#cine de epoca

[cuartoretorno]

María Antonieta 2006

A los 14 años de edad, la archiduquesa María Antonieta (Kirsten Dunst) es alejada de su familia y amigos en Viena, despojada de todas sus posesiones y abandonada en el mundo sofisticado y decadente del Palacio de Versalles, la magnífica corte real. María Antonieta es un simple peón en un matrimonio concertado para solidificar la armonía entre dos naciones. Su esposo adolescente, Luis (Jason Schwartzman), es el heredero al trono de Francia, pero María Antonieta no está preparada para ser el tipo de regente que espera el pueblo francés. Bajo todo su lujo, ella es una joven protegida, asustada y confundida, rodeada de pérfidos detractores, falsos aduladores, titiriteros y chismosos. Atrapada por las convenciones de su condición en la vida, María Antonieta debe encontrar la forma de encajar en el mundo complejo y traicionero de Versalles.

A sus males se añade la indiferencia de su nuevo marido, Luis. Asombrosamente, su matrimonio no se consumó en siete años. El tímido futuro rey resulta ser un desastre como amante, desatando graves preocupaciones (e incesantes cotilleos) porque María Antonieta nunca llegue a tener un heredero. Abrumada y angustiada, María Antonieta busca refugio en la decadencia de la aristocracia francesa y en una aventura secreta con el seductor conde sueco, Hans Axel von Fersen (Jamie Dornan). Sus indiscreciones pronto están en boca de toda Francia.

Tanto si es idealizada por su estilo impecable o vilipendiada por estar imperdonablemente fuera del alcance de sus súbditos, la reacción hacia María Antonieta siempre es extrema. Sin embargo, poco a poco, a medida que va madurando, va encontrando su sitio como esposa, madre y reina — para terminar trágicamente en una revolución sangrienta que altera Francia para siempre.

[citizenscreen]

Pedro Armendáriz y María Félix en ENAMORADA (1946), dirigida por Emilio Fernández

[citlalya1311]

Peli obligatoria para ver cada 2 de noviembre 🏵 🕯💀 ¿Ustedes tienen alguna favorita para ver en estas fechas?

[callmeanxietygirl]

Actrices mexicanas Raquel Torres, Dolores Del Río, Lupe Vélez y Lupita Tovar, 1928.

[moloteco]

Pósters minimalistas de cine mexicano 🎬🇲🇽

3/3 + EXTRAS DE LUCHA LIBRE MEXICANA!!!!

Estos son dos pósters de la misma película debido a que esta película tiene dos diferentes títulos (y dos versiones...)

[diegoleivablog]

"Trato la violencia como expresión de una poesía muy triste".

Sam Peckinpah.

[cinemedios]

10 clásicos imperdibles para dar el grito

🍿🍿🇲🇽🇲🇽Ponle más salsa a tus tacos, llena tu caballito de tu destilado favorito, prepara las palomitas, ponte tu sombrero de charro y siéntate a disfrutar de una tarde, una noche o un día acompañado de grandes historias realizadas en la mejor época de nuestro cine. 🌮🌮🌶🌶🎥🎥

La época más nacionalista y patriota del año llegó, este fin de semana la panza será feliz llenándose de tostadas, gorditas, pambazos, tacos, pozole, consomé, tamales y un sinfín de platillos, que forman  parte esencial de nuestra identidad nacional. Junto a la comida y la fiesta, sabemos que hay cinéfilos que muy a su manera celebran la independencia nacional acompañados del séptimo arte, hoy…

[clonazine]

LOS PARAGUAS DE CHERBURGO (les parapluies de cherbourg)

Otro clásico de Jacques Demy que me encantó, se las recomiendo a los fanáticos de LA LA LAND porque que el director tomo mucho de acá.

Un romance musical sobre una joven trabajadora quien se preocupa cuando su novio parte para hacer el servicio militar. Jacques Demy ya es uno de mis directores favoritos y estaba muy emocionada por verla porque se considera a ésta como su “obra maestra”, al menos es la que le valió la Palma de Oro en Cannes y si bien me gustó, mi obra favorita sigue siendo “LAS SEÑORITAS DE ROCHEFORT”. Por lo…

[enchantingsongbouquet]

I wanna know about the headcannons about Chema from tesis pls, Spanish or English is fine! I’m dying for more stuff about him lol

Chema theis headcanons (spanish version)

thanks for askinggg ⁽⁽`o(≧ᗜ≦)o´⁾⁾ , i been wanting to do so but since thesis is a really underground type of film and spanish, barley anyone knows it. So im gonna do this headcanons in spanish and then a copy in english (by the way if you are dying for more stuff of him you can check out my bots in c ai of him too :3, you can find me as kissycloud )

Okay, para empezar tengo que aclarar que la mayoria de headcanons son cosas que he notado de la pelicula ya que se nota que Alejandro amenabar se inspiro de un amigo y de la epoca en la que hizo la peli (1996). y quiero señalar estos detalles pero tambien hare headcanons (˘͈ ᵕ ˘͈)

Por el nombre "Chema" y la epoca se da ha entender que chema no es de Madrid (aun que su actor tenga acento madrileño), si no del pais vasco. Es mas, el mismo dice que sus padres no viven en madrid

Chema es un friki total, que en 1994, donde ocurre la peli, no era algo popular como hoy en dia

y cuando me refiero a friki total, es friki total.

No solo ama el gore o el cine del terror. Su cuarto es lleno de cosas como el poster de Alien en su puerta y en el baño.

donde guardaba las cintas, la puerta esta llena de pegatinas de Star wars, y si te fijas en la pared en un escena, tiene colgada una camiseta de darth vader.

Le gustaba tambien los comics pues en el suelo se ven tirados cariaas ediciones del "conan el barbaro" y "weapon X", el ultimo es un comic de marvel sobre wolverine

sobre las cintas, las que mejor se leen es hellraiser 2 (de cual tiene varios posters), terminator 2, carpenter (seguramente una coleccion del director) y halloween. tambien tiene varias revistas llamadas "creepy"

Chema tiene un crush en elvira, no tengo prueba ni tampo dudas

aun asi siento que el tipo de Chema es Angela. Alguien que se viste y es mas "soft" pero que en el fondo le gusta las mismas cosas como el

le gusta el rock, black metal y seguramente el punk

PInta y dibuja, no solo por las paredes de su apartamento que estan pintadas pero tambien tiene viñetas y dibujos que ha hecho el en su cuarto y en su escritorio

esto han sido unos headcanons mas enfocados el personaje en si pero me encantaria tambien hacer headcanons fluff y hasta nsfw, asi que si quieren pidanlos en comentarios o requests, muchisimas gracias por escribirme <(˶ᵔᵕᵔ˶)>

[domingosnublados]

31 y 33.

31. Una película que te arrepientas de haber visto en el cine.

Mmmm lo pienso y lo pienso y siempre he sido selectivo para ir al cine, creo de la unica que me arrepiento de haber ido, es Avatar, aunque la fiebre por ser la primera pelidcula en 3D pudo mas.

33. La película con el héroe o heroína que siempre has querido ser

Facil. El Gigante de Hierro, el mejor heroe de todos, la mejor película de superheroes sin ser de supeeheroes

Recien vi que habia otra con numeros, si es que te referias a esa anoncillo aca va

31. ¿Qué desearías cambiar de tu vida? Mm mi adolescia o mi epoca univeristaria

33. ¿Cuándo fue la última vez que tuviste sexo?

Mmm julio pasado creo

[cuartoretorno]

Marie Antoinette (Kirsten Dunst) 2006

Esto, madame... es Versalles.

[elfuckencio]

Vosotros sois mi película: Egocentrismo en Estado Puro [Análisis]

Desde pequeñito siempre he querido ser youtuber.

Sí, no lo suelo comentar porque no es algo de lo que precisamente me enorgullezca. Como mucho hice un video presentación del canal tan cutre que aún lo mantengo activo por hacer relleno y no parecer tan pobre en cuanto a cantidad (porque de calidad es nulo), y un análisis de Cuphead hecho con Loquendo porque me daba vergüenza hablar con mi voz en ese momento, y del que tendría que haber salido por el 2019 pero se retrasó por tanto tiempo que salió a mitad de 2020 (No soy precisamente el mejor ejemplo de constancia, seamos claros)

Pero desde que en 2013 mi primo en un viaje al campo me pusiera un video sobre un tío que parecía un cocainómano de lo enérgico que era, comprándose un furby y haciendo una peli de terror con él (ya sabéis a quien me refiero) siempre quise hacer algo parecido a él, el darme a conocer a internet y querer llegar a tener el reconocimiento que recibía ese chaval por todas las cosas que hacia, y tal vez, poder vivir de entreter a la gente por internet.

Je, soñar es gratis.

Al final fui madurando y abandonando esa idea. Cambie de canales de Youtube; conocí Auronplay, a Dalas Review, a Axl Kss, a DayoScript, muchos canales de cine y videojuegos... y al protagonista del día de hoy: Wismichu, cuyo trayecto no ha sido muy bueno que digamos...

Le conocí con el video de cocina para machotes donde hacia unas galletas de cerveza que de lejos se veian que eran una mierda, pero no dejaba de reírme incluso después de haberlo acabado. Era malisimo y me encantaba. Empecé a ver otros videos suyos (que eran bastante bestias incluso para la epoca) y le empecé a seguir porque me hacia mucha gracia. Fue gracias a él que me metí en el mundo de las criticas e incluso le llegué a admirar por ello.

Todo fue perfecto hasta la primera polémica con Dalas, de la que obviamente empecé a defenderle, pero con el paso del tiempo y ampliando mi perspectiva para no quedar como completo fanboy, vi que ya no era el mismo; no era ese critico acido con el que te reías mientras soltaba mierda con bastante razón. Se convirtió en alguien demasiado ególatra, muy lamebotas de los grupos "politicamente correctos", seres capaces de hundir a quienes osen criticarles (aún a dia de hoy), y se ponía increíblemente a la defensiva pero no de su mitica forma burlesca para quedar bien y echar unas risas, sino difamando de manera descarada y jodiendo a personas a puntos de querer hundirles (como el caso de Dalas que al final el propio Wismichu fue el que causo la mayoría de las polémicas) para quedar bien en las redes sociales y salirse con la suya...

No recordaba a este hombre siendo tan traidor a sus principios, ni de como pasó de ser ese sinvergüenza que tenia mucha gracia y razón, a este patetico pagafantas que se nota lo forzado que estan sus discursos para que no le hundan el chiringuito que estos colectivos le habian introducido.

Mira, llevo ya bastante rato con la introducción y no quiero entrar en sus polémicas porque tardaría demasiado. Vayamos al grano.

En 2018 anunció "Bocadillo", su primera película y, en general, la primera película hecha por un Youtuber español (olvidandose de Mister Jagger, desgraciadamente).

Obviamente se armó la gorda.

Yo nunca le tuve fe. Era ver el tráiler y decir "dios, que cutre ¿de verdad la van a poner en un festival de cine?", y luego me enteré de toda la polémica que hubo (lo comentaré más tarde) y sobretodo de como el tío con sus dos cojones va, la sube a Youtube al día siguiente y comenta que hará un documental sobre todo el suceso.

"Pos vale" fue lo único que pensé en su momento, y me olvidé de todo el asunto.

Y aquí estamos a día de hoy para analizar el documental de cómo se hizo montó todo este tinglado. De como Wismichu se ha dejado consumir tanto por su ego hasta hundir su reputación a lo más bajo.

Empezamos con el inicio de esta idea: hacer una película para que el publico reaccione y aprenda a no creer todo lo que miran por internet. Idea que, a mi parecer, es bastante buena: vivimos desinformados en la era de la información. Cualquier cosa que veamos por internet, a no ser que sea respaldada por datos oficiales, es perfectamente manipulable y cualquiera puede caer en las fakes news y montar follones por algo que has visto de oídas sin siquiera confirmar que es cierto.

La cosa fue su ejecución: querían llamar la atención así que en vez de realmente crear una buena película con toda la polemica que hubo alrededor, donde se aborden bien estos temas y haga que la gente apoye estos proyectos de gente de internet que podrían resultar interesantes, decidieron ir a por el show, el crear polémica como bien hace nuestro querido Wismichu como si de un "Así es Dalas Review" se tratara: coger un gag de sus antiguos show, repetirlo en bucle durante una hora y presentarlo en un festival de cine importante para que pillen el mensaje por las malas, provocando, como a él le encanta hacer.

Leyendo declaraciones sobre toda la polémica, encontré que a muchos les recordaba a cuando Banksy trituró un cuadro en mitad de una puja como declaración del verdadero valor al arte: la mayoría de personas en aquella sala solo querían el cuadro porque era caro, no porque sepan apreciar su valor artístico y lo destruye en su cara para que aprendan que el arte no es cosa de ricos caprichosos que quieran presumir de pinturas en la pared de su casa, sino la expresión mas pura que un ser humano puede hacer para compartirla con el mundo. Es una tapada de boca brutal, la gente se dio cuenta de ello y aprendió a tratar mejor a los artistas dedicados a la pintura o dibujo, e incluso impulsó a muchos a crear más arte.

Wismichu "parece" que quiere hacer lo mismo y me parecía perfecto en un principio. El problema es que el documental delata sus verdaderas intenciones.

Todo el desarrollo de este proyecto nos presenta a un Wismichu que no para de pensar que es un genio y de como se van a cagar cuando llegue la gente a la sala y se encuentre con "la gran broma". No nos deja parar de ver a este hombre creyendo que la broma será un éxito y todos los que van a ir son idiotas que pagan para ver la película de su youtuber favorito solo por serlo, incluso él mismo se queja porque se niega a ver su propia creación, admitiendo que es una basura y que ni él quisiera ver mas de 20 minutos porque saldría cabreado.

Ironico cómo sucedería todo al final, ¿no es así?

Cosas como "Con los ingredientes necesarios, puedes vender y colarle cualquier cosa a la gente" o él explicando "como la gente debe salir de la "caverna" y que se choquen con la realidad" como si él mismo se creyese Plantón solo nos muestra ese verdadero personaje que anda detrás de este proyecto: un egolatra que hará cualquier cosa para llamar la atención y ganar aún mas fama de la que ya tiene, sin importar a cuanta gente se lleve por el camino.

Como si no hubiera ido gente de muy lejos, pagando toda clase de costes para ir a verle a un puñetero festival en un sitio muy concreto (no es un cine cualquiera), salir cabreados pensando que le han estafado porque han ido a perder el tiempo, y tenerlos muy furiosos y con ganas de verle hundido y en la miseria.

Como si no hubiera desprestigiado el renombre de un festival de cine importante al dejar que muchos cineastas prometedores con películas mil veces mas interesantes, artísticas, y mejor en cualquier aspecto que esta mierda al que tuvo cojones de llamar "pelicula" hayan quedado fuera por cumplir el capricho de un niñato con mucha influencia para gastar una broma de muy mal gusto y generar aún mas atención de la que tenía entonces.

Como si no hubiera manchado aún mas la imagen de los youtubers que ahora no tendrán ni la menor oportunidad de probar a salir de la plataforma y hacer cine porque pensarán que estos niñatos volverán a hacer lo mismo que hizo este payaso.

Como si no hubiera arruinado la carrera de su productor, de su distribuidora y en general, su propia carrera por querer montar polémica y hacerse el chulo frente al mundo.

Y sobre todo, como si nada de esto le hubiera importado. Como si toda esta inversion de tiempo, esfuerzo y dinero haya servido solo para "jaja bromita, tuitazo el que me voy a escribir".

Al final le hacen parecer que está destrozado (no se note que la mitad de esas escenas están guionizadas, mucho menos la parte donde habla con Miare) y se arrepiente profundamente de todo lo que ha hecho. ¿Pero qué importa? Si con una sola frase lo arruina todo. Si con una linea de mierda nos demuestra que no se ha dado cuenta de todo lo que ha hecho y no asume las consecuencias.

Aún sigue ahí arriba mirando desde su nube. No ha aprendido nada.

Hace unos días vi el documental de "Rubius X", una especie de "especial 10 años" de ElrubiusOMG en Youtube. Nos cuenta un poco sobre su vida y de cómo fue su trayectoria en internet hasta ser lo que es a día de hoy: un fenómeno viral.

Nos muestra como es realmente; un chico tímido pero con mucha energía y pasión por lo que hace pero también humilde en sus actos.

Nunca admite que él buscaba ganar fama, solo divertirse con su grupo de amigos como el friki que es, y de como empezando un hobbie tan ridículo como era hacer videos en esa época, acabó siendo una figura con tanta importancia como es a día de hoy. Él nunca imagino acabar así.

Pero también nos muestra todo el precio que llegó a pagar; el tener que encerrarse agobiado para subir videos, el como la fama le dio ansiedad y estaba muy jodido por ello, y de cómo temas como cuando la prensa le queria hundir solo mudarse a Andorra no paran de perseguirle y vemos como trataba de afrontarlo con sus seres mas queridos.

Es un documental muy humano y, aunque a veces se pasan con los elogios hacia su persona, nos hace ver como es la figura de Rubén en muchos aspectos, y sobre todo nos agradece a los viejos fans (los cuales me incluyo) el que hubiera llegado tan lejos y como hemos sido una parte importante de su vida. Nos da las gracias por toda esa felicidad que ha vivido durante esos 10 largos años.

La diferencia entre estos 2 documentales, es que mientras que uno nos enseña como el proyecto de un chaval perdido lo hizo crecer como persona y nos muestra cómo ha pasado de todo pero no por ello deja de ser un ser humano con sus caídas, éxitos, y fracasos.

El otro solo nos ensalza su figura, viéndole como el genio que no es y que su proyecto solo hizo crecer su ego, creando un monstruo que ha destruido a la persona original y ha dejado un rastro de odio por su camino. No se molesta en ver las repercusiones de sus acciones, solo se ríe de los comentarios mostrados como si fueran pura envidia.

Para él, nosotros somos su película.

[bartholomaus]

E foarte grav dacă trăim în trecut și nu mai înțelegem lumea de acum

Mulți din cei de peste 65 de ani trăiesc mental în lumea anilor 80. Când trăiau mizer - dar erau “mândri” pentru ca li se spunea ca sunt “eroi ai muncii socialiste”, la ei la IMGB venea Ceaușescu și zicea ca sunt vârful cei mai tari, mergeau în vacanță cu sindicatul și le dăduse partidul garsonieră confort 3.

Mulți din cei de 40-50 de ani trăiesc mental în anii 90-2000. Când erau doar multinaționale pe aici, antreprenorii locali erau “bișnițari”, economia noastră funcționa pe credite în franci elvețieni și salariile în Europa de vest erau de 10 ori mai mari (cine lucra acolo fiind mare bogǎtan când venea pe aici).

Trebuie să NE FORȚĂM să înțelegem lumea actuală, care e total diferită de ce era înainte, și să ne pregătim pentru ce va veni, care e și mai și . Dacă trăim în trecut avem doar frustrări, devenim neadaptați.

REALITATEA actuală e a așa:

- în orașele mari, suntem deja la nivelul sau peste nivelul mediu din Europa de vest

- economia începe să fie dominată de firme mari serioase locale, nu de multinaționale. Avem chiar multinaționale românești care au mare succes în străinătate

- în 10 ani, o să ajungem ca țară la nivelul Europei de vest (pe toate predicțiile tuturor economiștilor)

- sunt bani enorm de mulți în țara, și se investește masiv (și de privat și de stat)

- da avem probleme imense încă cu sistemul de educație și de sănătate. Dar - daca dai niste bani ai servicii foarte bune la privat (și in orașele mari școlile sunt ok).

Realitatea asta - daca o repetam - nu însemna ca lăudăm statul sau ca guvernul e senzațional. Succesul ăsta e făcut de milioanele de oameni care lucrează și investesc IN PRIVAT in România. Statul încă nu e performant, e o frâna, da.

Dar va rog eu - încercați să înțelegeți măcar lumea în care trăim ACUM măcar. Nu trăiți în trecut. ---- Tot ii dai inainte cu tema asta, ne merge bine dar nu stim noi. Statutul de civilizatie il obtii de la servicii, sanatate, administratie locala, politie. Degeaba ai venituri si lcd de 160 cm pe perete cand iesi din casa si te lovesti de "stat". Statul roman nu e incompetent, e pur si simplu condus de mafie care are alte prioritati, nu interesul cetateanului. -------------

Pentru ca noi, vestul, întreaga lume - să supraviețuiască economic, câteva lucruri trebuie să se schimbe DRAMATIC.

Tot modelul actual a fost făcut în anii 50, în epoca baby boom-ului, când populația a explodat. Atunci au fost împinși copii să facă școală cât mai multă ca ani și a fost instaurat sistemul de pensii prin redistribuție de la angajații existenți. Atunci funcționa perfect pentru ca structura demografică era complet diferită (prea mulți copii, speranța de viață scăzută, puțini bătrâni)

Acum e fix pe dos deci în nici o situație posibilă treaba asta nu poate continua (decât dacă toate țările se îndatorează până ce valoarea banilor nu mai există și ajungem toți să mâncăm resturi din gunoaie).

Deci e INEVITABIL să migrăm spre următoarea situație :

- 80% din copii încurajați să muncească de la 16 ani (în paralel eventual cu școala profesională). Vezi Yamal de exemplu - muncește la 16 ani da? Maxim 15-20% la facultăți (mai ales ca AI va elimina 90% din avantajele studiilor superioare + nu avem nevoie de oameni în birouri ci de oameni care muncesc). Singurele universități subvenționate cele care chiar aduc un beneficiu major (medicină, inginerie etc). Restul pe bani - devin un produs de lux, hobby

- pensia - uitați asta. Toată lumea sa muncească până la 75 de ani, măcar part time sau ca mentori pentru cei mai tineri să îi învețe meserie. Ideea de a sta și a primi bani nu mai e funcțională. Și încurajate investițiile personale / pilonul 2 și 3 - ca să nu mai fie necesar ca statul să plătească pensii.

- pentru a încuraja natalitatea. Definit jobul de “părinte” dacă ai peste 3-4 copii care sunt bine crescuți și merg la școală cum trebuie. Pentru asta statul te plătește . Familiile cu copii încurajate financiar să își poată cumpăra casă. Altfel putem uita să menținem populația ne prăbușim cu toții demografic ajungem la extincție de specie naibii.

Da știu. Dur . Dar NU EXISTĂ soluție matematică / economică altfel. Nu există nici o altă alternativă decât împrumuturi până la cer / imprimantă de bani și după faliment sigur.

[laiomj]

Soy un cinefilo desde siempre.. desde siempre acostumbro a ver y admirar peliculas frecuentemente, veo peliculas de todos los tipos y epocas.. desde clasicos insuperables como la trilogia de "El senor de los anillos", pasando por matrix, los clasicos del cine familiar para todos, como las peliculas de marvel... hasta llegar a inclusive peliculas de cine independiente o de poco presupuesto que podrian resultar triviales e irrelevantes a la mayoria del publico promedio como estas. pero este amante al cine en todos sus años de experticia puede asegurarte algo... hasta a este tipo de peliculas traen algo. en este caso, me gusto como informan sobre el mundo gastronomico y culinario de la mas alta cosina mundial.. para mi que adoro cosinar, me hizo soñar, soñar, motivarme e inspirarme a cosinar mejor, platos gourtme a los que todavia no me aventuro a explorar. Tambien me gusto como capturan la cultura francesa primer mundista, esa sociologia de su sociedad, que por ejemplo en mi caso particular de un joven adulto tan culto es fascinante y me hace sentir mas como en casa, un mundo de personas educadas honorables y amables como algo basico de la vida hasta por sentido comun, personas de mucha etica en una sociedad mas desarrollada de mejor calidad de vida y como personas.. un respiro y escape de la sociedad latina de cali colombia que habeses puede ser tan hostil injustamente en su subdesarrollo.. un respiro que te recuerda que en algun lugar del mundo, hay gente mas como yo, que vive una alta calidad de vida en paz y armonia, en amor y honor con su projimo.

[proiectarimd]

Cum să cumperi (cu gust) articole de design în fără a arunca o groaza de bani la gunoi

În această epocă a micro-tendințelor și a omogenizării anumitor estetici Instagram, esti tentant să urmărești mulțimea sau să strângi o listă de verificare cu articole „IYKYK” în casa ta care să-ți telegrafieze gustul exaltat. Dar înainte de a te arunca într-o piesă înflăcărată dintr-o altă epocă sau de a te scufunda în gaura unui trend recent, merită să faci câteva cercetări sufletești dacă te joci doar cu o estetică semnificativă din punct de vedere algoritmic sau dacă cultivi un interior. stil de design care vorbește pe gusturile dvs. Există, de asemenea, riscul de a exagera cu o tendință: mergi atât de mult cu o estetică Scandi modernă, încât întreaga ta casă pare scoasă din paginile unui catalog HAY sau ajungi atât de mult în dezordine, încât tot excesul da peste limita decentului Designerii de la Proiectari.md, — subliniază că există o mare diferență între gust (pe care îl explică ca „ceva pe care îl acumulezi în timp prin principiile, filozofiile și elementele vizuale cu care rezonezi”) față de o tendință care este fiind prezentate într-un moment de timp bazat pe cultura populară. „Pentru a avea gust, iei decizii cu privire la ceea ce ți se pare autentic și cum vrei să apari în lume, în timp ce cu o tendință, este alegerea ta dacă o adopti sau nu”, insistă ei. Notam că chiar și oamenii care sunt neplăcuti au gusturi: „Ei iau o decizie, asta este o atmosferă”. Pentru cei care aspiră la un aspect mai puțin polarizant, există o mulțime de modalități de a evita exagerarea cu o estetică sau de a crea un spațiu care arată ca un „copy paste” al grilei tale Instagram. Aici, Incercam sa reflectăm asupra modului în care să cultivi autenticitatea în designul tău interior și să se orienteze către tendințe fără a-ți pierde perspectiva individuală. Examinează-ți stilul de viață și preferințele Prima și cea mai importantă parte a procesului de proiectare este identificarea a ceea ce te face să bifezi. Un designer de interior vă poate ajuta adesea să vă rezolvați propriile înclinații și preferințe personale, dar o mare parte din această muncă preliminară poate fi făcută singur, reflectând asupra propriilor interese și personalitate. Credem că practica noastra de design dedică o parte semnificativă a fiecărui proiect explorării acestor întrebări cu clienții – creând „o narațiune personală care are mai multă libertate de presiunea rețelelor sociale și de marketing invaziv al mărcilor mari”. Sugereazam să se gândească la cine servește designul (de exemplu, „Cine există în această casă?”) și cum preferați să locuiți în casă (de exemplu, „Cum îți place să mănânci în casa ta? Cum îți place să sta?"). De acolo poți să cercetezi mai multe filozofii și momente din istorie cu care rezonezi, ce regizori îți place să urmărești și cum îți place să colecționezi artă, adaugă ei. „Cu cât explorarea acestor valori personale de bază este mai profundă, cu atât ești mai liber de a fi copleșit de zgomotul vizual al alegerilor cuiva ” Începeți cu pasi mici cu ajustări de intensitate scăzută În loc să mergi pe o temă modernă Memphis sau să-ți refaci întreaga cameră de oaspeți cu un motiv de ciuperci, poți oricând să te bagi mai întâi într-o tendință pentru a vedea cum se potrivește esteticului tău în ansamblu. Dacă nu ești pe deplin sigur că ești complet vândut pentru o directie sau alta, sugeram să incepi cu niște abordări cu un angajament redus pentru a-ți da seama ce se simte cel mai mult in tine. . „Încercați să pictați o cameră, să cumpărați perne noi sau alte articole ușor de schimbat, care vă pot spori stilul de bază fără a-l copleși.” Alege doar anumite elemente ale unui trend Susținem că cheia pentru a îmbrățișa tendințele fără a „transforma casa în design Disneyland” este să te înclini doar spre cele care se simt autentice după gustul tău și nu se va ciocni cu stilul și epoca casei tale. Alegerea și alegerea elementelor unei tendințe pe care doriți să le lucrați într-un spațiu existent, va avea, în cele din urmă, mai mult succes decât o revizuire completă. De exemplu, „Forțarea unui motiv rustic de fermă pe un apartament modern se va simți artificial, dar adăugarea unui singur scaun din lemn primitiv ca accent în apartamentul tău se va simți mult mai autentic și de durată”, notează ei. În cele din urmă, a crea o casă care nu se simte niciodată învechită sau învechită înseamnă „a avea un interior care să pară adunat și care atingă diferite epoci și influențe de design”. Extindeți-vă referințele Credem că, în această eră a „omogenizării Instagram și a designurilor create de AI”, este mai bine să vă întoarceți spre interior, să aveți încredere în instinctele dvs. și să „danați pe ritmul propriei tobe” decât să vă cedați punctul de vedere in favoarea celor a maselor maselor. Dincolo de a vă asculta propriile interese, sugeram, de asemenea, să vă extindeți sursele de inspirație dincolo de rețelele sociale. „Explorați reviste de design interior, cărți, expoziții de artă și chiar călătoriți pentru a obține o perspectivă mai largă asupra designului”. Acest lucru vă poate ajuta să descoperiți idei unice care nu au saturat Instagramul. Creează echilibru în casa ta Pe lângă adoptarea doar a anumitor aspecte ale tendințelor și mișcărilor de design în casa ta, care se îmbină cu stilul tău general, o estetică nuanțată implică și crearea unei palete de culori echilibrate. Și dacă tendințele pe care le țineți cont sunt cele bazate pe culori, cum ar fi previziunile anuale ale tendințelor de culoare, este important să vă asigurați că nu exagerați cu o singură culoare și că stratificați în nuanțe complementare pentru echilibru. „Aplicarea cu succes a culorii depinde de o mare varietate de factori – principalul dintre ei, calitatea și intensitatea luminii și compoziția cuprinzătoare a materialelor învecinate.” Pentru a reduce culorile îndrăznețe ale mobilierului la scară largă, cerem să acordați atenție nuanțelor tonale și nuanțelor analoge pe roata culorilor.Dacă experimentați cu culori îndrăznețe, recomandăm, de asemenea, să trăiți cu mostre fizice de materiale propuse, mai degrabă decât să faceți judecăți bazate pe imagini sau memorie. „Percepția cuiva asupra culorii va varia în funcție de momentele zilei și în contextul mediului”. Cercetează-ți aspirațiile Credem că un alt factor care vă poate ajuta să fiți mai exigenți cu privire la tendințe este să vă educați cu privire la istoria, intenția sau inspirația din spatele lor. „Cunoașterea îți va oferi puterea de a avea încredere în alegerile tale de design și de a-ți promova individualitatea”. Dacă vă place canapeaua Togo, cercetați designul postmodern sau piesele mai puțin cunoscute ale lui Michael Ducaroy, care au o estetică similară. „Cu cât înveți mai mult despre ceva care îți atrage atenția, cu atât este mai probabil să-ți placă piesa respectivă și mai mult sau să-ți deschizi lumea către mai multe opțiuni și mai multe idei” 7. "Bagati-va coada" in munca designerului În loc să adoptați o abordare cu tăietorul de prăjituri a unei tendințe, aplicarea propriei ștampile personale pe aceasta vă poate îndepărta casa de a arăta ca o replică a altcuiva.Folosind plăcile Zellige ca exemplu de tendință bine stabilită care poate fi modificată în câteva moduri diferite.Joaca cu imaginea pina simtiti ca ati descifrat un cod de aspect unic, care merge mână în mână cu stilul tău”, Recomandăm să încercați diferite forme, culori și configurații pentru a evita să rămâneți blocat într-un model plictisitor de 4x4 sau 2x8. „Încercați câteva mărimi, toate amestecate împreună. Sau, în loc să folosiți o singură culoare solidă, explorați împreună câteva culori complementare. Există, de asemenea, opțiuni „brute” care nu au strălucirea lor și ne place să le vedem combinate cu altele.” La urma urmei, uneori, cea mai bună modalitate de a trece înaintea unei tendințe (sau de a evita căderea sub influența cuiva) este pur și simplu să o pornești pe a ta. Insistam: „Fii îndrăzneț, fii incendiar, fii propriul tău trend”. #arhitectura #arhitect #arhitectmoldova #Proiectdecasa #CasăDeVis #ProiectImobiliar #ArhitecturăDeTop #ConfortAcasă #InovațieLocuință #DesignInterior #ProiectariMd #Imobiliare #ConstrucțiiModerne #HomeSweetHome #SpatiuGeneros #LivingDeLuxe #TerasaDeVara #GarajAuto #FamilieFericita #ViataLaCasa Read the full article

[diegoleivablog]

“Actuar es la expresión de un impulso neurótico. Es la vida de un vagabundo.”

Marlon Brando.