#an nou fericit

[omanatascha]

(via GIPHY)

[romania-cu-sarmale]

LA MULTI ANI ROMANIE!!!

🎉🎉🎉

[semintedelubenita]

"v-am promis un revelion de vis"

-Fuego, Fuegovelion 2022

[jurnaldeoltenia]

Programul de lucru al Poştei Române în perioada sărbătorilor de iarnă – Crăciun și Anul Nou

Programul de lucru al Poştei Române în perioada sărbătorilor de iarnă – Crăciun și Anul Nou

Compania Naţională Poşta Română informează că, în perioada sărbătorilor de iarnă, Craciun şi Anul Nou, programul de lucru al subunităţilor poştale va fi următorul: • În intervalul 24 – 26 decembrie 2022 toate subunităţile poştale din mediul urban şi rural vor fi închise; • În perioada 27 – 30 decembrie 2022 toate subunitățile poștale vor funcționa conform programului normal de lucru; • În…

[sgiandubh]

Savannah you are still a rude bitch. O and if you are going to make allegations, back ot up with documents, evidence. You know like marriage licenses, posts by friends, cast members, mentioning the father and husband's name in congratulations. If he's such a con, bad business person, prove it. You are the one who is making the statement, you need to provide the documents. Tell others to go look it up doesn't cut it.

Dear Savannah Anon,

I have a surprise for you, darling:

If you don't understand anything, this is normal. It was my wicked pleasure to record this in my first native language - Romanian. But since I don't suspect you do speak or understand it, I will first transcript it as is and then translate.

Sinceră să fiu, nu știu cum unii oameni nu se rușinează de propria prostie. Savannah! Nici mai mult, nici mai puțin - serios? Însă asta este, puișor și regrete eterne: după cum poți constata, ai scris din nou tâmpenii, fără să verifici. Pentru că, hai să fim măcar o dată cinstite - sunteți speriate de nu mai știți de voi de apariția mea pe ecranele ordinatoarelor voastre.

Ani de zile și cam de când cu jocul absolut murdar al unui bătrân fără minte care a jucat într-un serial SF de succes, cam pe când Mama Shipper era la liceu, v-ați permis cam orice, fericite și numaidecât consolate de liniștea consensuală și lașă a echipei de producție, a presei, a actorilor principali: am mai scris chestia asta și am să o tot scriu de câte ori am chef, până vă intră în cap. V-ați crezut apoi protejate de șmecheria la fel de fără minte a cuiva care s-a lăudat că vă denunță și apoi, din câte înțeleg, a fugit cu banii trimiși de către o mână de oameni naivi și disperați „să afle adevărul”. Și ați continuat, pentru că știți foarte bine că foarte puțină lume ar fi, în fond, dispusă să vă dea în judecată, peste mări și țări, pentru un motiv atât de pueril, expunându-și familia, viața personală și cheltuind aiurea pe avocați, expertize și așa mai departe. Asta nu înseamnă că lucrurile pe care le faceți nu se constituie într-o infracțiune, și încă una în formă continuată, cu pedepse substanțiale în mai toate sistemele de drept în care trăim: și eu, și voi. Ceea ce faceți voi se numește hărțuire, zi de zi de zi: puțină lume rezistă și, din punctul ăsta de vedere, mă tem că ați încurcat-o, fetele. Cu mine, v-ați găsit nașul, în sensul în care voi răspunde absolut de fiecare dată la porcăriile pe care le trimiteți, cu riscul de a trece drept nemernica de serviciu.

Este dreptul vostru cel mai strict să rămâneți la fel de tâmpite, chiar și în momentul în care veți vedea foarte clar că ați speculat în gol. Este dreptul meu să nu cred o silabă din câte scrieți, iar motivul pentru care nu am să dau niciodată un ban găurit pe ce spuneți, este unul foarte simplu și evident. Cum să cred ce spuneți despre doi oameni complet străini, când am văzut din prima secundă a mea în această comunitate ce tâmpenii spuneți despre mine? Pe care apropo, nu mă cheamă Savannah, dacă nu ați priceput încă chestia asta (știu vag despre cine ar fi vorba și nu, nu sunt eu, slavă Domnului!). Așa că va trebui să vă hotărâți dracului odată: ori trăiesc la Boston, ori la Sydney, ori naiba mai știe pe unde. Ori habar nu am ce spun, ori sunt o cățea brutală, ori sunt nebuna de serviciu, ori inventez. Înțelegeți măcar că prostiile astea nu fac decât să mă informeze că aveți în mod clar o problemă personală cu mine și ați fi nemaipomenit de fericite dacă aș dispărea, intimidată și dezgustată de atâta răutate fără nume. Ar fi, poate, mai înțelept, să nu judecați pe toată lumea după prostiile pe care le faceți și minciunile pe care le spuneți. Cât despre mine, a fost și încă este o mare plăcere să vă fac de râs, total și iremediabil.

And here is the translation, just to make sure the above was in no way a friendly message: but really, darling, what were you expecting from a rude bitch, anyways?

'I honestly don’t know how some people manage to not feel ashamed by their own stupidity. Savannah! Nothing less than that - seriously? But it is what it is, pumpkin and I am sorry to say one more time: as you can see by yourself, you wrote again some mighty bullshit without even checking. Because, let’s be honest, at least for once: my apparition on your screens seems to have scared the shite out of you.

For years in a row, just about the same time a mindless old man (who starred in a successful sci-fi series when Shipper Mom was in high school) was playing a very dirty game with this fandom, you thought you were allowed pretty much anything. Happily comforted by the consensual, cowardly silence of both OL’s production team (and main cast) and the press: I wrote that before and I will write it again, every single time I feel like it, until you get it. Likewise, you felt somehow protected by the mindless trickery of a person who bragged about denouncing you and then, if I understood correctly, ran away with the money she collected from a handful of naive people, desperate to ‘find out the truth’. And on and on you went, because you know very well that few people would eventually be able to sue faraway you, for such a puerile reason, exposing their family and private life, and spending foolishly on lawyers’ and expertise fees. That does not mean, however, that what you do is not a continuous offence, punished as such by pretty much all our countries’ legal systems. What you guys do, on an almost daily basis, is called harassment: few people can stand it, but unluckily for you, I am afraid you’re screwed, girls. You’ve just met your match, in the sense I shall always answer to all the garbage you send and I really don’t give a damn if I am just the bitch you love to actively hate, or something.

It is your strictest right to remain idiots, even when it will be very clear that all you did was just empty speculation. It is my own right not to believe anything you write, and the reason for it is very easy to understand. How could I ever believe what you are saying about two perfect strangers, when I could see from my very first moment in this fandom all the idiocies you wrote about me? And by the way, in case it wasn’t already crystal clear for you, doll: my name is not Savannah (I vaguely think I know who that is and thanks God it’s not me!). So you’d better decide: I either live in Boston, Sydney or God knows where else. I am either clueless, or a rude bitch, or insane, or making things up. It is high time you understood that all these idiocies tell me you and I clearly have a personal problem, and that you’d be over the moon if I disappeared, intimidated and disgusted by all this nameless malice. Well, it would be wiser not to judge everyone by your own drivel and lies. And it was and still is one of my greatest pleasures to make a complete fool of all of you, over and over again.'

[zerolei]

Fericirea

Poate fi o seară rece lângă cafeaua caldă

Poate fi un orb care a început din nou să vadă

Poate fi fetița cu chibrituri ce au început să ardă

Poate fi prima zăpadă ce nu a încetat să cadă

Poate fi un vers din suflet acompaniat de lire

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi un copil fericit, coborând pe tobogan

Poate fi o mamă, care muncește an de an

Poate fi un bărbat ce își respectă femeia

Poate fi ce vrei tu, nu-ți abandona ideea

Poate fi mireasa, pentru un anume mire

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi femeia tânără, într-o căsuță cu povești

Poate fi soarele pe care-l vezi când te trezești

Poate fi raza de lumină ce răzbate în întuneric

Poate fi orice, atât timp cât nu-ți dorești nimic

Poate fi un călător, ce străbate multe mile

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi sâmbătă seara, cu vin și ceva fin

Poate fi un frate ce-a scăpat de destin

Poate fi un frate ce-a scăpat de moarte

Poate fi o zână plecată mult prea departe

Poate fi alcool și plăcere în neștire

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi pentru prima oară la cinematograf

Poate fi atunci când îți faci mintea praf

Poate fi altceva pentru fiecare dintre noi

Poate fi privirea plină din niște ochi prea goi

Poate fi o vorbă bună în cele mai grele zile

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

-Eduard-

[mihai-florescu]

Wait i have a funny story. This assumption of mine is partially because every time i *do* meet a romanian abroad not only are they from Bucharest, but they live in my neighbourhood too. This is a big city with millions of people, and yet. Now tell me, what are the chances that my german roommate's gf would live across the street from my old middle school? Or my friend's classmate living in the same apartment complex my childhood best friend grew up in?

My painfully obvious and annoying bucharest girl trait is that i assume every other romanian i meet on the internet is Also from bucharest. This is why everyone hates us

[alexandrudan]

”Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,

urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;

cine nu-și schimbă existența;

cine nu riscă să construiască ceva nou;

cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.

Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.

Moare câte puțin cine evită pasiunea,

cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții, acele emoții care învață ochii să strălucească, oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;

cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;

cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile

"responsabile".

Moare cate puțin cine nu călătorește;

cine nu citește;

cine nu ascultă muzică;

cine nu caută harul din el însuși.

Moare câte puțin cine-și distruge dragostea;

cine nu se lasă ajutat

Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și

detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;

cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.

Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim...

Daca va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare

Daca va fi să înșeli, înșală-ți stomacul.

Daca va fi să plângi, plânge de bucurie.

Daca va fi să minți, minte în privința vârstei tale.

Daca va fi să furi, fură o sărutare.

Daca va fi să pierzi, pierde-ți frica.

Daca va fi să simți foame, simte foame de iubire.

Daca va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi...”

Voa Infinitul Cunoasterii

CINE MOARE? de Pablo Neruda

[baoinsirius]

Tot ce ti doresc… (Blestem la fericire / Partea I )

Când pierduta n privirea ta cu sufletul îndurerat am rămas

Tu te ai ridicat si fără a ma anunța din viața mea mi te ai retras ,

Te ai îndepărtat si inima mi ai întristat

Când te am privit cum spre necunoscut te ai distanțat.

M am oprit si am ales sa te privesc cum din viața ta m ai aruncat

Si nici măcar atunci iubirea mea pentru mine n a încetat.

N am putut opri niciodată dragostea ce ți-am purtat

Oricât de mult sufletul si inima mi au întristat.

Cu toate astea, din depărtare si cu sufletul secat

Îmi doresc inima si sufletul să-ți fie vindecat

Și plin de iubire și fericire îndeplinit

Alături de sufletul ce într-o zi o să-ți fie întâlnit.

Dragostea mea, să-ți poarte-n viață sufletul protejat

Și alături de omul iubit să-ți fie ghid fără de păcat.

Lacrimile durerii provocate să-ți spele drumul sufletului blocat

Și de un nou început să ți-l lase nemarcat.

Golul din sufletul tău ,de iubirea viitorului să-ți fie umplut

Si de umbrele iubirii mele preconceput.

Dorul meu să-ți aducă norocul din necunoscut

Si spre o viață plină de iubire să-ți fie susținut.

Îmi doresc ca lacrimile din ochii mei întristați

Să-mi fie uscate de fericirea ochilor tăi pătați

Și chiar dacă o altă iubire în ei îmi reflectați

Eu am să fiu la fel de uimită de cât sunt de minunați.

N-am să mi te umilesc si nici răul n-am să-ți doresc,

N-am să te urăsc și nici n-am să încetez t te iubesc.

N-am să -ți vorbesc și din umbra sufletul am să ți-l însoțesc

N-am să-ți mai cânt dar nici să-ți descânt.

Și-n final așa cum sufletul meu s-a întristat

Al tău de bucurie, liniște și iubire să fie apăsat

Și așa cum eu am rămas cu gândul la tine plecat

Așa să ți se plece ție sufletul de greutatea fericirii adoptat.

Toata durerea din trecut să-ți fie înzecită sub forma iubirii viitorului apropiat

Și așa cum lacrimile , sufletul ți-au îndurerat

Așa să ți se plece inima la bucuria unui nou început încuviințat

Și așa să-ți-ncânte ochii, viitorul minunat ce nu-ți l-ai imaginat.

Și când din urmă te voi privi

Indiferent de mâna cui vei fii

Tu sufletul mi-l vei umple de bucurii

Că fericit și liniștit sufletul ți-l voi știi.

#IEMT

[allebaa007]

Ultimul mesaj pentru tine.....

Nu stiu cum esti daca esti bine, fericit sau daca te mai gândesti vreun pic la mine, dar asta nu e o problema..

M-ai sti când ti-am spus că îmi voi vedea de viata mea? Si când ti-am spus ca vom merge pe drumuri separate? Pot spune că sunt fericita.... si da m-am mai gândit la tine, dar nu a mai durut...

Pot spune că mi-am găsit pe cineva care mi-a adus din nou zâmbetul pe buze...

Drumurile noastre nu au fost unite si nu cred că vor fi vreodat..... Poate cândva te vei intoarce, tu la mine spunându-mi tot felul de cuvinte, dar atunci tu vei fi cel care va scrie mesaje de dor si de tristete.... Cum am spus în ultimul meu mesaj

"nu cred cã ar mai putea fi ceva între noi".

Acum sunt impacata cu gândul ca nu ai putut fi al meu si ca ai fost doar un om care a trecut prin viata mea ...... Si poate o sa te gândesti la mine, dar va fi prea târziu pentru ca eu nu mã mai gândesc la tine..... ci in gând la mine e o alta persoana. Cum tu ai reusit sã îti faci viata asa voi reusi si eu, poate ca nu azi, nici mâine, dar intr-o zi mã vei vedea fericita cu altcineva si vei spune

cã ai fost un fraier cã nu m-ai ales.....

Aceesta a fost ultimul meu mesaj... nu îl voi încheia cu "te iubesc",

", si cu am fost fata care a

tinut la tine cel mai mult.....

[confesiunianonime]

Imi este atât de dor de prietena mea din liceu. Avem patru ani de când nu mai vorbim și încă mă uit pe toate conturile ei să văd ce face. Vreau să o simt aproape din nou, de��i știu că haosul vine în același timp cu ea. Îmi pare rău că nu am putut să o ajut mai mult...poate dacă rămâneam un an în plus în viața ei, acum eram amândouă fericite.

Îmi este tare dor de tine, fată. În fiecare zi îmi apari în minte, sper ca măcar să mă urăști pentru ce am făcut și să uiți de mine. E prea dureros să îmi imaginez că încă mă cauți. E prea dureros să mă gândesc că tu încă mă iubești chiar dacă am ales să plec.

#confesiunianonime

[lumea-ei]

N am mai scris de..timp bun, am renuntat sa mai scriu ce simt pentru ca nu mai simteam nimic, sau cel putin asa credeam, pana cand am inceput din nou sa simt durere, si singuratate in acelasi timp, pana cand am inceput sa realizez ca timp de 5 ani te iubesc doar pe tine, si nu mai pot iubii pe nimeni altcineva. Realitatea m-a lovit ca o piatra in cap zilele trecute cand ma plimbam si vorbeam in capul meu, cand serile in care plangeam singura si nu mai puteam sa dorm decat cand se crapa de ziua, s au intors inapoi nu de mult.

Nu mai vreau sa folosesc pe nimeni ca scut, nu mai vreau sa incerc alt produs sa l stric doar pentru a ma reformata la ideea de a trece peste. M am obisnuit cu ideea ca ok, sufletul meu iti apartine, si am acceptat sa raman singura pentru binele altora, si pentru binele meu.

Ma doare inima, biologic vorbind, si sufletul, energia din mine sa stiu ca te iubesc de 5 ani incoace si ca tot ce am incercat ca sa pot sa "trec peste" a fost ca un "arunc cacatul sub pres".

Nu mai fug, asa cum am spus si desii noptile ma gasesc singura, cu lacrimi pe fata, prefer sa ascult muzica si sa scriu, decat sa plec in cautarea unei minciuni ca sunt bine si ca am putut trece peste.

Sunt 3 ani de cand nu poti trece peste fata aceea, de cand te doare sufletul si nu poti iubii pe nimeni altcineva, nu te mai poti gandii la nimeni, si nu poti face sex ca-lumea din cauza ca sufletul tau e in bratele altcuiva.

5 ani, se fac 6 aproape de cand am incercat sa trec peste tine fugind, aruncand in tine cu pietre si incercand sa te tai cu orice obiect ascutit, din inima mea.

M-a ajuns la 21 de ani, si nu e harababura din minte cum spunea Kazi, ci sentimentele ne dau de gol si ne sfarama.

Psihicul e neutru, uniform si se lasa afectat doar cand nu mai vrea sa traga pentru fizic.

In cazul meu, sentimental urlu, iar psihic e liniste.

5 ani de cand inima mea a ramas in acelasi loc in care te am cunoscut si in acelasi loc in care te am parasit.

Sufar singura cu oameni care trec prin mine si ma ocolesc, iar persoana de care am nevoie, aceea fiind tu, esti in acelasi stagiu ca si al meu.

Doar ca nu e despre mine, ci despre alta fata.

Imi vine sa te strang in brate pana iti pun sufletul la loc, as face multe lucruri pentru tine, doar sa stiu acum ca ai fii fericit, si nu, nu as vrea sa te chinui sa simti ceva pentru mine, pentru ca in definitiv, chiar daca ai simtit in felul tau, noi doi nu am fost sa fim niciodata.

Uneori mi as dorii sa ma impusti in cap, sau sa ma bati cu pietre, sa ma arunci in strada, sa mi faci cele mai oribile lucruri, si asta cautam la varsta de 18 ani, ca sa pot pleca, sa ma faci sa plec pentru binele meu.

Si tot aici m am intors la 21. Stiu ca nu esti legat de mine, cum sunt eu de tine, dar sper sa intelegi cat de tare m-a durut sa stiu ca niciodata nu am primit ce ti am dat si eu, si ca nu am fost tocmai o prioritate asa cum te am facut eu sa fii pentru mine.

Adevarul e ca, inca ma doare, pentru ca in adancul meu stiu ca nu m-ai vrut niciodata cu adevarat, de aceea nu ne am inteles si relatia a fost una toxica.

Doar eu te am vrut si te am primit cu bratele deschise, cat timp tu aruncai cu pietre si plecai tot mai departe de mainile mele care te asteptau.

Dar cu toate astea, sentimentele mele sunt reale, doresc sa te ajut, doresc sa treci peste ce te doare si te apasa, vreau sa ramai in viata mai mult timp decat iti imaginezi tu ca ai vrea, desii stiu ca am platit cu sufletul de la bun inceput, mi as dorii sa stiu ca am dat in dar inima mea, unui om care daca nu ma vrea, sa ramana in viata ca sa pot macar sa l mai vad.

4 melodii ti le dedic si vor ramane pe veci sentimentele mele nespuse fata de tine, in acele piese, pentru ca doar muzica ma face sa ma exprim si arata cu adevarat cine sunt eu.

"Doar un cuvant"

"Inger si demon".

"10 mii de ore".

"Hidrogen".

Vreau ca la finalul vietii mele, cand va fii perioada aia, sa mi se cante aceste 4 melodii si pe patul de cosgiuc sa stiu ca tot cu iubirea mea pentru tine am plecat din lumea asta.

Vreau ca tu sa fii bine.

Cred ca asta inseamna sa iubesti pe cineva atat de mult. Nu sa te sinucizi pentru el/ea. Ci sa continui pana la apogeul proprii vieti, tot cu aceeasi iubire, cu acelasi om in suflet, stiind ca ai facut tot ce s a putut sa i arati ca iubesti si sa l faci mandru. In acelasi timp traindu-ti viata.

Imi doresc sa plang in bratele tale, sa ti strang mainile sa ti le sarut si sa ti le pun pe fata arzanda de la atatea lacrimi scurse in toti anii astia.

Imi doresc sincer sa nu spui nimic, doar sa iti vad privirea, si mi as dorii sa plangem impreuna fiecare pentru cauza proprie.

Si de ar fii vreodata sa te intrebi cine te-a iubit atat de mult, sa iti amintesti de mine.

Am devenit matura din cauza ta, pentru ca vocea ta a fost mereu acolo, in capul meu, sa ma sustina.

Am devenit mai calculata, mai versatila cu oamenii, mai calda si mai iubitoare, sunt mai stapana pe mine, doar din simplul fapt ca te am iubit atat de mult, incat mi ai lasat o amprenta mare pe suflet.

Iti multumesc ca m ai primit inapoi, ma bucur sa te vad, chiar daca nu esti bine si acel tuti a disparut de multi ani, ma bucur sa vad si stafia pe care o sustii ca esti.

Ma bucur sa o vad pe mama ta, cu toate ca nu te intelegi cu ea si a murit de mult pentru tine, pentru mine a fost ce am avut nevoie, si m a primit mereu cand veneam acasa.

Mi-a fost dor de voi, as vrea sa stiti ca va iubesc foarte mult, imi e dor si de tatal tau, si mi as dorii sa pot sa va prind pe toti 3 intr-un moment, in care sa va pic la picioare, sa plang si sa ma odihnesc de la cate lupte am dus cu mine.

Sunteti familia care m a ridicat cand am avut nevoie cea mai mare intr-o perioada a vietii, si mereu ve ti ramane in sufletul meu.

Va iubesc, si imi pare rau ca am fost un copil si ca v am ranit. Totusi daca nu se intamplau toate..nu mai ajungeam sa realizez defapt cine sunt, ce simt, si ce vreau sa fac mai departe.

As vrea sa va imbratisez pe toti 3 in acelasi timp.

Va multumesc ca m-ati acceptat candva, si ca inca o faceti.

E mai mult de cat am putut cere.

Dar tu, esti casa mea.

Cu toate ca nu ma accepti inauntru, ma bucur sa ma uit de afara. Imi e suficient ca pot sta pe prag.

I love you so much, that it hurts my entire body.

[28octombrie-toamnadinsufletulmeu]

"Mai ții minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte?

În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine.Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele.

În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nici o pară bună…

O poveste plină de adevăr, tristă și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări. Iar apoi…dar, nu există niciun „APOI”! Există aici și acum!

De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată?

Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?

Ieri am stat de vorbă cu o vecină . O întreb: „Ce ești atât de tristă?” Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns: ”Nu am reușit să clipesc, că viața a trecut…” . Desigur, am început să o liniștesc, la care ea a rostit o frază care, de fapt, m-a făcut să scriu această postare. „Mă tot gândeam – voi câștiga bani, voi construi o casă, vor crește copiii și voi începe să trăiesc pentru mine. Îmi voi face o tunsoare la modă și voi purta doar rochii. Mereu am umblat în pantaloni, dar visam la rochii. Dar pantalonii sunt comozi…”„Copiii au crescut, casa este construită, bani avem, dar… încă mai port blugi. Și am aceeași coafură – o coadă prostească în vârful capului.”

Îmi doream să o înveselesc cumva: „Și care-i problema? Mergi la coafor! Cumpără-ți o rochie la modă!”

Ea a zâmbit obosită: „Nu vreau. Am obosit. Înțelegi, realitatea nu a fost pe măsura așteptărilor. În această agitație continuă, nici nu am observat cum am îmbătrânit.”...

Odată am citit o zicală frumoasă: „Drumul numit „MAI TÂRZIU ” duce către o țară numită „NICIODATĂ ”.

Trăiește aici și acum!

Nu va exista o a doua viață!

Mănâncă și bea din cele mai frumoase tacâmuri,poartă rochii elegante, încalță pantofii preferați! Citește cărți, călătorește!

Și cel mai important – nu lăsa pe mai târziu ceea ce poti face acum!

Iubește la maxim!❤️❤️

Îmbrățișează-ți, sărută-ți familia ,fii generos cu dragostea. 🩶💙🩶

Toate acestea te vor face un om FERICIT, pentru că, la final, CU TOȚII VOM DEVENI O POVESTE! ❤

#Postare preluata

[highlifeboat]

Un an nou fericit, tată!

Un an nou fericit, prietene!

I hope it turns out to be a good one for you :3

[un-suflet-anonim]

Mă prefac că totul e bine şi că te-am uitat, mă mint că sunt fericit(ă) şi că nimic nu mă m-ai afectează, zâmbetul meu este fals și sufletul îmi este gol. Simt cum fericirea trece pe lânga mine și nu pot să o ating, o văd cum se îndepărtează de mine și apoi fuge; se ascunde! Și nu-mi doresc decât să o pot prinde din nou, să o păcălesc să rămână lângă mine şi să o am doar pentru mine, măcar pentru o zi, o oră, un minut...

@un-suflet-anonim

[daeva-agas]

明けましておめでとうございます /// Să ai un An Nou fericit!

:D