evghenia Sharova, Rodie Kozlovsky, Vitaly Voiskoboinikov, Ilia Domanov, David Ziselsohn, Michael Teplitsky). Autorul, astăzi unul dintre cei mai citiți autori ruși, s-a născut în 1941 la Ufa, în URSS, într-o familie evacuată din Leningrad, și a avut o viață destul de aventuroasă – a fost, printre altele, paznic într-un lagăr de muncă; a lucrat ca ziarist, a fost prieten cu scriitori disidenți cunoscuți și n-a parvenit să se facă publicat în Uniunea Sovietică; întregul tiraj al unei culegeri de povestiri scrise de el a fost distrus; în 1979 a emigrat, împreună cu mama, cu soția și cu fiica lui, în Statele Unite și a fost, în sfârșit, recunoscut ca un scriitor important. În 1990 a murit în urma unui atac de cord. Scrierile lui Dovlatov, sclipitoare, conțin o satiră vitriolantă a realităților lumii sovietice.

Teatrul Malenki a montat în trecut o dramatizare, în limba rusă, a romanului ”Femeia de pe alte meleaguri” (nu-mi vine să traduc titlul prin ”Străina”, ca să nu fie pus în legătură cu romanele intitulate ”Străinul”!). Romanul înfățișează existența imigranților ruși din cartierul new-yorkez Forest Hills. În centrul acțiunii se află personajul unei ”fete cuminți”, descendenta unei familii prospere de nomenclaturiști; fata cuminte încetează destul de repede să fie cuminte; romanul relatează toate avatarurile ei, emigrarea ei în Statele Unite printr-o căsătorie fictivă și modul în care, în noua ei patrie, ea dobândește într-un târziu un fel de echilibru și ceva ce seamănă a împăcare cu viața, într-o existență modestă, dar netulburată de veșnice insatisfacții.

Prin lectura la care am asistat, cei de la Teatrul Malenki urmăreau să verifice dacă textul, tradus în ebraică (traducătoarea, Sivan Beskin, era de față) și cu acțiunea strămutată în mediul imigranților ruși din Israel, are șanse să ”porteze” sau riscă să nu ”porteze” la publicul obișnuit al teatrului. După părerea mea – deși de-obicei mă opun atât dramatizărilor, cât și ”adaptărilor” și localizărilor de texte cu scopul de a le face mai comunicative atunci când sunt aduse pe scenă – o versiune israeliană a dramatizării romanului lui Dovlatov are foarte mari șanse să ”porteze”.

Arhiva rubricii Cronică de festival

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Vezi și arhiva rubricii Cronica muzicală

”Un mini-festival de teatru” de Gheorghe Miletineanu Am relatat recent câte ceva din activitatea Teatrului Malenki, avanpost al teatrului fringe din Israel. Am încercat să scot în evidență faptul că teatrul se luptă zi de zi cu foarte mari dificultăți.

[techstartro]

Aventura “UNCHARTED” se dezlănțuie la cinema!

Vineri, 18 februarie 2022, se lansează în cinematografele din toată țara “Uncharted”. Cocktail de adrenalină și cascadorii, producția prezentată de Columbia Pictures ridică aventura la un nou nivel prin intriga complexă, indicii surprinzătoare și peisaje spectaculoase și condimentează acțiunea cu un strop de umor, plus carisma protagoniștilor Tom Holland și Mark Wahlberg. Să ne punem centurile alături de Nathan Drake și Victor “Sully” Sullivan! Începe căutarea celei mai mari comori din câte au existat vreodată. Sau poate e doar o legendă? https://www.youtube.com/watch?v=LI4UPEJYAk0 Ce poți să faci, ca tânăr barman, când viața îți scoate în cale un vânător de comori uns cu toate alifiile? Păi… te lași purtat de val și pleci într-o aventură la capătul lumii, în căutarea celei mai mari comori, de 5 miliarde de dolari, pierdută acum 500 de ani, pe vremea lui Magellan. Un “mic” impediment ar fi în calea reușitei: Santiago Moncada (Antonio Banderas), urmaș al Casei Moncada trădate odinioară, se consideră moştenitor de drept al comorii, ceea ce poate aduce surprize pe parcurs. În rest, Nathan Drake (Tom Holland) și Victor “Sully” Sullivan (Mark Wahlberg) nu au decât să descifreze hărți și să adune indicii prin cotloane care mai de care mai periculoase ale lumii, să soluționeze misterul celei mai mari comori și, poate, să-l găsească pe fratele lui Nate, dispărut cu mult timp în urmă. Floare la ureche!

Regizorul Ruben Fleischer (cunoscut pentru producțiile “Venom”, “Zombieland”), pasionat încă din copilărie de istorie şi antichitate, readuce la cote maxime aventura atemporală, într-o interpretare modernă: pornind de la date istorice, combină acțiunea extremă cu umorul și personalitatea carismatică a celor doi eroi. Vânătoarea de comori abundă în hărţi, puzzle-uri şi indicii la tot pasul, incită curiozitatea și pofta de aventură și creează o experiență totală, imersivă, pentru spectatori, care devin parte din acțiune. Tom Holland intră de minune în pielea lui Nathan Drake – un tânăr curios și cam necopt, dornic să exploreze lumea și să-și regăsească fratele. Holland s-a antrenat intens (atât ca barman, cât și pentru scenele de agilitate), conștient că trebuie să ridice ștacheta. Deși avea experiență în rolurile “Spiderman”, aici trebuia să convingă la un alt nivel. Și… s-a transformat, cu șarm și creativitate, pentru tandemul cu Sully, “vulpoi” bătrân. Nici nu era greu: să faci echipă cu Mark Wahlberg, un “titan” al filmelor de Hollywood, pare o nimica toată. Dincolo de diferența de vârstă și experiență, sinergia dintre actori în fața camerei de filmat explorează multiple straturi ale relației dintre cei doi eroi și “chimia” se transmite și dincolo de ecran, având premisele de a cuceri simultan mai multe generații de cinefili.

Tom Holland stars as Nathan Drake in Columbia Pictures' UNCHARTED. photo by: Clay Enos Filmul prezintă cum s-au cunoscut personajele înainte de a deveni parteneri în aventurile din jocuri – un factor de noutate chiar și pentru milioanele de fani care le cunosc peripețiile, dar nu știu cum a început totul. Nici doamnele nu se lasă mai prejos: Tati Gabrielle (Braddock) în timp ce mânuiește karambitul îi face pe cei doi eroi să-și recalibreze percepția despre lupta la feminin. “Uncharted” este o producție de proporții în adevăratul sens al cuvântului, cu decoruri și ambarcațiuni reale, periplu prin catacombe, filmările realizându-se în mare parte la fața locului, ca odinioară (și nu doar create digital), ceea ce conferă poveştii credibilitate și îi face pe spectatori să simtă că pășesc pe urmele lui Magellan. Un merit al scenografilor și scenaristilor este că istoria și modernitatea se întrepătrund: călătorim atât la Santa Maria Del Pi, o catedrală gotică din secolul XV din Barcelona, cât și în imensul atrium al Deutsche Telekom Hauptstadtrepräsentanz (Biroul Reprezentanţei) din centrul Berlinului. În plus, cascadoriile, lupta spectaculoasă între navele seculare de pirați, tensiunea în confruntări și viclenia lui Sully dau un plus de farmec scenelor de acțiune.

Mark Wahlberg stars as Victor “Sully” Sullivan and Tom Holland is Nathan Drake in Columbia Pictures' UNCHARTED. Photo by: Clay Enos Producția Arad Productions / Atlas Entertainment / PlayStation Productions prezentată de Columbia Pictures este regizată de Ruben Fleischer și produsă de Charles Roven, Avi Arad, Alex Gartner şi Ari Arad, pe baza jocului video pentru PlayStation realizat de Naughty Dog, după un scenariu de Rafe Lee Judkins şi Art Marcum & Matt Holloway și povestea pentru ecranizare de Rafe Lee Judkins şi Jon Hanley Rosenberg & Mark D. Walker.

Sophia Taylor Ali and Tom Holland star in Columbia Pictures' UNCHARTED. photo by: Clay Enos Filmul durează 116 minute, se adresează audienței generale și este distribuit în România de InterComFilm Distribution. “Uncharted” va rula pe marile ecrane în formatele: 2D subtitrat, IMAX 2D subtitrat, 2D Dolby Atmos subtitrat, 4DX subtitrat în limba română, Read the full article

[centrulculturalreduta2019]

Teatrul de Artă București lansează Stagiunea brașoveană, cu două premiere: “Iepurele alb” – teatru de păpuși și “Extraconjugal” de Neil Simon

Sâmbătă, 29 ianuarie, Teatrul de Artă București lansează noua stagiune, la Brașov, cu două spectacole în premieră: „Iepurele alb”, teatru pentru copii și familie, de la ora 11.00, și „Extraconjugal” de Neil Simon, de la ora 19.00.

Sunt primele spectacole dintr-un program teatral lunar, conceput pentru Brașov, pentru întregul an 2022 și care a luat naștere din dorința de a aduce mai aproape de un public educat montări de excepție ale unor texte dramatice moderne sau clasice.

“E cel mai frumos spectacol pentru copii, pe care l-am văzut ca adult!” (Gabriela Tabacu)

 „Iepurele alb”, creație a actrițelor-păpușar Ana Crăciun Lambru și Lavinia Pop Coman, școlite și având experiență de lucru în Statele Unite ale Americii și în Rusia (cu celebrul artist păpușar Vladimir Zakharov), se adresează tuturor copiilor și sufletelor de copil cu vârste cuprinse între 4 și 110 ani.

Povestea sa fascinantă îi poartă imediat, pe micii și marii privitori, într-o lume magică, plină de candoare. La fiecare întâlnire, Iepurele alb îi descoperă cu sfială pe spectatori, și-i face prieteni, învață să aibă încredere, încearcă, plin de curaj, lucruri noi, se îndrăgostește, mereu cu pași mici, fiind aici și acum și prețuind emoția lucrurilor mărunte.

Spectacolul a fost invitat la nu mai puțin de cinci festivaluri de teatru:

***Izmir International Puppet Days, Turcia, martie 2020

***International Puppet Festival "Golden Sparkle", Serbia, mai 2020

***Festivalul Internațional de Teatru Fringe de la Beer Sheva, Israel, iulie 2020

***Festivalul de Teatru Piatra Neamț, 2019

***Festivalul Internaţional de Animaţie Gulliver, 2019

,,E fascinant să urmărești reacțiile celor mici la spectacol, să-i vezi cum intră tiptil în poveste și cum o trăiesc ei, cu toată intensitatea. (…) Printre clinchete de râs și înduioșări, copiii vor trăi o poveste despre prietenie, generozitate, iubire, visare și zbor, și câte și mai câte.” (Gabriela Hurezean, Muze și arme).

,,Iepurele Alb este un spectacol destinat celor mici, dar vă garantez că și cei mari vor fi cuceriți, pentru că este imposibil să nu te lași sedus(ă) de ochii aceia mici și negri, care capătă viață de la un moment la altul, fără să-ți dai seama prea bine de unde magia. E o artă să știi să construiești povești cu puține mijloace, dar folosite cu maximum de efecte. Iar ce fac Ana Crăciun Lambru și Lavinia Pop Coman nu te lasă să ieși din poveste decât atunci când ea se va fi sfârșit de scris. Așa că… luați în calcul un drum la Teatrul de Artă pentru a vedea Iepurele Alb!” (Nona Rapotan, Bookhub.ro).

,,Ce faci când simți că nu ți-ai trăit viața?”

BILETE la casieria Centrului Cultural Reduta. 

BILETE online:

mySTAGE: https://www.mystage.ro/spectacole/iepurele-alb-1489?af=41 

Eventbook: https://eventbook.ro/theater/bilete-iepurele-alb 

Eventim: https://www.eventim.ro/.../iepurele-alb-brasov.../event.html

„Extraconjugal” este cea mai recentă premieră a Teatrului de Artă București (septembrie 2021), o montare fresh a deliciosului text al lui Neil Simon, care tratează cu mult umor criza vârstei de mijloc.

Spectacolul spune povestea lui Barney Cashman, un bărbat însurat, gentil și fără experiență în adulter, care vrea să se alăture „revoluției sexuale” înainte de a fi prea târziu. Barney are puțin peste 40 de ani, o căsnicie frumoasă, doi copii și o afacere de succes, dar trece prin criza vârstei de mijloc. Și realizează că întreaga sa existență poate fi rezumată la cuvântul ”drăguț”. Iar ”drăguț” nu e suficient pentru el.

„Extraconjugal” îi are în distribuție pe Andreea Mateiu și George Constantinescu, iar regia este semnată de George Dogaru.

Spectacolul a fost recompensat cu două Premii pentru Cea mai bună actriță și un Premiu pentru Cea mai bună regie, la Festivalurile Comic 7B din cadrul Buzău Internațional Arts Festival, 2021 și FITIC – Festival Internațional de Teatru Independent, Constanța, 2021

 BILETE la casieria Centrului Cultural Reduta.

BILETE online:

mySTAGE: https://www.mystage.ro/spectacole/extraconjugal-2889?af=41 

Eventbook: https://eventbook.ro/theater/bilete-extraconjugal 

Eventim: https://www.eventim.ro/.../extraconjugal.../event.html

Teatrul de Artă București

Teatrul de Artă București este un teatru 100% independent și singurul din România, la ora actuală, care a câștigat un Grand Prix într-o competiție teatrală cu tradiție, din Rusia (Marele Premiu pentru Cel mai bun spectacol, acordat de juriu în unanimitate, pentru "Dureri fantomă" de Vasili Sigarev, la Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană Kolyada Plays de la Ekaterinburg).

De peste 9 ani, Teatrul de Artă București, fondat de actorul brașovean George Constantinescu, își susține proiectele exclusiv din fonduri proprii și bucură publicul român din țară, dar și de peste hotare (Bruxelles, Koln, New York etc.), cu spectacole de teatru și ateliere de teatru pentru cursanți de toate vârstele.

Teatrul de Artă București este, de altfel, binecunoscut publicului brașovean, anul acesta fiind al cincilea an consecutiv în care vine cu spectacole la Brașov.

2022 este, însă, primul an pentru care Teatrul de Artă București a gândit o întreagă stagiune teatrală (ianuarie – decembrie 2022) pe care o lansează pe 29 ianuarie cu cele două spectacole de la Centrul Cultural Reduta.

[smartseo4you]

Studiu Delphi, comandat de Mastercard: COVID-19 va accelera inovația tehnologică în industria sporturilor de iarnă

New Post has been published on https://reporterliber.ro/studiu-delphi-comandat-de-mastercard-covid-19-va-accelera-inovatia-tehnologica-in-industria-sporturilor-de-iarna/

Studiu Delphi, comandat de Mastercard: COVID-19 va accelera inovația tehnologică în industria sporturilor de iarnă

Un nou studiu independent Delphi, realizat împreună cu 53 de experți în sporturi de iarnă, intitulat  „Impactul tehnologiei asupra viitorului sporturilor de iarnă, în vremurile COVID”, comandat de Mastercard, arată că, până în 2025, noul coronavirus va accelera revoluția tehnologică în industria sporturilor de iarnă.

Studiul european, comandat de Mastercard, partenerul Hahnenkamm Races, și condus de Prof. Dr. Sascha L. Schmidt de la WHU Center for Sports and Management, arată că peste jumătate dintre experți (56%) consideră că schimbările cauzate de pandemie vor altera industria pe termen lung, în ciuda provocărilor inițiale pe termen scurt.

Raportul, care conține informații și previziuni ale experților în sporturi de iarnă din 15 țări din Europa, este cel de-al doilea studiu dedicat viitoarelor tendințe, realizat de Mastercard în acest domeniu. Acesta evidențiază provocările generate de COVID-19, precum și oportunitatea unei schimbări pe termen lung, apărută în urma pandemiei, de a îmbunătăți experiența sporturilor de iarnă în viitor.

Industria sporturilor de iarnă a avut parte de o schimbare majoră în ceea ce privește modul de operare, care a forțat multe stațiuni să reevalueze modul de funcționare a pârtiilor. 73% dintre experți, comparativ cu 62% în anul anterior, prevăd o creștere semnificativă a tehnologiei contactless, care, până în 2025, va crea experiențe fără contact, simple și  fără probleme, inclusiv în cazul plăților, comenzilor de mâncare, închirierii echipamentelor de schi și al cazărilor la hotel. În timp ce industria începe să se relanseze, 49% dintre experți estimează că, în general, schi-ul comercial și prezența pe pârtie nu vor reveni la nivelurile anterioare pandemiei până în 2023, perspectivă similară și pentru evenimentele sportive de iarnă cu spectatori.

Principalul factor care a influențat pozitiv această perspectivă a fost adopția rapidă a tehnologiei pe pârtii. Datele recente au evidențiat faptul că, la nivel global, digitalizarea a fost accelerată exponențial, înregistrând un avans de 5 ani din punct de vedere al adopției tehnologiei, într-o perioadă de doar 8 săptămâni. Această evoluție se reflectă în industria sporturilor de iarnă, întrucât experții estimează că noul coronavirus va accelera creșterea gradului de digitalizare.

Schimbarea de tactică în industrie este surprinzătoare, dat fiind că, din punct de vedere istoric, tehnologia și schiul au avut o relație tumultuoasă, oamenii cautând pe pârtii o experiență „mai apropiată de natură”. Până în 2025 însă, experții prevăd că pandemia va avea un impact major asupra a trei domenii-cheie ale tehnologiei: antrenamentul, pregătirea și deciziile de recuperare pentru sportivi (54%), confortul general pentru schiori, inclusiv turiști (56%) și optimizarea tehnologiei teleschiurilor pentru a minimiza răspândirea virușilor (41%).

Jeanette Liendo, Senior Vice President Marketing and Communications la Mastercard, a declarat: „Acesta este cel de-al doilea studiu dedicat industriei europene a sporturilor de zăpadă și, în timp ce 2020 a fost un an fără precedent din cauza COVID-19, inovația tehnologică a fost considerabil accelerată. Privind în viitor, către sezonul următor, industria va continua să se relanseze, adoptând noi tehnologii”.

Nu numai tehnologia de pe pârtii va fi modernizată. Producătorii de echipamente au avut, de asemenea, o perioadă extinsă de reflecție, ca urmare a COVID-19, iar mulți dintre aceștia au folosit acest timp pentru a cerceta și dezvolta noi echipamente. Se preconizează că introducerea unor materiale avansate în industria sporturilor de iarnă va reprezenta, până în 2025, una dintre cele mai mari schimbări în ceea ce privește echipamentul de pe pârtii – de la protecție inteligentă cu tracker GPS și măsurarea datelor biometrice ale schiorilor, până la noi materiale de izolare pentru echipamente de schi mai călduroase, dar mai ușoare. Cu toate acestea, experiența fanilor va înregistra cel mai important avans, prin transmiterea digitală a evenimentelor, similare cu competițiile Hahnenkamm, 73% dintre experți estimând o schimbare majoră până în 2025, când fanii vor putea vedea performanțele sportivilor în timpul curselor.

Helmut Holzer, Director Anticipation & Advanced Research, Atomic Austria GmbH, a comentat „În continuare vedem potențial în domeniul sistemelor integrate de măsurare, direct atașate echipamentului, în special pentru sportivii profesioniști. Feedback-ul de la sportivi, de tipul „vibrează aici sau este instabil acolo”, ar putea fi astfel verificat. Uneori este dificil să exprimăm în cuvinte modul în care performează echipamentul, motiv pentru care sperăm să putem extrage tot mai multe informații din sistemele integrate de măsurare. În sectorul amatorilor, este vorba de individualizare. Identificarea produsului potrivit pentru fiecare sportiv este o provocare, de exemplu, niveluri diferite de performanță pentru același produs. Nu în ultimul rând, durabilitatea va deveni și mai importantă. Materialele prietenoase cu mediul vor înregistra un avans – pe de o parte pentru a satisface cererea din partea consumatorilor, pe de altă parte pentru a respecta cerințele de reglementare, de exemplu, din partea UE”

Chemmy Alcott, medaliat cu aur la Cursa de Schi Alpin a Cupei Mondiale, a declarat că „Anul trecut a fost atât de ciudat pentru toată lumea, cu afaceri și jocuri sportive temporar amânate în toată lumea. Într-o realitate dură, pandemia a afectat pe toată lumea din industria sporturilor de zăpadă, nu doar pe schiori sau pe proprietarii de stațiuni. Stațiunile de schi sunt comunități de sine stătătoare, cu întreprinderi locale și oameni ale căror vieți depind numai de aceste stațiuni. Mă aștept ca modul în care funcționează stațiunile și pârtiile să se schimbe fundamental în urma COVID-19, iar acesta este un lucru bun, mai ales dacă putem stimula popularitatea schiului prin sporturi virtuale și prin crearea a noi evenimente interesante la care poate participa toată lumea. Aștept cu nerăbdare să mă întorc pe pante și sunt sigur că și restul industriei împărtășește același sentiment. Fie că este vorba de viața reală sau virtuală!”

Graham Bell, câștigătorul a cinci competiții de schiuri în cadrul Olimpiadei de Iarnă și concurent Hahnenkamm, a spus că „Schiul a fost dintotdeauna un sport pur care îți permite să te deconectezi de lume, astfel că tehnologia nu a avut întotdeauna cel mai mare impact. Este emoționant să vedem ce au făcut alte sporturi în timpul pandemiei pentru a-și tine fanii aproape. Ideea unui campionat mondial de schi virtual sau a fanilor care luptă împotriva idolilor lor este uimitoare și va da sportului un impuls masiv. Sper că previziunile industriei se vor împlini și vor permite sporturilor de iarnă să se relanseze și să se deschidă către mai mulți oameni din întreaga lume.”

Un alt domeniu preconizat de experți că va avea parte de un avans tehnic major până în 2025, este eSports. Sporturile virtuale au crescut masiv în 2020, dat fiind că evenimentele cu spectatori au fost anulate sau amânate ca urmare a COVID-19. În afară de jocurile emblematice, precum SSX Tricky, sporturile de iarnă nu sunt cunoscute pentru prezența lor virtuală, cu toate acestea însă, 37% dintre experți estimează că până în 2025, eSports va aduce pârtii virtuale mai aproape de oamenii din întreaga lume, inclusiv în zonele în care schiatul nu este posibil în mod natural.

Mastercard este sponsor al curselor Hahnenkamm din 2016. În acest an, cursele au avut loc în perioada 22 ianuarie – 24 ianuarie 2021. Evenimentul a fost vizionat mai ales digital, prin intermediul canalelor TV dedicate.

[news24hrou]

Festivalului Internațional al Luminii – Spotlight începe joi seară

Ediția din 2019 a Festivalului Internațional al Luminii – Spotlight debutează joi seară, la ora 20.00, în Piața “George Enescu”, cu recitalul francezului Bob Sinclair și aprinde mai multe spații din centrul Capitalei.

Lucrările semnate de artiști străini și români recunoscuți în domeniu vor îmbina arta și tehnicile cele mai inovatoare pentru a exprima valorile europene ce susțin tema ediției a V-a a festivalului – EuropeLights -, marcând, totodată, două evenimente majore ale anului: președinția României la Consiliul Uniunii Europene și deschiderea Sezonului România-Franța la București, anunță organizatorii.

Publicul prezent la Spotlight va putea asculta, în Piața „George Enescu”, ritmurile electronice pregătite special pentru eveniment de către celebrul artist francez Bob Sinclar, unul dintre cei mai apreciați DJ din lume.

Din SUA până în America de Sud, din Europa până în Asia, ajungând până în Australia, muzica sa circulă și electrizează audiența, uimind de fiecare dată prin diversitatea sunetelor și a instrumentelor folosite. Concertul este precedat de un warm-up cu DJ Andi, de la ora 20.30.

Traseul principal al Festivalului Internațional al Luminii -Spotlight este Calea Victoriei, completat de spațiile din Strada Lipscani și din Piața Universității, care vor găzdui instalații interactive, sesiuni de video-mapping și multe altele, timp de patru zile, începând cu ora 20.00 și până la miezul nopții.

Lista lucrărilor prezentate în cadrul Festivalului Internațional al Luminii – Spotlight include “Abstract“, o instalație expusă de Collectif Coin (Franța) în fața Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”. “Pornind de la ideea că trecerea timpului este o iluzie, cei de la Collectif Coin au imaginat un nou stil de reprezentare vizuală: Abstract, o matrice de triunghiuri, în care fiecare se mișcă de-a lungul axei sale verticale. Într-o buclă de 20 de minute, care combină lumina, sunetul și mișcarea, Abstract își dezvăluie sursa de inspirație: relativitatea”, explică organizatorii demersul artiștilor într-un comunicat de presă.

“Wave-field“, este lucrarea semnată de L4 Studio & Wireframe Studio (Canada) și prezentată în fața curții Muzeului Național de Artă al României. “Wave-Field oferă tuturor privitorilor posibilitatea de a interveni participativ asupra spațiului urban. Balansoarul încurajează dezvoltarea relațiilor dintre oameni și consolidează relațiile dintre prieteni și membrii unei familii. Balansoarele Wave-Field sunt luminoase și muzicale, fiecare având propriul temperament și vocabular muzical”, se arată în textul de prezentare.

“microCosmos“, de Ygreq Interactive (Romania), în parcul Bisericii Kretzulescu “este inspirată din fascinația pentru astre ca generatoare de lumină și își propune să cuprindă un fragment din Univers, un obiect care ziua reflectă lumina soarelui, iar noaptea devine sursă de lumină. Titlul are dublă valență, descriind pe de o parte un Cosmos în miniatură, iar pe de altă parte invitând la o privire microscopică asupra lumii interioare a omului. Astfel, interacțiunea particulelor din interiorul structurii oglindește, la nivel simbolic, felul în care particulele de electricitate căl��toresc și interacționează în rețeaua neuronală umană”, spun realizatorii.

“A Sky For All” este instalația Liviei Zaharia (Romania), realizată la Biserica Kretzulescu. Ideea de bază a proiectului este cea a unităţii – sub același cer – indiferent de posibilele divergenţe. Acesta este proiectul câștigător în urma apelului de proiecte pentru tineri artiști „Europa digitală. Europa viitorului”, lansat de Primăria Capitalei, prin ARCUB, în cadrul ediției a V-a a Festivalului Spotlight.

“Abyss“, al francezului Nicolas Paolozzi de la Module, aduce în Piața Revoluției, la Memorialul Renașterii “o creatură mistică venită din adâncurile lumii. Lumina și structura ei rafinată sunt alcătuite din patru linii principale, conectate printr-o rețea minuțioasă de cabluri. Nicolas Paolozzi privește spațiul ca pe un ansamblu de interacțiuni, care evoluează în timp. Module oferă o experiență unică și imersivă a realității prin designul arhitecturii hibride”, dezvăluie textul organizatorilor.

“Stratum“, de Chevalvert Studio & Mirage Festival (Franța), propune în Piața Revoluției, în cadrul Ansamblului Monumental „Iuliu Maniu” “o instalație interactivă ce permite influențarea spațiului printr-un singur gest și crearea unei geografii a mișcării. Gestul este detectat prin leap motion, ce transmite informația mai departe. Interacțiunea este posibilă pentru o singură persoană o dată, dar declanșează lumini și sunete care îi fac părtași și pe ceilalți spectatori”, promit realizatorii.

“Discoballs” e instalația 360 Revolution, demersul românilor din dreptul magazinului Muzica devenind o imagine obișnuită pentru participanții la festival din anii trecuți. “Trei instalații discoball sunt amplasate într-o secvență paralelă cu Calea Victoriei, proiectând spoturi luminoase pe toate clădirile din zonă și rotindu-se, pe muzică, într-o dinamică ce invită la petrecere. Dancing stars este un proiect conceput în colaborare cu Reprezentanța Comisiei Europene în România, care include jocuri de lumini în tematica ediției de anul acesta a festivalului – EuropeLights”, se arată în comunicat.

“Wheel Of Time“, de la Les Ateliers Nomad (România) aprinde Hotelul Novotel și Palatul Telefoanelor iar “privitorii pot naviga vizual atât prin zi și noapte, cât și prin anotimpurile anului, cu ajutorul unei cârme interactive plasate în fața clădirilor care găzduiesc proiecția. Tranzițiile și animațiile sunt controlate în timp real de către privitori, rezultatul fiind compoziții reale și abstracte care urmăresc pulsul naturii”.

Pentru “Urban Pinball“, cei de la Mindscape Studio (Romania) s-au inspirat pentru a anima fațada Teatrului Odeon din din celebrul joc arcade numit Pinball. “Lucrarea este controlată de doi «jucători», care trebuie să interacționeze unul cu altul și împreună să animeze fațada Teatrului Odeon prin apăsarea a trei butoane luminoase. Urban Pinball este un joc la dublu care stimulează dialogul și coordonarea între cele două persoane”.

“Lightpong“, este demersul Cinetic (România), de la Cercul Militar Național. Instalația are ca punct de plecare jocul pe calculator PONG, faimos în anii ’70. “Scopul este acela de a transforma mecanismele vechiului joc într-o experiență interactivă. Poate fi jucat de doi jucători, care controlează paletele cu o sursă luminoasă – lanterna telefonului, brelocurile luminoase sau brichetele. Jucătorul care obține primul cinci puncte este declarat câștigător, iar jocul se reia”, spun realizatorii.

“Grand Lights Boulevard“, de la 360 Revolution (Romania), promite că fațada este pusă în valoare prin jocuri de lumini. Pe clădirea hotelului, care datează din 1871, logo-ul festivalului Spotlight prinde viață, îmbinând trecutul cu prezentul și amintindu-ne de legăturile strânse cu Europa, care se regăsesc în tema de anul acesta: EuropeLights.

“Pavilion“, instalația lui Sébastien Lefèvre (Franța) din Piața Universității “este o structură deschisă – luminoasă și sonoră – care permite accesul publicului în interiorul său. Este un spațiu viu și primitor, o împletire de fire luminoase, suspendate în aer, ca un frunziș de lumini. Instalația, lejeră și dinamică, este cufundată în universul sonor compus special de Yes Soeur”, se arată în descrierea oficială.

“BeeHive“, de la One Night Gallery & Mișu Cojocaru (România), pe blocul Rosenthal “poate fi asemănată cu structura unui stup, autorii lucrării au creat un centru de lumină, folosindu-se de jocurile și reflexiile fagurelui și ale mierii, peste care sunt suprapuse albinele”.

“Tensegrity“, semnată de Aérosculpture / Jean-Pierre David & Christian Thellier (Franța) în dreptul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, vine cu “șase tuburi fluorescente de cinci metri lungime care plutesc în aer, într-un echilibru tensionat. Pentru această lucrare, Jean-Pierre David revizitează principiul tensegrității, în timp ce Christian Thellier reinterpretează digital ezitările electronice ale tubului fluorescent, amândoi relatând, fiecare în felul său, istoria neonului”, spun realizatorii.

“Luminuits“, de La Camaraderie (Franța/ Canada), aduce pe Calea Victoriei, la numărul 15, o “instalație misterioasă și participativă, care devine vizibilă grație luminii declanșate de către participanți. Luminuits sunt personaje timide și discrete, cărora nu le place să atragă atenția. Totuși, există o modalitatea de a le face să apară, și anume luminându-le cu blițul aparatului de fotografiat”, explică artiștii.

Australienii de la Parer Studio vin la Spootlight cu “Intrude“, Amanda Parer reflectând o problemă din istoria țării sale natale, “o invazie de iepuri, care au devenit o pacoste pentru locuitori. Lucrarea creată de artista australiană este inspirată de această situație problematică, dar și de contrastul cu imaginea idilică a acestei creaturi, mai ales pentru copii. În mod intenționat, Intrude evocă această imagine drăgălașă a iepurelui și recurge la umorul vizual pentru a invita publicul să ia în serios mesajul ecologic al lucrării”, arată producătorii.

“Wish Blow“, semnată de francezii de la LNLO, este produs la Banca Națională a României, și a fost prezentată pentru prima dată la Fête des Lumières – Lyon, în 2018.

“Brâncuși“, lucrarea românilor de la Mindscape Studio aduce la Palatul CEC o interpretare a operei celebrului artist român. “Având la bază trei materiale – piatră, lemn și metal -, proiecția realizată de Mindscape Studio – câștigătorii concursului de video mapping de la ediția precedentă Spotlight – ilustrează în mod abstract procesul de transformare a materialului din stare brută în operă de artă, totul în prezența luminii creatoare a artistului”, spun creatorii.

“Absorbed by Light“, semnat de Gali May Lucas, din Marea Britanie, problematizează la efectele smartphone-ului asupra utilizatorilor săi. Personajele din “Absorbed by Light” sunt concepute de artista britanică Gali May Lucas și realizate de sculptorul Karoline Hinz, stabilită la Berlin.

“Lighting Europe“, este instalația MotionLab concepută pentru Palatul Loteriei Române. “Spațiul virtual deschide un univers fantastic, plin de conexiuni între diverse domenii și teme: poezie, proză, teatru, emoții, culori, muzică, desen, filosofie… traversate, toate, de magie”, își descriu artiștii lucrarea.

Restricţii rutiere din zonă se vor aplica, de joi până duminică, în intervalul orar 20.00 – 23.55, pe Calea Victoriei, între Strada C.A. Rosetti și Bulevardul Regina Elisabeta, și între Bulevardul Regina Elisabeta și Splaiul Independenței. Organizatorul recomandă folosirea mijloacelor de transport în comun pentru a evita aglomerarea traficului.

http://bit.ly/2VQEoI1 http://bit.ly/2Djybgt

[semnebune]

Deși a fost creat cu ocazia Centenarului Marii Uniri, văzând Polifonic (Polyfon) la Haus für Poesie în Berlin, proiectul Muzeului Național al Literaturii Române în viziunea curatorială a Simonei Nastac, ajungi să simți că este și spectacolul micilor uniri.

This slideshow requires JavaScript.

Versurile poeților Michael Astner, Andrei Dósa, Robert Gabriel Elekes, Matei Hutopila, Henriette Kemenes, Mihók Tamás, Aleksandar Stoicovici, Livia Ștefan și Victor Țvetov vorbesc despre un acasă individual, culminând cu un poem colectiv, multilingv, al cărui atelier de creație a fost coordonat de Claudiu Komartin.

Simona Nastac, autorul proiectului, prin atenta sa implicare, face din Polifonic un spectacol al unității.

Animațiile Ralucăi Popa reușesc să reprezinte cele mai sensibile nuanțe ale poeziilor, făcând publicul prezent și participativ într-o experiență nouă, multisenzorială.

Andrei Dósa stabilește ritmul respirator al publicului încă de la început: „inspir, / iespir, / persist, / la fel și trupul meu puternic / made în hungary”, dar și ritmul de chicotit atunci când publicul își rememorează concediile: „Te trimiteau în concediu / la mare și la munte / era ca-n rai nene!”

Îmi amintesc cum se zâmbea la București atunci când Robert Gabriel Elekes rostea avada kedavra și descria sinuciderea biluțelor din apa lui minerală, ca apoi, la Berlin (și nu numai) să împietrească atunci când venea vremea tatălui: „tatăl meu încolţeşte şi înfloreşte / aşteptând, ca-n fiecare an / să încolţesc şi să înfloresc împreună cu el.”

Doamnele care stăteau picior peste picior și grupurile de tineri au izbucnit, simultan, în râs atunci când Michael Astner mărturisea că ține morțiș să scrie o poezie despre Veneția.

Aleksandar Stoicovic face publicul să se încolăcească „pe cablurile de înaltă tensiune” unde „soarele alunecă”, dar tot el reasigură: „se vor aduna iar micile fericiri / așa cum se-adună gunoiul în siaje.”

Henriette Kemenes povestește cu neînfricarea Lizucăi din Dumbrava Minunată cum „pădurile vor / scoate un vuiet la unison și animalele mame / toate mă vor înfia”, în timp ce se respiră, sesizabil, mai greu, atunci când Livia Ștefan anunță fata care „pare foarte băută, câţiva stropi lipicioşi de bere se scurg pe picioarele ei lungi, pe pulpele albe”.

Matei Hutopila amintește acasă-ul  unde îl găsim „în genunchi, dinaintea pădurii ca într-o catedrală” , dar aflăm și cum „borîm pe nas și pe gură”, vers care face doamnele din public să ridice din sprâncene, ca apoi să se privească reciproc, zicându-și probabil pentru sine: Been there, done that.

Vica, bunica lui Mihok Tamas, înduioșează publicul berlinez atunci când poetul povestește: „îmi curăța merele de semințe, / mai spăla o dată fructele, le tăia și / mi le servea sub formă de cubulețe”,  recunoscând, mai apoi, cum „femeilor dichisite le fredonam / câte un cântecel unguresc, / flumoasă în toată legula, spuneam, / și le scoteam din buzunarele mele înfundate mici pokemoni / de pluș, iar femeilor urâte, limba”, reușind să stârnească printre femeile din public întrebarea: oare eu ce aș fi primit?

Poezia lui Victor Țvetov smulge un zâmbet discret chiar și celor mai încruntați spectatori: „bunica murise de ciroză şi mulţi din sat / și cîţiva medici repede au ajuns la concluzia / că alcoolul şi-a făcut efectul”, că apoi să se fie lăsăți să își (re)trăiască plecările: „ce vor face europenii ăia din tine / ceea ce nu a putut să facă un moldovean.”

Poemul colectiv cucerește chiar și cei mai stoici spectatori, domnii care veniseră fără a se aștepta că se vor amuza ori că vor nutri un sentiment de apartenență, își șterg, spre final, lentilele aburite ale ochelarilor de la atâta râs.

Și nu e doar atât, ei chiar înțeleg, își aduc aminte și, dacă i-ai întreba, poate ți-ar spune: polifonic.

Un spectacol performativ de poezie, de la care pleci mulțumind poeților, artistei Raluca Popa, Simonei Nastac și lui Claudiu Komartin și  pentru că l-au gândit în așa fel încât să fie și un spectacol al centenarului individual. Îți aduce bunicii mai aproape, prietenii din copilărie, îți retrăiești scindările, îți reamintești de tine mic și pleci un pic mai mare. E și despre tine.

În Berlin, o doamnă  pleacă zâmbind, după ce mulțumește pentru spectacol și spune cu hotărâre: „voi, voi, poeții, voi trebuie să mergeți să ne reprezentați la Bruxelles!”

Cristina Drăghici

Polifonic la Berlin Deși a fost creat cu ocazia Centenarului Marii Uniri, văzând Polifonic (Polyfon) la Haus für Poesie în Berlin, proiectul Muzeului Național al Literaturii Române în viziunea curatorială a Simonei Nastac, ajungi să simți că este și spectacolul 

[caterinamiaun-blog]

Unitate prin diversitate

 3 octombrie, Ziua Unității Germane, considerată sărbătoarea națională a Republicii Federale Germane a fost celebrată la Chișinău cu un concert de excepție  susținut în premieră de Orchestra Militară Würzburg/Veitshöchheim a Bundeswehrului german. La pupitrul dirijoral al orchestrei a fost locotenentul – colonel Roland Kahle. Evenimentul a fost organizat de Ambasada Republicii Federale Germania din Chișinău. Conținutul concertului a transmis ideea de unitate, întâi de toate prin atmosfera caldă și primitoare din incinta Sălii cu Orgă care a fost impusă chiar la intrarea în Sală de către membrii orchestrei îmbrăcați în costume militare solemne care salutau oaspeții cu zîmbet larg și urări de bine. Programul concertului a prezentat un mixt de muzică clasică și muzică modernă. Promovarea ideii de unitate se evidențiază chiar și în alegerea programului, acesta fiind unul divers care implica interpretarea pieselor a compozitorilor de diferite origini. Au fost interpretate lucrările compozitorilor: Jan Van der Roost, Nicolaas Jacques Lemmens, Klaus Strobl, Leonard Bernstein, Ralph Vaughan Williams, Johann Sebastian. Bach, Otto M.Schwarz, Andrew Lloyd Webber, ș.a.   Concertul a început fără nici o introducere cu lucrarea compozitorului Claudio Monteverdi ,,Domine ad Adiuvandum”,  care face parte din Vespro della Beata Vergine. Cuvântul de salut al Ambasadorului Germaniei E.S. doamna Angela Ganninger, a urmat imediat după prima piesă interpretată de orchestră, care a mulțumit publicul pentru prezență și Orchestra Militară pentru posibilitatea de a prezenta în Chișinău un concert cu program de excepție sărbătorind astfel Ziua Unității Germane. Întreg program al concertului a prezentat un show care implica în sine momente inedite de interpretare ingenioasă. Unul din ele a fost interpretarea  lucrării ,,Around the World in 80 days” de Otto M.Schwarz. Orchestra a redat atât de bine conținutul ei încât în timpul interpretării au creat un moment ce a captivat atenția publicului, și anume muzicienii care interpretează partida trompetelor s-au ridicat în picioare și au produs sunete exotice. Încă un fapt ce merită remarcat este prezența intonațiior muzicale  specifice diferitor țări, astfel interpretarea acestei lucrări susține acea idee de unitate, cu ocazia căreia de fapt  a fost desfășurat acest concert remarcabil.  Acest moment de unitate s-a datorat și interacțiunii orchestrei cu publicul atât la începutul concertului în momentul întâmpinării lui, cât și însăși în timpul desfășurării concertului prin zîmbetul și bucuria care o aveau membrii orchestrei aflându-se în scenă. Orchestra a fost bine pregătită în ce privește cunoașterea sălii în care urma să se desfășoare concertul. Și anume, faptul că programul lor a inclus și lucrări care au fost interpretate la orgă, precum lucrările lui Johann Sebastian Bach ,,Fantasia G-dur” și Nicolaas Jacques Lemmens ,,Fanfare fur Orgel”. Solist la orgă a fost căpitanul Georg Hagel care a interpretat cu măiestrie lucrările și a menținut publicul într-un spirit cuceritor. Menținerea ideii de unitate prin diversitate a urmat prin interpretarea unei lucrări a compozitorului român Gheorghe Butuc, care a realizat  aranjamentul lucrării ,,Hora de fanfară”.  Interpretarea acestei lucrări a prezentat atât o surpriză pentru spectatori, cât și manifestarea stimei și respectului din partea orchestrei față de țara gazdă. Lucrarea a răsunat într-atât de frumos și natural în interpretarea orchestrei militare germane, încât dacă o ascultam fără a cunoaște cine interpretează era să spunem că e interpretată de țara de origine a lucrării. E.S. doamna Angela Ganninger a mai adăugat: "Orchestra, din păcate, nu întotdeauna are timp, dar în acest an am reuşit să organizăm concertul. Eu cred că această zi e importantă pentru noi, e ziua reunificării Germaniei, e ziua care a schimbat şi viitorul Europei şi de aceea ne bucurăm mult să sărbătorim această zi împreună cu prietenii noştri din alte ţări”. Așa gen de evenimente cu participarea altor țări în concerte transmite ideea de unitate între țări și este o experiență la fel de bună atât pentru noi, cât și pentru ei. Este un schimb de experiență între culturi, în ce privește calitatea interpretării, modul și dispoziția transmisă.

Ecaterina Miaun, an.III muzicologie, AMTAP

[bmhasdeu]

La 30 septembrie, 2016, în cadrul Nocturnei Bibliotecilor am lansat prin spectacolul „Biblioteca este locul unde orice vis se poate îndeplini” – servicul Teatrul de păpuși „Bibliopicii”.

Scopul serviciului: formarea abilităţilor de a mânui o păpuşă

Obiective: cultivarea dragostei față de exprimarea frumoasă, dezvoltarea creativității și imaginației.

Tipul / domeniul serviciului: cultură şi recreere

Grupul de vârstă: 6 -12 ani.

Forma activităţii: training, workshop

Periodicitate: a doua și a treia zi de joi a lunii, ora 14:00.

Voluntari: Liuba Maxim, jurnalistă Prime TV; Carolina Juc, studentă USM ș.a.

Parteneri: „Stația de Creație cu Irina Cazan” și Liceul ”Dante Alighieri.”

Teatru de păpuşi „Bibliopicii” este un serviciu atractiv, apărut din necesităţile membrilor comunităţii: copii, tineri, adulţi. Numărul lor crește de o ședință la alta, de la un spectacol la altul! Teatrul îi magnetizează și educă pe toţi: atât pe cei care învaţă să fie actori, cât şi pe cei care sunt spectatori. Impactul este unul major – social, cultural și instructiv – copiii învaţă să mânuiască o păpuşă de deget sau de mână, dezvoltă exprimarea corectă, frumoasă, ţinuta scenică și creativitatea. Teatrul de păpuşi „Bibliopicii” de la „Târgovişte” are un feedback pozitiv din partea părinţilor, bucuroşi să-şi ocupe odraslele cu ceva, interesant, util (Ecaterina Paduret Multumiri d-nei Liliana pentru dragostea nesecata de carte pe care o ofera copiilor nostri. MULTUMIRI!. Irina Cazan Vă mulţumim pentru truda, răbdarea, bunătatea şi primirea caldă pe care o primesc copiii noștri la Filiala Târgovişte.); voluntarilor care îşi pot manifesta abilităţile actoriceşti (Liuba Maxim Cu mare drag, abia astept sa mai colaboram!); partenerilor cu care conlucrăm (Carolina Locoman Mulțumim enorm Doamnei Juc pentru clipele de revelație dăruite spectatorilor, cititorilor, pentru colaborarea frumoasă, care durează de 8 ani. Suntem încîntați de toate activitățile organizate de DVS. Bravo micilor actori! Succese! Veronika Dumnean Astept noi colaborari!).

Promovăm serviciul Teatrul de păpuși „Bibliopicii” de fiecare dată când se ivește vreo ocazie: întâlniri cu scriitorii, evenimente, sau simple întrevederi cu partenerii și utilizatorii bibliotecii. Pentru diversitate, dar și pentru a etala bunele practici din cadrul serviciului, am mers cu spectacole la evenimentele Zilele Bibliotecii „Codru”, Zilele Bibliotecii „Nicolae Titulescu” 30 de ani, Lansarea cărții Chișinăul în teatru de Larisa Ungureanu, Comemorarea Poetului Mihai Eminescu la Brigada Ștefan Cel Mare și Sfânt . Cea din urmă prezentare, a fost o experiență unică pentru copiii de la Teatrul de păpuşi „Bibliopicii”, care i-a făcut să trăiască emoţii alese – anturaj diferit, public numeros, aplauze furtunoase. Am participat cu acest serviciu la Târgul Partenerilor Bibliotecilor „Creăm punți spre dezvoltare: Biblioteca Modernă”

https://filialatargoviste.wordpress.com/2017/01/27/targul-bibliotecilor-moderne-din-9-decembrie-2016-2/

Activitatea Teatrului de păpuși „Bibliopicii” este elucidată pe paginile: https://www.facebook.com/filiala.targoviste/; https://filialatargoviste.wordpress.com/

https://bibliopicii.wordpress.com/

Fiind în căutare de noi performanțe, organizăm workshop-uri: Exerciții de plasticitate a mânilor, Exerciții de sincronizare, Conducerea păpușii, Conducerea păpușii respectând caracterul personajului, Păpușa sunt eu! Exerciții de dicție. Toate păpușile teatrului „Bibliopicii”sunt creații handmade. Creăm şi perseverăm pentru a avea cel mai util și aducător de valoare serviciu!

Concluzie. În cadrul acestui serviciu avem:

o colecție frumoasă de păpuși;

2 cortine, una pentru Spațiu Copii, cealaltă – Spațiu Științe și Cunoștiințe (Un plan de advocacy realizat)

https://filialatargoviste.wordpress.com/2017/09/18/cortine-la-biblioteca-targoviste-un-plan-de-advocacy-realizat/

workshopuri frumoase și utile;

https://filialatargoviste.wordpress.com/2017/04/04/workshop-in-cadrul-serviciului-teatrul-de-papusi-bibliopicii/

participanții au avut turnee – Biblioteca „Codru”, „Nicolae Titulescu”, Brigada de Infanterie Motorizată „Ștefan cel Mare”, Jurnal TV; lansarea cărții Chișinăul în teatru de Larisa Ungureanu;

https://drive.google.com/file/d/1dKlwoXeg3NND20pDAkMX-F5CYbYjlFO6/view

este un serviciu cu priză la public, căutat de copii și părinți.

https://www.youtube.com/watch?v=YHZId6Czt8g

https://filialatargoviste.wordpress.com/2017/10/22/din-activitatea-teatrului-de-papusi-bibliopicii/

Impact: 9 traininguri cu 142 participanți, 9 postări /1447 vizualizări (2017)

Videouri de promovare a serviciului Teatrul de păpuși „BIBLIOPICII”

Exerciții de plasticitate de dicție, de respirație, de plasticitate a mânilor: https://www.youtube.com/watch?v=l7xq8IHktY4&t=129s

Workshop în cadrul Serviciului Teatrul de păpuși „BIBLIOPICII”: https://www.youtube.com/watch?v=p0HuJii8M6M

Serviciul Teatru de păpuşi „Bibliopicii” la Bbiblioteca „Târgovişte”: https://www.youtube.com/watch?v=Q7yja3DJdWk

„Păcală și Păcăleasa, Tândală și Tândăleasa la bibliotecă” (Miniatură umoristică): https://www.youtube.com/watch?v=YHZId6Czt8g

Liliana JUC

Teatrul de păpuși „BIBLIOPICII” – un serviciu atractiv! La 30 septembrie, 2016, în cadrul Nocturnei Bibliotecilor am lansat prin spectacolul „Biblioteca este locul unde orice vis se poate îndeplini…

[pauldutu]

Țăndărică Altfel – un Festival pentru toate gusturile, pentru toate vârstele!

Țăndărică Altfel – un Festival pentru toate gusturile, pentru toate vârstele!

Cu o experiență de peste 7 decenii și cu 100.000 de spectatori anual, Teatrul Țăndărică, cu sprijinul financiar al Primăriei Generale și al Consiliului General al Municipiului București, dorește să împlinească așteptările tuturor celor care s-ar gândi să-i trecă pragul.

În urma unui studiu de piață, realizat pentru a afla preferințele spectatorilor (copii, părinți, educatori, învățători) pentru…

[stiridinromania]

ANONIMUL 2022, la start. Mai mult de 3000 de spectatori, la premiera națională „Mariupolis 2”

Documentarul „Mariupolis 2”, realizat de Mantas Kvedaravičius, a fost proiectat luni seară, în premieră în România, în deschiderea celei de-a 19-a ediții a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL, în prezența a mai mult de 3 000 de spectatori. Filmul este inclus în programul Focus Ucraina, din care mai fac parte „Butterfly Vision” (2022), de Maksym Nakonechnyi, și „Bad Roads” (2020), de Natalya Vorozhbit. Miruna Berescu, directoarea festivalului, a punctat, la gala de deschidere, importanța publicului, dar și a comunității din Sfântu Gheorghe, reprezentată anul acesta de două ansambluri vocale care au cântat melodii în limbile română și ucraineană. „Comunitatea din Sfântu Gheorghe este o parte foarte importantă în această experiență. Pentru mine și alții, ANONIMUL este mai mult decât un festival de film, pentru că cei mai mulți dintre noi plecăm de aici cu întâlniri și amintiri pe care le ținem aproape”. Astfel, în premieră anul acesta, festivalul include în program un atelier destinat adolescenților din satele Deltei Dunării, intitulat „Vocația mea, filmul”. Atelierul la care sunt așteptați să participe elevi de clasele a VII-a și a VIII-a va avea loc în perioada 9 - 12 august, la Sfântu Gheorghe. Participanții vor beneficia de întâlniri cu mai multe personalități din industria filmului și a televiziunii: Emanuel Pârvu, actor, scenarist și regizor, Silviu Stavilă, director de imagine, și Amalia Enache, jurnalist și prezentator TV.

„Vocația mea, filmul” este un proiect socio-cultural de educație nonformală organizat de Asociația FAMart cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei. Proiectul își propune promovarea culturii cinematografice prin facilitarea accesului copiilor și tinerilor la valorile artei cinematografice, la interacțiunea directă cu cineaști și profesioniști, având astfel un rol integrator în dezvoltarea comunității și, în mod special, în educarea și dezvoltarea tinerilor, oferindu-le noi perspective în alegerea următoarelor etape de studiu. Inițiativa este importantă întrucât susține dezvoltarea și educarea societății, oferind informații și perspective elevilor și tinerilor dintr-o zonă izolată, cu acces redus la artă și cultură. Proiectul se adresează în primul rând copiilor din localitățile Sfântu Gheorghe, Mila 23 și Chilia. În activități vor fi implicați aproximativ 15 de elevi cu înclinații artistice, iar la finalul atelierului ei vor realiza un material video. Programul ANONIMUL 2022 cuprinde mai multe evenimente conexe. Marți, 9 august, de la ora 18:00, cineaștii participanți la festival vor lua parte la o discuție deschisă despre cum vor putea continua misiunea lui Ivan Patzaichin de transformare a Deltei și a comunității din rezervația biosferei, respectând natura, tradițiile și valorile acesteia. „Cum ducem mai departe misiunea lui Ivan” va avea loc în una dintre sălile de cinema din Green Village, cu participarea lui Teodor Frolu și Ivona Patzaichin, reprezentanți ai Asociației Ivan Patzaichin - Mila 23. Miercuri, 10 august, cortul festivalului amenajat în camping va găzdui o întâlnire din seria ANONIMUL Talks, cu actorii Emilia Popescu, Vlad Ivanov, Alexandru Papadopol, regizorul Emanuel Pârvu și producătoarea Miruna Berescu, la care se va discuta despre filmul românesc - „Așteptările publicului vs așteptările realizatorilor”.

Un alt eveniment conex, un concert „Delta Dawn” – Luiza Zan & Iulian Pavelescu, este programat pentru seara zilei de 10 august. Pe 13 august, gala de închidere ANONIMUL 2022 va avea loc tot în camping, de la ora 22:00, când vor fi anunțați câștigătorii. Ea va fi urmată de un concert Gojira și de proiecția scurtmetrajelor premiate și a câștigătorului Trofeului ANONIMUL 2022. Programul festivalului include două competiții de scurtmetraje, românești și internaționale, o competiție de lungmetraje, dar și proiecții în afara concursului. Toate vor avea loc în prezența membrilor echipelor de producție și vor fi prezentate atât în cinematograful amenajat în camping, cât și în sălile din Green Village. La Sfântu Gheorghe vor fi prezenți, între alții, actorul Alexandru Papadopol, regizorul și actorul Emanuel Pârvu, regizorul Sebastian Mihăilescu, regizoarea Nazlı Elif Durlu, directorul de imagine Ben Bernhard, regizorul Gabriel de Achim și actorul Bogdan Dumitrache, regizorul Alexandru Belc, regizorul Bogdan George Apetri, producătorul Ivan Ostrochovsky și actrița Rita Burkovska.

Cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL are loc în perioada 8 - 14 august, la Sfântu Gheorghe. Programul ANONIMUL poate fi consultat pe http://www.festival-anonimul.ro/wp-content/uploads/2022/08/program-anonimul-2022.pdf, iar biletele cu valoare zero pentru proiecțiile din săli pot fi procurate de pe https://eventbook.ro/festival/festivalul-international-de-film-independent-anonimul. Mai multe detalii despre festival, pe http://www.festival-anonimul.ro/ Ne puteţi urmări pe: Website | Facebook | Instagram Read the full article

[rudyroth79]

”Ya’akobi și Leidental” e o comedie timpurie a lui Hanoch Levin, printre primele pe care le-a scris; autorul a pus-o în scenă în 1972, într-o coproducție a Teatrului Cameri și a Clubului Tzavta. E o piesă în trei personaje, tragicomică și grotescă.

Itamar Jaacobi e un tip practic și realist de 40 de ani, care susține că e foarte ocupat și n-are timp pentru Leidental, prietenul lui, o prietenie pe care anunță publicul din capul locului că e hotărât s-o distrugă.

David Leidental, prietenul respins și batjocorit de către Ya’akobi, îi declară acestuia din capul locului că amândoi sunt ”înfundați adânc-adânc” în fericire.

Ruth Shahash e o femeie căreia îi face curte Ya’akobi și care întrupează în opinia lui o îmbinare armonioasă de materie și de spirit – un fund măreț și pasiune pentru muzică. Ea declară că prietenii o numesc Big Tuhes. Expresia e o sclipitoare invenție a dramaturgului, care a combinat binecunoscutul adjectiv englezesc cu substantivul care denumește în idiș ”fundul”, ”șezutul”, ”c…l”. Ruth afirmă că toți se minunează de fundul ei, pe când ea însăși e dispusă să-l ofere doritorilor, căci ce are ea cu el, ce nevoie are ea de el. ”Eu sunt, pentru cine încă nu știe asta, pianistă.” Ceea ce ea, desigur, nu e.

Cei doi prieteni se întîlnesc uneori pe balconul apartamentului lui Leidental să joace domino. Ya’akobi, care vrea să rupă prietenia cu Leidental, se întîlnește cu Ruth Shahash și e cucerit de fundul măreț al acesteia. Îi face curte și încearcă să-l evite pe Leidental, care încearcă să-i rămână apropiat. Leidental e umilit și începe să se urască pe sine însuși. Ya’akobi și Ruth se căsătoresc. Leidental, sensibil și el la farmecele lui Ruth, se oferă pe sine însuși ca dar de nuntă și slujitor al femeii proaspăt măritate, care acceptă bucuroasă, dar în curând se căiește: ”Mi se tot învîrte printre picioare și nimeni nu știe pentru cine și pentru ce”. Ya’akobi începe să se plictisească de Ruth și încearcă să regăsească prietenia lui Leidental. Finalul tragicomediei, în care tustrei eroii sunt profund nefericiți, lasă deschise întrebările privitoare la destinul viitor al triunghiului.

Dramaturgul însuși și-a definit scrierea ca fiind ”o piesă cu cânticele despre un triunghi nu tocmai romantic, doi bărbați acriți de viață și o femeie acrită își acresc și ratează viețile.” (Definiția lui Levin conține un joc de cuvinte încântător, dar intraductibil.).  Într-un interviu, dramaturgul a mărturisit că piesa i se pare scrisă prea ”moale”, în modalitatea sentimentală a unei melodrame cinematografice.

Presupun că în mărturia asta e o doză de cochetărie: piesa este o caricatură mușcătoare a unui anumit spirit mic-burghez, în care nu autenticitatea sentimentelor este importantă, ci fandoselile pe care sentimentele contrafăcute le permit. Comedia condamnă (ca și Krum) relațiile care se nasc și se distrug din plictiseală, din ambiție, între jocul de domino și aprecierea unui posterior monumental. Dar e adevărat că în ”Ya’akobi și Leidental” causticitatea satirei e îndulcită de o oarecare amabilitate, de o oarecare înțelegere față de superficialitate și egoism, ceea ce permite spectatorilor să se identifice cumva cu mediocrii eroi ai comediei. Caragiale  nu exclama undeva: ”Uite-i ce drăguți sunt!”, despre ticăloșii cărora le-a făcut portrete în apă tare?

La premiera absolută ”Ya’akobi și Leidental” a beneficiat de o distribuție extraordinară (imensa actriță care a fost Zaharira Harifai juca rolul lui Ruth, cu doi parteneri de înaltă clasă); Zaharirei Harifai i-a aparținut și ideea de a-l solicita pe dramaturg să-și pună singur piesa în scenă, fiind vorba de un text quasi-experimental și de trei actori cu experiență. Spectacolul s-a bucurat de un succes nemaipomenit, a fost jucat îndelung, apoi reluat în 1980, în aceeași regie și cu aceeași distribuție. El a fost prezentat, în ebraică și în engleză, la Londra pe scena Teatrului Young Vic, și în cadrul prestigiosului festival de la Edinburgh, unde a fost și distins cu un premiu. Unul dintre criticii scoțieni a scris despre piesă că ”până și pasajele enervante ale comediei sunt o caricatură exactă a multora dintre cei care se află în sală”. Un an mai târziu, spectacolul a fost jucat timp trei săptămîni la New York, la celebrul Teatru La Mamma, iar în 1982 timp de o săptămână la Teatrul Am Turm din Frankfurt. Succesul acelei faimoase montări a determinat în mare măsură cariera ulterioară a piesei. Ea a fost tradusă în nenumărate limbi și jucată cu succes mai pretutindeni. În 1995, Teatrul Cameri a pus-o din nou în scenă, cu Tiki Dayan în rolul feminin și doi parteneri pe măsură, iar anul trecut pentru a treia oară.

Noul spectacol este (hai să vedem dacă ghiciți!) ”o prelucrare nouă și adusă la zi”  a piesei, o prelucrare care ”subliniază – așa o recomandă teatrul în caietul-program – ”atât temeiurile filosofice existențiale, cât și temeiurile teatrale” pe care le conține piesa.

Pe scena uneia dintre sălile mici ale Teatrului Cameri se înalță un panou de lemn furniruit, de o formă picant neregulată, cu două deschideri dreptunghiulare acoperite de perdele albe; la curte e pianina de la care Michael Kanner acompaniază cînticelele din spectacol, compuse în 1972 de Alex Cagan; la grădină e o coloană de susținere din construcția sălii; două bare mobile cu câte un suport îngust de lemn fixat deasupra lor vor fi aduse la nevoie în prim-plan și puse cap la cap, figurând balconul locuinței lui Leidental; două scaune pliante albe din lemn sunt cam toată mobila din spectacol; din centrul panoului se desface la un moment dat o scândură lungă, destul de lată ca să poată figura o masă de cafenea; din plafon coboară la nevoie frânghii – la începutul spectacolului se vede, de pildă, un ștreang în care e agățată o șosetă a lui Ya’akobi, dedesubt e un scăunel – Ya’akobi, plictisit de viață, se gândește să-și pună capăt zilelor; alte frânghii, prevăzute cu cârlige, permit transformarea perdelelor care acoperă ușile în baldachin de nuntă… De după perdele apare la nevoie câte-o mînă, ca să ofere actorilor elemente de recuzită necesare în scena respectivă. Scenografia, simplă, dar ingenioasă, a fost concepută de Aya Bach. Nu-mi pot reține, totuși, observația că scenografia asta, foarte teatrală, e perfect funcțională, dar nu comunică nimic specific piesei ”Ya’akobi și Leidental”. Costumele concepute de Dafna Peretz sunt nostime și caracterizează fericit personajele (rochia neagră cu imense buline albe a lui Ruth, rochia ei albă și capotul alb, puloverul tricotat, cu mâneci scurte și în culori stinse, al lui Leidental; am o mică rezervă față de sacoul cadrilat al lui Ya’akobi, pentru că îi dă personajului un aer de papițoi, ceea ce nu e, după mine, trăsătura fundamentală a personajului).

Spectacolul începe cu un scurt prolog în care actorii apar în scenă îmbrăcați pe jumătate și continuă îmbrăcatul la vedere, ajutîndu-se unul pe altul și făcând totodată încălzire vocală… Apelul înregistrat al teatrului către spectatori pentru ca aceștia să-și stingă telefoanele mobile intervine către sfîrșitul acestui prolog. Adaosul, ”teatral” și ”modern”, fără doar și poate, e de o gratuitate desăvârșită.

Ce aș avea de spus despre jocul actorilor? Toți trei au fost îndrumați către un joc declarat ”comic”, ornat cu ”găgulețe” nu întotdeauna de un gust ales, și adesea, vai!, vulgare. Nu le pot numi ”clovnerii”, fiindcă nutresc un profund respect pentru arta clovnilor veritabili. Kineret Limoni e plină de farmec și izbutește, în interiorul acestui joc apăsat, să păstreze cumva măsura și să dezvăluie coerent superficialitatea și meschinăria personajului, falsitatea lui, spoiala lui de eleganță, trivialitatea lui funciară, pretenția lui de luciditate autocritică, ba chiar și disperarea care îl cuprinde când realizează că toate manevrele lui au eșuat și că rămâne abandonat și însingurat. David Shaul își atacă rolul cu exagerări grosolane și foarte exterior, dar pe măsură ce înaintează acțiunea piesei, se apropie tot mai mult de miezul eroului său, care, în esența lui, e un tip mediocru, jalnic în încercările lui de a se salva de singurătate, de a atrage atenția asupra faptului că există și de a stârni simpatie; dintre cei trei, David Shaul mi s-a părut cel mai aproape de sunetul tragic al comediei lui Hanoch Levin. Cel mai departe de autor e, cred, Eran Mor în rolul lui Ya’akobi; efortul constant de a convinge publicul că Ya’akobi e un personaj de comedie văduvește interpretarea actorului de adevăr; singurele clipe de veridicitate deplină s-au produs cu puțin timp înainte de final: Ya’akobi a ieșit de-acum din poza lui neconvingător nonșalantă (personajul e, în fond, la fel de stăpânit de complexe de inferioritate ca și Leidental, amicul lui, la fel de nesigur de virilitatea lui), e lehămesit până peste cap de Ruth Shahash, și de tot și de toate, își urăște cu o violență abia reținută nevasta și, copleșit de regrete și de penibil, încearcă, plin de umilință, să-și recupereze prietenul; în aceste momente m-a cuprins un intens regret că un actor încă tânăr și, sunt sigur, foarte înzestrat până atunci, este mai mult alături de rol decât înlăuntrul acestui rol.

Deși abia a trecut jumătate de an de la premieră, spectacolul, în pofida strașnicei reclame care i se face, nu umpluse sala; spectatorii, câți erau, s-au delectat însă regește și, molipindu-se de la stilul de joc afișat de pe scenă, au ținut ca actorii să afle acest lucru – s-a râs foarte zgomotos, cu multă exagerare, pentru ca interpreții să știe că nu se ostenesc de pomană.

Încheindu-mi însemnările despre Krum scriam recent că îmi dau seama cât de greu de găsit e ”tonul optim pentru jucat Hanoch Levin”, pentru că ”textele dramaturgului sunt pline de capcane și creatorilor de spectacole li se cere un gust mai mult decît sigur ca să le poată evita”. Yonatan Esterkin, încă tânăr (e născut în 1981), ”traducător, regizor, profesor și conferențiar de teatru” (așa sună cartea lui de vizită din caietul-program), a scris în însemnările lui despre piesă că noi montări ale pieselor lui Hanoch Levin trebuie să probeze că autorul e ”viu și virulent”, dar despre conținutul tragicomediei ”Ya’akobi și Leidental” n-a scris mai nimic; înțeleg că singura problemă care l-a preocupat cu adevărat a fost să pună în valoare teatralitatea lui Hanoch Levin; am semnalat mijloacele de care s-a slujit. Esterkin a pus în scenă Ya’akobi și Leidental, admit, cu inventivitate, dar fără să aibă, deocamdată, maturitatea necesară pentru a se confrunta cu stilul atât de deosebit al lui Hanoch Levin și a-și îndruma actorii pe făgașul potrivit acestui stil.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Vezi și arhiva rubricii Cronica muzicală

”Hanoch Levin – «Ya’akobi și Leidental»” de Gheorghe Miletineanu ”Ya'akobi și Leidental” e o comedie timpurie a lui Hanoch Levin, printre primele pe care le-a scris; autorul a pus-o în scenă în 1972, într-o coproducție a…

[centrulculturalreduta2019]

„Dar de ce să tac?” - un spectacol de dans contemporan inspirat din experiența persoanelor vulnerabile care au fost victime într-o relație abuzivă

Asociația Delazero  în parteneriat cu Centrul Cultural Reduta prezintă „Dar de ce să tac?” -  un spectacol de dans contemporan inspirat din experiența persoanelor vulnerabile care au fost victime într-o relație abuzivă, despre teamă și neputință, dar mai ales despre puterea vindecătoare pe care o au poveștile împărtășite.

  Spectacolul de dans contemporan „Dar de ce să tac?” face parte dintr-un amplu demers cultural, „Ultima Picătură”, care are ca temă centrală violența domestică asupra femeii, și care a pornit dintr-o nevoie și o poveste personală a coregrafei Maria Luiza Dimulescu. „Provenind de la o experiență personală, subiectul proiectului – violența domestică, abuzul asupra femeii – a căpătat de-a lungul timpului o importanță foarte mare pentru mine. Experiența mea s-a întins pe o perioada de nouă ani care mi-a afectat toată adolescența. După lungi perioade de terapie convențională care au ajutat în procesul de vindecare, am ales să abordez și acest subiect de «vindecare» a traumei prin intermediul mișcării. Am început să mă documentez tot mai mult și, treptat, am reușit sa mă desprind și să privesc obiectiv perioada aceea. «Dar de ce să tac?» este o despre acea parte dureroasă din mine, dar și despre cum dansul m-a ajutat enorm, și este mai ales o încercare de a oferi speranță, încredere sau pur și simplu un gând pozitiv în viața altor victime.” (Maria Luiza Dimulescu, coregrafa spectacolului)

 Printre obiectivele proiectului „Ultima picătură” sunt și organizarea unei expoziții caritabilă de pictură semnate de Elena Zanfir și lansarea unui album de muzică terapeutică semnat de Adrian Piciorea, care vor fi prezentate la fiecare reprezentație. Lucrările și albumele pot fi obținute de către spectatori în schimbul unor donații recomandate.

  Coregrafie și regie: Maria Luiza Dimulescu (asistent: Beatrice Tudor) Cu: Bianca Bor, Iulia Lupașcu, Ioana Nimigean, Carolina Țapoc Text: Adrian Ionescu și Ioana Nimigean Muzica: Adrian Piciorea (Mulțumiri speciale: PAULINA) Scenografie: Nicoleta Ivan Light Design: Daniel Buglea Video: Cătălin Rugină Foto: Cătălin Popa Consultant vestimentar și designer grafic: Alexandru Lucian Arsene Psiholog: Ligia Moise 

Durata: 45 min.

 ______________ 

„Ultima Picătură” e organizat de Asociația Delazero (www.asociatiadelazero.ro). Asociația funcționează ca o umbrelă creativă pentru un colectiv de artiști tineri, reuniți din diferite domenii ale artelor spectacolului: scenografie, muzică, dans contemporan, regie și terapie prin artă. Proiectul este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. 

Co-producător: Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale, București

Parteneri: Teatrul de Stat Constanța, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, Centrul Național al Dansului București, Asociația ANAIS, Asociația „Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen – FILIA, Centrul Cultural Arcub, Centrul Cultural Reduta, Asociația Pas Alternativ Brașov, Centrul Cultural „Ion Besoiu”, Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen (A.L.E.G.), Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Direcția de Asistență Socială Iași.

[stiri-noi]

Mult vizionatul „Tenet” primește laude critice pe măsură ce cinematografele americane se redeschid

Noul thriller al regizorului Christopher Nolan, „Tenet”, a primit recenzii plăcute vineri, în timp ce lanțurile cinematografice americane s-au redeschis cu măsuri de siguranță din întreaga industrie care vizează calmarea publicului în timpul unei pandemii.

„Tenet” este primul film cu buget mare dintr-un studio important de la Hollywood, care se îndreaptă spre teatre, de când focarul coronavirus a închis teatrele din întreaga lume în martie.

Vânzările de bilete pentru filmul de la Warner Bros de la AT&T Inc vor fi urmărite îndeaproape folosindu-se un fel de indicator al numărului de persoane care își vor părăsi casele pentru a merge la filme.

Filmul va fi valabil în 70 de țări începând cu 26 august și în Statele Unite pe 3 septembrie.

„Tenet” a obținut o rată de aprobare de 87% pe site-ul agregatorului de recenzii Rotten Tomatoes, deși criticii au declarat că intriga a fost foarte contorsionată, dar a fost greu de urmărit uneori.

Starul John David Washington joacă rolul unui operator CIA recrutat pentru a ajuta organizația din umbră Tenet care încearcă să oprească un eveniment apocaliptic.

New York Times a spus că filmul a fost plăcut și „foarte liniștitor în toate felurile, ca o piesă de filmare realizată în mai multe locații globale.”

IndieWire a fost mai puțin impresionat, numind filmul o „dezamăgire fără umor”.

Hollywood Reporter a spus că „Tenet” trebuie să treacă prin multe etape.

„Vor fi spectatori care examinează fiecare tweet, recenzie și agregator de opinii, în măsura în care aceștia se gândesc dacă își lasă starea de carantină pentru a-l vedea”, a spus acesta.

Teatrele s-au deschis treptat în întreaga lume.

În Statele Unite, lanțuri majore, inclusiv AMC Theaters și Cineworld Plc Cinemas Regal, și-au deschis porțile pentru acest weekend, cu o prezență limitată, cerințe de putare a măștii și alte măsuri pentru a reduce șansele de a se îmbolnăvi de covid-19.

Asociația Națională a Proprietarilor de Teatru a anunțat vineri că operatorii de peste 30.000 de ecrane au convenit un set de proceduri standard.

„Iubitorii de cinema trebuie să știe că există un sistem de protocoale de sănătate și siguranță bazate pe experiență, consecvență, indiferent de teatrul pe care îl vizitează”, a spus John Fithian, președintele grupului din industrie.

Sursa – Glow Magazin.