#devii’s posts | Explore Tumblr posts and blogs

bartholomaus · 2 years ago

Text

random wisdom.

Sunt doua mari mentalitati pe care oamenii le adopta cat traiesc. O mentalitate Fixata si o mentalitate orientata spre Crestere. Incep sa cred ca majoritatea oamenilor sunt intr-o mentalitate Fixata, de aici se explica si atata ura si invidie intre semeni. O persoana cu mentalitate Fixata e ferm convinsa ca nu poate avea ce au altii, au impresia ca persoanele care au anumite lucruri materiale sau aptitudini sociale (tot ce inseamna bani, expresivitate, abilitati profunde de a socializa, performante atletice, seductie, competente in arte martiale, instrumente muzicale si altele) s-au nascut asa, iar ei, cei cu gandirea Fixata nu pot avea acele lucruri niciodata pentru ca asa cum s-au nascut asa cum se vad acum, vor ramane pentru totdeauna si nu pot face nimic sa schimbe asta.(Poti sa intrebi un veteran de razboi cu Soc Post-traumatic daca a ramas la fel dupa ce a fost pe campul de lupta si a trecut prin tot felul de orori) De aici si multa ura pentru cei ce au, iar daca ei nu pot avea acele lucruri, ar prefera sa-i vada pe cei ce au, arzand, ar prefera sa-i coboare la nivelul lor de suferinta. (Jonny daca citesti asta prin traducere.. Salut !) Tipul asta de mentalitate incepe din copilarie, posibil inconjurati de persoane negative, ne spun noua ce le-au spus lor altora, parintii, profesorii, rudele, ni se spune ca nu suntem buni de nimic, ca suntem prosti, ca suntem degeaba, auzi lucrurile astea iar si iar, incepi sa le dai ascultare, apoi cresti, devii adult si ajungi sa le spui tu altora sa renunte ca nu are rost, posibil chiar copiilor tai. Mai e si versiunea celor ce au o mentalitate Fixata, dar care au o oarecare pricepere intr-una sau mai multe lucruri mentionate mai sus. Totul bine si frumos atata timp cat controleaza ei situatia, dar apoi cand apare cineva mai bun decat ei, inebunesc si recurg la aceleasi masuri drastice de a-i sapa pe cei ce au ceva mai bun decat ei. Nestiind ca privesc in directia gresita, pot lucra asupra lor pentru a se fortifica pe ei insisi. In competitiile atletice, fiecare participant are o perioada determinata in care se poate antrena, sa devina mai bun in ceea ce face, sa castige el competitia. Cand esti copil si inveti sa mergi nu ai nevoie de droguri, sau de alcool, inca nu ti-a spus nimeni cat de prost esti, inveti, cazi, te ridici iar si eventual reusesti, cred ca e in Natura noastra dorinta asta de a ne extinde orizonturile, de a explora, de a creste ca indivizi. O persoana cu mentalitate orientata spre crestere stie ca poate sa obtina ce altii au obtinut ca indiferent cat de greu pare, se poate ajunge in varf. Dar nu o sa ajungi acolo facand lucruri pe care oamenii fixati le fac. Daca eu vad pe cineva cu mai mult succes, pot ori sa-l admir, ori sa-l urasc. Admiratia apartine celor ce au o mentalitate orientata spre Crestere, invidia e a celor cu mentalitate Fixata. Pot sa ma duc la el si sa-l salut, sa incerc sa vad felul in care opereaza el, sa pastrez in spatele capului imaginea lui si succesul lui, si sa ma fortez si mai tare spre propria mea viata. Sau pot sa ma duc in cercul meu de "prieteni" frustrati si sa-l vorbesc de rau. sa-mi pun in cap chestii de genul "Probabil face videochat" "Probabil a bagat steroizi" "Are bani de aia se invart femeile pe langa el." Sunt oameni care au ajuns deja acolo, Giganti care iti pot arata cararea corecta, apoi TU trebuie sa mergi si sa deschizi usile, tu trebuie sa incerci si sa dai gresi de nenumarate ori. Odata ce incepi sa ai un numar de victorii in tolba, ce incearca ceilalti sa te faca sa gandesti o sa fie in contradictie cu victoriile tale. O sa asculti de ce iti spun ceilalti sau o sa fii preocupat sa-ti traiesti viata unde vrei, cu cine vrei, in ce fel vrei?

Sa ceri bani oamenilor pentru serviciile tale nu te transforma automat intr-un om rau sau lacom. Majoritatea oamenilor isi cheltuiesc oricum banii pe lucruri de care s-ar putea lipsi. Mai bine sa le oferi tu un produs sau un serviciu de calitate. In modul asta investesc in ceva ce le este benefic, iar tu primesti banii. Ambele tabere multumite!

It’s more important to do big things well than to do the small things perfectly.

"It’s obvious to me now that while one gets better at things over time, it doesn’t become any easier if one is also progressing to higher levels—the Olympic athlete finds his sport to be every bit as challenging as the novice does."- Ray Dalio

It seems that not only muscles get stiff and lose mobility with time and overuse. The hip and shoulder capsules do too. Addressing the muscles with stretching and massage but neglecting the joint capsules could be a nasty combination, may as well get on your knees and pray to get injured on your next set of heavy lifts. For someone who spends a lot of time sitting on a chair, say 40 hours a week, a bunch of muscles are held in a contracted (shortened) possition, while others are held in an extended (lenghtened) possition. With time muscles adapt to the possition they are most kept in. If you ever had a broken arm, when you've taken the cast off, your bicep is going to be stiff for being kept in a flexed possition for months, or think about bicyclists who sit in an awkward possition for hours when doing the tour of France. All this is causing all sorts of nasty imbalances that lead to bad posture, pain in the shoulder, back, hips, knees. Not only that, but sitting on a chair at a desk keeps the balls of the socket in the front side of the capsule. Do that for a while and time will stiffen that hip capsule along with the muscles, it's going to be harder and harder for the ball to get back in the center of the capsule. Problem is people go straight for the stretching of the muscles, potentially causing more damage without adressing the capsule mobility. The muscles get lenghtened but the capsules remain stiff. The results? The posture isn't fixed, they have poor muscular recruitment leading to (more) injuries, especially when doing heavy compound lifts such as deadlifts or squats or when doing explosive sprints. That is not to say stretching muscles is bad, for most people stretching alone is great, however, for those who are heavily in a sport or are sitting on a desk for a living, that might not be the case. The takeaway: Capsule Mobilization via Monster Bands.

Whichever side of the political aisle you are on. You MUST resist censorship if you wish to keep your freedoms. Once the precedent of censorship has been established, it's very easy to apply it to whatever is unpopular in the next moment. And sooner or later, you'll be in the crosshairs. If we collectively allow the voices of others to be silenced, it's just a matter of time until we are silenced as well.- Todd Vandehey

For these naysayers, their accomplishments are few while their excuses are plenty.

Expresia "Asa incet te misti si cand esti la femei?" E doar un mod in care cel ce te critica isi dezvaluie propria insecuritate cu privire la propria lui sexualitate. E doar Umbra de care vorbea Jung, el se uraste defapt pe el insusi si cumva prezenta ta îi declanseaza propriile sale insecuritati despre esecurile lui, astfel impunandu-se cumva deasupra ta prin replica de mai sus o sa para cu o treapta mai sus decat tine si tu nu o sa banuiesti nimic. Daca ar fi avut acea parte a vietii in regula nu ar mai avut acea neliniste in minte. Daca stim cine suntem cu adevarat nu trebuie sa le spunem si celorlalti cu cuvinte, ei vor simti si vor vedea asta in propriile noastre actiuni. Daca suntem la inceput de drum nu avem decat sa ne distantam cat putem de mult de oameni toxici si sa ne asociem cu cei virtuosi, nobili si puternici pana cand vom avea suficiente victorii ce ne vor intari realitatea si stima de sine.

Transmute envy into emulation. We cannot stop the comparing mechanism in our brains, so it is best to redirect it into something productive and creative. Instead of wanting to hurt or steal from the person who has achieved more, we should desire to raise ourselves up to his or her level. In this way, envy becomes a spur to excellence. We may even try to be around people who will stimulate such competitive desires, people who are slightly above us in skill level. To make this work requires a few psychological shifts. First, we must come to believe that we have the capacity to raise ourselves up. Confidence in our overall abilities to learn and improve will serve as a tremendous antidote to envy. Instead of wishing to have what another has and resorting to sabotage out of helplessness, we feel the urge to get the same for ourselves and believe we have the ability to do so. Second, we must develop a solid work ethic to back this up. If we are rigorous and persistent, we will be able to overcome almost any obstacle and elevate our position. People who are lazy and undisciplined are much more prone to feeling envy. Related to this, having a sense of purpose, a feel for your calling in life, is a great way to immunize yourself against envy. You are focused on your own life and plans, which are clear and invigorating. What gives you satisfaction is realizing your potential. - from the book The Laws of Human Nature by Robert Greene

--------------------------------- Mitul Sufletului-Pereche ONEitis: O obsesie romantica neconstructiva cu o singura persoana. De obicei acompaniata de afectiune nereciproca si idealizari complet nonrealiste ale persoanei mentionate. ONEitis e paralizie. Incetezi sa te maturizezi, nu te mai poti misca, nu mai poti fi tu insuti. Nu exista acea persoana UNICA. Asta e mitul Sufletului-Pereche. Sunt multe persoane potrivite si multe persoane nepotrivite, dar nu exista o singura persoana, unica pentru fiecare. Oricine iti spune diferit, incearca sa iti vanda ceva. Sunt o multime de oameni unici si speciali pentru fiecare dintre noi, doar intreaba-i pe cei care au divortat sau au ramas vaduvi ca apoi sa se recasatoreasca dupa ce "Sufletul lor Pereche" decedat sau a decis sa se mute in alt oras cu altcineva. Fantezia Sufletui-Pereche, porneste multe persoane, cam fiecare dintre noi a avut aceasta idee in minte la un moment sau altul - ca acolo undeva exista cineva special, doar pentru noi, si in ziua in care planetele se vor alinia, si Soarta isi va urma cursul, vom sti ca suntem facuti unul pentru celalalt. Desi ar putea fi scenariul perfect pentru un film/serial de comedie, cu greu ar putea ajuta pe cineva in as planifica viata. Este ceva paralizant. Ce este si mai fascinant e faptul ca ideea este atat "normala" (in special printre barbati), asemeni unei idei fundamentale in aria relatiilor dintre barbati si femei. Barbati care in alta ordine de idei ar recunoastea valoarea intelegerii psihologiei, a biologiei, sociologiei, evolutiei, afacerilor, inginerie etc. barbati cu o intelegere concreta a legaturilor dintre lucrurile mentionate mai sus, sunt printre primii care devin violent opusi ideii ca poate nu este "acel cineva special" pentru toata lumea sau ca ar putea fi mai mult de o singura persoana ce ar putea intalni sau depasi criteriile pe care si le stabilesc in subconstient pentru cum ar trebui sa fie "acea persoana unica si speciala." La prima impresie reiese ca ceva Nihilistic, sau ofera o stare de groaza, daca POATE ideea cu care EGO-urile lor se identifica ar fi falsa? - E ca si cum ai spune "Dumnezeu este mort!" celor profund religiosi. E pur si simplu prea groaznic de contemplat gandul ca poate nu exista nimeni special, sau poate sunt mai multe persoane speciale cu care ei ar putea convietui. Ideea romantica din Vest e bazata pe premisa ca exista numai o singura persoana perfecta pentru fiecare, si fiecare ar putea si ar trebui sa-si petreaca o viata intreaga in a-si descoperi asa zisul Suflet-Pereche. Atat de puternic si de pervaziv este mitul in contiinta noastra colectiva incat a devenit aproape inrudit cu o idee religioasa, de fapt a fost integrat in multe doctrine religioase odata ce feminizarea Vestului s-a raspandit. Sunt de parere ca s-a facut o greseala in caracterizarea ideii. E de retinut ca trebuie facuta diferenta dintre o relatie sanatoase bazata pe afectiune si respect venind si plecand din ambele sensuri si o "relatie" in care afectiunea si respectul pleaca dintr-un singur sens . "Dar Rollo, nu crezi ca este in regula ca un tip sa fie asa cu sotia sau prietena lui? Pana la urma, ea e singura lui femeie, aleasa lui, nu?" Eu sunt de parere ca termenul "ONEitis" poate fi vazut ca o dependenta psihologica nesanatoasa pentru o singura persoana, avand radacinile in socializarea constanta a ideii Sufletului-Pereche in constiinta noastra colectiva. Ingrijorator e faptul ca ideea in sine a devenit asociata cu ceea ce ar trebui sa fie o relatie de termen lung normala si sanatoasa dintre doua persoane. Ajung la concluzia ca Sufletul-Pereche are radacini sociologice, nu doar fiind o explicatie clar definita a unei credinte personale, dar si faptul ca ideea este raspandita si comercializata in cultura populara prin media, muzica, literatura, filme etc. Site-urile matrimoniale exploateaza si comercializeaza fara rusine exact aceste insecuritati ale oamenilor disperati in cautarea Sufletului lor Pereche, cel sau cea pentru care au fost facuti. Ideea ca barbatii detin o capacitate naturala pentru a proteja, a asigurara provizii si si a fi semi-monogamici are merite atat dintr-un punct de vedere social cat si unul bio-psihologic, dar psihoza Sufletului Pereche nu este un produs ar acestora. Mai degraba, as separa-o de dinamica benefica a protectorului, deoarece "ONEitis" saboteaza ceea ce trasaturile noastre naturale/instictele ar filtra de la sine. ONEitis inseamna insecuritate scrisa cu litere mari pe persoana singura, si eventual paralizie pentru ea atunci cand devine cuplata cu o persoana ce se potriveste caracterizarilor personale ale Sufletului Pereche. Este vorba despre aceeasi disperare nevrotica ce impinge o persoana sa se acomodeze intr-o relatie cu "acea persoana unica" indiferent daca persoana este benefica sau nu, este aceeasi paralizie ce-i opreste din a abandona o relatie care nu le serveste sau poate chiar ii trage in jos. Acea persoana este unica lor iubire, cum ar putea trai vreodata fara ea? Sau, el/ea este Sufletul meu Pereche, ne-am nascut unul pentru celalalt, nu trebuie decat sa ma repar pe mine sau sa il/o repar pe ea/el si o sa am relatia mea ideala! Idealizarea unei relatii isi are radacina in ideea Sufletului Pereche. Cu o asemenea abordare de totul-sau-nimic a cautarii acului in carul cu fan, plus investitia emotionala in decursul unei vieti intregi, cum ne-am putea maturiza vreodata si in acelasi timp sa intelegem ce este cu adevarat o relatie sanatoasa? Ideea (hiper)optimista a "traitului fericit pana la adanci batraneti" - acea credinta intr-o persoana Unica si speciala promoveaza un tel suprem de atins, e prevenita si contrazisa tocmai de costurile urmaririi constante ale acelei persoane pentru care vor fi dispusi sa se aseze la casa lor. Dupa ce o buna parte din viata este investita in aceasta ideologie, nu va fi cu atat mai greu de realizat ca poate persoana cu care cineva s-a potolit nu este tocmai persoana ideala? Pana la ce punct va ajunge persoana mentionata in a-si proteja investitia ego-ului ? Mai sus sunt primele doua pagini preluate si traduse de mine din cartea "The Rational Male" de Rollo Tomassi, enjoy the red pill!

--- Understand that Willpower and Discipline are built with time, not gained from birth, you cannot receive it from someone else, you cannot buy it in a can, YOU have to cultivate it. Just like building muscles in the gym, the more you do it, the stronger you get in that regard. The more you use your Willpower and take Right Action towards your goals and dreams, regardless of how unmotivated or how tired, bored you feel that day, you have to do it anyway, and that's when growth happens. It's just like brushing your teeth every day, you don't need to feel motivated to do it, you just have to. Same goes the opposite way, the less you use it, the weaker your Willpower becomes, the more of a lesser version of you awaits at the other end.

Some of the greatest people who've influenced me the most in a good constructive way are Elliott Hulse, RSD Tyler, Rollo Tomassi, Scooby Werkstat, my beloved parents, Osho, Coach Corey Wayne, Robert Greene, Robert Bly, Alexander Lowen and many many more. I would've ended up a nobody without their help.

The serpent, the king, the tiger, the stinging wasp, the small child, the dog owned by other people, and the fool: these seven ought not to be awakened from sleep.

Do not trade the Greatness of tomorrow for the pleasures of today.

------

"Economically strong nations are not candidates for surrendering their sovereignty to a world government. Therefore, through "loans" that will never be paid back, the IMF/World Bank directs the massive transfer of wealth from the industrialized nations to the less developed nations. This ongoing process eventually drains their economies to the point where they also will be in need of assistance. No longer capable of independent action, they will accept the loss of sovereignty in return for international aid. The less developed countries, on the other hand, are being brought into The New World Order along an entirely different route. Many of these countries are ruled by petty tyrants who care little for their people except how to extract more taxes from them without causing a revolt. Loans from the IMF/World Bank are used primarily to perpetuate themselves and their ruling parties in power—and that is exactly what the IMF/World Bank intends. Rhetoric about helping the poor notwithstanding, the true goal of the transfer of wealth disguised as loans is to get control over the leaders of the less developed countries. After these despots get used to the taste of such an unlimited supply of sweet cash, they will never be able to break the habit. They will be content—already are content—to become little gold-plated cogs in the giant machinery of world government. Ideology means nothing to them: capital- ist, communist, socialist, fascist, what does it matter so long as the money keeps coming. The IMF/World Bank literally is buying these countries and using our money to do it. " From "The Creature From Jekyll Island"

------ You're not reaching your goal by investing your time in trying to make others look/feel bad. You need to create yourself, not destroy others. You work on yourself and you become better, better than YOU used to be. If you are out of shape don't try to fit shame people who are disciplined enough to go for a walk every day, who pick a bunch of fruits instead of a chocolate bar for a treat. Don't know where to start? Find someone who is already there. Not the fat nutritionist, not the single theory nerd dating coach, not the poor financial experts, nor the depressed therapist, but the people you can look up to and the ones you have a connection with, someone that gives off a vibe of a smartass big brother, or a father figure, a champion who's very presence ignites you to become better. Some people say they don't need a mentor, they want to be themselves and never identify with what someone else would tell them to do. Well, if you are one of those, you can go ahead and try, it's just going to take a lot more for you and by the time you make it those same people you were racing with are already miles ahead. The Japanese Samurai class were among the proudest people of feudal Japan, their presence alone were a symbol of power and courage (they are still awesome) . When they would wage war, they would step into the battlefield, perform the rites associated with combat and fight to the death with one another using their swords. When traders across the seas brought muskets, items despised by the swordsmen, mere Japanese peasants were able to blast the Samurai from a safe distance with their new deadly weapons. There are a lot of wizards and scam artists out there who are out to get your time and money, who promise you the quick fix, fast results, no need to get out of your chair, you can keep eating and drinking and indulging into your guilty little pleasures. The magic pill is not real, as a species we are designed to seek pleasure and avoid pain, to save resources and avoid risks, however in today's world everything is wrong, good tasting foods are no longer the most nutritious, same goes for many other things, you just have to open your eyes and see where the rewards come before the efforts. Only fools want everything instantly and without effort, imagine this, you waste more money, energy and time by trying to take the shortcuts in life. You would've been miles ahead if you just did what you knew was right but it would have taken you a long time. The Discipline among other things means the ability to delay the rewards. That does not mean you are torturing yourself, it only means you say "No" to the short term pleasures like junkfood, porn, booze, etc. and say "Yes" to long term physical, emotional, mental health, abundance, healthy relationships, and other things. It pains me to see that people are envious on others when they could just work on themselves instead and have whatever they wanted.

Political correctness assumes people are dumb enough just because the "right words" are being spoken.Instead of being intimidated by angry people trying to manipulate what you say, don't say and how you act, I say, be motivated to double down on your kindness, because it feels good and it treats people well and it gives you permission to be you, because when you're just being politically correct, you're definitely not being yourself.

Schools manufacture people who think that they're smart but they're not. Schools also manufacture people who think that they're dumb but they're not. Don't let school define who you are.

Scarcity creates value

---

In urma cu vreo 2 ani aveam deja citite ceva carti de ale lui Osho, inca nu stiam de Eckhart Tolle dar eram oarecum familiar cu ideea de Meditatie. Cartile lui Osho pe care le-am citit atunci nu aveau subiectul principal Meditatia, dar era totusi mentionata pe aici pe colo in povestile spuse de el. Pe langa asta o tot mentiona ca e ca o poarta ce deschide usi si cat de eficienta este ca "practica" dar nu intra prea amanuntit in detalii, doar chestii de baza, de obstervat cerul, pasii cand mergi, respiratia, cand mananci, faptul ca ceea ce observi nu esti tu etc. Dupa un timp un amic a postat o poza cu o carte, era in avion si il asteptau vreo 12 ore de zbor, daca nu ma insel (salut Nick) Am devenit curios si am zis ca la urmatoarea comanda de carti sa o iau si eu. Puterea Prezentului mi-a schimbat foarte mult ideea despre ce e meditatia si cum se poate "face". Nu a trecut mult ca am inceput sa practic ce scria in Puterea Prezentului si am inceput sa vad ca ce scria acolo era adevarat, o parte cel putin mi-a fost aplicabila, e o carte destul de dura pentru mine, e greu de digerat si de acceptat ce scrie acolo si inca nu am terminat-o DAR, dupa cateva saptamani in care mintea mea devenea tot mai tacuta, gandurile se risipeau la fel de repede cum apareau in mintea mea, observam corpul, mintea, starile interioare din corp, trairile de moment, cand mergeam imi simteam pasii, respiratia, caldura vibranta din corp, faptul ca eram acolo si respiram si eram viu, incet incet..incepea sa amplifice ceva, o stare de pace si de liniste ma cuprindea in fiecare zi in care practicam, si am fost consistent, nu aveam de ce sa ma opresc daca ma simteam tot mai viu si mai fericit, dar era o fericire fara cauza. Bucuria, cum o numea Osho, este diferita de Fericire. Esti fericit cand scapi de BAC, esti fericit cand castigi un premiu, cand cumperi o haina noua, o masina noua, o casa noua, sau cand esti recunoscut drept unul din cei mai buni din sala in care te antrenezi. Doar ca fericirea asta e de durata, ce urca trebuie sa si coboare, cauza si efect, alcool si mahmureala de dupa etc. Noi fugim mereu dupa fericire, placere, dar lucrurile astea nu dureaza. Au tot trecut zile sau poate saptamani, nu mai stiu exact, si am inceput sa pot observa, parca o alta entitate care facea actiunea, sau mai multe entitati puse laolalta, erau mintea, corpul, emotiile mele, concentrate intr-o singura directie, si apoi era cel care observa toate astea eram ca un intelept in varful muntelui si puteam vedea tot ce se intampla de acolo, si eram detasat si totusi implicat, daca are sens. Toata ideea asta ca eu eram defapt cel care privea, nu cel ce facea...devenise foarte interesanta de trait, parca tot timpul asta am fost adormit, si acum puteam sa VAD tot. Apoi intr-o zi, n-am sa uit niciodata ziua aceea, eram la munca, cu multi colegi ce ne ajutau departamentul nostru hotelier si trebuia sa depozitam o cantitate enorma de doze de soft-uri intr-o magazie. In tot timpul asta imi puteam observa corpul si mintea cu o asa intensitate ca nimic nu mai avea relevanta atunci, eram asa de fericit si de bucuros de simplul fapt ca pasam cu ceilalti colegi bax-uri de doze de cola, le simteam in palme cum sunt usor reci si sunetele lor de metal imi rasunau in minte, apoi ca o explozie de euforie si extaz cum nu am trait niciodata m-au cuprins, in momentele alea nu am putut sa explic ce simteam, dar era un lucru bun, si ca o strafulgerare mi-am vazut amintiri, clipe cheie din viata mea trecandu-mi prin minte, le-am observat in continuare detasat si am avut o stare de impacare cu mine, de toate prin cate am trecut, lucruri bune si rele, erau fara importanta daca erau etichetate la vremea aia ca bune sau rele.. imi venea sa rad de mine si de cat de ridicol e totul, si ca totul e un dar divin, o gluma, ma simteam privilegiat ca traiesc, ca respir, ca pot sa urlu si sa rad, sa imi aud vocea sa pot sa vad oameni pe strada cum merg si..isi vad de ale lor. Vreau sa cred ca ceea ce am trait atunci e ceva asociat cu ceea ce traiesc oamenii iluminati. Au trecut mai bine de 2 ani de atunci, si nu am trait niciodata experiente atat de intense prin aceleasi mijloace. In cartile lui Osho si Eckhart e mentionat ca mintea nu poate sa cunoasca adevarul, adevarul e ceva ce transcende mintea, Lao Tzu spunea la inceput de Tao Te Ching ca adevarul ce poate fi spus, nu este adevarul suprem. Cred ca am devenit atasat asa de mult de rezultat ca am inceput sa fac lucrurile ce le faceam inainte, dar de data asta aveam asteptari sa primesc aceeasi rasplata. Stejarul va fi smuls de la radacini de furtuna, firul de iarba se va culca la pamant si va trai. Cum mintea noastra e plina tot timpul de nonsensuri si nu se mai poate opri. Am ajuns sa credem ca mintea ar trebui sa fie tot timpul activa, ca e un lucru normal, de altfel mintea fiind un servitor foarte puternic, problema este atunci cand servitorul preia controlul si devine stapan. Ce inseamna asta? Inseamna ca mintea nu mai are buton de oprire. Gandim tot timpul, fie ca suntem constienti de asta sau nu, ganduri de toate felurile trec prin minte, se lupta unele cu altele, comparam, ne plangem, ne risipim energia vitala si nu stim cum sa oprim mintea care a preluat controlul. Daca ai sta putin sa iti asculti gandurile, de la sunete, la imagini cu amintiri din trecut, scenarii pentru viitor, niciodata aici si acum. Uneori mintea se calmeaza in perioade foarte solicitante, dupa un efort fizic foarte mare sau cand te uiti noapte la stele sau cand esti cu cineva drag, "ramai prost" si mintea nu are nimic de zis, doar esti nu faci nimic, (in sensul ca si gandirea este o actiune) dar nu dureaza mult ca mintea isi reia activitatea. Am stat sa ascult mintea si m-am ingrozit, am crezut ca devin rau sau nebun dintr-o data, dar defapt gandurile astea au fost cu mine mai tot timpul, dar nu le puteam observa pentru ca nu ma uitam unde trebuia, ele sunt foarte subtile la inceput si iti trebuie atentia pe care de obicei o dai numarului de like-uri primite la o postare, sau la urmatoarea poveste de pe instagram-ul cuiva.

---

Daca vine cineva la tine in casa si iti arunca gunoi prin camere, probabil ii dai cu ceva in cap, dar cand stai pe telefon sau aprinzi televizorul si urmaresti cu atentie tot gunoiul ce ti-l baga in cap niste surse oficiale nu-i nici o problema. Apoi te duci si stai cu oameni toxici si vorbiti de rau alte persoane pentru ca viata ta nu e asa cum ti-o doresti si mai bine dai vina pe altii, e mai usor sa fii o victima decat sa iei taurul de coarne si sa incerci sa fii propriul erou. Intotdeauna sunt de vina statul, parintii, profesorii, anturajul, niciodata noi. Ce-i drept lucrurile astea pot avea un impact foarte negativ asupra vietii, te pot marca dar poti sa dictezi singur cursul vietii, nu sa-l dicteze altii pentru tine, cel putin anumite parti. Sunt oameni care au reusit deja, care sunt deja in varf, unde e pustiu si au trecut prin multe chestii oribile, invata de la ei, sunt mentori pe toate planurile, dar noi vrem pilula magica ce rezolva instant problemele acumulate intr-o viata intreaga. Cand incepi sa ai succes, usor usor vezi cine iti sprijina cresterea si cine vrea sa te traga inapoi in jos, sa ramai un ratat, in felul asta le confirmi ca e mai bine sa ramana si ei confortabili cu un job pe care il detesta dar e simplu de facut, dar cand incepi sa iei atitudine si vrei sa te transformi pe diverse planuri, sociale, financiare, sa te tii de sala consistent, incep usor usor sa se simta atacati de simpla ta prezenta. Faptul ca tu te chinui si incerci reflecta inapoi la ei lipsa lor de interes pentru propria viata, esti o oglinda care le reflecta inapoi toate lucrurile ce ar trebui sa le cultive si ei. Imagine: Cand un crab incearca sa iasa din galeata sa nu fie gatit pe plaja, ceilalti il trag inapoi

Falsa Coroana Dorința de a ajunge in vârf prin sărirea etapelor constituie un pericol atat pentru cel care tânjește cât și pentru cei deasupra cărora va fi dacă dorința i se va îndeplini. De ce nu este buna sarirea, fentarea și suntarea pașilor necesari atingerii unui obiectiv măreț? In primul rând nu întâmplator sunt puse in fata omului acele praguri, acele etape, ele practic sunt trepte de evoluție. Și la fiecare treapta se experimentează și se cucerește un microunivers interior, fiecare treapta vine cu lecțiile pe lumina și întuneric, vine cu cunoaștere și putere. Și abia după ce s-a finalizat cu succes un nivel vine dreptul de a trece la nivelul următor, acest drept trebuie cucerit, câștigat, nu furat! In următoarea etapa se întâmpla la fel dar creste gradul de dificultate pe toate planurile și cel care reușește sa bifeze cu succes si următorul nivel e mai îmbogățit in cunoaștere și putere. La fiecare nivel el primește daruri, instrumente noi dar in același timp primește și lecții/ teste dure pe care e nevoit sa le depășească. Și tot așa el urca pana ajunge la vârf! Vârful este poziția coroanei in care el constituie o autoritate intr-un domeniu, un lider, un formator, un om care prin munca și efortul lui susținut și-a asumat răspunderea totala asupra lui dar urmează sa răspundă si pentru ceilalti. Dacă el ajunge direct acolo in vârf și nu are nicio susținere oferită de treptele de evoluție, el va fi un vârf fără cunoaștere și fără putere, un vârf de carton care la prima furtuna se va topi și se va risipi in vânt. Practic el a devenit regele unui castel de cărți de joc! Și când jocul se termina el nu mai știe dacă a visat sau nu ca a fost rege.

I think all men should be taught how to fight at a very young age so when they are grown ups they can express their oppinions freely not walking around insecure trying to make fun of others to feel better about themselves. The best fighters out there? Some of the coolest people, they don't get angry if you throw shit at them, because they know they can beat the living shit out of you if you cross the line. Martial arts, they are an amazing skillset, you have to give it time and by the time you are on your own feet you have achieved mastery and a black belt and the discipline you can carry with you in other areas of your life, like working out(with weights/bodyweight) social dynamics, playing instruments, building a business etc. You can’t truly call yourself “peaceful” unless you’re capable of great violence, if you’re not capable of violence you’re not peaceful, you’re harmless. "to secure peace is to prepare for war" . Si vis pacem, para bellum.

-- Din ultimele studii de la Jordan Peterson, foarte interesanta perspectiva urmatoare: Daca alegi drumul spre succes (definit de tine) tine minte ca persoanele cu care te inconjori acum este posibil sa se simta ofensate de tine in viitor. Succesul tau este o oglinda tare neplacuta pentru ei. De ce? Pentru ca inainte erati egali si lucrurile 'mergeau bine' , insa acum 'te-ai gasit tu sa strici armonia'. Ei se supara pe ei, nu pe tine, insa nu stiu cum sa manifeste acea emotie de anxietate din ei. Lumea lor e disturbata acum de lumea ta noua (de succes) si ei traiau excelent in ea. Acum, ca tu le arati ca se poate mai bine, ei tind sa te nege ca sa faca sens din conditia lor actuala. . PS : ce a m scris nu a zis J.P. adliteram, sunt propriile mele concluzii. Acest mesaj nu are legatura cu nimeni apropiat sau indepartat 😄 . Spun asta pentru ca cei care vor rezona cu mesajul de mai sus in sens pozitiv vor da like, iar cei care vor rezona in sens negativ vreau sa fie ca un wake up call la realitate, indiferent cine e persoana de succes la care se relateaza.

-- A monk asked ,"What is 'holy'?"Joshu said,"Ordinary."The monk asked,"What is 'ordinary'?"Joshu said,"Not holy."The monk said,"When neither ordinary nor holy - what then?"Joshu said,"What a fine Zen monk!"

When will you learn your status updates mean zero to nothing to anyone ever!? Doesn't matter what social network you post it on! WORTHLESS! Use your mind, create new memories, interact! Don't just add it to a library of forgotten photographs!~Megatron I don’t think all the those fotos we take today and only keep them in our smartphone, tablet or laptop will survive at least 150 years like the pictures from the past. Abundance is harder for us to handle than scarcity.

Vai, nici nu stiu cum sa incep.. sa fie asta starea de Satori, de Iluminare? Practic lupta nu se termina niciodata, drumul nu are destinatie, iar daca exista una, e doar ceva de scurta durata..apoi iar esti chemat in lume, iar trebuie sa lupti, sa tragi, sa inveti, sa reactionezi la prezent, disciplina, dragostea pentru corp. Meditatia trebuie facuta iar si iar, antrenamentele fizice la fel, altfel muschii se atrofiaza, relatiile cu neamul muieresc tot acolo.. Emotiile mele sunt destul de intense, mintea mea, a mea cel putin stiu ca e o lama cu doua taisuri, daca o folosesc in directia potrivita pot sa lupt, pot sa imi ating telurile, oricare ar fi ele, dar... dar uneori, daca uit, si o las sa se sprijine, mintea se intoarce impotriva stapanului, lama cealalta ma ataca pe mine, stapanul casei, dar mintea e doar un proces de ganduri, o adunatura de ganduri, de memorii, amintiri, utile, inima e interesanta, ea trage spre necunoscut, mintea ma vrea "in viata", de ce sa fac ceva cu risc? As putea sa raman in rutina, in obisnuit, in confortul asta care ma sufoca, si as putea sa "traiesc" mult si bine. Ceva lipseste, aventura, bataile inimii, tremuratul, folosirea tuturor resurselor disponibile pentru momentul actual... Si daca faci odata o nazbatie, una de care iti amintesti, nu e de ajuns, e ceva de moment, apoi trece, si crezi ca toate se aseaza la locul lor si toate vor veni de la sine de atunci in colo...dar nu e asa, nu ucizi un balaur, salvezi printesa din turn si ai terminat povestea... povestea nu se sfarseste, cosmarul asta de viata nu se sfarseste, cosmar sau bucurie, depinde in ce parte te afli, a prezentei, constiintei, sau a inconstiintei, a somnului pe picioare, Rai sau Iad. Ziua Judecatii nu e acolo in ceruri, undeva departe, candva...Ziua Judecatii e aici si acum, e in fiecare moment, in fiecare zi. Cuvantul "Dumnezeu" imi provoaca scarba, doar pronuntandu-l ma gandesc la un mosneag nervos care sta undeva acolo sus in al 7-lea Cer, asteptand pacatosii sa-i bage la cazan, nu pot sa cred cat de orb am fost. Ateismul a fost o vreme adapost, dar nu ma regaseam, nu cu toate lucrurile care nu le puteam explica, nu, Agnosticismul e mai comod, Ateismul e impotriva Religiei, negarea e si ea o afirmatie, practic,daca nu ar exista oameni religiosi, a fi ateu ar fi o chestie caraghioasa, nimeni nu ar intelege.. de ce te lupti si cu ce te lupti? Risipesti energie aiurea. Agnosticismul mi se pare mult mai convenient, Nu stiu. . . nu am fost acolo sa vad...dar sunt acum aici, si vom vedeam poate gasim ceva, poate nu, dar raman in cu ochii deschisi. Buddha spunea inainte sa inchida ochii pentru ultima oara, sa "fii o lumina pentru tine insuti". E ceva ce esti deja, trebuie doar sa constientizezi asta, iar cum faci asta? In fiecare zi e de la capat, nu o faci o data, apoi constiinta o sa faca treaba pentru tine, nu, trebuie sa fii mereu acolo, alert, prezent, vigilent, la cum mergi, la cum mananci, la cum iti bate vantul prin par cand e vara si e frumos, si te cari cu rucsacul plin de sandwich-uri spre un rau sa te arunci in cap si sa urli "WILSON!!" E tare de tot sa fim aici in fiecare moment, e o gluma cosmica toata asta, e un joc, dans celebrare. Emotiile sunt foarte puternice, si frumoase, toate dar societatea in care traim e foarte.... perfectionista, tot ce e "bun"/pozitiv, e acceptat, compasiunea, bucuria, oare? Pana si alea devin motive de suspiciune, intr-o lume depresiva si cu ganduri de suicid, un om vesel care rade aparent degeaba, e bolnav si trebuie dus la azil.Nu e parte din grup, e un strain, ceilalti se simt incomod datorita lui, asa sunt ucisi toti campionii veacurilor, omori un Buddha, Omori un Socrate, un Iisus.. Dar practic societatea impune sa te prefaci ca nu te afecteaza, ca e ok, chiar daca inauntru tu vrei sa arunci cu scaune dupa cineva pentru ca asculta muzica proasta noaptea tarziu sub geamul tau. Nu, nu exprima furia, nu plange, nu pisa ochii, e slab! Furia, o sa iti faca necazuri, dar o furie care iese exact in momentul in care trebuie se epuizeaza asa de repede ca nici nu ai timp sa realizezi, apoi devii iar constient, copii asta fac...se pun pe jos, urla putin apoi alearga iar sa adune pietre/pokemoni. Sunt atat de multe chestii de spus, ca nu le mai pot acoperii in textele astea, e minunat sa vezi cat cresti in timp, cate pietre pretioase am capatat in ultima vreme, si sa le pot avea in continuare trebuie sa repet ritualurile prin care le-am obtinut, sa le duc la cote si mai mari, sa continui sa urc dealul, insetat mereu dupa mai mult, sa nu ma opresc...niciodata, iar cand ajung in varful dealului, sa caut unul mai inalt. E greu...e foarte greu, doar asa cresti, antrenamentele mele au fost mereu acolo sa imi arate ca e asa. Facand mereu aceleasi lucruri te plictisesti, ascultand aceeasi muzica, aceleasi mancaruri, dar viata e prea vastra...mult prea complexa sa putem vreodata sa o inramam si sa o punem in cutie, sa spunem "asta e bine", "asta e rau", se schimba mereu!! Avand grija de corp, purificand inima iar si iar de emotiile cu frecvente joase, iar mintea limpede... putem muta sorii din loc. Mai am FOARTE multe de invatat, nici nu stiu de ce nu am fost mai pornit cu treaba asta mai devreme...dar acum daca tot am ajuns in punctul asta.... am sa o fac totusi sa merite !

I'm trying to use the "Hybrid Theory" and be athletic, aesthetic, fast, strong, flexible, high stamina for running long distances, and/or high intensive interval training types where you have to give it your all for a short period of time, like you do on sprints, then cool down for a short while on a slower pace, so on and so forth...

Cadoul meu pentru voi, dragi obsedati de muschi, sala, hipertrofie Asta e actualul meu antrenament PENTRU hipertrofie, pe langa asta mai am cateva chestii precum powerlifting, ceva terapeutic, unii dintre voi ma vedeti la sala cand stau intis pe jos, nu, nu imi trebuie nici un preot catolic.. a da! si cand mai am timp, ceva street.. ~Luni Piept aka Tatze: -Impins cu bara la piept din plan drept -Impins cu bara la piept din plan inclinat -Dips pentru piept -Pullover cu Gantera -Fluturari cu gantere din plan drept sau inclinat ~Marti Picioare, - Cvadriceps + gambe + Adductori + Abductori -Genuflexiuni cu bara pe trapez, de cele mai multe ori highbar, dar si lowbar cand ma plictisesc -Genuflexiuni cu bara in fata -Fandari cu gantere din mers -Ridicari de gambe simple cu greutate adaugata, cu picioarele pe discuri pentru a efectua o miscare mai lunga decat cea permisa de nivelul solului Adductii si Abductii la aparate. ~Miercuri Spate - Ingrosare + Lombar + Femurali -Ramat cu haltera aplecat la 45 de grade -Ramat unilateral cu gantera din plan drept, 90 de grade -Ramat la...un aparat care nu stiu cum se cheama, dar ideea e ca include o contractie izokinetica, aka cabluri. -Indreptari clasice sau Rack Pulls -Indreptari Romanesti -Flexii pentru femurali la aparat ~Joi Umeri Trapez -Presa Militara deasupra capului cu Gantere sau Haltera -Ridicari laterale cu gantere -Fluturari din revers -Shrugs cu gantere din lateral -Shrugs cu haltera din fata ~Vineri -Triceps + Antebrate -Dips'uri pentru triceps -Skull Crushers cu bara Z -Overhead....ceva...cu gantera -(optional aka. daca am chef mai bag un cablu) -Cateva exercitii pentru antebrat, simple, dar greu de explicat, fuck it! ~Sambata Spate - Latire + Biceps -Tractiuni cu priza larga la bara -Tractiuni cu priza medie la bara -Trageri la piept aka tractiuni cu palmele supinate -Flexii clasice cu gantera -Flexii de tip ciocan cu gantera ~Duminica Abdomen -Windshield Wipers - aka Stergatoare de Parbriz facute la bara de tractiuni -Ridicari de picioare -Crunch cu greutate -Bicycle Crunch cu greutate Tin sa mai mentionez ca la majoritatea folosesc tempoul de 2-2 dar nu e o obligatie, adica nu ma duc odata cu gravitatia, ii rezist si cobor la propria mea viteza, iar la urcare nu ma balansez niciodata, nu fac ego lifting[daca o greutate e prea mare si nu pot executa miscarea corect...e prea mare, si gata, nu are rost impresionarea celorlalti Nu recomand ce fac eu acum unui incepator [2-3 ani de antrenamente] pentru ei sunt antrenamentele de tip full body sau brosplit'urile [impins-tras-picioare]

[!Opinie personala!] Motivul pentru care nu am crezut in suplimente a fost pentru ca sunt chestii ce vin din exterior, ei zic "natural" dar, din intamplare...care sunt sansele ca acele cutii sau pungi frumos colorate cu niste tipi vasculari pe ele, sa fi crescut in copaci?? Sunt din surse naturale e adevarat, zer, soia, carne etc, dar...de vreme ce nu se pot obtine fara procesul chimic-mecanic-tehnologic, aruncand restul si pastrand doar spuma, cum se pot numi naturale? Le'am considerat mereu o modalitate de a te minti pe tine insuti, de a'ti crea o falsa imagine despre tine si a sari ceilalti pasi ce trebuiesc facuti pe drumul cunoasterii. Ca si energizantele, cafeaua, sunt lucruri ce vin din afara, corpul se simte obosit pentru ca e obosit, iar bombardand'ul cu cofeina nu ajungi altundeva decat la catabolism, te descompui pe interior pentru ca nu ii acorzi corpului cele ore pretioase de somn si ajungi sa "traiesti" in curand cu pastile, alte miracole ale midicinei moderne. Dar hey, e doar parerea mea, you can do whatever the FUCK you wanna do!

Un lucru nu l'am mai inteles cu legatura la antrenamente in general. Fiecare isi sustine ideologia si felul lui de a se antrena OK. Unii se antreneaza cu greutatea corpului exclusiv si ajung sa zboare pe bare, sa faca tot felul de trucuri, spectacole interesante, altii se antreneaza cu greutati sa prinda forta, sa arate bine, rezistenta, altii ca sa fie functional in afara salii, altii ridica de 10 ori greutatea lor, altii nici macar nu ridica greutati, doar alearga, inoata, pedaleaza, OK. Acum va intreb, care'i treaba cu toate cruciadele pe care le porniti sustinand ca un anume tip de antrenament e mai bun decat altul? Mai bun pentru ce? Vrei sa'i rupi pe altii in bataie? Arte martiale, vrei sa fii bun la facut multe tractiuni, fa tractiuni, vrei sa fii bun maratonist, alearga pana cazi. Toti suntem diferiti si pana la urma fiecare face ce'i ofera satisfactie, right? Transformati antrenamentele in religie, le atacati pe celelalte cand defapt toate au aceeasi radacina/fundatie. Proeficienta neuromusculara este de mai multe feluri, inteligenta la fel. O maimuta o sa se catere mai bine intr'un copac decat un elefant, la fel cum un luptator de MMA canta la chitara mai slab calitativ decat James Hetfield dar si vice-versa, James nu va lupta la fel de bine ca tipul din MMA.

Intrebare, v'ati gandit vreodata ca si abdomenul e facut din acelasi material ca si restul muschilor? Si atunci de ce nu il antrenati cu greutate adaugata, care sa va permita doar 8-12 repetari a cate 3-5 serii??? De ce faceti 1000 de abdomene pe zi si cu viteza unui caine in calduri si nu pe un tempo de 2-2? Daca ar fi sa iau o sticla de un litru, o umplu cu apa sau nisip, dupa caz, si fac 1000 de flexii, se intampla mare lucru?? DUHHH!! Mindfucked already?

Daca as putea avea orice in secunda a doua, ce rost ar mai avea viata atunci? Pentru ce as mai lupta daca as sti ca pot sa am "totul"? Prin "TOT" ma refer la tot ce poti atinge, tot ce poti detine, dar nu si lucrurile care le simti. Si intr'un fel suntem damnati sa traim in lumea materiala, avand atata buget ca putem cumpara orice, numai fericirea nu. "Mare scofala, as putea sa imi iau avionul privat, sa dau o tura pana in Scotia la fabrica de Whisky Johnny Walker apoi sa ma bag in coma." "Sotia mea e model la Victoria's Secret si ma iubeste." "Imi vin drogurile prin curier" La ce dracu imi trebuie atatia bani? Ii folosesc sa ma tina in viata si atat, dar nu las fericirea sa depinda de ei!

3 notes · View notes

let-s-write · 4 years ago

Text

Portret de video producer

portret realizat după interviu, practică PRO TV

dubla 2

Până să-l cunosc, dacă mi-ar fi cerut cineva să-l descriu într-un cuvânt, aș fi optat fără ezitare pentru „JUNGHI”. La fel ca junghiul, și manifestările lui Sebi sunt sâcâitoare și de scurtă durată.

A fost prima persoană care mi-a venit în minte când mi s-a propus să iau interviul cuiva de la birou. Era prilejul ideal să descos cel mai defazat om al redacției, criticul suprem și angajatul gata oricând să-și satirizeze colegii. Găseam foarte intrigantă oportunitatea interviului și chiar mă întrebam oare cât durează până să mă ia la mișto. Din (ne)fericire încă mă mai întreb.

După două ore de așteptare pentru un interviu de zece minute, interval în care m-a amânat de 2 ori, își face timp și pentru discuția cu mine. Mă apropii de biroul lui gândindu-mă ce să-l întreb mai întâi că sigur o să fie zgârcit cu timpul și o să mă expedieze repede. Spre surprinderea mea, conversația nu a decurs pe fast forward, ba chiar își sprijinea argumentele pe analogii și povestiri care durau minute bune.

Discuția noastră începe cu el descriindu-se ca fiind de profesie orice, numai nu jurnalist. Dubios, pentru că fix înainte să începem interviul, la întrebarea dacă pot înregistra conversația, Sebi răspundea ironic, cu un aer de jurnalist experimentat, „Da ce, să noteze nu poate?!? Pe vremea noastră cum făceam?!?”.

Prima întrebare era despre cum și-a descoperit vocația. Își scoate IQOS-ul, începe să tragă din el emanând un miros enervant, și zice „La mine a fost simplu, mi-am dat seama de mic.”. Numai pentru mine era complicat să îi urmăresc firul poveștii fără să mă sâcâie țigara lui electronică de tip sconcs.

Aflu de la el că ceea ce inițial părea o joacă de copii (să ia interviuri prin casă cu un microfon de jucărie), prinde contur în adolescență când are ocazia să lucreze la un post de radio al liceului. Ulterior, celebrul intro „Bună seara, România, bună seara București” apasă un buton numit ambiție și îi declanșează apetitul pentru o carieră în domeniul jurnalistic.

Primul contact oficial cu domeniul l-a avut când lucra în Brașov, orașul său natal, pentru ziarul Gazeta de Transilvania și pentru un post de radio local. Ulterior și-a făcut debutul și în televiziune, în urmă cu 19 ani, când a obținut primul job în cadrul PROtv, la care visa de fiecare dată când o vedea pe Andreea Esca.

Următorul subiect de discuție privea recomandările pe care le-ar da tinerilor la început de drum, dacă ar avea ocazia să vorbească într-un amfiteatru. Până să-mi răspundă la întrebarea propriu-zisă, își acordă o secundă de introspecție și-mi spune că nu ar putea să vorbească din cauza timidității. Cine s-ar fi gândit! Video producerul care ia oamenii peste picior și îi tachinează pentru parfumul folosit sau pentru locațiile unde aleg să petreacă revelionul nu mai este la fel de dezghețat când vine vorba de un colectiv numeros.

Revenind la răspuns, Sebi îmi spune iritat „Să învețe dracului limba română. E inadmisibil să nu știi diferența dintre „din” și ”dintre””, apoi aduce în discuție două principii pe care fiecare tânăr ar trebui să și le cultive: verticalitatea și integritatea.

Prin verticalitate înțelege capacitatea de a manifesta aceeași atitudine față de toți oamenii cu care interacționează, indiferent de poziția socială sau renumele acestora. Și ține foarte mult la asta. De-a lungul experienței profesionale a cunoscut fel și fel de oameni. Cel mai mult i–au displăcut cei care nu căutau să cunoască omul din spatele persoanei publice. Consideră că e mega important să mergi și dincolo de ambalaj, să scoți omul din rutină și, dacă se poate, chiar din zona de confort.

Îndemnul la păstrarea integrității îl leagă de o poveste personală de acum cu câțiva ani. Video producerul afirmă că i se pare nedemn să ia mai mult decât i se cuvine sau să accepte bani în schimbul anumitor servicii, în ciuda faptului că profesia sa nu l-a scutit de acuzații de luare de mită.

Cu principiile astea două a venit de acasă. Sebi îl are ca model de moralitate pe tatăl său, angajat al Ministerului de Interne care, deși se putea bucura de numeroase privilegii materiale prin prisma jobului, a ales de fiecare dată să le refuze și să își întrețină familia cum o făcea tot românul de rând.

Când vorbește despre ai lui, o face cu emoție. Nu mai e Sebiul ăla grinchos. E chiar neașteptat de blând și mișcat. Poate și de unde cele mai mari dureri le-a simțit în urma pierderii câtorva dintre ei.

Un alt lucru care m-a surprins în timpul interviului a fost ideea lui trăsnită de a promova, în cadrul unei emisiuni, niște opere de artă cu ajutorul pițipoancelor. Și la fel de surprinzătoare a fost și descoperirea lui paradoxală din momentul în care una dintre acestea, chemată să se mai facă puțin de râs la tv, l-a lăsat cu gura căscată când i-a spus câte știa despre artă.

După jobul în televiziune, Sebi mai adaugă o profesie în dosarul carierei lui. Mai concret, cea de video producer. În prezent lucrează la un serial pentru online, prilej cu care îmi povestește că detestă firea exagerat de critică a românului și preferința pentru știrile și producțiile triste, satisfacția de a ști că ceilalți o duc mai rău, dezvoltată ca mijloc de împăcare cu propriul nivel de trai. Motiv pentru care nu ar ezita niciodată să se mute din țară.

Tot legat de români, în ciuda unui coleg care îl tot bruiază cu întrebări despre muncă, ține să îmi povestească și că actualul job l-a pus din ce în ce mai des în contact cu adolescenții pe care îi vede foarte inteligenți și cerebrali. Crede că în puterea lor stă schimbarea mecanismului după care funcționează actuala societate bolnavă.

Interviul s-a încheiat cu întrebarea „Ce ți-ai propus să faci în viață și încă nu ai apucat?”. Întrebare la care Sebiul deschis și dornic să se dezvălui de mai devreme, devine inaccesibil și afirmă că e ceva personal pe care nu simte nevoia să-l comunice. Posibil ca micul secret să fie vreun gând de însurătoare, cine știe?!?

Acum, că-l cunosc într-o oarecare măsură, îmi dau seama că Sebi ar fi descris mai bine de cuvântul „smoothie”. Asemeni smoothie-ului, și el e un amestec de lucruri bine omogenizate. Mai exact, de calități, principii și pitici pe creier.

dubla 1

Momentul în care descoperi ce îți dorești să devii din punct de vedere profesional este un punct marcant al destinului uman. Apoi, dacă ești dispus să muncești pentru visul tău, viața te va purta inevitabil în direcția aia. Asta e ideea cu care am rămas în urma discuției cu Sebi, video producer PROtv.

Când vine vorba să se descrie, Sebastian Tomulescu afirmă clar că se consideră orice, mai puțin jurnalist. Totuși, experiența profesională a actualului video producer cuprinde joburi în mai toate ramurile jurnalismului: presa scrisă, radioul și televiziunea.

Întrebat la ce vârstă și-a descoperit vocația, Sebi povestește că a avut norocul să își dea seama încă de mic. Ceea ce inițial părea o joacă de copii (să ia interviuri prin casă cu un microfon de jucărie), prinde contur în liceu. Celebrul intro „Bună seara, România, bună seara București” și oportunitatea de a lucra la un post de radio al liceului îi declanșează apetitul pentru o carieră în domeniul jurnalistic.

Pentru tinerii ce fac acum primii pași în carieră, Sebi recomandă să fie dedicați și să nu ezite să muncească din greu până când ceea ce își doresc devine tangibil.

Un alt sfat este să fie responsabili cu modul în care își dezvoltă caracterul. Potrivit lui, există două principii indispensabile unui om de calitate, iar acestea trebuie cultivate încă de tânăr.

Primul este verticalitatea, concretizată în capacitatea de a manifesta aceeași atitudine față de toți oamenii cu care interacționează, indiferent de poziția socială sau renumele acestora. Consideră că este foarte important să meargă dincolo de ambalaj și să se raporteze la omul din spatele vedetei, politicianului sau a cetățeanului de rând.

Cel de-al doilea este integritatea. În ciuda faptului că de-a lungul carierei s-a confruntat cu acuzații nefondate care i-au atacat onestitatea, nu s-a abătut de la principiile lui. Video producerul crede cu tărie că este sub demnitatea umană să ia mai mult decât i se cuvine sau să accepte orice formă de răsplată ori beneficiu pentru care consideră că nu are niciun merit.

Ambele calități au fost moștenite din familie. Crescut în România comunistă, Sebi și-a conturat moralitatea datorită tatălui. Acesta, deși se putea bucura de numeroase privilegii materiale, prin prisma jobului la Ministerul de Interne, a ales de fiecare dată să le refuze și să ofere familiei sale aceleași condiții de trai precum românul de rând.

Dezvoltarea în România i-a oferit nu doar lecții și bucurii, ci și dezamăgiri, motiv pentru care nu ar ezita nicicând să se stabilească în altă țară. Dacă bucuria vine din faptul că, oriunde în lume s-ar duce, se poate descurca fără probleme de unul singur, dezamăgirea apare ca reacție la mentalitatea autohtonă. Sebi detestă preferința românului pentru știrile negative, satisfacția de a ști că ceilalți o duc mai rău, dezvoltată ca mijloc de împăcare cu nivelul său de trai.

Cu toate acestea, colaborarea cu adolescenții din mediul digital i-a oferit lui Sebi și o altă perspectivă asupra țării natale, ceea ce îl determină să creadă schimbarea mecanismului după care funcționează actuala societate stă în puterea generațiilor tinere.

0 notes