#ce am citit

[loredanaadrianam]

Ce am citit în luna martie 2024

Dragilor, îmi mai fac și eu apariția pe aici din an în Paște, dar momentan chiar am destul timp la dispoziție din motiv de concediu medical, așa că m-am gândit să vă prezint în câteva cuvinte lecturile mele din martie. A fost o lună foarte bună și am reușit să citesc în toate cele trei medii disponibile: hârtie, digital și audio. Nu-mi fac un scop din asta, dar e foarte plăcut când îmi dau seama…

[janeblackx]

Nu ți-am scris, însă te-am scris și te-am descris în mii de versuri și cuvinte,

Te-am ascuns în umbre, te-am pictat în lumini fierbinte,

Ești subiectul tăcerii, al dorului ce nu are glas,

Ești ecoul ce-mi bate în piept, chiar și atunci când ai rămas.

Te-am îmbrăcat în metafore, în sensuri ce doar eu le știu,

Și te-am chemat în nopți în care timpul părea pustiu.

Nu m-ai citit, dar în pagini trăiești, între rânduri tăcute,

Te-am lăsat acolo, ca pe o șoaptă ascunsă în săruturi pierdute.

Ești litera care doare și versul care arde,

Un poem neterminat, între dorințe și spade.

Nu ți-am scris, dar în toate cuvintele mele te simt,

Ești povestea nescrisă care, totuși, mă alină și mă mint.

[arhitectul]

în adâncurile necunoscute ale ființei mele.

mi-am numărat rândurile din fiecare poem

am scris pe piele în întuneric

iar când am citit dimineață, nu m-am recunoscut.

mi-am uitat toate amintirile

și-am trăit 24 de ani

încercând să aflu cine am fost

într-o altă viață.  am răstălmăcit

sensurile a ceea ce sunt

până m-am socotit fără importanță.

apoi, într-un cadru

plin de lumini

și de umbre

m-am privit într-o pereche de ochi

și am căzut într-un gol. m-am ridicat și-am mers anapoda

în zig-zag, fără a ști ce e cu mine.  atunci, contactul dintre noi

mi-a dat heart reset

iar mintea a tăcut, gândurile s-au limpezit și

toate impuritățile s-au lăsat pe fund.

am ascultat bătăile inimii tale

grăbite

să mă iubească

și am găsit în asta liniștea dinaintea ploii.

însă, iubirea ta nu a venit ca o ploaie de toamnă

a venit ca o furtună de vară

și-a măturat

tot ce-am crezut despre oameni nepotriviți.

m-ai prins de mână

și am simțit cum mi-ai luat sufletul în brațe

iar corpul meu

te-a lăsat să te adâncești în relieful său

precum un râu în propria albie.

așa, mi-ai ajuns și te-ai contopit

cu ultima celulă

încât toate rândurile din poeme sunt despre tine,

toate sensurile duc la tine.

suflete pereche - @arhitectul

[viorelacarmen]

SINGURATATEA MINTII. Cateva ganduri am. Despre tumblr. Despre ce am gasit aici. Si despre dezamagirea pe care o am. Nu judec pe nimeni. Doar constat. Sunt cateva persoane pe care le urmaresc si care chiar au ceva de spus. Care au talentul de a aseza cuvintele in ordinea care trebuie. Care isi pot face ordine in ganduri ca apoi sa scrie aici ceva ce merita citit. Dar oamenii acestia isi dezvaluie gandurile degeaba aici. Mi se pare o risipa de ganduri frumoase pentru ca in afara de rebloguri mecanice si like.uri date ca a scapat degetul nu primesc nimic. Nici o reactie. Sau comentariu. Sau o parere. Nimic. Decat un amarat de like dat de cuneva care poate nici macar nu a citit toata postarea. Dar parca nici cei care posteaza nu vor comentarii. Nu vor sa fie contrazisi. Nu vor nici macar sa le dai buna ziua. Sunt ca niste mici zei asteptand amaratele alea de like.uri fara sens. E un cerc vicios. Parca doar acei mici zei gandesc aici. Si au parerile lor pe care ceilalti le accepta fara comentarii. Parca oamenii nu mai au capacitatea de a gandi si ii lasa pe acesti minizei sa gandeasca in locul lor. Sunt dezamagita de lipsa asta de reactie. De gaura asta neagra. De lipsa oamenilor care poate au ceva de spus. E prea liniste aici. Si deprimant. Nu mai stim sa ne contrazicem, sa argumentam, sa ne lasam mintea sa gandeasca singura. Nu mai vrem sa vorbim unii cu altii. Poate ca nici nu mai stim cum . Nu mai stim sa ne certam. Cumva parca e o teama ca daca iti spui parerea esti blocat. Ca este mai simplu. Daca nu esti de acord te blochez. Cam asa stau lucrurile. Am crezut ca in marea asta de oameni voi gasi cativa cu care sa ma contrazic. Cu care sa vorbesc despre elefanti albastri sau nervi colorati. Despre ei si despre mine. Imi place sa aflu ce gandesc ceilalti. Dar aici e doar liniste. Si singuratea mintii. Atat.

[un-suflet-anonim]

Am citit undeva că " Fiecare dăruiește ce are în suflet." Unii bunătate, alții răutate, unii căldură, alții răceală, unii iubire, alții ură, unii fericire, alții suferință, durere și lacrimi.

Contează doar cum alegem să primim și ce anume să oferim în schimb. Fie alegem să aruncăm înapoi cu pietre, fie cu flori!

@un-suflet-anonim

[skeleton-on-wheels0]

îmi vine să bocesc pentru că am citit un ziar din 2008 in memoriam Florian Pittiș, și am fost curioasă să văd ce-i cu Radio 3Net. Am căutat și ghici ce?

N-am găsit arhiva. Pentru că eu d-aia m-am dus în primul rând pe site, ca să scormonesc prin arhivă, să văd ce mai pot găsi cu privire la Florian Pittiș și la alți artiști de renume.

DAR NU. Site-ul nu numai că mi se pare greu de navigat, dar am văzut niște știri vai de pula lor, de unde eu trag concluzia că ăia care dețin acuma Radio 3Net o fac doar pentru bani, pentru că știrile de acolo sunt similare cu cele de pe România TV în pula mea.

Renunț la viață.

[gandurilaintamplare]

INTRODUCERE

Salutare tuturor ! M-am hotarat sa incep acest blog, e ceva nou pentru mine.

Ma numesc Cristian si imi place sa scriu, am incercat sa-mi dedic viata multor lucruri de-a lungul timpului, dar simt ca ceea ce mi se potriveste cel mai bine, este sa transmit ganduri si sentimente prin intermediul cuvintelor.

Trebuie sa va recunosc faptul ca nu imi place sa citesc insa, nu am citit nici macar o carte de la inceput pana la sfarsit. Nu pentru ca nu imi plac cartile sau pentru ca sunt lenes, dar am o problema de concentrare si imi pierd interesul foarte repede, deci sper ca acest blog sa dureze cat mai mult si in caz ca o sa dispar macar sa stiti ca asta este motivul.

Am incercat sa ma exprim si prin muzica, pe la 14 ani, ma hotarasem sa devin rapper. Am avut un inceput destul de promitator as putea spune, devenind o mica vedeta in cartier si in oras, eram cunoscut pentru faptul ca faceam rap.

Dar din nou, inconstanta care s-a tinut scai de mine,m-a facut sa iau o mica pauza, totusi destul de mare in cat sa-mi afecteze negativ momentul in care am revenit. Muzica rap evoluase intr-un mod in care eu nu ma mai regaseam si nu am vrut sa ma conformez cu cerintele publicului. Am continuat totusi sa fac muzica, dar stiam ca sansele mele de a intra in mainstream, sunt inexistente.

Inca un dezavantaj este faptul ca sunt introvertit si in anumite situatii sufar de anxietate sociala, ma pot descrie ca genul de om care trebuie sa se obisnuiasca cu alte persoane ca sa poata fii el insusi.

Deci pentru mine este ideal ca voi o sa cititi ce scriu, fara sa-mi vedeti expresiile faciale sau cum imi tremura vocea.

In acest blog v-om dezbate subiecte diverse, care ar putea sa nu aiba legatura unul cu celalalt, de acolo si numele blogului. Sunt un om caruia ii place sa sape intr-un subiect pana ajunge cat mai aproape de adevar, deci parerile pe care le voi avea, sunt bine impamantate.

Va puteti astepta la teme precum : filozofie, astrologie si misticism, dragoste, arta, politica, fantezie, idei stintifice, dezvoltare personala, educatie financiara, stiri si comentarii despre subiecte care sunt in trend.

Vreau ca acesta sa fie un loc in care vom discuta liber despre orice fara sa fim judecati, batjocuriti sau etichetati. Nu agreez bullyng-ul de niciun fel, dar asta nu inseamna ca daca o sa o iau pe ulei, nu o sa accept corectii din partea voastra. Chiar abia astept sa invat lucruri noi sau sa corectez ceea ce stiam gresit.

Cu acestea fiind spuse, abia astept sa ma surprind placut pe mine si mai ales pe voi, cu toate gandurile care o sa-mi zboare din minte catre tastatura si dupa in acest blog.

[officialromaniantranslatiuni]

de ce zici ca jules verne e greu de inteles pentru copii? daca imi amintesc bine am citit jules verne odata ce am inceput clasa a cincea si nu imi era greu cu ele. mi se par carti potrivite pentru varsta aia. la fel citeam print si cersetor, heidi sau colt alb, care sunt tot vechi dar se pot intelege fara probleme.

singura chestie pe care mi-o imaginez ar fi limbajul ala marinaresc sau sa iti inchipui cat inseamna o leghe sau mai stiu eu ce. dar alea oricum fiecare copil si le inventeaza in capul lui sau si le inlocuieste cu ceva mai usor de inteles, dar asta nu ia din intelegerea overall a textului imo

pai ti-ai dat singur raspunsul - odata ce ai inceput clasa a 5a (gimnaziu)

pe mine m-a pus tata sa citesc jv cand eram a doua si mai apare in lecturile copilariei pentru clasele primare

si don quijote pentru clasele primare mi se pare iar o tampenie (desi unele colectii includ varianta povestite/adaptate pentru cititorii micuti), dar eu abia l-am citit in liceu si mi-am batut capul in facultate cu el

restul spus de tine sunt lecturi pentru copii, dar depinde de fiecare copil ce poate duce

eu am citit cuore in a 3a si un fost elev abia in a 7a a reusit sa o citeasca

si da, limbajul greoi este un factor important, altfel nu am mai avea atatea miorlaieli referitoare la materia pentru bacul la romana

[p0ck3tp03t]

Resturi

Rămas-ai printre degete precum versu-mi printre rȃnduri Precum o propoziţie te repet ȋn gȃnduri Te-am scris printre cărări pavate-n celuloză Rămas-au numai strofe din ani-ntregi de proză

Rămas-ai lȃngă mine doar ȋn rȃnduri scrise Citesc cu recidivă pasaje-n manuscrise Paşi-ţi urmăresc printre pagini ruginite Semne fără carte ce-au rămas ȋntipărite

Rămas-ai un ecou ce răsună-n gȃnduri mute Vorbesc d-unul singur cu vorbele-ţi tăcute Recit răspunsuri moarte dintr-o ruptă carte Resuscitez fragmente din pagini sfȃşiate

Rămas-ai un sărut pe buze de hȃrtie Şters cu apăsare d-inocentă apatie Scris ȋn rȃnduri pline d-am umplut volume Artefact abandonat ȋntr-o altă lume

Rămas-ai o dorinţă precum parfumul de cerneală Subtilă ȋn prezenţă ş-apăsătoare ca o boală Crezut-am că-mi eşti leac dar ȋn vene-mi eşti otravă Rȃvnesc iresponsabil pagina-ţi bolnavă

Rămas-ai mȃngȃiere peste pagini amputate Nostalgică adiere printre rȃnduri reci ş-uscate Ȋmbrăcată ȋn hȃrtie te-ntorc pe ambe părţi Liniile-ţi trasez precum conturul unei cărţi

Rămas-ai inocentă precum hȃrtia-n culoare Curată-n rȃnduri la-nceput ş-apoi ȋnşelătoare Citit-am tot ce-ai scris şi-nghiţit-am totodată Mulţumesc că m-ai minţit c-o poveste adevărată

Rămas-ai un cuvȃnt scris prea apăsat Litere-nsemnate d-un timp ȋndelungat Abreviat ȋn silabe ȋmbibate-n elocvent Alint monosilabic pronunţat de sentiment

Rămas-ai ȋnceput si-ntentionat final Catalist ȋntr-un scenariu cu sfȃrşit bicameral Capăt de capitol ȋntr-un narativ dictat Regizor de deznodămȃnt ȋntr-un rol neaşteptat

Rămas-ai o amprentă p-existenţa-mi scrisă Viaţă-ţi dau ȋn rȃnduri deşi-mi eşti interzisă Continui s-editezi fragmente amalgamate Rămas-am două cărţi şi-n a mea nu-s separate

Rămas-am mȃzgălit cu vopseaua-ţi de sub unghii Cu-n stilou cos răni să iubesc cănd mȃ-njunghii Rămas-ai cu-n regat ȋmpodobit de spini şi smoală Regină peste rȃnduri scrise-n sȃnge şi cerneală

Rămas-ai totul dar adevăru-l vreau minciună Sfȃrşitu-ţi s-apropie cȃnd vom sfȃrşi-mpreună Promit să nu cunoşti atunci cȃnd rȃndu-ţi moare Rămȃn cu-n ultim rȃnd rămas fără suflare.

By:PocketPoet

[predispusalascandal]

bă voi va dați seama cât de,,,, normali,,,, erau toți scriitorii ăștia de toate generațiile îi studiază?

gen zic normali pt ca toate profele de romana îi idolatrizează ca și cum fac parte din nush ce cult dar de fapt aia erau cam,,, eh?

gen eminescu NU DOAR ca scria porno EXTREM de nașpa (eu chiar le-am citit și este numai tasteless material) dar pe deasupra era și un ditamai antisemit??? gen noi am numit peste jumătate dintre instituțiile culturale din România după un antisemit care scria porno nașpa.

apoi creangă a scris o poveste despre un țăran care planta porumb si a trecut Iisus pe lângă el și l-a întrebat "ce semeni aici?" și ăluia i se luase de tot și i-a zis "uite ca semăn niște pule" și după-aia CHIAR AU CRESCUT NIȘTE PENISURI IN LOC DE PORUMB și apoi i-a zis o baba sa le vândă drept dildo-uri și omul meu ii vinde unul unei doamne și apoi aia se vede cu soția unui preot care era horny și doamna aia ii zice preotului sa aducă cutia unde își tinea dildo-ul și preotul când se întoarce deschide cutia și vede penisul și îl scutura (lucru care,,,, întărea,,,, penisu) și apoi penisul ala,,,, își fac treaba și preotul fuge de la trauma și teama și pe deasupra creanga era și un urs dar asta e mișto.

despre Caragiale nu ma plâng ca omul meu scria satira politica, însă eu sunt cam proasta și nu ma prind de toate glumele alea și aparent branzovenescu și farfuridi erau gay???? gen de ce am aflat asta atât de târziu???

și gen titu maiorescu era un sexist și a zis ca femeile sunt biologic mai proaste decât bărbații NOI AM NUMIT O ȘCOALĂ DUPA ASTA MA IAU DE CAP

also creminescu e canon va pup <<<333

[28octombrie-toamnadinsufletulmeu]

"Mai ții minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte?

În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine.Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele.

În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nici o pară bună…

O poveste plină de adevăr, tristă și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări. Iar apoi…dar, nu există niciun „APOI”! Există aici și acum!

De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată?

Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?

Ieri am stat de vorbă cu o vecină . O întreb: „Ce ești atât de tristă?” Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns: ”Nu am reușit să clipesc, că viața a trecut…” . Desigur, am început să o liniștesc, la care ea a rostit o frază care, de fapt, m-a făcut să scriu această postare. „Mă tot gândeam – voi câștiga bani, voi construi o casă, vor crește copiii și voi începe să trăiesc pentru mine. Îmi voi face o tunsoare la modă și voi purta doar rochii. Mereu am umblat în pantaloni, dar visam la rochii. Dar pantalonii sunt comozi…”„Copiii au crescut, casa este construită, bani avem, dar… încă mai port blugi. Și am aceeași coafură – o coadă prostească în vârful capului.”

Îmi doream să o înveselesc cumva: „Și care-i problema? Mergi la coafor! Cumpără-ți o rochie la modă!”

Ea a zâmbit obosită: „Nu vreau. Am obosit. Înțelegi, realitatea nu a fost pe măsura așteptărilor. În această agitație continuă, nici nu am observat cum am îmbătrânit.”...

Odată am citit o zicală frumoasă: „Drumul numit „MAI TÂRZIU ” duce către o țară numită „NICIODATĂ ”.

Trăiește aici și acum!

Nu va exista o a doua viață!

Mănâncă și bea din cele mai frumoase tacâmuri,poartă rochii elegante, încalță pantofii preferați! Citește cărți, călătorește!

Și cel mai important – nu lăsa pe mai târziu ceea ce poti face acum!

Iubește la maxim!❤️❤️

Îmbrățișează-ți, sărută-ți familia ,fii generos cu dragostea. 🩶💙🩶

Toate acestea te vor face un om FERICIT, pentru că, la final, CU TOȚII VOM DEVENI O POVESTE! ❤

#Postare preluata

[scrierileuneifetetimide]

Ce reprezintă căsătoria? Din ce cauză crezi că sunt atâte divorțuri în generația aceasta dacă tinerii se căsătoresc din dragoste?

Căsătoria reprezintă jurământul bazat pe cele 5 principii regăsite în următoarele versete „Încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo...”. (Rut 1:16-17)

Conform statisticilor, rata divorțurilor în UE a atins numărul de 1,6 la 1.000 de persoane în anul 2020 (de două ori mai mult în comparație cu anul 1964).

Cele mai uzuale cauze pe care societatea le promovează sunt: incompatibilitate/diferențe apărute de-a lungul timpului, infidelitate, alcoolul/drogurile, abuzul psihic/fizic și altele. Însă adevărata pricină care îmbracă această ruptură o reprezintă semnificația căsătoriei. Pentru majoritatea tinerilor, căsătoria simbolizează un contract, dar, cum am menționat și mai sus, căsătoria este un jurământ, un legământ făcut în primul rând lui Dumnezeu, și apoi martorilor care i-au parte la eveniment. Firmele fac contracte, iar acestea sfârșesc la tribunal. Legământul sfârșește în veșnicie. E mare diferență! Contract înseamnă „Cât timp faci mâncare, aduc bani în casă!”. Acesta-i contractul și datorită acestui motiv sunt multe divorțuri. Legământ înseamnă „Când nu o să mai poți să faci mâncare, o să-ți aduc eu mâncare la pat și o să te îngrijesc!”.

Prin interogația „sunt atâtea divorțuri în generația aceasta dacă tinerii se căsătoresc din dragoste?”, doresc să subliniez că ceea ce numești tu dragoste, nu e dragoste, ci pasiune. Pasiunea e trecătoare, odată cu apariția ridurilor, bătăilor în palme, încărunțirea părului etc. Dragostea este pururi, iar omul nu are dreptul să rupă ceva ce Dumnezeu a legat.

Închei cu următorul verset „Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup”? Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.„ (Matei 19:4-6)

[arhitectul]

în adâncurile necunoscute ale ființei mele.

mi-am numărat rândurile din fiecare poem

am scris pe piele în întuneric

iar când am citit dimineață, nu m-am recunoscut.

mi-am uitat toate amintirile

și-am trăit 24 de ani

încercând să aflu cine am fost

într-o altă viață.  am răstălmăcit

sensurile a ceea ce sunt

până m-am socotit fără importanță.

apoi, într-un cadru

plin de lumini

și de umbre

m-am privit într-o pereche de ochi

și am căzut într-un gol. m-am ridicat și-am mers anapoda

în zig-zag, fără a ști ce e cu mine.  atunci, contactul dintre noi

mi-a dat heart reset

iar mintea a tăcut, gândurile s-au limpezit și

toate impuritățile s-au lăsat pe fund.

am ascultat bătăile inimii tale

grăbite

să mă iubească

și am găsit în asta liniștea dinaintea ploii.

însă, iubirea ta nu a venit ca o ploaie de toamnă

a venit ca o furtună de vară

și-a măturat

tot ce-am crezut despre oameni nepotriviți.

m-ai prins de mână

și am simțit cum mi-ai luat sufletul în brațe

iar corpul meu

te-a lăsat să te adâncești în relieful său

precum un râu în .propria albie.

așa, mi-ai ajuns și te-ai contopit

cu ultima celulă

încât toate rândurile din poeme sunt despre tine,

toate sensurile duc la tine.

@arhitectul

[bartholomaus]

Andrei Rubliov al lui Tarkovski . Pe youtube la hi-res. Merită revăzut din când în când. Genială frescă istorică. Asediul orășelului rusesc de către tătari (din partea a 2a), cu ajutorul trădării unui creaz rus este poate cea mai realistă de gen. Fără să apeleze la artificii cinematografice pentru creșterea dramatismului, masacrarea localnicilor și distrugerea orășelului are o incredibilă scară umană... Chiar pornirea la atac începe cu o veselie nemaipomenită din partea liderului tătar. Parcă e un reportaj din epocă... Cu atât mai fascinantă este scena următoare, de iarnă, în care un alt grup de războinici tătari apar în curtea mânăstirii unde trăia Rubliov, foarte veseli și deloc puși pe harțag. Chiar trezesc simpatia unei rusoaice pe care unul din ei o ia cu el să-i fie nevastă. De remarcat atenția deosebită la echipamentul militar și la decoruri. NU mai zic de episodul turnării clopotului. Sunt de savurat fiecare secnă. Atâta atenție pentru detaliu eu n-am văzut în multe filme...Ireproșabile Filosofia ”mesterul Manole”. Iar cruzimea nu era epică.. Aproape nici tragică.. Era firească ca respiratul https://www.youtube.com/watch?v=4JpnrdEOAcM Tătarii din Hoarda de Aur, din Crimeea erau mongoli sadea. Hoarda de Aur s-a format din resturi ale mongolilor din 1240 care nu s-au mai întors în Mongolia după ce au devastat Rusia si Europa. Si acolo au rămas până când i-a deportat Stalin mai pe toți. Nici vorbă ca tătarii din Crimeea să fie urmași de cumani sau alți turanici. S-or fi corcit cu alte neamuri de stepă din zonă, dar baza e mongolă. La un moment dat tătarii au trecut la Islam. După acest moment au început să folosească limba turcă...Vezi aici mai multe https://en.wikipedia.org/wiki/Golden_Horde Mi se pare stupid să spui ”Ce dovezi există că tătarii crimeeni ar fi fost mongoloizi?” când tătarii rămași azi încă în zonă sunt genetic mult mai apropiați de strămoșii lor din Orientul îndepărtat decât alte neamuri turanice, urmași de avari, cumani, pecenegi ce-si au originea în Asia Centrală, cu mult înaintea apariției mongolilor în zonă. Un exemplu care doar aparent e în favoarea teoriei tale e marele războinic Timur lenk-Tamerlan, căruia i s-au făcut studii antropologice în anii 40 (pe scheletul lui). S-a dovedit că era un metis între mongol și populația caucaziană din Transoxiana (Azerbaigean, Uzbekistan). Totusi, ai dreptate într-o oarecare măsură. Dar ca aspect tătarăă sunt foarte mongoloizi. Adica la fel ca si uzbecii sau turkmenii http://www.iccrimea.org/reports/genographic-results.html Ai vazut scena cu tatarii din curtea manastirii și fata blondă, iarna? Parcă e reportaj. Fascinant cum îî ignorau pe călugări și se distrau hrănind câinii cu carne de cal... Ai început cu partea 1 a filmului? E cam lentă si monotonă . Partea a 2-a e mult mai dinamică si mai faină. nu conteaza ordinea. Caci povestea e doar vag liniară. Fiecare capitol are valoare independent. -----------------------------------------

Unul din cele mai bune articole despre ortodoxie pe care le-am citit. Un articol cu niste teme care m-au preocupat de mult timp. Care e problema cu Biserica ortodoxa (greaca, rasariteana) ? Inainte de a te scandaliza, dragă cetitorule, fi înţelept şi aruncă--ţi ochii un pic.

" ...Mai ales ca in viziunea ortodoxa, preotul este legatura, intermediarul intre oameni si Dumnezeu si singurul in masura care sa ii interpreteze cuvantul pentru semenii lui. Un lucru periculos daca avem in vedere ca preotilor romani de-a lungul Evului Mediu si chiar si in epoca moderna timpurie le lipsea stiinta de carte. Ei se multumeau cel mult cu memorarea mecanica a Bibliei si mai important, a traditiilor bisericesti, negasind necesar sa reflecte asupra lor...

Daca in Occident, stiinta a crescut la sanul Bisericii Catolice, ortodoxismul a reprezentat o piedica, deoarece intr-o lume in care totul ramane constant si ramane vesnic acelasi, nu exista nevoie de schimbare. Din aceasta cauza, nu biserica ortodoxa, dar carturarii greco-catolici ai Scolii Ardelene, educati in scolile catolice ale Occidentului au produs cel mai mare act de transformare culturala pe care l-a cunoscut acest popor. Ei au reprezentat motorul trezirii unei constiinte romanesti si cei care au condus primii lupta de emancipare a romanilor. Lor le datoram multe dintre reperele culturale pe care astazi le consideram caracteristice. https://ziare.com/social/religie/ortodoxismul-romanesc-motivul-inapoierii-noastre-opinii-1340383?

>> Ca unul caruia ii place istoria, am simtit de multi ani ca ortodoxismul are ceva vina in ramanerea in urma a romanilor (a unora, caci la greco-catolici se vede schimbarea). Cu timpul am colectat numeroase informatii istorice legate de retardul cultural, educational si implicit social motivat de filosofia ortodoxismului. Numai ca tipul asta a construit un articol coerent in care a adunat in cateva cuvinte esenta acestei proibleme. >>>Omul nu poate trai fara religie. E fapt dovedit. Dar trebuie ca aceasta Religie sa faca bine omului nu doar sa ZICA ca face bine.. Omului de azi. Nu celui din evul mediu. >>>>sasii aveau scoli si inaintea reformei lutherane. Majoritatea bisericilor sasesti aveau scoli pe langa inca din sec 15... Lutheranismul a catalizat mai dihai acest trend deja existent. Nu stiu daca de vina era catolicismul sau spiritul intreprinzator al sasilor >>>>Articolul nu e scris de un teolog, dar chiar daca nu e perfect documentat atinge cateva adevaruri de necontestat. Si intr-un mod in care nu s-a mai spus, desi multi dintre noi am simtit, dar nu am stiut de ce. Inca din evul mediu, de la Sf Grigore Palamas (http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Palamas ) , biserica "greaca" a fost preocupata exclusiv de apropierea cat mai mare de divinitate prin isihasm, rugaciune( http://ro.wikipedia.org/wiki/Isihasm ) , izolare, umilinta, suferinta, dispret fata de om, de cunoasterea lumii inconjuratoare. Fiindca, spuneau ortodocsii, Dumenzeu nu poate fi descoperit prin Cunoastere, in sens de Stiinta, Educatie etc...Varlaam Calabrezul (care reprezinta oarecum atitudinea bis vestice http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_Calabrezul ) in disputa acestuia cu mai sus-numitul Sf.Grigore spune ca dimpotriva, pt a-l cunoaste pe Dumnezeu trebuie sa studiezi lumea, stiintele, sa te educi. Asta e in esenta diferenta intre orientul ortodox si vestul catolic/protestant. Pt doritori de teologie un articol interesat (chiar daca tine-evident-partea ortodoxiei) http://ziarullumina.ro/.../controversa-isihasta-sau-cum... . E bine sa intelegem de ce bis ortodoxa are o gandire perdanta in lumea de azi, iar filosofia ei, predata copiilor nu duce la nimic bun. Doar la perpetuarea intolerantei, suficientei, atitudinii anti-Stiinta, Anti-Educatie, a resemnarii si umilintei, si a multot alte tare.... ------ Înţeleg că nu vă pasă dacă această confesiune a îmbunătăţit în vreun fel viaţa credincioşilor şi dacă o face în prezent. Nu stiu in ce fel iti face viata mai buna faptul ca o data botezat esti crestin (adica cum?) pana mori... --------- Nu te lăsa păcălit de faptul că ortodoxia nu a avut Inchiziţie sau Cruciade. Întâi, grecii, bulgarii, sarbii, rusii nu au putut sau nu a avut ocazia sa se foloseasca mai mult de religie in politica lor. Cand au putut n-au ratat ocazia. Imp Bizantin s-a luptat cât a putut împotriva musulmanilor. Acele războaie le poti asimila cruciadelor. Ca şi cele la târzii la care au participat şi principii români( ex Cruciada de la Varna). Inchiziţie nu au avut ortodocsii, e drept. Fiindca nu au avut nevoie. Ortodoxia nu a avut universitati sau academii de unde sa apara intelectuali care sa puna in balanta "adevarurule" religioase. Tarile ortodoxe au fost pana mai ieri preponderent rurale, sufocate de superstitii pagane, cu preoti majoritar analfabeti. Ce tribunal s-ar fi apucat sa curete satele rusesti sau sarbesti, bulgaresti sau grecesti (aflate sub otomani) de "vrajitorii si superstitii"? Desi cred ca pe vremea lui Ivan cel Groaznic, la Moscova, nu ai fi fost tratat cu toleranţă dacă ai fi fost acuzat de vrăjitorie...(Recomand filmul "Ţarul" ca fresca a unei tari ortodoxe in Evul Mediu... Ca o completare la Andrei Rubliov, muult mai bun). Sa nu idealizam ortodoxia!! ---------

[mihai-florescu]

Trebuie sa ma uit la tavan jumatate de ora ca sa procesez ce am citit

[nparadox]

Liniștea astupă goluri

Liniștea astupă unele goluri neumplute de fericire, de iubire și de împlinire. În același timp, liniștea descoperă unele lipsuri, dar și unele goluri. Atât prima mea idee are sens, în primsa ei, dar și a doua expunere are un anumit sens.

La finalul zilei, liniștea e cel mai așteptat moment, mai ales după o zi agitată. Zi plină de apeluri, de informații ce vin din stânga și din dreapta, de nevoi, obligații și necesități. Liniștea e în unele zile cel mai bun prieten al nostru, dar și cel mai mare inamic. La finalul unei zile dezamăgitoare, zi care își lasă urme adânci în sufletul și mintea noastră, liniștea aceea e apăsătoare. Negrul intens, liniștea și gândurile ce inundă mintea fiecărui ajunge să ne ducă la disperare, la frică.

Pentru mine, liniștea e deseori apăsătoare. Liniștea dă frâu gândurilor să curgă precum o cascadă nestăvilită și ajung aceste gânduri să mă copleșească. Știu că nu sunt singur, îmi ascult gândurile, vorbesc cu ele și le las să se trasnforme în emoții, să le conștientizez și să le simt.

Sunt multiple feluri de liniște. Liniștea mării, deși e impropriu spus, îți oferă un repaus total, însă dacă te duci într-un loc izolat, lipsit de gălăgia comercială, poți asocia valurile, briza, sunetul frunzelor de palmier cu liniștea. Liniștea iernii copilăriei mele. Această liniște apărea deseori seara, când motoarele mașinilor se opreau, iar vântul șuiera și dispersa zăpada în toate direcțiile. În același timp, această liniște îți transmitea și un fior, un frig în piele și sânge, caracteristic vremii de munte.

Mi-am adus aminte și de o alta nuanță a acestei noțiuni, de liniște. Am citit în liceu, o operă literară, obligatorie pentru examenul maturității. Opera se numește ”Moara cu noroc”, iar de acolo mi-am adus aminte de un citat, pe care nu cred că îl pot reda exact, dar spunea că omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, nu cu bogăția, fiindcă liniștea colibei te face fericit. La acel moment nu înțelegeam cu adevărat semnificația acestei idei și fraze memorabile tot repetată de profesoarele de limba română. Acum, privind retrospectiv spre ultima perioadă a vieții mele, găsesc sensul cu adevărat acestei fraze și pot să zic că mi-aș dori să ajung să o pot aplica. Cred că liniștea sufletească, liniștea colibei aduce bucuria, dar și fericirea.

Tot în ultima perioadă am observat că liniștea descoperă lucruri neștiute, neșlefuite și gânduri ascunse. Liniștea din cadrul unei conversații poate aduce și o senzație ciudată, dar și o trăire împăcată, fiindcă nu simți că e necesar să umpli acel gol, acea liniște cu nimic. Liniștea ce se așează asupra unor interacțiuni e deseori naturală, alteori necesară, uneori impusă. Iar fiecare lucru aduce rezultate, demonstrează anumite lucruri și aduce niște dovezi la lumină.

Fiecare dintre noi avem perioade și perioade, când îi oferim liniștii un anumit rol, o anumită mască. Doar cred că nu facem asta sub o formă conștientă sau nu. Acum, cred că fiecare face tot ce îi ține în putință să se bucure de liniște, să îi reziste sau să o aducă în prim plan. Și fiecare dintre noi e capabil, contează și e suficient să dea piept cu liniștea. Oricare ar fi forma ei.