#cabestan

[monkeyssalad-blog]

Germaine Dermoz by Truus, Bob & Jan too! Via Flickr: French postcard. Edition Pathé Frères. Photo Félix. Germaine Dermoz (1888–1966), younger sister of actress Jeanne Delvair, was a French film and theatre actress of the early-to-mid twentieth century. She is most famous for her portrayal of Madame Beudet in Germaine Dulac's avant-garde film The Smiling Madame Beudet (1923). Germaine Dermoz was born as Germaine Deluermoz on July 30, 1888 in Paris. She acted on stage with Réjane (she stayed with Réjane’s troupe between 1907 and 1909) and Firmin Gémier and her many theatrical tours led her, before the First World War, as far as Argentine and Russia. She recounts in her memoirs the perilous conditions in which one day she and her comrades had to cross the Cordillera of the Andes on the back of a donkey, on the side of a mountain on narrow paths, resigning themselves to throwing a part of their costumes on the snowy slopes. In St. Petersburg, she played before Tsar Nicholas II and suffered the first shots of the October 1917 revolution. Contrary to some assertions, she never belonged to the Comédie-Française. Already from 1908 Dermoz acted in the Gaumont film Méprise (Maurice de Féraudy, 1908), followed by a few more shorts by De Féraudy, but soon she would also play in films by Pathè, Éclair and Eclipse as well. She was especially active in the historical genre, such as Dragonnades sous Louis XIV (1909), Beethoven (1909), Eugénie Grandet (1910), Le roi Philippe le Bel et les templiers (1910), all by Victorin-Hippolyte Jasset for Éclair, but also La mort du duc d'Enghien en 1804 (Albert Capellani, 1909), La fin d'un tyran (Georges Le Faure, 1909), La duchesse de Langeais (André Calmettes, 1910), for Pathé, and L'assassinat d'Henri III (Henri Desfontaines, Louis Mercanton, 1911) , Olivier Cromwell (Desfontaines, 1911), and Milton (Desfontaines, 1911) for Eclipse. After the Éclair film Le mystère de Notre-Dame de Paris (Emile Chautard, Victorin-Hippolyte Jasset, 1912), Dermoz mostly acted in Pathé productions, of which several were directed by Adrien Caillard, such as Les trois sultanes (1912), Zaza (1913), adaptation of the play by Berton and Simon, and L'héritage de Cabestan (1913). At Pathé Dermoz was often acting together with Henri Étievant and Jeanne Grumbach, as in L’absent (A Dutch Love Story, Albert Capellani, 1913), and Le petit Jacques (Little Jack, Georges Monca, 1913). After 1914 Dermoz took a break of the set during the First World War, during which Pathé drastically reduced fiction film production. In 1918 she returned with the Pathé film La masque de l’amour by René Plaisetty, with Mévisto and Grumbach, and she had the female lead in the Balzac adaptation La marâtre (Jacques Grétillat 1918). Other adaptations followed: L'énigme (Jean Kemm, 1918) after Hervieu, Fanny Lear (Robert Boudrioz, Jean Manoussi, 1919), after Halévy and Meilhac, Les cinq gentlemen maudits (Luitz-Morat, Pierre Régnier, 1920) after Reuze, Petit ange (Luitz-Morat, Pierre Régnier, 1920) after Vercourt. If it were necessary to point out a single film of that period, though, it would undoubtedly be the masterpiece of Germaine Dulac, La souriante Madame Beudet (1923), a feminist manifesto and typical avant-garde production. The film deals with an intelligent woman trapped in a loveless marriage with a man, who always points an unloaded revolver at his head for fun. Sick of him, she loads the gun, but repents and tries to empty the gun. Yet, the man seizes the gun first and points it at her. In her memoirs, Dermoz recounts the apprehension that had seized her when the film was broadcast forty years later on French television and surprised to find that her play did not have the dreaded exaggeration and grotesque that characterized [a part of] silent film acting. After the female lead in the operetta film La course du flambeau (Luitz-Morat, 1925), which she had performed on stage in 1907, Dermoz’s silent film career ended. Between the two wars, she preferred to devote herself almost exclusively to the theater. She played on the biggest Parisian stages, and enjoyed successes in contemporary plays by André Josset, Henri-René Lenormand, Charles de Peyret-Chappuis and Jean Cocteau. On November 14, 1938, directed by former actress Alice Cocéa, and performed at the Théâtre des Ambassadeurs in Paris, Germaine Dermoz created the character of Yvonne in Les Parents terribles by Cocteau, with Gabrielle Dorziat and the very young Jean Marais, replacing almost instantly Yvonne de Bray for whom the role had been written but who, because of a serious heart problem, was no longer able to play. At the same time, Dermoz led a more relaxed film career, accepting shooting proposals only if they did not compromise her commitments to the theatre. When sound film set in in France she returned to the film set for supporting parts in Jacques de Baroncelli’s Daudet adaptation L'Arlésienne (1930), starring Blanche Montel, and Le rêve (Baroncelli, 1931) after Zola. Instead, Dermoz had the lead as Madame Kampf in Le bal (The Ball, Wilhelm Thiele, 1931), in which she played a middleclass woman who just like her husband (André Lefaur) turns into a snob when an inheritance looms. Their daughter (Danielle Darrieux in her first film role) torpedoes the plans when she throws all the invitations to the ball her parents organise in the Seine. The film was shot in a German version too by the same Thiele, Der Ball. After the court case drama Le crime du chemin rouge (Jacques Séverac, 1933), in which a lawyer (Marcel Vibert) suspects his wife (Dermoz) of murder, Dermoz had an endearing part in La porteuse de pain (The Bread Peddler, René Sti, 1934), as an innocently imprisoned woman, who after twenty years of hard labour, evades and goes to Paris where she survives as bread peddler. She finds back her children one by one, after which she unmasks the culprit, Jacques Garaud (Jacques Grétillat). By now Dermoz often played mature roles, as Annabella’s meddling mother in Les nuits moscovites (Moscow Nights, Alexis Granowsky, 1934), the wife of Fernand Charpin in the Mauriac adaptation Les anges noirs (The Black Angels, Willy Rozier, 1937), the wife of Raimu in Le héros de la Marne (Heroes of the Marne, André Hugon, 1938), Maria de Medici in Remontons les Champs-Élysées (Sacha Guitry, 1938), the mother of Katia Lova in La vie est magnifique (Maurice Cloche, 1939), the mother of Jean Chévrier in the smugglers drama Andorra ou les hommes d’airain (Andorra or the Bronze Men, 1942), and Raymond Rouleau’s mother and Constant Rémy’s wife in Monsieur des Lourdines (Pierre de Hérain 1943) after Chateaubriant. After the war she was Queen Anne of Austria in Monsieur Vincent (1947) on St. Vincent de Paul, played by Pierre Fresnay. In the comedy Le Rosier de Madame Husson (The Rosier of Madame Husson, Jean Boyer, 1950), after Maupassant’s classic tale, she leads a group of charitable ladies searching for a chaste girl, who will win a big sum of money. By lack of a chaste female they select a man (Bourvil), who, though, proves to be weak against female seductions. In Poil de carotte (Paul Mesnier, 1952), she was the ill-doing, hateful mother of the protagonist (Christian Simon). After a few minor parts, Dermoz almost made full circle with her early historical films when playing Catherine de Medici in Si Versailles m’était conté (Sacha Guitry, 1955), though two more minor parts followed. Dermoz’s last film part was in the spy comedy L'Honorable Stanislas, agent secret (Jean-Charles Dudrumet, 1963). Her stage career had already ended in the mid-1950s. Germaine Dermoz was the younger sister of Jeanne Delvourmoz, aka Jeanne Delvair (1877-1949), actress at the Comédie-Française, while her younger brother was animal painter Henri Deluermoz (1876-1943), illustrator, among others, of one of the first French editions of Jungle Book by Rudyard Kipling. After a first marriage, Germaine Dermoz married in second wedding the actor Jean Galland, whom she then divorced. From his first marriage, Germaine Dermoz had a daughter, Claude, and from her second, another daughter, Anne-Marie. She was also, by her first marriage, the aunt by marriage of the actress Annabella, called "Zette" for the intimates, with whom she maintained affectionate ties until the end of her life. The journalist Hélène Lazareff, comedian Noël Roquevert and his wife, and the actress Paulette Noizeux were among the close friends of Germaine Dermoz. Germaine Dermoz died on November 6, 1966 in Paris. Source: French Wikipedia, IMDB.

[benuebaby]

Cabestan Ocean View Casablanca #Morocco

[bartholomaus]

(E lung și necorectat) Băi conspiraționiștilor! De ce aveți, mă, probleme cu ONG-urile? Nu vă mai concentrați pe chestii abstracte cum ar fi spălarea de bani, finanțarea loviturilor de stat sau influențarea politică în vederea monopolizării resurselor! Zic să discutăm concret pe proiecte și rezultatele spectaculoase ale acestora:

1) The Gates Foundation în colaborare cu Clinton Foundation:

După cum știm cu toții, Africa se confruntă cu o criză acută de apă potabilă și cu lipsa infrastructurii necesare pompării, filtrării și a transportului de apă către localnici. Africa e terenul de joacă al spălătorilor de bani care testează tehnologii ineficiente cum ar fi producerea de apă prin evaporare, extracția prin capilaritate etcetera. Mai mult au reușit youtuberii să extragă apă în Africa, decât organizațiile filantropice care se laudă toată ziua pe internet. După donații de milioane, marii filantropi vin și fac trei turnuri de tablă care adună 500 de mililitri de apă pe zi și declară că au salvat satul de secetă.

De exemplu, proiectul PlayPump este un succes fulminant al fundațiilor Gates-Clinton. Acestea s-au gândit să rezolve definitiv problema apei prin utilizarea unui carusel obișnuit dintr-un parc pentru copii. Metoda de funcționare: Copiii se învârtesc în morișca respectivă, iar rotația generată pompează apă către suprafață. Pare distractiv până stai să te gândești un pic. În Mozambic sunt 50 de grade Celsius la soare. Momentul de culminare al temperaturii corespunde momentului de maximă necesitate a hidratării. Un grup de copii malnutriți și însetați trebuie să învârtă ca niște sclavi o morișcă ineficientă, în căldura amiezii, ca să pompeze doi litri de apă pe minut. Apă pe care o transportă tot cu bidonul trei kilometri către casă.

Caruselul PlayPump costă paisprezece mii de dolari bucata (14.000 USD) și este practic o pompă manuală deghizată într-o învârtitoare metalică dintr-un parc obișnuit. Metoda fizică de funcționare este identică celei folosite de sclavii din secolul 13 care învârteau la cabestan pentru a ridica obiectele la înălțime sau ancorele pe corabie. Este un horror cu trimiteri la sclavie pe care numai o corporație antiumană îl putea gândi în halul ăsta.

Problema pompării de apă putea fi rezolvată cu un hidrofor electric de 400 de lei, câteva zeci de metri de țeavă pvc, o baterie auto și trei panouri solare - o improvizație de maxim 1000 de dolari. La 14 mii de dolari, un instalator român obișnuit ar fi putut improviza o rețea locală din țevi, pompe și un rezervor mare de plastic care să rețină și să transporte apa mai aproape de locuințele sătenilor. Nu ar fi arătat genial, dar ar fi funcționat onorabil. Asta fără să supună copiii la muncă silnică în arșița africană. De banii ăia se puteau săpa puțurile mai aproape și se puteau instala pompe electrice.

În schimb, proiectul a deviat resurse semnificative donate de oameni de bună credință și a lăsat dezastru în urma lui. Localnicii au rămas cu aceleași surse de apă murdară, dar mai greu de scos din pământ. Au mai rămas cu zeci de milioane de dolari dispăruți, pe care toată lumea bună se jură că i-a cheltuit pe curul emaciat al localnicilor. Gurile rele susțin că banii au fost folosiți pentru a finanța înarmarea unor miliții locale devenite ”companii de securitate” care să controleze cobaltul, zincul și litiul din diverse regiuni adiacente. Sunt doar zvonuri. Nu trebuie să le dați crezare. Conspiraționiștilor!

2) The Gates Foundation în colaborare cu GPEI și WHO:

Vaccinurile anti-polio mOPV2, nOPV2 - În loc să stingă vreo epidemie, primele două vaccinuri inovatoare au dat rezultate îndoielnice și au provocat epidemii de poliomielită în Congo și Burundi. N-ar fi prima oară. Africa și America de Sud au fost de-a lungul timpului adevărate poligoane de testare a tratamentelor dubioase. Tehnologiile farmaceutice noi, care nu pot obține aprobare în ”lumea civilizată”, sunt testate de multe ori pe lumea a treia, sub camuflajul misiunilor filantropice. Aici ne putem aminti de experimentele ilegale cu sifilis din Guatemala, experimentele vaccinării rotavirus din India în care au murit 450.000 de copii și alte teste medicale lipsite de etică în Costa Rica, Malawi, Ghana, Kenya, Mali, Filipine și Bangladesh. Dacă nu mă înșel, unele încă mai sunt publicate în The Lancet și pot fi verificate.

Ar mai fi de discutat și campaniile umanitare de marketing pentru lapte praf care au ucis 10,9 milioane de prunci, între 1960 și 2015, dar n-avem timp aici pentru toată filantropia. Ideea e că țările disperate, care se confruntă cu diverse epidemii și deficiențe bugetare uriașe, nu pot refuza ajutorul nimănui. Oficialii sunt foarte ușor de mituit în zonele sărace și aprobă orice. Localnicii nu știu ce primesc sau ce li se injectează și nici nu sunt în măsură să respingă ”ajutorul” cuiva. S-a vehiculat ideea că nOPV2 ar fi provocat inclusiv o mutație care a făcut poliomielita mai agresivă și mai greu de identificat, într-un mecanism care se numește ”Immune Escape”.

A urmat o campanie agresivă de camuflaj prin știri mincinoase, epurare informațională și fumigene de presă. Câțiva oameni de știință și lucrători în cadrul misiunilor umanitare au fost concediați sau hărțuiți ca să tacă din gură. În secolul 21, cea mai instabilă profesie e cea de raportor ONU. Pe-ăștia nu-i place nimeni pentru că au darul să semnaleze crima și tortura în locuri în care nici nu te-aștepți. Mă rog... Informațiile conform cărora au fost inoculate 600 de milioane de persoane sunt false pur și simplu. Nicio fundație nu poate dovedi cu hârtii că a transportat și inoculat atâtea doze. Se poate face un calcul despre resursele financiare și logistice necesare pentru a acoperi jumătate din populația Africii. Chestiile astea lasă hârtii și urme administrative în urma lor.

Cifra asta (600 milioane) a fost vehiculată ulterior de către departamentele de comunicare tocmai ca să altereze analizele de risc versus recompensă. Trebuia ascunsă ineficiența și efectele adverse, ca să domolească panica autorităților africane. S-a pus inclusiv presiune pe publicațiile științifice care abordaseră subiectul, ca să retragă concluziile publicate deja. Google a mers atât de departe încât a deindexat o parte din rezultate, iar acestea nu mai pot fi găsite decât prin dark-web, unde nu mai au nicio credibilitate. Rămân doar pentru conspiraționiștii cu folie de staniol pe cap. Ulterior vaccinul Sabin 2 a fost modificat în speranța că va reuși să combată ce n-au reușit celelalte. Să sperăm că va reuși.

3) The Clinton Foundation în colaborare cu National Endowment for Democracy (NED) și The Gates Foundation:

Cele trei entități au ajutat Haiti până l-au transformat în coșmarul care este astăzi. Haiti a eșuat lamentabil și a dispărut brusc de pe harta conștiinței colective. Aproape că nu mai există pentru mass media occidentală. E același fenomen mediatic ca în Ucraina 2014-2022 - liniște de presă, că-i ordin pe unitate. De-aia mulți credeau că războiul a început în 2022. Nici n-aveau de unde să știe de cei 15 mii de morți din Donbas, dacă nu citeau Amnesty International sau site-urile ONU. Nimeni nu vrea să-și publice eșecurile sau efectele adverse ale politicilor pe care le-a impus. Așa e și cu Haiti - Ciocu' mic, că vă ia mama dracu'! Oricum occidentalii nu citesc despre chestii de-astea. Ce depășește SUA și UE poate fi la fel de bine pe altă planetă.

În Haiti nu mai există nicio formă de guvernământ, nici poliție sau armată regulată. Națiunea a degenerat în haos. Beneficiază de bande de localnici înarmați care controlează diverse regiuni, justiție de cartier, grupări de mercenari independenți care jefuiesc tot ce apucă, epurări în masă și canibalism. Da, canibalism. Guvernul haitian este un vid de putere care a existat strict în perimetrul defensiv stabilit de armata americană și de companiile de securitate. A colapsat până și-n acest perimetru. Președintele Henry, acuzat de conspirație în asasinarea președintelui Moise, este o paiață care locuiește în Los Angeles. A demisionat în martie anul acesta pentru că nu-l recunoștea nimeni ca autoritate.

Infrastructura a colapsat complet ajutată și de dezastrele naturale. Țara se confruntă cu lipsă acută de combustibil, energie electrică, hrană și apă potabilă. Economia este inexistentă. Au revenit epidemiile clasice de ciumă, holeră, tifos și alte infecții demne de evul mediu. De-a lungul timpului, fundațiile au strâns sute de milioane de dolari pentru Haiti. Influența directă a familiei Clinton a mai scos din buzunarul americanilor încă vreo 4,4 miliarde de dolari prin USAid și alte miliarde deviate prin DOD pentru ”operațiuni de pace”. Se spune că, de banii ăștia, Clinton și compania ar fi făcut lobby pentru a implementa reforme incredibile în domeniul economic, agricol și industrial.

Elita haitiană era îndrăgostită de banii dăruiți de familia Clinton (Familia PayDay), iar guvernul era complet aservit. TCF avea 34 de proiecte filantropice concomitente în Haiti, concentrate în principal pe crearea de locuri de muncă și atragerea de capital străin în regiune. Capitalul a venit, însoțit de mercenari americani care asigurau securitatea și controlul asupra resurselor din regiune, dar populația a rămas tot sclava unor corporații ce repatriau profitul în SUA, fără să plătească taxe sau să reinvestească în economia locală.

Productivitatea crescuse, profiturile erau uriașe, dar condițiile de muncă erau sclavie pură. Salariile și condițiile de trai erau mult sub pragul oficial de sărăcie stabilit de Banca Mondială. Presa locală de opoziție acuza camarila fundațiilor de jaf armat, pur și simplu. Haiti era considerată una din cele mai corupte țări de pe glob, un loc în care inegalitatea socială era devastatoare, iar elita politică fugea în SUA cu milioanele de dolari în buzunar. Rapoartele Amnesty și ONU zugrăvesc un peisaj grotesc, similar cu cel al sclavilor din Libia, Bangladesh, Sudan, Pakistan sau Malaiezia. Alte democrații implementate și controlate de NATO. Cred că există o corelație între acțiunile aliaților și piețele de sclavi de pe glob. Bănuiesc că cineva trebuia să concureze cu piața de sclavi chinezi, că așa-i în capitalism.

E important să nu uităm că Haiti a pășit către independență cu un handicap uriaș. A avut de plătit despăgubiri Franței, timp de 122 de ani, pentru că a îndrăznit să se revolte de sub sclavie - echivalentul a 43.505 kilograme de aur. A plătit oficial până în 1947, dar a fost ocupată militar de SUA în 1908, iar cașcavalul s-a împărțit între companiile americane și cele franțuzești. O investigație New York Times a concluzionat că Haiti a fost jefuită de aproximativ 115 miliarde de dolari pe perioada ocupației. Pe parcurs au fost multe tentative de a răsturna guvernele de ocupație și cele aliate occidentului. Întâi prin metode militare, apoi în mod democratic, apoi prin metode revoluționare, apoi din nou prin metode democratice. E un haos total și o istorie prea complexă pentru a fi detaliată aici. Haiti era prinsă între trei valuri de influență: naționaliștii și mișcarea de independență, influența financiar-bancară franceză și influența corporatistă americană. Trei boi trăgeau în trei direcții diferite.

Instabilitatea politică și rezistența de la firul ierbii făceau din Haiti o țară neguvernabilă fără intervenția militară directă a SUA și fără salarii plătite direct din bugetul american în buzunarul bugetarilor haitieni. (Sună extrem de cunoscut. Mă întreb unde se mai întâmplă asta) Toate aceste eforturi ale populației au fost zădărnicite în ultimele decenii de operațiunile de influență ale ONG-urilor și de operațiunile nu tocmai clandestine ale Departamentului Apărării. Înainte de colaps, armata scotea pur și simplu din țară tot ce putea fi ridicat din pământ: petrol, minereuri, recolte, aurul din tezaur, conturile băncii naționale etcetera. Forța de muncă era epuizată sau se revolta pur și simplu, iar economia era în prag de colaps. După dezastrul din 2020, armata și companiile de securitate blocau accesul vapoarelor cu hrană și ajutoare pentru populație, doar pentru că acestea veneau din țări considerate ostile. Era un instrument de presiune politică.

Situația a culminat cu asasinarea președintelui Jovenel Moise la scurt timp după alegeri. Aparent, iubitorii de democrație urăsc faptul că oamenii votează greșit. După asasinat, Haiti a degenerat repejor în haosul total în care se află astăzi. Haiti ajunsese în situația Yemen-ului, în care băieții cu democrația veneau periodic cu câte un regiment, acopereau un depozit sau o rafinărie, furau toate rezervele și plecau. Exact ce fac și-n ziua de azi în Siria, Libia, Irak. Pakistan, Sudan și Yemen. Știți voi, cum se plâng francezii că rebelii lansează rachete asupra petrolierelor care pleacă cu petrolul yemenit furat din porturile ocupate de ”alianță”. Așa și-n Haiti. Filantropii jefuiau tot și lăsau dezastru în urma lor, apoi se plângeau pe la Reuters că rebelii sunt răutăcioși.

Acum n-a mai rămas nimic de furat. Țara poate fi lăsată în sfârșit pe mâna localnicilor, până se redresează cât de cât și adună iar lucruri demne de furat. Atunci vor avea nevoie din nou de ong-uri. Fondată prin Directiva 77 a Securității Naționale, NED este un ONG de revoluții portocalii foarte mișto, care a influențat primăveri politice în multe regiuni cum ar fi Ucraina, Nicaragua, Honduras, Guatemala, Sudan, Malaiezia, Kârgâstan, Afganistan, Angola, Zimbabwe, Venezuela, Myanmar, Uzbekistan, Algeria, Somalia și altele. Să-mi spuneți voi ce au toate țările astea în comun pentru că eu nu vreau să par conspiraționist.

Așa că nu știu ce problemă ați putea avea cu ONG-urile astea. Majoritatea proiectelor filantropice și de implementare a democrației au avut un succes fulminant. Practic, regiunile care s-au bucurat de influența și dărnicia acestor organizații sunt astăzi cele mai instabile politic, economic și social, cu cel mai înfricoșător index de corupție de pe glob. Majoritatea sunt povești de succes - țări care sunt în flăcări efectiv. E adevărat că nu au granițe bine definite, nici guverne democratice, dar au sute de mii de morți, facționalism, militanți, canibalism, sclavie, execuții sumare, holeră, polio, malnutriție și crime de război. ONG-urile au adus numai vată pe băț, sclipici și zâmbete de pisic. Nu mă înțelegeți greșit. Există ONG-uri și misiuni umanitare pe bune. Vin să aducă apă și vaccinuri într-un sat care va fi epurat de opoziție luna viitoare, când se hotărăsc filantropii că președintele ales democratic trebuie schimbat prin insurecție armată. În ziua de azi, diferența între un insurgent și un patriot este doar un articol pe Reuters.

[mousskiff]

En avril, ne te découvre pas de ta Corde

22 avril 2024 départ d'Aix les Bains,

ou par Trevignin pour certains.

La caravane fait un détour par Corbas.

Sans la présidente on ne va pas.

Les lyonnais lui emboitent le pas.

1er rendez-vous au Lidl de Vaison

pour faire le plein de provisions.

Il fallait du céleris branche frais.

Nous avons pris des cœurs d'artichauts qui le navrait

Tentes vite installées,

1ers sandwichs avalés.

Direction les gorges d'Ubrieux,

dans un vent à ne pas ouvrir les yeux.

Prudents, sur les conseils du prof,

on choisit des voies dont nous avons l'étoffe.

Et on fait bien ; car ça côte sévère !

C'est le moment d'ajuster nos repères.

2 - 3 voies enchaînées,

nous permettent de nous chauffer.

Retour au camping à quelques pas des sites d'escalade,

pour aller sous une douche froide.

On se serre dans le haut-vent à l'abris de la bise.

Pour cuisiner nos marchandises.

L'apéro part très vite,

heureusement que l'on a pas de frites.

Une nuit bien fraîche, un peu trop.

Le réveil musculaire pour s'étirer le dos.

Nath nous étire avant de s'attaquer aux rochers

de la face sud de Saint Julien bien acérés.

Une journée 100% grandes voies,

un baptême pour certaines loin de leur Savoie.

Raph à prévu les cordées et les itinéraires,

Pas sans changement lunaire.

Encore du vent, mais le soleil vient nous réchauffer,

face au Ventoux enneigé.

Une bonne journée,

même si 2 paires de chaussons décédées.

3eme jour : le groupe se divise

1 groupe en couenne (ou épluchure pour les végétariens)

Le site de l'Aiguille de Buis,

les 10 grimpeurs a accueilli

pour travailler avec les menottes.

1 groupe en grande voie, ça grelotte

Le vent diminue avec les appréhensions,

on est à l'ascension.

4eme jour : la plus belle journée,

Météo ensoleillée, le vent est léger

C'est le jour de la performance

les sirènes grimpent sans dissonance.

Les ambitieux montent d'une ou 2 lettres,

la main sur la dégaine, pas que pour la mettre.

Et les débutants,

confirment leurs rappels et cabestans.

On se finit les mains et les pieds,

en changeant d'équipier.

Sur une petite couenne bien cotée et aiguisée.

D'autres ont préféré une via ferratta,

on se retrouvera en bas.

Une journée magnifique qui aura méritée,

60 œufs dans une omelette

parfaitement assaisonnée sans fraîche ciboulette

et des kaiserschmarns biens battus,

par des bras bien trapus.

Le temps est passé trop vite,

le dernier jour nous invite,

A plier nos tentes sous une légère pluie,

direction Valence pour être à l'abris.

Les avant-bras,

que l'on avait pas entendu jusque-là,

nous rappellent qu'ils ont bien bossé,

en étant vite tétanisés.

On retrouve des cotations familières

et même du dévers.

C'est le dernier jour mais ça bosse !

Analyse vidéo du boss

Sur son téléphone,

Sans les sous-titres des commentaires aphones.

Le reste du groupe est là pour donner de la voix,

et nous pousser en haut des voies.

Cramés, heureux de ces moments de partage,

on se quitte en se disant que ce stage,

c'est une aventure, sociale,

sportive, naturelle et familiale.

Vivement la prochaine !

[memwazz]

JADE ET MOI - Cabestan

- ROLE

- APPEARANCE

Species : human

Age : 11

Height : 160 cm

- ILLUSTRATIONS, COMICS, SHITPOST

- Illustrations :

- Comics :

- Shitpost :

- PERSONALITY

- BACKSTORY

- PRIVATE LIFE

Nicknames :

RELATIONSHIPS

[kauemarley]

Cabestan.

[centralmao]

VariSpeed. plugin virtuel machine echo gratuite

VariSpeed. plugin virtuel machine echo gratuite.Téléchargement gratuit:https://www.central-mao.com/varispeed-plugin-virtuel.../

[andremonde]

Cloudcast #254 English

Ma-Ma FC par Ballake Sissoko & Vincent Segal Climat par Omar Pene Yensoro par Kimi Djabate Homem da Justica par Dende Macedo Allal par Majid Bekkas Fantani par Ray Lema & Laurent de Wilde Bissau Na N’Do par Eneida Marta Silk & Sand par Nguyen Le Timbultu par Oumou Sangare Rituel du Soleil par Naissam Jalal Cabestan Go par Duplex De Mi par Rocio Marquez & Bronquio Exaltation par Eccodek Here and…

[qzse-rtv]

Noeud cabestan my beloved

[mondaniweb]

HONG KONG WATCHES by @bonhamswatches MONDANI WEB IS EXTREMELY HAPPY TO PRESENT “HONG KONG WATCHES” AUCTION BY BONHAMS ON 22 JUNE, THE AUCTION WILL TAKE PLACE IN HONG KONG ADMIRALTY (SUITE 2001, ONE PACIFIC PLACE, 88 QUEENSWAY, ADMIRALTY, HONG KONG). Lot 934 👈 CABESTAN | WINCH TOURBILLON VERTICAL, REF.006-101-053, A NEW OLD STOCK LIMITED EDITION PVD-COATED TITANIUM WRISTWATCH WITH VERTICAL TOURBILLON AND FUSEÉCHAINE ………………………. #auction #hongkong #auktion #asta #watch #manualwinding #limitededition #eventoftheday #saturdaymotivation #cabestan #tourbillon #timepiece #wristwatch #rarewatch (presso Hong Kong Admiralty) https://www.instagram.com/p/Ce8xzN6LWPb/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[tml8]

Cabestan Scuderia Ferrari One 👉🏻 Follow 👉🏻@themillionaire.life_ 👉🏻#themillinorelife Magzine 😍 . . . . . . #cabestan #ferrari#wristwatch #watchesofinstagram #watches #watch #watchfam #watchoftheday #watchaddict #watchcollector #instawatch #horology #wristshot #watchlover #timepiece #wristporn #watchgeek #dailywatch #watchnerd #rolex #watchporn #fashion #watchmania #wristwatches #luxurywatch #seiko https://www.instagram.com/p/CPAtUwILyTP/?utm_medium=tumblr

[simobenz]

Forever Young 🚨#11years #dxb #losangeles #miami #chicago #paris #usa #morocco #casablanca #maroc #amsterdam #photooftheday #memories #like4like #likeforlike #follow4follow #followforfollow #instagram #instagood #drunk #Marrakesh #friends #life #summer #white #cabestan #fiends (at Cabestan Ocean View)

[chronoscope-tv]

View this post on Instagram

A post shared by Artem Chronoscope Tagirov (@chronoscope_tv)

#watchporn by @cabestan. В Москве независимым часовым искусством занимается @rich.time за что им наш хронореспект и лучи поддержки 👏🏼👏🏼👏🏼 #cabestan #watchesofinstagram #часы #кабестан #ричтайм #смоленскийпассаж #турбийон #tourbillon #horology (at Смоленский Пассаж)

[saxafimedianetwork]

The Somaliland Connection: Taiwan’s Return To Africa

#Somaliland is close to the #UnitedStates & #attracted by #Taiwan’s shared #political #values, its own “#economicmiracle,” & #generous #development #assistance. In the #foreseeable #future, then, it is unlikely that #Somaliland will #succumb to #China’s #siren #song.

(more…)

[aurevoirmonty]

"Les banques sont heureuses, on presse, on filtre, on souque, à tout cabestan!… L'instinct fait le reste… Toujours là, présent, tapi, l'instinct, immanquable, intrompable, l'instinct de Mort, au fond des hommes. au fond des races qui vont disparaître, l'instinct dont on ne parle jamais, qui ne parle jamais, le plus tenace, le plus solide, impeccable, l'instinct muet… Lui qui n'est jamais ivre, attend, entend… Que d'affiches! que de promesses! que d'euphories!… la démagogie nectarde, tonitrue, explose!… C'est la foire! le grand carnaval du verbe mentir… Ecoutez ces valets de torture ce qu'ils hurlent à pleins mensonges devant leurs victimes… Ils ont des mensonges plein la gueule: "Que veut le peuple ?… Qu'exige le peuple ?… " Du travail. Et du pain!…" Mais non! saloperies! mais non!… Et vous le savez bien! mieux que tout autre!… Le peuple il exige du loisir et de la vinasse! avant tout. "

Louis-Ferdinand Céline, Bagatelles pour un massacre.

[de-gueules-au-lion-d-or]

"Les banques sont heureuses, on presse, on filtre, on souque, à tout cabestan!... L'instinct fait le reste... Toujours là, présent, tapi, l'instinct, immanquable, intrompable, l'instinct de Mort, au fond des hommes. au fond des races qui vont disparaître, l'instinct dont on ne parle jamais, qui ne parle jamais, le plus tenace, le plus solide, impeccable, l'instinct muet... Lui qui n'est jamais ivre, attend, entend... Que d'affiches! que de promesses! que d'euphories!... la démagogie nectarde, tonitrue, explose!... C'est la foire! le grand carnaval du verbe mentir... Ecoutez ces valets de torture ce qu'ils hurlent à pleins mensonges devant leurs victimes... Ils ont des mensonges plein la gueule: "Que veut le peuple ?... Qu'exige le peuple ?... " Du travail. Et du pain!..." Mais non! saloperies! mais non!... Et vous le savez bien! mieux que tout autre!... Le peuple il exige du loisir et de la vinasse! avant tout. "

Louis-Ferdinand Céline, Bagatelles pour un massacre.