#cu cărți
Explore tagged Tumblr posts
the--chaos · 7 months ago
Text
Tumblr media
Nichita Stănescu - " Îndoirea luminii"
11 notes · View notes
as01an7-blog · 2 months ago
Text
Black Friday 2024: Oferte imbatabile la Libris – Cărți esențiale pentru cititori
Black Friday este momentul perfect pentru a adăuga titluri noi în biblioteca ta, iar Libris vine cu oferte de nerefuzat! Două dintre cele mai vândute cărți din 2024 sunt “Furia” de Alex Michaelides și “Pacea care a pus capăt păcii” de David Fromkin, ambele disponibile acum la prețuri reduse. “Furia” – Alex Michaelides Dacă ești fan al thrillerelor psihologice, “Furia” nu poate lipsi din lista…
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
skeysesil · 2 years ago
Text
@vladvodashitposts
Fănel al Moldovei in a single quote
Tumblr media
26 notes · View notes
renataroshu · 1 year ago
Text
Zburătorii și Fasolele OUT NOW
Tumblr media
CUMPĂRĂ AICI (mai scump cu livrare oriunde) sau AICI (mai ieftin cu livrare doar în România)
Zburătorii și Fasolele este primul volum dintr-o serie de cărți de fantezie, aventură, mister și umor, potrivit cititorilor cu vârstele între 12 și 20 de ani (deși eu am 28 și ptiu ptiu ptiu parcă nu m-am plictisit s-o scriu).
SINOPSIS: La 13 ani, Wendy e brusc trimisă din Londra în Transilvania, în orăşelul natal al mamei ei. Wendy are așadar ocazia să-și exploreze jumătatea necunoscută a originii: un mediu rural, o limbă nouă, un bunic bizar, și doisprezece feluri de magie. Deși îi lipsește tatăl ei, Wendy e determinată să participe în cultura „zburătorilor”. Își activează magia - teleportarea - ceea ce vine cu atât oportunităţi cât și risc. Wendy descoperă nu doar regulile și istoria Zborului, dar și planul misterios orchestrat de către familia de la conducere.
Cartea include:
Ilustrații color cu hărți și alte schițe ✔
Adolescenți cu puteri magice în funcție de zodie ✔
Referințe la folclorul și cultura românească ✔
Estetică rurală și de orășel de munte ✔
O canapea plutitoare ✔
Fugit prin pădure noaptea ✔
Personaje cu traume emoționale ✔
Personaje de etnie romă ✔
Personaje LGBT (deși e zero romanță în volumul ăsta așa că nu vă bazați pe detalii!) ✔
62 notes · View notes
oldsardens · 4 months ago
Text
Tumblr media
Ion Theodorescu-Sion - Composition with Vase and Books (Compoziție cu vază și cărți)
13 notes · View notes
tamurakafkaposts · 2 years ago
Text
Tumblr media
Au încercat să mă manipuleze oameni, adversari sau colegi, dușmani sau prieteni, instituții, cărți, credințe, idei; fiecare ieșire din singurătate și fiecare contact cu altcineva sau altceva a fost o încercare - uneori reușită, alteori nu - de a mă schimba și de a mă transforma în purtătoarea unui alt destin.
Ana Blandiana, Fals tratat de manipulare
107 notes · View notes
i-used-to-be-a-dreamer · 2 months ago
Text
Te caut în continuu.  Te caut prin telefon, pe tot felul de rețele de socializare.  Te caut cu privirea prin mulțimea de oameni și te caut atunci când străzile sunt goale, Te caut în cărți și uneori te găsesc în muzică, Te caut pe cer și te caut în stele, Și cel mai adesea te caut visele mele.
Iar când te găsesc mă trezesc dimineața un pic mai veselă, Dar și un pic mai tristă.
Ar trebuii să mă opresc.
2 notes · View notes
pffmimi · 8 months ago
Text
se aude un ecou, al unui vieții mele erou.
e aici cu mine sau poate e doar umbra lui ce încearcă să-mi alunge din suspine?
e din paginile rupte ale unei cărți, oricum pierdute,
el e pentru ei "nume uitate", nerostite ca blestemate.
se simte viu azi în sufletul lui pustiu,
trec pe acolo și mă închin, la altare las mărăcini.
ei nu se usucă, la noi e totul în simțire,
bolovan din stâncă, dragoste din iubire.
e singur pe lume, nu îmi știe a spune decât azi pe nume
îl iubesc chiar dacă mâine nu mai există,
căci nu prezența lui mă face să îl iubesc, ci a lui lipsă.
mi a venit de multe ori să i spun "pleacă"
doar ca să știu că nu o să se întoarcă,
la un tablou ce avea culori acum odată.
gol în gol ne privit.
ce-i în suflet?
e doar venin,
dar de unde eu vin,
asta îmi spune doar că ne iubim.
~pf~
2 notes · View notes
Text
"Mai ții minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte?
În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine.Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele.
În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nici o pară bună…
O poveste plină de adevăr, tristă și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări. Iar apoi…dar, nu există niciun „APOI”! Există aici și acum!
De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată?
Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?
Ieri am stat de vorbă cu o vecină . O întreb: „Ce ești atât de tristă?” Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns: ”Nu am reușit să clipesc, că viața a trecut…” . Desigur, am început să o liniștesc, la care ea a rostit o frază care, de fapt, m-a făcut să scriu această postare. „Mă tot gândeam – voi câștiga bani, voi construi o casă, vor crește copiii și voi începe să trăiesc pentru mine. Îmi voi face o tunsoare la modă și voi purta doar rochii. Mereu am umblat în pantaloni, dar visam la rochii. Dar pantalonii sunt comozi…”„Copiii au crescut, casa este construită, bani avem, dar… încă mai port blugi. Și am aceeași coafură – o coadă prostească în vârful capului.”
Îmi doream să o înveselesc cumva: „Și care-i problema? Mergi la coafor! Cumpără-ți o rochie la modă!”
Ea a zâmbit obosită: „Nu vreau. Am obosit. Înțelegi, realitatea nu a fost pe măsura așteptărilor. În această agitație continuă, nici nu am observat cum am îmbătrânit.”...
Odată am citit o zicală frumoasă: „Drumul numit „MAI TÂRZIU ” duce către o țară numită „NICIODATĂ ”.
Trăiește aici și acum!
Nu va exista o a doua viață!
Mănâncă și bea din cele mai frumoase tacâmuri,poartă rochii elegante, încalță pantofii preferați! Citește cărți, călătorește!
Și cel mai important – nu lăsa pe mai târziu ceea ce poti face acum!
Iubește la maxim!❤️❤️
Îmbrățișează-ți, sărută-ți familia ,fii generos cu dragostea. 🩶💙🩶
Toate acestea te vor face un om FERICIT, pentru că, la final, CU TOȚII VOM DEVENI O POVESTE! ❤
#Postare preluata
3 notes · View notes
luvsirenne · 1 year ago
Text
9teen
iar mi-a picat the mirror în cărți
aşa că am facut lucrul care îl face orice teenage girl:
am deschis pinterest şi am început să salvez
poze etichetate cu pink coquette bows vw
carți de jane austen sau chiar the virgin suicides
marc jacobs for LV fetish pumps
vintage cherry cola flowers
lana del rey şi regina george
că-s aşa feminine şi eu sunt foarte feminină
şi ştiu că aşa sunt eu, că sunt o fată ca oricare alta
şi respir ca oricare alta
şi vorbesc ca oricare alta...
iar am crize existențiale regizate fără buget
şi iar țin pe noptieră
vreo 3 carți pe care îmi propun să le citesc
(sau recitesc, gen plath)
iar stau trântită pe pat şi încolăcită
cu genunchii până la gură
şi iar scriu vent poetry
pe care cel mai probabil o să o dau uitării
şi poate că vreau să mă gândesc la un el
sau poate chiar o fac
şi mă stresez că peste 2 zile iar am examen
şi deja sunt la capătul puterilor
de ce scriu poeme aşa de mainstream?
poate că trebuie să mă apuc şi eu de chestii mai serioase
gen be serious how the fuck do you expect your work to be published
dar nu-mi prea pasă ce a zis, îi analizez propoziția din punct de vedere sintactic
mă ține ocupată
ca apoi să vin să vărs acasă
o grămadă de cuvinte cu şi fără sens
dar poate asta înseamnă să fii
a girl in your late teens
dar cred că poate totusi nu mă potrivesc chiar aşa bine în ramă
3 notes · View notes
inabusire · 1 year ago
Text
Avea obișnuința să scruteze detaliile care întotdeauna trădau mândrii și frici. Timorată, se retrăgea în penumbră, obsedată să privească și să înțeleagă ce anume ascunde fiecare sub pâcla de ipotetică perfecțiune. Cu timpul, începuse să sesizeze impostura, să simtă atunci când ideile unora nu erau ideile lor, ci o mediocră reciclare a unor articole și cărți citite, să vadă frustrările celorlalți proiectate în gesturi reci, insensibile, în drămuirea blândeții; părea că fiecare se ascunde de ceilalți și de sine, iar în creierii nopții nimeni nu recunoaștea evidențele - oamenii adormeau și se trezeau cu aceeași iluzorie vanitate ce-i urnea din loc: ei aveau un scop, existența lor nu putea fi neimportantă, ar fi fost o maximă indolență a unui zeu să le insufle viață și-apoi să-i lase slobozi. Dacă-i dezbrăcai de senzația că ei înseamnă ceva, rămâneau doar niște ființe rahitice, dezorientate și agresive, obsedate să îngurgiteze cât mai multe iluzii dătătoare de liniște. S-a obișnuit să nu trăiască prin ea, să nu se simtă reală, să se refugieze în spații mentale în care trăia oroare controlată, testând limitele minții tulburi care nu rareori parcă se scurtcircuita, refuzând să mai proiecteze orice fel de imagine. În genul acela de clipe parcă s-ar fi scurs energia ei vitală printr-un canal de deșeuri, în urmă rămânând o carcasă văduvită de forțele ei, cu suflu anemic și privire tălâmbă - nimic n-o străpungea îndeajuns de tare încât să simtă iarăși.
E un prag pe care simți la un moment dat, în viață, că nu poți să-l treci. Că e ceva ce nu înțelegi. Că ajungi să strângi în jurul tău visuri și imagini adolescentine, speranțe și gesturi, așteptări și sacrificii, că le-așezi la picioarele tale și-ncepi să realizezi că nu mai ai ce face cu ele. Că ceva trebuie redesenat, reinventat, că pe harta minții tale trebuie s-apară noi puncte și noi idei - și totuși ele nu se ivesc. Că nu mai știi unde-ar trebui să-ți găsești noua hrană, inspirația, de-unde s-astâmperi o sete chinuitoare, o imperioasă nevoie de redresare.
5 notes · View notes
p-l-u-t-o-n-i-s · 1 year ago
Text
Noiembrie, 2023
Heal!
Ce clișeic! Toată lumea vorbește despre această vindecare, Huh? Toată lumea pare să știe ce trebuie sa faci, cum trebuie sa faci și tot bullshit-ul ăsta... când ei de fapt nu știu. Cum te simți de fapt după ce te vindeci? Care sunt sentimentele ce te încearcă cel mai des? Ei bine... Eu pot spune din experiență că după ce te vindeci, ești trist! Te simți singur, al nimănui, nimic nu mai e la fel față de cum era altă dată când erai vindecat/ă.
Totul e diferit și e normal! E un nou inceput, cunoști oameni noi, te dezvolți, evoluezi, îți dai seama că de fapt aveai nevoie de acea cicatrice pentru a te propulsa cu câțiva pași înainte față de unde erai.
Și cel mai frumos e când redescoperi oamenii, când realizezi că standardele tale au crescut, că îți dorești mai mult decât distracție și copilărie. Îți dorești stabilitate, îți dorești să nu mai pierzi timp, sa te dedici cuiva întru-totul și să știi că și acea persoană se va dedica în egală măsură ție.
Îți rămâne să speri. Sa speri că vei atinge ceea ce îți dorești. Că cineva îți va atinge standardele și că se va apropia de tot ce vrei tu de la viață.
Nu mai știi să vorbești cu alți oameni, tot ce faci e stângaci, tot ce spui parcă nu are sens... și totuși speri... speri că va duce situația în direcția pe care o vrei și că va ieși totul cum visezi.
Te știam de ceva vreme...
Știam ce faci, ce haine porți,
Știam că ai avut probleme
Ca tot de rău-ți pica la cărți.
Stiam că merge totul bine
Că ești voioasă, fericită
Și mă uitam cu jind la tine
Chiar de-am aflat că ești rănită!
Purtam oca de ceva vreme.
Te admiram, visând lucid
Găseam in lacrimi și blesteme
Pe al tău nume strălucind.
A fost ușor de controlat,
Eu pentru tine nu eram.
Nu m-am oprit din admirat
Vedeam o "tu", mereu pe geam.
Apoi, de când te-am reîntâlnit,
Ceva parcă s-a rupt în mine!
Cum te-am văzut gingaș zâmbind,
Am zis că ceva nu-i de bine!
Și-ai fost acolo. Tu erai!
Râvnita pată de culoare!
Un chip prea blând, cum vezi in rai,
De-ntrece razele de soare.
Și am căzut, n-am rezistat!
Plăpând, deși solid din fire...
M-am dus cu capul secerat
Precum un miel către jertfire.
Și oare cine-ar fi putut,
Sa stea drept stană-n fața ta?
Să nu cadă-ntr-un hău abrupt
Sărind direct către a uita?
Tu nu mi-ai fost, nici n-aveai cum!
Eu am tânjit, naiv din fire,
Cu inima-mi făcută scrum
Priveam cum alții-ajung la tine.
Și-a venit ziua când sunt aici,
Te-am revăzut, ardeam de dor!
Trag un rucsac umplut de frici,
Dacă tânjesc prea arzător?
Curaj nu am să-ți zic ceva,
Mă las ghidat de cântul mării
Și sper că-ți va șopti cândva,
Că eu-ți sunt glasul alinării!
2 notes · View notes
Note
Okay question (nu sunt bună la scrisul Românei dar o-să încerc) (probably half and half sorry)
Scriu o carte care e situată într-un univers alternativ de al nostru unde toate țările au alte nume (Franța este sur-la-clefe, Germania este gottwald, etc). Am un personaj care devine din România. Cum îți pare dacă numesc țara de România "Dacia"? Postul tău despre dacia m-a amintit de acest situație
Îmi pare rău, nu pot să scriu bine în română. Cred ca trebuie să citesc mai multe cărți dar sunt greu de citit ca limba e atâta de "thick" gen și foarte poetică cu multe cuvinte care nu le știu 😭
I love it! Incepusem si eu sa scriu ceva de genul acum vreo 7 ani (Jesus... 7 ani on hiatus...).
Keep Dacia or alter the name just a bit to for safety reasons 🤷🏼‍♀️
10 notes · View notes
elene-madeleine · 2 years ago
Text
Nu am mai vorbit de atât de mult timp, îți simt atât de tare lipsa și mă gândesc atât de mult la tine in ultima vreme încât noaptea trecuta am visat ca vorbeam. Schimbam mesaje continuu. Mă chinuiam sa îți răspund la secunda, să mențin conversația. Savuram fiecare literă tastată de tine. Îți admiram pozele. Erau câteva cu tine fără barbă. Îmi vorbeai despre melodii, despre cărți, despre ce poezii ai mai scris, despre suferințele tale. Cumva, eram conștientă că e doar un vis, dar m-am străduit să îl prelungesc cât de mult am putut. Și așa a părut că am vorbit din nou o noapte întreagă. Și așa s-a mai evaporat din dor...
18 notes · View notes
aqualumiere · 1 year ago
Text
m-ai aflat cu o balanță de bijutier dinainte ea însăşi o bijuterie, printre cărți, hârtii și trandafiri sălbatici încercam să aflu puterea unui surâs dimineața cu hainele abia înflorite — Ioana Ieronim, Scenă de gen
2 notes · View notes
felka360 · 2 years ago
Text
Tumblr media
Acum sunt în capitolul 5 în Idiotul de Fiodor Dostoievski și îți spun că e o carte foarte minunat și bun de citit,
Este despre un om prinț mișkin care e foarte bun la suflet și este foarte inteligent și el vine înapoi la Rusia și el este îndrăgostit cu două femeile prințesă Nastasia Filipovna și Aglaia care îs amendoi implicat cu bani, și să vede că mișkin nu este de acord cu cele personale el să întâlnește.
Eu te recomandați această carte pentru că e foarte minunat, amuzant și poți să te relaxezi în pat când vrei și să o citești!
Mi-o dat aceștia cărți partea 1 și partea 2 de la cineva în familia mea dar poți să cumpăr Idiotul de pe "bibliotecă adevărul" online.
2 notes · View notes