#cine de epoca | Explore Tumblr posts and blogs

bartholomaus · 7 days ago

Text

Lucruri stranii si coincidente bizare s-au tot petrecut prin satele vremurilor trecute, iar slabiciunea mintii omului au dus la crearea de tot felul de superstitii, de descantece, de leacuri si de povestiri. Mi-ar placea sa cred ca toate astea aveau un sambure de adevar, caci lucruri bizare se intampla si in ziua de azi, ce nu pot fi explicate prin prisma logicii si a stiintei.

Când eram student, umblând prin Apuseni, prin Mtii Trascău, zona Râmețului am avut o perioadă în care am fost foarte pasionat de folclor. Era epoca în care descoperisem și poveștile fantastice ale Vasile Voiculescu. Și am dat de o carte ”Mitologia Română” de Romulus Vulcănescu. Fiind publicată în anii 80 era plină de protocronisme și de conexiuni forțate, care „dovedeau continuitatea” între folclorul românesc și daci. Dar dincolo de asta, omul a făcut studii de teren și a adunat ceva obiceiuri, unele de-a dreptul bizare, ca să nu zic sinistre.

Descrierea ritualului funerar Gogiul mi s-a părut de departe deosebit fiindcă îl țin minte și acum.

Trebuie să vă imaginați o cameră de țară, relativ mică, cu tavanul jos, sprijinit de grinzi groase din care cade uneori, când merge pisica sau bufnița prin pod, praf din găurelele cariilor care rod lemnul. Care când e liniște, se și aud cum rod. Afară noapte, de tavan o lampă cu gaz și fitil. În mijloc, pe o masă de lemn, un mort cu o lumânare la căpătâi. Lampa și lumânarea singurele lumini. De jur împrejur, lipiți de pereți și mobila modestă, oamenii, așteptându-l pe Gogiul.

Și acum după ce am prezentat decorul, iată citatul din carte. Doamnelor și domnilor: Gogiul!

”... pentra a ne opri la cel mai reprezentativ spectacol funerar - Gogiul - in care supravietuiesc superstiții și credințe străvechi al căror conținut s-a alterat(...) Spectacolul funerar al Gogiului din sudul Moldovei, zona Adjud, comuna de deal Gaiceana, consta din trei părți care se jucau în intervalul aceleiași nopți de priveghi în casa îndoliată, chiar în camera mortuară.

Un străjer anunța jocul. Gazda primea jocul, străjerul chema Gogiu. Doi tineri, de cele mai multe ori mascați, intrau târâș pe un scaun lunguieț de lemn, numit cal. Cel din față era Vornicul, cel din spatele Vornicului, era Gogiul, agezat în poziție normală. Vornicul dădea bună seara celor ce privegheau mortul, și anunța însurătoarea Gogiului. Gogiul mut, zâmbea trist tuturor (dacă nu avea mască). După ce Vornicul cu Gogiul pe cal dădea ocol mortului (așezat pe masă în mijlocul camerei), ieșea. În ocolul dat mortului, Vornicul spunea „și-ți fie de bine, Gogiule”. În ocolirea camerei, care era totodatã și ocolul mortului, Vornicul făcea glume și ironii decente la adresa însurătorii mortului - alias Gogiul. După o pauză, cât era necesar să se tragi două țigări, străjerul anunța din nou intrarea Gogiului. De asta Vornicul stătea normal pe cal, dar Gogiul mut de-a-ndaratelea, adică cu spatele la Vornic. În mersul târșâit al scaunului-cal, Vornicul bocea pe Gogiu, împărțind pietricele (închipuind pomana) și bețișoare (închipuind lumânările). Vornicul se jelea în fața fiecărei femei ce veghea mortul, în forme corespunzătoare vârstei, gradului de rudenie și simpatiei ce i-o nutrea. Înconjurând camera funerară si deci și pe mort, ieșea din nou târșâind scaunul-cal cu Gogiul mut în spate. Dupa o alt pauză, intră Vornicul cu Gogiul călare în poziție normală pe scaunul-cal. Vornicul dădea iar binețe, spunând fiecăruia în parte ca a înviat Gogiul, totodatã cerând sã i se restituie „colăcica" (pietricica) și „lumânărica" (bețișorul) primite. Cine nu le putea restitui era lovit cu o biciușcă, ironizat și chiar satirizat aspru. Apoi Vornicul cu Gogiul călare pe scaunul-cal ieșeau în hărmălaia generală a celor de la priveghi.

Analiza lexicala a numelui de Gogiu ne-a dus la constatarea că derivă din goga sau goge, care inițial avea mai multe înțelesuri corelate, printre care: o ființă fantastică, arătare, fantomă, sperietoare. De unde și verbul a gogi(=a fi trist). Gogiul ca ființă fantastică era o alegorie a mortului. La întrebarea anchetei de teren: cine e Gogiul? s-a răspuns: Gogiul ar fi cam mortul; mortul care s-a-nsurat; mortul care a-nviat...”

Un bun punct de pornire pentru un film horror cu specific local, nu-i așa?

La noi se uită (se ignoră voit) faptul că avem extrem de multe influențe șamanice rămase de la toți migratorii care au poposit aici- când treci 300 de ani se numește că stai, practic. Toți se reped către o ipotetică dar perfect necunoscită religie dacică și tradiții rămase fix de la Burebista, dar sar mia aceea de ani în care au circulat pe aici toate măștile posibile. Chiar o privire superficială asupra credințelor și practicilor nomazilor te așează fix în povestea "misterelor" noastre. 1000 de ani numai religii șamanice au fost pe aici! --- Acum mai putin, dar oricum la români, cultul mortului e ceva foarte serios. Prin satele din Apuseni, nu era o mare mirare ca mortul sa fie verificat cu un fier inrosit, introdus in anus, daca e moroi mai ales cand existau suspiciuni ca in timp ce era in viata, ar fi furat lapte de la alte vaci. Apoi ritualurile pana la groapa, tamaierea mormantului etc, au radacini foarte adanci pe aceste meleaguri. Cand am venit in zona Olteniei am remarcat ca cimitirele aici sunt departe de sat, la marginea padurii iar pomenile si parastasele sunt foarte dese, 6 luni, 1 an, 3, 5, 7 pana la 10-15 ani daca mai este cineva sa mai dea pomenile. Ii inteleg pana la urma pe bietii oameni, mai ales prin munti, in sate cu case izolate, unde dupa lasarea serii, lupii circulau linistiti pe langa casa, cautand animale neinchise bine sau chiar copii care mai zaboveau pe afara cu treburi. In afara de focul din soba si lumina lampilor sau a lumanarilor in rest o bezna cu ceata, cu sunete si urlete diverse, era usor sa crezi in supranatural, in vraji si duhuri care bantuie. --- n-are nici o treaba moroiul cu pelagra. Oameni care spuneau descantece si mulgeau lapte in galeata de la roata carului, vaci care mugeau a durere pe drum catre casa, dupa o zi la pasunat mai dadeau maxim 1 l de lapte care trebuia aruncat in buda spunand niste versuri. Oameni care se faceau caini mari negri si vorbeau cu alti oameni... Mi-a povestit maica-mea ca era mica ( 5-6-7 ani) si fiind pusa in spatele carului cu fan s-a apropiat de car un caine mare si a intrebat-o cum o cheama. Ea a strigat la bunica-mea si la mosu, ca ei mergeau in fata, ca e un caine care vorbeste cu ea. Cica mosu a oprit carul si s-a dar cu biciul la caine, iar el ii zicea : Lasa-ma in pace ca ma fac roata la car si te rastorn in vale. Am intrebat-o pe buna ( bunica mea) despre acea poveste acum niste ani si a zis ca alea nu sunt lucruri de vorbit. Alta faza tare a fost la moartea lu popa din sat, povestita tot de mama mea, pe cand avea vreo 10-12 ani. Cand a intrat carul cu sicriul pe poarta cimitirului a inceput sa se innoreze cu nori negri si rapizi in zi senina de vara, iar pe cand au ajuns la groapa, a inceput o vijelie si ploaie torentiala cum nu se mai vazuse niciidata, de nu mai stiau pe unde sa fuga oamenii sa se adaposteasca. Toti s-au mirat din satele vecine de asa potop, cand la ei nu a cazut nici picatura de ploaie. Popa era suspectat de multa vreme ca n-ar fi tocmai curat . Mna... Lucruri stranii si coincidente bizare s-au tot petrecut prin satele vremurilor trecute, iar slabiciunea mintii omului au dus la crearea de tot felul de superstitii, de descantece, de leacuri si de povestiri. Mi-ar placea sa cred ca toate astea aveau un sambure de adevar, caci lucruri bizare se intampla si in ziua de azi, ce nu pot fi explicate prin prisma logicii si a stiintei. ---- Eu cred că și acest obicei, ca toate celelalte ( de la botez, nuntă și înmormântare), s-a născut (și rafinat) din cauza nervilor acumulați de obicei la un eveniment important. Văzând că vecinii s-au amuzat copios la o nuntă la care s-a furat mireasa, au refăcut fapta și alții, până când a devenit obicei. La fel la priveghi, o familie a simțit nevoia să de-tensioneze asistența introducând un episod amuzant și, văzând că a funcționat , alții l-au tot repetat, iar noi ne mirăm cum și de ce a apărut „tradiția”. Oamenii sunt, de fapt, un fel de maimuțe! -----

Pe mine termenul de „gogiu” -- pe care acum îl întâlnesc prima oară -- m-a dus inițial cu gândul la Gogea Mitu.

Un obicei funerar pe care eu l-am remarcat în Oltenia de câmpie și care mi s-a părut interesant e faptul că între casă și cimitir dricul se oprește la fiecare răscruce iar cei care stau fix în spatele lui aruncă pumni de boabe în intersecție. Și tot așa la fiecare răscruce pe un drum ocolitor până la groapă. Am impresia că în general oamenii nu mai au explicații pentru obiceiurile astea dar inițial ele aveau un rost cât se poate de practic în lumea primitivă în care spiritualitatea înseamnă de fapt superstiție. O explicație în cazul ăsta ar fi că în cazul în care mortul este strigoi, atunci pe drumul de întoarcere către casă el va trebui să se oprească la fiecare răscruce să găsească și să numere boabele de pe jos. Apoi drumul ocolitor al dricului are ca scop asigurarea că atunci când strigoiul îl va face în sens invers (plus răscrucile pline de boabe) va întârzia pe drum pe termen oarecum nedefinit.

Acum, apropo de culegerea de folclor, impresia mea este că foarte multe obiceiuri și povești s-au pierdut sau au fost compromise în comunism prin strângerea lor în „mitologii” utile ideologiei național-comuniste. „Bătrânii satului” din anii 1970 au murit demult și nu prea mai au echivalent în prezent. ----

Așa s-a zămislit satul de munte, spânzurat pe coclauri, fără ape curgătoare, cu apa sălcie de băut, de unde gușa și cretinismul. Soarele nu bate indeajuns drumurile și legăturile între cătune sunt aproape impracticabile. Casele și cocioabele - zvârlite cu furca pe șapte văi și șapte coline. Și până azi o primitivitate ca din altă lume domnește în satul nostru de munte care a fost MATCA ROIRII SPRE ȘES. [..] sărăcia, lipsa de hrană, lipsa de lucru au o mulțime de urmări ca mortalitate mare, pelagră, tuberculoză, rahitism, degenerare.

Este drept că aceste sate sunt caracterizate printr-un conservatorism remarcabil: datinile, eresurile sunt păstrate cu îndărătnicie.[..] după împroprietăririle din 1864 și 1884 nimeni nu s-a gandit să așeze vatra de sat după regulile igienei.[..]

Iată satul fără drumuri, cu șleaul făgaș de noroaie, fără poduri, fără șanțuri destupate sau pe margini cu bălți stătătoare înverzite de mătasea broaștei, cu casele răznite, cu ogrăzile vraiște, fără garduri, fără porți și pline de bălării. Orătăniile umblă slobode pe drumuri ca de pripas; casele întoarse cu spatele la drum, ascunse de lumină și de soare;[..] Gospodăriile neorânduite, cu bălegarul lângă pereți, ajungând la streașină, cu vitele neadăpostite. Un sat [..] fără o altă așezare mai înaltă decât cârciuma, căci școala, biserica și primăria sunt de cele mai multe ori în alt cătun.

De la intrare te întâmpină oameni sleiți, zdrenturoși, alături de vite spetite și pipernicite. Femei ofilite înainte de vreme, galbene și secatuite, copii goi, cu pântecele umflat de splenomegalii sau de limbrici.[..] oricâte încăperi ar avea locuința, familia se îngrămădește toată într-o odaie, de obicei în odaia in care se gătește mâncarea. Celelalte odăi sunt ținute curate.[..] În casă oamenii stau îmbrăcați ca afară, cu căciula pe cap și ies de la cald la frig otova. [la masă] e o jale, copiii scâncesc în jurul mesei cu trei picioare pe care fumegă răsturnată o mămăligă negricioasă făcută din mălai mucezit. Drept orice mâncare, o ceapă-două, zdrobita cu pumnul și presărată cu sare, nițel oțet, un praz. Daca e vară, un castravete, rareori brânză. [..] La mari întâmplări când se îmbolnăvește o vită și trebuie tăiată se mănâncă în casă carne. Păsările, ouăle, laptele sunt duse spre vânzare la târg.[..] Oamenii ies din casă primăvara ca niște iasme, la urzici, la lobodă și la știr, tocmai gata clociți pentru pelagra pregătită în tot postul cel mare. Căci cei mai mulți gospodari nu au nici unele pentru iarnă. N-au o brazdă de legume în jurul casei, n-au un cuib de cartofi sau de sfeclă, n-au un sac de varză.[..] chipul adevărat al unei țări lipsite de igienă, de sănătate și trai omenesc .

(Poetul si doctorul Vasile Voiculescu, "Starea sanitară a țării", conferință radiofonică din 1936)

---------

Există incredibile blocaje mentale.

Lumea aproape să termine și ai lui Pătru nici nu se gîndeau

Să-nceapă și ei, să fie în rînd cu oamenii.

Dacă-i zicea vreunul: Nea Pătrule, dumneata nu ieși, bă, la arat,

Că lumea e gata să termine.

― Nu, nu ies, ăia sînt nebuni,

Vine o zăpadă și degeră boabele în pămînt.

Să vie mai al meu, atunci scot plugul,

În mai se ară de mălai.

[...]

Aveau niște boi grași, buni, ca tancurile de mari

Și nu-i învățaseră să meargă singuri pe brazdă,

Trebuia s-o ia Lache cu ei de lanț, înainte.

Pătru îi mîna pe de lături cu nuiaua,

Da nu-i atingea că dacă zbiceau puțin, striga Marin care

Ținea de coarne: Mă, mergeți mai încet că-mi stricați brazda,

Ce fac eu aici ?

Boii abia se mișcau, ca malurile, ei s-ar mai fi întins la mers

Că erau pașnici, aveau pasul mare, plugul era o jucărie pentru ei,

Dar îi stricau brazda lui Marin, care se uita din cînd în cînd

Mîndru în urmă.

[...]

O săptămînă urdinau toți la locul ăla pe care alții l-ar fi

Isprăvit într-o zi.

― Ușor, ușor, nu bate boii, mă ! se auzea peste cîmp.

[...]

Bucatele lor se făceau, că erau muncite încet și tacticos,

În porumbii lor te mînca lupul, așa erau de mari.

(Marin Sorescu La lilieci vol.1)

Irefutabilă mărturie – anii 1940. Provenind din ”interior”, excede orice anchetă sociologică.

S-a bătut multă monedă naționalist-regională pe tema abilităților tehnico-agricole ardelenești, net superioare celor extracarpatice. Iată însă că avem în față o dihotomie similară, dar strict regățeană. Vasăzică un sat întreg vede cu ochiul liber cum poate fi lucrat pămîntul mult mai eficient (În porumbii lor te mînca lupul, așa erau de mari) și totuși respinge cea mai slabă imitare. Ba chiar ia toată povestea peste picior – eternele noastre aere de șmecheri care le știu pe toate mai bine.

Căutam bolnavii de pojar din Nereju-Nefliu, jud. Ilfov, în primăvara lui 1904; la o casă văzui cinci copilași, fiecare cu câte un dărăb de mămăligă în mână întingând cu precauție într-o strachină cu saramură și un mic chitic de pește sărat. Era zi de dulce. Întreb pe mama copilașilor, ce ai dat pe pește. Nouă ouă, domnule doctor, îmi răspunse ea. La întrebarea mea, că de ce nu le-a dat mai bine ouăle să le mănânce, ea-mi răspunse: vezi, în strachina ceea înting toți, dar în ouăle fierte n-au unde să întingă. ... Dar la ripostarea mea că cu o lingură de untură și cu acele ouă putea să facă o strachină mare de jumări (scrob) unde să întingă de două ori atîția copii, ea strînse din umeri, iar eu răspund: iată unde duce ignoranța.

(Constantin Bărbulescu România medicilor) --- Încă mai încerc sa "culeg" bucățele de folclor. Ici-colo mai răsar perle și povesti. E partea încă vie a istoriei noastre. Și recitesc povestile lui Voiculescu cu aceeași plăcere ca în facultate. Avem un imaginar ce ar merge pus în filme. Măcar spaniolii au rupt Netflix cu o abordare asemănătoare. Mai este și Cantecul Gogei în Apuseni, în cortegiul nuntii (cules de Ion Pop Reteganul) "a gogi" înseamnă a jeli în contextul goge=mireasa în Transilvania.

0 notes

laiomj · 1 year ago

Text

Soy un cinefilo desde siempre.. desde siempre acostumbro a ver y admirar peliculas frecuentemente, veo peliculas de todos los tipos y epocas.. desde clasicos insuperables como la trilogia de "El senor de los anillos", pasando por matrix, los clasicos del cine familiar para todos, como las peliculas de marvel... hasta llegar a inclusive peliculas de cine independiente o de poco presupuesto que podrian resultar triviales e irrelevantes a la mayoria del publico promedio como estas. pero este amante al cine en todos sus años de experticia puede asegurarte algo... hasta a este tipo de peliculas traen algo. en este caso, me gusto como informan sobre el mundo gastronomico y culinario de la mas alta cosina mundial.. para mi que adoro cosinar, me hizo soñar, soñar, motivarme e inspirarme a cosinar mejor, platos gourtme a los que todavia no me aventuro a explorar. Tambien me gusto como capturan la cultura francesa primer mundista, esa sociologia de su sociedad, que por ejemplo en mi caso particular de un joven adulto tan culto es fascinante y me hace sentir mas como en casa, un mundo de personas educadas honorables y amables como algo basico de la vida hasta por sentido comun, personas de mucha etica en una sociedad mas desarrollada de mejor calidad de vida y como personas.. un respiro y escape de la sociedad latina de cali colombia que habeses puede ser tan hostil injustamente en su subdesarrollo.. un respiro que te recuerda que en algun lugar del mundo, hay gente mas como yo, que vive una alta calidad de vida en paz y armonia, en amor y honor con su projimo.

#cinefilos #peliculas #cinemetography #cosina #gastronomia #culinaria #reflexiones

1 note · View note

cuartoretorno · 2 years ago

Text

youtube

Marie Antoinette (Kirsten Dunst) 2006

Esto, madame... es Versalles.

2 notes · View notes

proiectarimd · 1 year ago

Text

Cum să cumperi (cu gust) articole de design în fără a arunca o groaza de bani la gunoi

În această epocă a micro-tendințelor și a omogenizării anumitor estetici Instagram, esti tentant să urmărești mulțimea sau să strângi o listă de verificare cu articole „IYKYK” în casa ta care să-ți telegrafieze gustul exaltat. Dar înainte de a te arunca într-o piesă înflăcărată dintr-o altă epocă sau de a te scufunda în gaura unui trend recent, merită să faci câteva cercetări sufletești dacă te joci doar cu o estetică semnificativă din punct de vedere algoritmic sau dacă cultivi un interior. stil de design care vorbește pe gusturile dvs. Există, de asemenea, riscul de a exagera cu o tendință: mergi atât de mult cu o estetică Scandi modernă, încât întreaga ta casă pare scoasă din paginile unui catalog HAY sau ajungi atât de mult în dezordine, încât tot excesul da peste limita decentului Designerii de la Proiectari.md, — subliniază că există o mare diferență între gust (pe care îl explică ca „ceva pe care îl acumulezi în timp prin principiile, filozofiile și elementele vizuale cu care rezonezi”) față de o tendință care este fiind prezentate într-un moment de timp bazat pe cultura populară. „Pentru a avea gust, iei decizii cu privire la ceea ce ți se pare autentic și cum vrei să apari în lume, în timp ce cu o tendință, este alegerea ta dacă o adopti sau nu”, insistă ei. Notam că chiar și oamenii care sunt neplăcuti au gusturi: „Ei iau o decizie, asta este o atmosferă”. Pentru cei care aspiră la un aspect mai puțin polarizant, există o mulțime de modalități de a evita exagerarea cu o estetică sau de a crea un spațiu care arată ca un „copy paste” al grilei tale Instagram. Aici, Incercam sa reflectăm asupra modului în care să cultivi autenticitatea în designul tău interior și să se orienteze către tendințe fără a-ți pierde perspectiva individuală. Examinează-ți stilul de viață și preferințele Prima și cea mai importantă parte a procesului de proiectare este identificarea a ceea ce te face să bifezi. Un designer de interior vă poate ajuta adesea să vă rezolvați propriile înclinații și preferințe personale, dar o mare parte din această muncă preliminară poate fi făcută singur, reflectând asupra propriilor interese și personalitate. Credem că practica noastra de design dedică o parte semnificativă a fiecărui proiect explorării acestor întrebări cu clienții – creând „o narațiune personală care are mai multă libertate de presiunea rețelelor sociale și de marketing invaziv al mărcilor mari”. Sugereazam să se gândească la cine servește designul (de exemplu, „Cine există în această casă?”) și cum preferați să locuiți în casă (de exemplu, „Cum îți place să mănânci în casa ta? Cum îți place să sta?"). De acolo poți să cercetezi mai multe filozofii și momente din istorie cu care rezonezi, ce regizori îți place să urmărești și cum îți place să colecționezi artă, adaugă ei. „Cu cât explorarea acestor valori personale de bază este mai profundă, cu atât ești mai liber de a fi copleșit de zgomotul vizual al alegerilor cuiva ” Începeți cu pasi mici cu ajustări de intensitate scăzută În loc să mergi pe o temă modernă Memphis sau să-ți refaci întreaga cameră de oaspeți cu un motiv de ciuperci, poți oricând să te bagi mai întâi într-o tendință pentru a vedea cum se potrivește esteticului tău în ansamblu. Dacă nu ești pe deplin sigur că ești complet vândut pentru o directie sau alta, sugeram să incepi cu niște abordări cu un angajament redus pentru a-ți da seama ce se simte cel mai mult in tine. . „Încercați să pictați o cameră, să cumpărați perne noi sau alte articole ușor de schimbat, care vă pot spori stilul de bază fără a-l copleși.” Alege doar anumite elemente ale unui trend Susținem că cheia pentru a îmbrățișa tendințele fără a „transforma casa în design Disneyland” este să te înclini doar spre cele care se simt autentice după gustul tău și nu se va ciocni cu stilul și epoca casei tale. Alegerea și alegerea elementelor unei tendințe pe care doriți să le lucrați într-un spațiu existent, va avea, în cele din urmă, mai mult succes decât o revizuire completă. De exemplu, „Forțarea unui motiv rustic de fermă pe un apartament modern se va simți artificial, dar adăugarea unui singur scaun din lemn primitiv ca accent în apartamentul tău se va simți mult mai autentic și de durată”, notează ei. În cele din urmă, a crea o casă care nu se simte niciodată învechită sau învechită înseamnă „a avea un interior care să pară adunat și care atingă diferite epoci și influențe de design”. Extindeți-vă referințele Credem că, în această eră a „omogenizării Instagram și a designurilor create de AI”, este mai bine să vă întoarceți spre interior, să aveți încredere în instinctele dvs. și să „danați pe ritmul propriei tobe” decât să vă cedați punctul de vedere in favoarea celor a maselor maselor. Dincolo de a vă asculta propriile interese, sugeram, de asemenea, să vă extindeți sursele de inspirație dincolo de rețelele sociale. „Explorați reviste de design interior, cărți, expoziții de artă și chiar călătoriți pentru a obține o perspectivă mai largă asupra designului”. Acest lucru vă poate ajuta să descoperiți idei unice care nu au saturat Instagramul. Creează echilibru în casa ta Pe lângă adoptarea doar a anumitor aspecte ale tendințelor și mișcărilor de design în casa ta, care se îmbină cu stilul tău general, o estetică nuanțată implică și crearea unei palete de culori echilibrate. Și dacă tendințele pe care le țineți cont sunt cele bazate pe culori, cum ar fi previziunile anuale ale tendințelor de culoare, este important să vă asigurați că nu exagerați cu o singură culoare și că stratificați în nuanțe complementare pentru echilibru. „Aplicarea cu succes a culorii depinde de o mare varietate de factori – principalul dintre ei, calitatea și intensitatea luminii și compoziția cuprinzătoare a materialelor învecinate.” Pentru a reduce culorile îndrăznețe ale mobilierului la scară largă, cerem să acordați atenție nuanțelor tonale și nuanțelor analoge pe roata culorilor.Dacă experimentați cu culori îndrăznețe, recomandăm, de asemenea, să trăiți cu mostre fizice de materiale propuse, mai degrabă decât să faceți judecăți bazate pe imagini sau memorie. „Percepția cuiva asupra culorii va varia în funcție de momentele zilei și în contextul mediului”. Cercetează-ți aspirațiile Credem că un alt factor care vă poate ajuta să fiți mai exigenți cu privire la tendințe este să vă educați cu privire la istoria, intenția sau inspirația din spatele lor. „Cunoașterea îți va oferi puterea de a avea încredere în alegerile tale de design și de a-ți promova individualitatea”. Dacă vă place canapeaua Togo, cercetați designul postmodern sau piesele mai puțin cunoscute ale lui Michael Ducaroy, care au o estetică similară. „Cu cât înveți mai mult despre ceva care îți atrage atenția, cu atât este mai probabil să-ți placă piesa respectivă și mai mult sau să-ți deschizi lumea către mai multe opțiuni și mai multe idei” 7. "Bagati-va coada" in munca designerului În loc să adoptați o abordare cu tăietorul de prăjituri a unei tendințe, aplicarea propriei ștampile personale pe aceasta vă poate îndepărta casa de a arăta ca o replică a altcuiva.Folosind plăcile Zellige ca exemplu de tendință bine stabilită care poate fi modificată în câteva moduri diferite.Joaca cu imaginea pina simtiti ca ati descifrat un cod de aspect unic, care merge mână în mână cu stilul tău”, Recomandăm să încercați diferite forme, culori și configurații pentru a evita să rămâneți blocat într-un model plictisitor de 4x4 sau 2x8. „Încercați câteva mărimi, toate amestecate împreună. Sau, în loc să folosiți o singură culoare solidă, explorați împreună câteva culori complementare. Există, de asemenea, opțiuni „brute” care nu au strălucirea lor și ne place să le vedem combinate cu altele.” La urma urmei, uneori, cea mai bună modalitate de a trece înaintea unei tendințe (sau de a evita căderea sub influența cuiva) este pur și simplu să o pornești pe a ta. Insistam: „Fii îndrăzneț, fii incendiar, fii propriul tău trend”. #arhitectura #arhitect #arhitectmoldova #Proiectdecasa #CasăDeVis #ProiectImobiliar #ArhitecturăDeTop #ConfortAcasă #InovațieLocuință #DesignInterior #ProiectariMd #Imobiliare #ConstrucțiiModerne #HomeSweetHome #SpatiuGeneros #LivingDeLuxe #TerasaDeVara #GarajAuto #FamilieFericita #ViataLaCasa Read the full article

0 notes

structuridevis · 1 year ago

Text

Cum să cumperi (cu gust) articole de design în fără a arunca o groaza de bani la gunoi

0 notes

artainplanuri · 1 year ago

Text

Cum să cumperi (cu gust) articole de design în fără a arunca o groaza de bani la gunoi

0 notes

proiecteazacustil · 1 year ago

Text

Cum să cumperi (cu gust) articole de design în fără a arunca o groaza de bani la gunoi

0 notes